CORECŢIA DEREGLĂRILOR LOCOMOTORII LA COPII CU

PCI.
Actualitatea temei. Copiii cu paralizie cerebrală infantilă, de acum
cîteva decenii, constituie obiectul atenţiei pedagogilor, psihologilor,
logopezilor, cliniciştilor. În sistemul de învăţămînt este creată o reţea de
instituţii preşcolare şi şcolare pentru educarea, învăţarea şi reabilitarea
acestor copii, ţinînd cont de specificul afecţiunii.
Un rol deosebit în recuperarea copiilor cu paralizie cerebrală infantilă îi
revine kinetoterapiei, care îşi are începuturile încă cu 800 ani î.e.n. în China
şi India. Ea se defineşte ca terapie prin mişcare efectuată după diverse
programe de recuperare medicale ce urmăresc refacerea unor funcţii
diminuate sau creşterea nivelului funcţional.
Problema folosirii efective a kinetoterapiei ca metodă de tratament,
pînă la momentul actual rămîne a fi puţin studiată în pedagogia specială.
Progrmul de învăţare şi educare a copiilor cu paralizie cerebrală infantilă
subliniază importanţa deosebită a soluţionării problemei la acest capitol, dar
în literatură de specialitate această latură este oglindită insuficient.
Scopul cercetării constă în studierea şi analiza teoretică a metodelor de
kinetoterapie pentru utilizarea lor în tratamentul copiilor cu paralizie
cerebrală infantilă.
In corespundere cu scopul lucrării date au fost stabilite următoarele
obiective:
1. Studierea literaturii pe tema cercetată;
1. Cercetarea copiilor cu paralizie cerebrală infantilă care sunt incluşi
într-un grup medical special, elucidarea şi argumentarea teoretică a
particularităţilor de dezvoltare;
2. Elaborarea conţinutului activităţii recuperatorii de
kinetoterapie a copiilor implicaţi în studiul de caz;
2. Evaluarea rezultatelor şi argumentarea lor.
Ipoteza de lucru : Intervenţia timpurie prin metode kinetoterapeutice
aplicate copiilor cu paralizie cerebrala infantilă, reprezintă o metodă de
reabilitare cu acţiune optimă atît în dezvoltarea fizică cît şi obţinerea
deprinderilor esenţiale de viaţă
Dacă intervenţia dezvoltativ-compensatorie în sfera psihomotrică va fi
efectuată:
1. Începutul cât mai precoce;
2. Desfăşurarea în etape;
3. Continuitatea;
4. Succesiunea;
 5. Complexitatea;.
Atunci ameliorarea abilităţilor psihomotrice va facilita nu numai
dezvoltarea aparatului locomotor dar şi dezvoltarea intelectuală.
Metode şi forme de cercetare. Pentru desfăşurarea studiului am
preconizat următoarele metode:
Analiza literaturii şi experienţelor didactice pe problema înaintată;
 Observaţia;
 Conversaţia;
 Experimentul;
 Analiza produsului activităţii kinetoterapeutice.
Forme de activitate:
- Grupul de copii trebuie să fie completat, în exclusivitate, în
corespundere
cu vîrstă şi diagnosticul bine stabilit;
-În efectuarea metodelor de kinetoterapie se va ţine cont de
mecanismul acţiunii terapeutice;
-La participanţi se vor forma capacităţi de relaxare;
-Se vor forma deprinderi de creştere şi adaptare a capacităţilor de
efort.
Baza teoretică: O răspândire mai variată în practică o are tehnicile
Bobath, care poartă numele inventatorilor-soţii K. şi В. Bobath din
Cehoslovacia, ea fiind folosită cu preponderenţă în PCI. In baza acestei
metode stau mecanismele neurofiziologice şi cele patologice la nivelul
aparatului locomotor observate în PCI.
Obectul cercetări : Procesul de dezvoltare a motoricii
generale la copiii cu Paralizie Cerebrală Infantilă.
Subiectul cercetării: sunt copii cu vîrstă cuprinsă între 3-5 ani cu PCI
din Centrul Republican de Plasament şi Reabilitare a Copiilor de Vîrstă
Fragedă.
Metode de cercetare : Studierea literaturii existente în domeniu
cercetat, observări asupra procesului de dezvoltare a motoricii generale, în
cadrul şedinţelor recuperative, analiza cantitativă şi calitativă a rezultatelor
obţinute.
Structura lucrării:
Capitulul 1 Aspecte generale despre paralizia cerebrală infantilă
Capitulul 2 Rolul kinetoterapiei în recuperarea copiilor cu Paralizie
Cerebrală Infantilă
Capitolul 3 Scopul şi organizarea experimentală
3.1. Organizarea cercetării şi recuperării prin metodele de
kinetoterapie la copiii de 3-5 ani
Pentru cercetarea experimentală au fost selectaţi, după fişele medicale,
copiii care vor participa în experimentul de recuperare. Acestor copii li s-au
studiat amănuntiat anamneză: istoricul vieţii; istoricul bolii; examenul
obiectiv; statutul neurologic ( Tabelul Nr.1). Din fişele medicale a acestor
copii am determinat motricitatea generală a fiecărui participant şi pe baza
datelor obţinute am construit diagrama Nr.1.

Diagrama nr. 1. Motricitatea generală înainte de experiment

Desfăşurare experimentului formativ
Cercetarea organizată copiilor cu paralizie cerebrală infantilă, ce au
participat la experimentul de recuperare prin metoda de kinetoterapie a
urmărit scopul: refacerea funcţiilor diminuate şi creşterea nivelului
funcţional prin realizarea unor mecanisme compensatorii în situaţii de
readaptare funcţională. În desfăşurarea cercetării noi tindem să dezvăluim
metodele kinetoterapeutice utilizate în recuperarea copiilor cu paralizie
cerbrală infantilă.
Experimentul se axează pe studierea şi utilizarea în practică a
metodicilor După Bobath.
3.2. Prezentarea datelor experimentale şi analiza rezultatelor
După efectuarea experimentului am determinat iarăşi motricitatea generală
a fiecărui participant şi am determinat o simţitoare o mbunătăţire. De
asemenea am înregistrat grafic datele obţinute la începutul şi sfîrşitul
experimentului. Analizînd diferenţa am constatat o evoluţie pozitivă cu
ameliorare în creştere. Aceste date sunt reflectate în diagrama de mai jos.
( Nr. 2)

Diagrama 2. Motricitatea generală după experiment

Datele subiective ale fiecărui copil au fost introduse în tabelul zilnicului de

autocontrol.
Bilanţul general asupra ambelor metode vă demonstrez în diagrama
nr.4.

Diagrama nr. 4. Bilantul general.

 CONCLUZII
În cadrul acestei teze ne-am străduit să redăm o expunere analitică cît
mai complexă şi obiectivă a aspectelor teoretice şi practice legate de
kinetoterapie ca metodă de tratament. Această metodă fiind aplicată
copiilor de vîrstă fragedă căror li s-a stabilit diagnosticur de Paralizie
Cerebrală Infantilă.
Astfel, în cadrul primului capitol am încercat să redăm o imagine
generală ce evedenţiază particularităţile copiilor cu paralizie cerebrală
infantilă. Deoarece, pentru a obţine rezultate excelente în recuperarea
copiilor este absolut necesară studierea caracteristicilor specifice ce ţin de
afecţiunea dată.
În capitolul doi am arătat rolul kinetoterapiei în recuperarea copiilor
cu PCI. Am analizat kinetoterapia ca formă terapeutică individualizată. Am
indicat principii tratamentului dereglărilor motorii cerebrale la copilul mic,
în vîrstă de 3-5 ani, utilizînd metoda lui Bobath.
Aceşti copii există în pofida eforturilor medicini. Societatea, care este
responsabilă de ei, trebuie să adopte o poziţie etică, care nu poate decît să
le recunoască statul ca fiinţe umane, de persoane aparte ca avînd dreptul la
îngrijire,la educaţie şi la viaţă socială. Diferenta lor nu poate fi un pretext
pentru ai dezumaniza, ci mai degrabă o motivaţie suplimentară pentru ale
veni în ajutor. Acest statut de fiinţă umană depinde, fundamental, de
reprezentarea pe care o are societatea despre aceşti copii. Eu cred, că
această reprezentare are nevoie, şi trebuie să fie rezultatul acţiunilor făcute
de fiecare persoană în parte.
În al treilea capitol am studiat metode recuperatore. Am încercat să
redau toată efecacitatea a ambelor metode. Rezultetele primei metode
benefice, am utilizat metoda după etapele ei: Mersul; Rostogolirea; În
genunchi; De-a buşelea; Reflexul pregătirea pentru săritură; Echilibrul;
Şederea; Tîrîrea; Postura păpuşii; Ortostatismul.
Cu ajutorul metodei corecţiei dinamice propreoceptivă, am încercat să
redau importanţa acestui costum Gravistat, si mai ales toate plusurile şi
toate minusurile. După cum este cunoscut că această metodă a fost şi va fi
una diuntre ce le mai efective nu numai în tratarea Paraliziei Cerebrale
Infantile, dar şi în tratarea cosmonauţilor.
În paralel, reuşita misiunii noastre depinde fundamental de
mobilizarea fiecărui din noi în specialitatea profisională şi mai ales în
aptitudinea noastră de a munci împreună. Din această motivaţie şi din
această complementaritate devine viitorul acestor copii, pe care noi trebuie
să-i îngrijim.