Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău

Facultatea de Științe ale Mișcării, Sportului și Sănătății

Specializare: Terapie Ocupațională

Conferențiar universitar doctor: Raveica Gabriela

Student: Dobrin Elena
Anul II, grupa 5209 A

TERAPIE OCUPAȚIONALĂ LA PERSOANELOR CU

AFECȚIUNI ORTOPEDICO-TRAUMATICE
 STUDIU DE CAZ: 1

Fractura reprezintă întrerupererea continuității unui os, rezultată în urma

traumatismelor sau suprasolicitărilor.

Humerusul este osul lung al brațului ce se articulează proximal, la nivelul umărului, cu

cavitatea glenoidă a scapulei și distal, la nivelul articulației cotului, cu oasele antebrațului,
reprezentate de radius și de ulnă (cubitus).

Diafiza humerusului, structură ce unește cele două epifize, are o formă cilindrică la
nivel superior, iar pe măsură ce se apropie de epifiza distală, se conturează trei fețe, antero-
laterală, antero-medială și posterioară, și trei margini, anterioară, laterală și medială.

Puncte tari ale pacientului:

🦋Alimentația echilibrată și condiția fizică stabilă facilitează desfășurarea procedurii

de recuperare

🦋 Resursele umane și materiale prevăzute reprezintă avantaje considerabile

🦋 Motivația intrinsecă de care dispune îi sporește șansele la întremare

🦋 Vârsta fragedă reliefează un sistem osos neafectat de diverse afecțiuni,

diminuându-se astfel riscul scăderii mobilității articulațiilor umărului și cotului.

Puncte slabe ale pacientului:

🦋 Mâna situată în imobilitate determină absența desfășurării rutinei zilnice,

activitățile prevăzute fiind periclitate în măsura imposibilității practicării în manieră optimă.

🦋 Dependența manifestată față de cei care îl înconjoară și gândurile compulsive

despre felul în care le deviază programul

🦋 Mobilitate și stabilitate afectate temporar

Obiective pe termen scurt:

🦋 Utilizarea mâinii stângi în activitățile de bucătărie: se vor folosi ustensile destinate

celor stângaci

Tratament conservator: consolidarea osului se obține în peste 90% dintre cazuri:

constă în reducerea deplasărilor sub acțiunea greutății brațului și a manevrelor externe si
imobilizarea într-un aparat gipsat toraco-brahial, cu brațul lângă trup. În cazul în care nu se
poate realiza reducerea, se poate apela la un aparat gipsat brahio-antebrahial suspendat.
Acesta este menținut timp de 3 săptămâni și ulterior este schimbat cu un aparat toraco-brahial
pentru încă trei săptămâni.

Obiective pe termen lung:

🦋Prepararea alimentelor conform procesului său obișnuit, dar adaptat situației de

imobilizare în care se încadrează

Plan de intervenție:

🦋 Utilizarea masajului și a electroterapiei, pentru efectele analgezice și miorelaxante

🦋Achiziționarea unui robot de bucătărie, în vederea prestării activităților culinare

dorite

🦋 Schema kinetologică reflectă un aport substanțial la recuperare, având următoarele

obiective: refacerea și întreținerea mișcărilor în articulațiile învecinate fracturii, refacerea
tonicității și troficității musculare, refacerea stabilității mișcării controlate și abilități.

🦋Kinetoterapia debutează cu mişcări pasive care încep după suprimarea imobilizării

şi de obicei după reluarea mişcărilor active.

🦋Exercițiile kinetice urmăresc: viteza, creșterea amplitudinii în articulațiile respective

afectate și tonifierea musculaturii.

🦋 În fracturile mâinilor, exercițiile libere au la bază mișcările de prehensiune, stimulii

senzoriali din palma în momentul mișcării au un rol important în recuperarea funcțională a
mâinii.

🦋Astfel, trebuie să se determine menţinerea activităţii generale şi regionale cât mai

aproape de normal, dar respectând cu stricteţe repausul indicat.

Prin prisma modelelor PEO și COPM, am ilustrat cazul unui student în vârstă de 19
ani, care a suferit o fractură de diafiză humerală dreaptă - mână pe care o utiliza constant în
cadrul desfășurării activităților vieții cotidiene, acum imobilizată în aparat gipsat.