Popa

Popa Șapcă
Șapcă (nascut
în 1795, la Corabia, Țara Românească – decedat
în 3 iulie 1876,  la Mănăstirea
Brâncoveni, Olt, România) a fost
un preot, haiduc și revoluționar român. Cu el se
încheie epoca haiducilor și pandurilor celebri
din Oltenia.

S-a născut în satul Celei (azi cartier al orașului Corabia, Olt). Este

unul din organizatorii Marii adunări populare de la Islaz și conducătorul
cetelor de haiduci. Ridică la luptă țăranii și devine unul dintre
conducătorii armatei revoluționarilor. După înăbușirea revoluției de
la 1848 este surghiunit, plecând în exil câțiva ani. Revine și
este curator pe vremea lui Alexandru Ioan
Cuza, apoi din 1864 devine, la
recomandarea lui Dimitrie Bolintineanu,
chiar stareț al mănăstirii Cozia.
I se dusese vestea de mucalit și mare
gurmand, se spune ca mânca câte un curcan
la masă.
Mai multe străzi din orașele și
comunele României îi poartă numele
(Bacău, Barlad, Balș, Botoșani, Brașov, Locul unde se afla bordeiul
București, Calafat, Câmpina, Craiova, locuință a lui Popa Radu
Focșani, Găești, Pitești, Slatina, Timișoara, Șapcă unde s-au adunat la 9
Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea și Vitomirești). iunie 1848 masele și
De asemenea Penitenciarul "Popa Șapcă" Guvernul Revoluționar.
din Timișoara îi poartă numele precum și
cartierul Popa Șapcă din Pitești.
 „Popa Radu Şapcă este din neamul
Şăpculeştilor. (…) Când s-a făcut revoluţia la
1848, pleca popa de la Izlaz spre Dăbuleni, pe
marginea Oltului la deal ca să strângă oamenii la
sobor. Când s-au strâns oamenii la sobor, le-au
spus cari erau mai mari, acolo la Izlaz să facă
revoluţie.” – Monografia Judeţului Romanaţi
Popa Radu Șapcă a fost preot la Biserica Sf.
Nicolae din Celei, localitate lângă portul Corabia
(1834), haiduc și revoluționar, unul din
organizatorii Marii Adunări populare de la Izlaz,
din 1848. Cu el se încheie epoca haiducilor și
pandurilor celebri din Oltenia.
În 1848, după ce a auzit că, la Bucureşti, mai mulţi intelectuali şi
oameni de seamă pregăteau o mişcare prin care se dorea înlăturarea
stăpânirii fanariote, Popa Şapcă a căutat să intre în legătură cu liderii
olteni pentru ca, prin aceştia, să ia şi el parte la revoluţie. În satul lui şi în
toate localităţile învecinate, Popa Şapcă a propovăduit tuturor ideile
revoluţionare.
Când a sosit momentul, părintele a mers la Bucureşti, unde a reuşit
să-i convingă pe capii revoluţionari că locul cel mai potrivit pentru
începerea revoluţiei, ferit de ochii autorităţilor şi de armata domnitorului
Gheorghe Bibescu, este satul Izlaz, din apropierea Dunării.
În ziua de 9 mai 1848, semnalul a fost dat: oamenii din toate
colţurile ţării s-au adunat pe câmpia din apropierea localităţii Islaz
pentru a asculta programul pe care-l propuneau liderilor paşoptişti.
Datorită zelului şi devotamentului său, Popa Radu Şapcă a fost ales
ca membru semnatar al Guvernului Provizoriu, alături de nume sonore
din cultura românească: Ion Heliade-Rădulescu, Christian Tell, Ştefan
Golescu şi Nicolae Pleşoianu.
După înăbușirea revoluției, la 29 octombrie 1848 a fost arestat
pentru participarea la evenimente şi închis la Văcăreşti, surghiunit
pentru 2 ani la Sf. Munte Athos şi mutat la Bursa cu majoritatea
revoluţionarilor (1849-1853).
În timpul Războiului Crimeii, revoluţionarii exilaţi în Bursa şi
Constantinopol au primit permisiunea de a locui mai aproape de
graniţele ţării. Popa Şapcă a reuşit, cu foarte mare greutate, să se
stabilească în Şumla, de aici trecând noaptea cu barca peste Dunăre
pentru a-şi vedea familia din Celei. Abia în anul 1855, părintele a primit
acordul domnitorului Barbu Ştirbei pentru a reveni în hotarele ţării.
În 1856 s-a reîntors în ţară, iar domnitorul Alexandru Ioan Cuza la
numit preot curator la Râmnicu Vâlcea, apoi, datorită lui Dimitrie
Bolintineanu, la Mânăstirea Hotărani din Romanaţi, situată la 12 km de
oraşul Caracal, apoi curator la Mânăstirea Brâncoveni, unde este
înmormântat.
La doi paşi de Cetatea Sucidava, într-un un mic părculeţ, se află
bustul lui Popa Radu Şapcă, care indică locul în care s-a aflat bordeiul
acestuia, în faţa căruia s-a strâns Guvernul Provizoriu de la 1848.