Afecțiuni ale organului vizual

   Bolile ochiului pot afecta globul ocular, nervul optic sau anexele

ochiului (conjunctiva, pleoapele, mușchii și nervii oculomotori).
1. Miopia
     Miopia este un
defect al vederii care se
manifestă prin
imposibilitatea de a
distinge clar obiectele
situate la o distanță mai
mare. În acest caz,
imaginea se formează în
fața retinei. Globul ocular
al persoanelor mioape este
mai alungit, fiind nevoie de lentile divergente pentru a corecta vederea.
     În jur de 26% din populația lumii are miopie. Cea mai frecventă
cauză de apariție a miopiei este cea genetică. Această afecțiune poate fi
dobândită și în timpul vieții

2. Hipermetropia
     Hipermetropia este o
anomalie de refracție în care
imaginea unui obiect se
proiectează în spatele retinei, fie
pentru că ochiul este prea scurt,
fie pentru că razele de curbura
ale corneei sunt prea mari.
    Corecția se face cu
ajutorul ochelarilor cu lentile
convergente
 3. Astigmatismul
   În cele mai multe situații,
astigmatismul este cauzat de o curbură
neregulată a corneei. Razele de lumină care
intră în ochi sunt distorsionate și nu sunt
focalizate adecvat la nivelul retinei. Curbura
neregulată a corneei, în care o jumatate este
mai bombată sau mai plată decât cealalată,
duce la apariția a două imagini diferite la
nivelul retinei. Această proiecție deformată a
luminii duce la vederea încețoșată. Există și
astigmatism cristalinian, atunci când forma
cristalinul este neregulată, având aceleași
efecte asupra vederii.
    Această afecțiune este corectată cu
ajutorul lentilelor cilindrice.

4. Presbiopia
   Presbiopia reprezintă dificultatea
de a vedea clar obiectele situate aproape
de ochi, determinată de scăderea puterii de
acomodatie a ochiului. Acomodarea este
un proces prin care cristalinul își modifică
forma, respectiv își mărește puterea
dioptrică pentru a oferi o vedere clară de
aproape.
   Amplitudinea cu care cristalinul își
modifică forma scade odată cu înaintarea
în vârstă. Acest fenomen este fiziologic.
Nimeni nu face excepție, nici chiar cei
care nu au purtat ochelari niciodată.
Așadar, cauza apariției presbiopiei este
reprezentată de înaintarea în vârstă, care
determină pierderea elasticității cristalinului și structurilor oculare
responsabile cu acomodarea.

5. Sindromul ochiului leneș

    Ambliopia, denumită şi ,,boala ochiului leneş", apare de obicei
când un ochi nu este folosit suficient pentru ca sistemul vizual din creier
să se dezvolte corespunzător. Copiii pot dezvolta ambliopie încă de la
naştere, pănă la vârsta de 6-7 ani. Persoanele cu ambliopie nu realizează
că nu văd bine cu un ochi. Astfel, creierul ignoră imaginile de la nivelul
ochiului cu probleme şi percepe numai imaginile de la ochiul sănătos.
Este o reacţie inconştientă şi inexplicabilă a creierului, pe care
persoanele efectate nu o pot controla.
    Există mai multe forme de ambliopii, dar cele mai frecvente sunt
ambliopiile însoţite de vicii de refracţie (miopie, hipermetropie sau
astigmatism) sau de strabism. 

6. Strabismul
    Privirea încrucișată
(strabismul) este consecința
deficienței de funcționare a mușchilor
ochilor. Afectează calitatea văzului,
dar poate fi și un indiciu al unei boli
grave.
   Cele două tipuri principale de
strabism sunt: strabismul neparalitic
și strabismul paralitic. Strabismul
neparalitic apare atunci când funcțiile
mușchilor sunt intact. Poate fi
rezultatul unei dezvoltări incomplete a reflexelor de mișcare a
ochiului(corectabil prin purtarea unui ocluzor pe ochi sau chirurgical)
sau al unui defect grav de vedere(miopia sau hipermetropia).
 7. Conjunctivita
   Conjunctivita reprezintă inflamația
conjunctivei. Constituie cea mai comună infecție
a ochiului, ce poate să apară atât la adulți, cât și la
copii. Nu este o afecțiune gravă dacă se tratează
corespunzător. Boala poate să apară inițial la un
ochi pentru ca apoi, în 2-3 zile să afecteze ambii
ochi.
   Simptomele sunt reprezentate de senzație
de corp străin (“nisip in ochi”), lăcrimare
abundentă, jenă oculară, senzație de arsură
oculară (în conjunctivita produsă de diverți
iritanți) sau mâncărime (în formele alergice).

8. Cataracta
    Opacitatea crescută a cristalinului
(cataracta) este o boală comună, în special după
depășirea vârstei mijlocii. Se tratează de obicei
prin eliminarea cristalinului și introducerea unui
implant de cristalin.

9. Orbirea
   Orbirea reprezintă orice formă de reducere
a capacităţii de a vedea, inclusiv vederea
înceţoşată, tulbure, dublă, puncte negre, scăderea
vederii de noapte şi pierderea vederii
periferice (vedere în tunel). Orbirea se mai poate referi şi la pierderea
vederii care nu poate fi corectată cu ochelari sau lentile de contact.   
Această boală poate afecta unul sau ambii ochi, poate apărea treptat sau
brusc şi poate fi parţială sau completă. Orbirea parţială defineşte o
vedere 

foarte limitată. Orbirea completă se referă la pierderea totală a

vederii, persoana în cauză neputând vedea nimic, nici măcar lumină (de
cele mai multe ori prin orbire se înţelege această pierderea totală a
vederii).
   Modificările vederii pot avea sursa chiar la nivelul ochiului sau
pot fi date de alte boli care afectează creierul sau chiar întregul
organism.