Namismul

Nanismul sau deficitul staturo-ponderal este de obicei consecinta secretiei

insuficiente de GH (hormon de crestere secretat de celulele somatotrope ale
glandei hipofize anterioare).
Hormonul de crestere este frecvent primul hormon afectat in bolile hipofizare si
hipotalamice. Cauza deficitului de hormon de crestere GH poate fi reprezentata
de o tumora hipofizara cum ar fi craniofaringiomul care insoteste in mod
frecvent nanismul.
n limba romn, cei care sufer de aceast afeciune sunt numii n mod popular
pitici. Ea este foarte vizibil i poart deseori conotaii negative n societate,
cei ce o au avnd de luptat cu stereotipuri. Copiii care sunt cu mult mai mici
dect media sunt deseori inta glumelor, iar adulii sunt uneori discriminai.[2][3
Nanismul hipofizar mai poate fi cauzat de:
leziuni netumorale, inflamatorii ale hipofizei (encefalite, meningoencefalite) si
boli degenerative ale sistemului nervos.
Un alt tip de nanism hipofizar il reprezinta nanismul idiopatic, denumit astfel
deoarece mijloacele de investigatie nu reusesc sa descopere cauza aparitiei
acestuia.
La adulti deficitul de GH este de obicei asimptomatic si poate fi diagnosticat
numai pe baza testelor de stimulare a eliberarii de GH.
La copii, deficitul de GH determina alterarea cresterii si o statura mica, fiind
frecvent o consecinta a deficitului hipotalamic de GHRH (hormonul eliberator al
hormonului de crestere-somatocrinina).
Tumorile hipofizare perturbeaza cresterea, dar pot produce si alte manifestari:
diabet insipid
obezitate
tulburari vizuale.
Copiii cu nanism au o greutate normala la nastere, dar dupa varsta de 1 an
cresterea incetineste, copilul nedepasind inaltimea definitiva de 1,20-1,50 m.
Diferitele segmente ale corpului se dezvolta armonios, proportional, capul este
mic, la fel si extremitatile (acromicrie).
Expresia fetei este juvenila, pacientii ce sufera de nanism hipofizar parand
intotdeauna mai tineri decat sunt in realitate, deseori apar si fenomene de
imbatranire precoce a tegumentelor. Inteligenta este cel mai des normala, dar
comportamentul ramane pueril si ajunsi la varsta pubertatii, pacientii suferind de
aceasta afectiune nu se maturizeaza sexual (infantilism sexual).

Cauze[
Cauzele pot fi diverse,[4] printre ele fiind anomalii genetice, disfuncii endocrine,
alteraii metabolice.
Circa 70% din cazuri sunt cauzate de acondroplazie, care este o tulburare a creteriioaselor.[1]

Diagnostic
Diagnosticul nanismului hipofizar se bazeaza pe semnele clinice si pe
modificarile radiologice care indica existenta unor leziuni sau a unei tumori
hipofizare.
Nanismul poate insoti boli endocrine ca:
mixedemul
boala Cushing
sindromul adreno-genital
pubertatea precoce
disgenezia gonadica.
Acondroplazia este o alta afectiune care afecteaza cresterea, dar se deosebeste de
la inceput de nanismul hipofizar prin aspectul disproportionat al corpului si prin
deformarile membrelor.
Oprirea cresterii mai poate fi provocata de:
carente alimentare (diabet, tuberculoza, tulburari digestive)
boli de rinichi
afectiuni cardiace
infectii cronice.
Tratament
Tratamentul se face cu hormoni periferici:
insulina
extracte tiroidiene (Tiroxina sau Tiroton)
hormoni steroizi anabolici.

Daca nanismul este insotit de infantilism sexual, tratamentul se completeaza cu

hormoni sexuali (estrogeni si progesteron la fete si testosteron la baieti).
Testosteronul si derivatii sai au avantajul ca stimuleaza anabolismul proteic,
dezvolta musculatura si statura,dar trebuie totusi administrati cu prudenta la
copii, deoarece au efect virilizant.
La adultii cu deficit de GH tratamentul de substitutie pe termen scurt determina
imbunatatirea tolerantei la efort, scaderea grasimii corporale si cresterea masei
musculare.
Studii pe termen lung abeneficiilor, riscurilor si dozelor optime ale GH la adulti
se afla inca in desfasurare.

Universitatea din Pitesti

Facultatea de Stiinte
Departamentul de Psihologie

Terapie ocupationala in pediatrie

Studenti
Dinca Marius
Dumitru Gheorghe
An I1, T.O. ,Gr.1