Sunteți pe pagina 1din 3

Faina Livia II D

Ambliopia sau boala ochiului lenes


Ambliopia, cunoscuta si sub numele de "ochiul lenes", este o afectiune ce are impact asupra sistemului vizual, determinand descresterea acuitatii vizuale a unui ochi normal din punct de vedere structural. Problema nu este de natura organica si nu este localizata la nivelul ochiului; afectiunea presupune, de fapt, o disfunctie a regiunii din creier responsabila pentru formarea imaginilor, anormalitate datorata stimularii insuficiente. Ambliopia poate fi unilaterala (afecteaza un singur ochi), sau bilaterala (afecteaza ambii ochi). Studii recente arata ca ambliopia este prezenta la 2-5% din populatie, fara discriminari de rasa sau sex. Se dezvolta in copilarie, in general inainte de varsta de 6 ani, aceasta fiind perioada de dezvoltare si maxima sensibilitate a sistemului vizual. Ambliopia poate fi cauzata de orice boala care afecteaza dezvoltarea normala a ochilor. In multe cazuri, afectiunile asociate cu ambliopia sunt ereditare. Ambliopia are 3 cauze majore: 1. Strabismul. Ambliopia apare foarte frecvent la ochii "incrucisati". Ochiul afectat de stabism nu este folosit de copil, si astfel nu se dezvolta normal. 2. Erori de refractie. Ambliopia apare atunci cand ochiul nu focalizeaza imaginea direct pe retina, asa cum se intampla in: miopie, hipermetropie, astigmatism. Ochiul afectat nu este folosit si devine ambliopic. Ochii arata normal, dar unul dintre ei prezinta o vedere slaba. Acest tip de ambliopie este cel mai greu de detectat deoarece copilul pare a avea vederea normala la ambii ochi. Ambliopia poate apare si la ambii ochii. Acest lucru se intampla cand erorile de refractie sunt severe. 3. Incetosarea tesuturilor transparente ale ochilor. Afectiuni oculare, precum cataracta (incetosarea lentilei naturale a ochiului - cristalinul), pot duce la ambliopie. Aceasta cauza determina forma cea mai severa de ambliopie. In cazul unei ambliopii usoare, simptomele pot fi considerate circumstantiale ( vederea in ceata poate fi pusa pe seama oboselii, etc.), pacientul nefiind constient de faptul ca este afectat. Atunci cand ambliopia este severa, simptomele capata proportii, concretizandu-se in: - privire crucisa; - viziune neclara, "in ceata"; - inchiderea repetata a unui ochi; - limitarea perceptiei de adancime (vedere binoculara); - sensibilitate scazuta la contraste si miscare; Un medic poate diagnostica ambliopia dupa depistarea acuitatii vizuale diminuate la un ochi, in timpul examinarii si dupa excluderea altor cauze de vedere slaba. Investigatiile care deceleaza ochii neconvergenti (strabismul), diferenta de dioptrii intre ochi sau orice alta afectiune care produce ambliopie pot ajuta in diagnosticare. Inainte ca medicul sa examineze vederea copilului este necesara anamneza, care cuprinde intrebari despre: - simptomele copilului - istoricul familial al tulburarilor de vedere (mai multe persoane din familie care au prezentat afectarea vederii) - alti posibili factori de risc, ca de exemplu greutatea mica la nastere sau nasterea prematura - daca invatatorii au observat ca acel copil are probleme in a vedea tabla sau are dificultati la citit. Medicul verifica mai intai ochii copilului, pentru a aprecia daca privesc amandoi in aceiasi directie, in acelasi timp. Un copil cu ambliopie poate avea un ochi care deviaza sau ramane defazat in

Faina Livia II D
urma miscarii celuilalt ochi. In cazul copiilor in varsta de si peste 2 ani, medicul cere copilului sa identifice sau sa fixeze imagini sau litere de pe perete sau dintr-o culegere cu diagrame. Aceste teste apreciaza cat de bine vede copilul contururile si detaliile de aproape si de departe. Astfel se poate demonstra ca are diferenta dioptrica intre ochi (anizometropie). Alte investigatii, cuprinzand si dilatarea pupilelor oculare, pot fi utilizate pentru a determina daca este necesara folosirea de lentile pentru corectarea vederii si pentru a verifica structura si functionarea globului ocular. Medicul poate executa diferite teste pentru a depista cataracta sau strabismul, ambele afectiuni crescand riscul pentru ambliopie. Screeningul tulburarilor de vedere poate fi realizat de catre: medicul de familie, pediatru, asistent medical sau infirmiera. Daca este depistata vreo afectiune, copilul va fi indrumat catre un oftalmolog sau optometrist pentru o examinare completa a acuitatii vizuale. Medicii pot intampina dificultati in realizarea screeningului vederii la unii copii mici. In aceste cazuri, o metoda denumita fotoscreening poate fi folosita. Fotoscreeningul foloseste o camera speciala sau un sistem video pentru a obtine imaginile formate si reflectate de la nivelul ochiului, necesitand o cooperare minima cu copilul. Cu toate ca fotoscreeningul nu inlocuieste o investigatie uzuala a vederii, poate obtine date despre afectiunile care ameninta vederea. Tratamentul este cu atat mai eficient cu cat este inceput mai devreme, cele mai bune rezultate fiind obtinute la copiii care au beneficiat de tratament adecvat inainte de varsta de 10 ani. Exista mai multe metode de tratament, prescrise in functie de afectiunea asociata ambliopiei: A. In cazul ambliopiei anizometropice exista doua optiuni de tratament: 1. Aplicarea unui petic pe ochiul sanatos in scopul de a forta utilizarea ochiului ambliopic; durata tratamentului variaza de la cateva saptamani la cateva luni, direct dependenta de rezultate; 2. Utilizarea picaturilor de atropina la nivelul ochiului sanatos; atropina determina incetosarea vederii, stimuland astfel activitatea ochiului ambliopic. ATENTIE! Atropina poate avea efecte secundare, precum: - fotosensibilitate (sensibilitate crescuta la lumina) - inrosirea tegumentelor - paralizia muschiului ciliar ce poate afecta capacitatea de acomodare a ochiului (la distanta, de exemplu) B. Cand ambliopia este asociata cu strabism, cea mai eficienta forma de tratament o reprezinta abordarea chirurgicala, ce permite corectarea defectului muscular de la nivelul ochiului si, in consecinta, corectarea ambliopiei; tratamentul este similar si pentru pleoapele cazute. C. in cazul in care ambliopia este cauzata de miopie, hipermetropie sau astigmatism tratamentul consta in prescrierea unor ochelari sau a unor lentile de contact speciale; D. atunci cand pacientul nu doreste o interventie chirurgicala, medicul poate recomanda terapia vizuala ce consta intr-un set de exercitii ce urmareste sa imbunatateasca capacitatile vizuale; este utila in cazul ambliopiei cauzata de strabism, astigmatism, etc. Datorita faptului ca nu exista rezultate notabile in ceea ce priveste tratamentul clasic al adultilor diagnosticati cu ambliopie, in ultimul timp se vehiculeaza mai multe variante de asa-numit tratament alternativ. Astfel de metode alternative sunt: - stimularea magnetica transcraniana

Faina Livia II D
- imbunatateste sensibilitatea la contrast si viziunea spatiala - jocuri pe computer create special pentru a stimula activitatea ochiului ambliopic.