Nicolae Bălcescu

19 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric

Unelte














De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la un istoric și revoluționar român. Pentru alte sensuri,
vedeți Nicolae Bălcescu (dezambiguizare).
Nicolae Bălcescu

Date personale

Nume la
Nicolae Balcescu 
naștere

Născut 29 iunie 1819[1][2][3][4] 
București, Țara Românească[5] 
 Decedat 29 noiembrie 1852 (33 de ani)[1][2][3][4] 
Palermo, Regatul celor Două Sicilii[6] 

Cauza
cauze naturale ( Drugs[*]) 
decesului

Părinți Zinca Bălcescu 

Cetățenie  Țara Românească 

Ocupație istoric
jurnalist
politician 

Limbi vorbite limba română[7] 

Activitate

Pseudonim Nicolae Bălcescu  

Studii Colegiul Național „Sfântul Sava” din

București

Limbi limba franceză  

 Membru post-mortem al Academiei Române

Modifică date / text 

Nicolae Bălcescu (n. 29 iunie 1819, București – d. 29 noiembrie 1852, Palermo) a

fost un istoric, scriitor și revoluționar român. Alături de fratele său mai mic, Barbu, a
participat la Revoluția din 1848. Prin capodopera sa Românii supt Mihai Voievod
Viteazul, Bălcescu l-a impus în canonul național pe voievodul Mihai Viteazul.

Viața[modificare | modificare sursă]
Născut în București, într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu și
al „serdăresei” Zinca Petreasca-Bălcescu. Va lua numele de familie al mamei sale,
originară din Bălcești, Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. Tatăl lui Nicolae
Bălcescu a murit în anul 1824. Nicolae Bălcescu avea doi frați: Costache și Barbu,
precum și două surori: Sevasta și Marghioala. Într-un alt document se mai
pomenește și de o altă soră: Eleni.
Studiază la Colegiul Sfântul Sava, începând cu 1832, fiind pasionat de istorie,
avându-l coleg pe Ion Ghica, iar ca profesori, între alții, pe Ion Heliade Rădulescu.
La 19 ani intră în armată, iar în 1840 participă, alături de Eftimie Murgu, Marin
Serghiescu Naționalul, la conspirația Filipescu, care este descoperită, și este închis
la Mănăstirea Mărgineni, unde a rămas doi ani, până la 21 februarie 1843, la
plecarea domnitorului Ghica și venirea lui Bibescu [8].
Bustul lui Nicolae Bălcescu, la Palermo, în Sicilia

După ce este eliberat înființează împreună cu Ion Ghica și Christian Tell o altă

organizație secretă numită Frăția, călătorește prin toate teritoriile locuite de
români: Țara Românească, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum și
prin Franța și Italia și studiază istoria, fiind editor, alături de August Treboniu Laurian,
al unei reviste de istorie numită Magazin istoric pentru Dacia, apărută începând
cu 1844.
În Franța s-a implicat în revoluția din februarie 1848. Inspirat de această revoluție s-a
întors la București pentru a participa la revoluția din 11 iunie, fiind timp de două zile
ministru de externe și secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de
revoluționari. Va fi de partea liberalilor, dorind împroprietărirea țăranilor și vot
universal.
În același an i s-a născut la Pesta un fiu, Bonifaciu Florescu, rezultat din relația sa cu
Luxița Florescu, fiica marelui agă Iordache Florescu.
Arestat la 13 septembrie 1848 de autoritățile Imperiului Otoman care au înăbușit
revoluția, reușește să evadeze și să treacă în Transilvania, de unde a fost expulzat
apoi de autoritățile habsburgice.
În primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena și ajunge la Constantinopol.
Apoi, la Debrețin, se întâlnește cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluției maghiare,
încercând un aranjament „pacificator” între revoluționarii români transilvani și cei
maghiari.[9] Lajos Kossuth îi face lui Bălcescu o impresie bună și este de acord cu
„proiectul” revoluționarului român.
La 2 iulie 1849 se găsește la Pesta, unde este semnat „proiectul de pacificare”, un
acord româno-maghiar cu revoluționarii unguri. Avram Iancu și revoluționarii săi se
declară de acord să rămână neutri față de acțiunile militare ale maghiarilor, dar
aceștia nu își respectă promisiunile și se ajunge din nou la conflict. În același timp
însă trupele imperiale contrarevoluționare habsburgice și ruse intră în Transilvania și
revoluția maghiară condusă de Kossuth este înfrântă.
Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a
scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris și publicată de Alexandru
Odobescu, în 1861 - 1863.
Se exilează la Paris, unde încearcă să coaguleze forțele revoluționare europene
aflate în exil, pentru întemeierea unei confederații europene. Cu un pașaport eliberat
la Paris, la 27 septembrie 1850, „au nom de Sa Majesté l'Empereur des Ottomans”,
în primăvara lui 1852, pleacă la Constantinopol, de aici, la Galați și încearcă să
pătrundă în Țara Românească, însă autoritățile nu-i permit, deși e bolnav și vrea să
o vadă pe mama sa, în vârstă și bolnavă. Medicii îi sfătuiesc să se stabilească
în Italia, unde clima e mult mai blândă. Trece prin Malta, Napoli și se stabilește
la Palermo, în Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”. Moare la Palermo de tuberculoză la
vârsta de 33 de ani.

Posteritatea[modificare | modificare sursă]
În anul 1977, antropologul Cantemir Riscuția a făcut parte dintr-o delegație română
plecată la Palermo pentru a descoperi locul în care se spunea ca ar fi înmormântat
Bălcescu. Totul pornise de la mărturia unui marinar, care credea ca trupul românului
mort în exil se afla în galeria de mumii a călugărilor capucini. Riscuția a analizat
2.000 de schelete, dar nici unul nu se potrivea trăsăturilor lui Nicolae Bălcescu. Într-
un final, s-a considerat că românul fusese înmormântat într-o groapă comună.
Trupul lui Nicolae Bălcescu nu a mai fost scos la lumină. [10][11]

Nicolae Bălcescu pe bancnota de 100 de lei, România, 1952

Nicolae Bălcescu pe bancnota de 100 de lei, România, 1966

Ideologii comunismului românesc, sprijinindu-se pe unele lucrări ale lui Karl Marx,[12]îl

considerau pe Nicolae Bălcescu drept un înaintaș al idealului comunist român. [13] De
aceea, „prima sau eventual a doua emisiune numismatică a Republicii Populare
Române”[14] este dedicată lui Nicolae Bălcescu (o medalie / monedă de argint,
cu diametrul de 38 mm, greutatea de 25 g, iar titlul de 835‰, restul de 165‰
fiind cupru)[15], tirajul fiind de 500.000 de exemplare.[15] Pe bancnotele românești, cu
valoare nominală de 1.000 de lei, ediția 1950, precum și pe cele de 100 de lei,
edițiile 1952 și 1966, a fost gravat portretul lui Nicolae Bălcescu. Peste 10 localități
rurale, precum și străzi și instituții de învățământ din România comunistă au primit
numele lui Nicolae Bălcescu, în memoria revoluționarului pașoptist.
Bustul lui Nicolae Bălcescu din parcul „Zăvoi“ al orașului Râmnicu Vâlcea

Iată un exemplu de caracterizare făcută de către ideologia comunistă lui Nicolae

Bălcescu: „Nicolae Bălcescu este figura cea mai luminoasă a revoluției de la 1848. E
tipul revoluționarului care, înțelegând mersul istoriei, și-a dat seama că adevărata
revoluție trebuie să se sprijine pe forța poporului, să-i exprime năzuințele și
drepturile. Bolnav de ftizie, având de îndurat lipsurile și greutățile exilului, în preajma
ultimei sale călătorii spre țărmurile cu climă blândă ale Mediteranei, unde își va da
sfârșitul, Nicolae Bălcescu ne apare în acest portret [Portretul lui Nicolae
Bălcescu realizat de Gheorghe Tăttărescu în 1851, n.n.] cu fruntea vastă de
gânditor, dominată de focul privirii, cu ochii mari, pătrunzători, care exprimă o
adâncă viață interioară.Acest portret, de o mare sobrietate, nu ne transmite numai
imaginea personajului, ci și admirația pictorului pentru adevăratul conducător al
revoluției de la 1848. Lucrat cu măiestrie, portretul exprimă personalitatea vastă de
gânditor și de luptător al lui Nicolae Bălcescu și se înscrie în galeria portretelor
psihologice de seamă din istoria picturii noastre.” [16]
În anul 2015, Academia Română repară o eroare seculară și îi acordă titlul
de membru post-mortem.[17]
La 7 octombrie 2019, cu ocazia Sesiunii solemne organizate cu ocazia
bicentenarului nașterii lui Nicolae Bălcescu, Academia Română declară:
„ Nicolae Bălcescu (1819-1852), istoric, scriitor și diplomat român, rămâne unul dintre simbolurile
Revoluției de la 1848. S-a remarcat drept un intelectual dedicat întru totul cauzei revoluționare,
participând la elaborarea proiectului de constituție a țărilor române, și un militant în afirmarea
autonomiei și pregătirea proclamării independenței, în adoptarea votului universal și împroprietărirea
țăranilor. ”
— Biroul de comunicare al Academiei Române , 7 octombrie 2019
Revista Academica, editată cu această ocazie, are în deschidere cuvântările
susținute de cei mai importanți academicieni ai momentului: Acad. Ioan-Aurel Pop -
Președintele Academiei Române, Acad. Dan Berindei - Președintele de onoare al
Secției de științe istorice și arheologie, Acad.Victor Spinei - Vicepreședinte al
Academiei Române, Acad.Eugen Simion - Președintele Secției de filologie și
literatură, precum și Dr. Alexandru Mamina - Institutul de Istorie „Nicolae Iorga". [18]

Cronologie[modificare | modificare sursă]
 29 iunie 1819 - Se naște la București Nicolae Bălcescu, fiul pitarului Barbu sin
Petre căpitanul și al Zincăi Bălcescu. Fiul ia numele mamei, tatăl murind de
timpuriu. Urmează Colegiul de la Sf. Sava, având profesori pe Florian Aaron și
pe Ion Heliade Rădulescu; portretul lui Bălcescu la adolescență i-l face Ion
Ghica într-una din Scrisorile sale.
 1838 - După colegiul Sf. Sava este iuncher în oștirea română.
 1840 - Împreună cu Cezar Bolliac și Eftimie Murgu, participă la conspirația lui D.
Filipescu, dar aceasta eșuând, urmează o detenție la mănăstirea Mărgineni,
unde sănătatea i se zdruncină.
 1843 - Împreună cu Ion Ghica și cu Cristian Tell întemeiază societatea
secretă Frăția, care avea în vedere pregătirea mișcărilor revoluționare de
la 1848.
o Ia ființă la București Societatea literară care avea legături directe cu Frăția.
 1844 - Apare în Propășirea, revista lui Kogălniceanu și a lui Alecsandri, prima
scriere istorică, Puterea armată și arta militară de la întemeierea Prințipatului
Valahiei și până acum, pe care Iorga o consideră „un minunat capitol de istorie,
care n-ar sta tocmai rău nici sub condeiul unui istoric de azi“. În Propășirea apare
studiul lui Bălcescu Comentarii asupra bătăliei de la Câmpia Rigăi sau Coșovo.
 1845 - 1847 - Își desfășoară activitatea Asociația literară, al cărei comitet era
alcătuit din C.G. Filipescu, Șt. Golescu, Iancu Văcărescu și I. Voinescu II, între
membrii căreia se afla și Nicolae Bălcescu.
o Se înființează la Paris Societatea studenților români al cărei președinte era
Ion Ghica; Bălcescu a fost membru al acesteia.
 1845 - Împreună cu August Treboniu Laurian editează revista Magazin istoric
pentru Dacia, unde apar tipărite pentru prima oară cronici muntenești și
moldovenești. Aici Bălcescu publică biografii istorice: Ioan Tăutu, Miron
Costin, Spătarul Ioan Cantacuzino, Postelnicul Constantin Cantacuzino.
o Sub îngrijirea lui Bălcescu și a lui Laurian apare primul volum din Cronicarii
Țării Românești.
 1846 - Tot în Magazin... Bălcescu publică Despre starea socială a muncitorilor
plugari în Principatele Române în deosebite timpuri.
o N. Bălcescu începe redactarea operei sale capitale, Românii supt Mihai
Voievod Viteazul.
 1847 - Face o călătorie de studii în Franța și în Italia.
 1848, februarie - Participă la revoluția din Paris.
o Apare Poporul suveran, revistă condusă de Dimitrie Bolintineanu, prin care
se promovau ideile mișcării revoluționare de la 1848. Aici, Bălcescu publică
articolele Despre împroprietărirea țăranilor și Drepturile românilor către Înalta
Poartă.
o iunie - septembrie - Nicolae Bălcescu este fruntașul mișcării revoluționare
din Țara Românească; aceasta fiind înfrântă, Bălcescu este exilat la Paris;
apoi, agravându-i-se boala de plămâni, se stabilește pe mici perioade de timp
în diverse localități din Franța și Italia.
 1849 - Împreună cu Ștefan Golescu și cu Ion Brătianu, Nicolae Bălcescu face
parte din comitetul periodicului La Tribune des Peuples, editat de scriitorul
polonez Adam Mickiewicz.
 1850 - Apare la Paris studiul Question économique des Principautés
Danubiennes
 o Tot la Paris, sub conducerea lui Bălcescu și a mai multor exilați,
apare România viitoare, într-un singur număr; aici, au fost publicate câteva
opere importante ale literaturii române Cântarea României, de Alecu
Russo (versiune franceză), Mersul revoluției în istoria românilor, de Nicolae
Bălcescu și La o pasere trecătoare, de D. Bolintineanu.
 1851 - Se înființează la Paris, sub îndrumarea lui Bălcescu, Junimea română,
societate politică și culturală a tinerilor; printre aceștia se numără și Al. I.
Odobescu, un împătimit admirator al lui Bălcescu.
 1852 - Moare la Palermo Nicolae Bălcescu, întemeietor al istoriografiei moderne,
principalul animator al revoluției de la 1848, un patriot ardent, martir al neamului.
A murit la Palermo, dar nu a fost îngropat la groapa săracilor cum s-a scris, ci
transportat la mânăstirea Capucinilor, specializată în mumificări. Mumia lui se poate
vedea și astăzi în galeria acelei mânăstiri, cu mențiunea: "Nicolae Bălcescu, prim
ministru al Valachiei".

 1861 - 1863 - Apare postum, în Revista română a lui Odobescu, Românii supt

Mihai-Voievod Viteazul.
 1877 - Al. I. Odobescu îngrijește editarea în volum a celei mai importante scrieri
a lui Bălcescu, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul.

Nicolae Bălcescu în literatură[modificare | modificare sursă]

 Camil Petrescu, Bălcescu (piesă de teatru), 1948;
 George Călinescu, Iubita lui Bălcescu (nuvelă), 1949;
 Camil Petrescu, Un om între oameni (roman rămas neterminat), 1953-1957;
 Eugen Jebeleanu, Bălcescu (poem, 1952).

Notafilie[modificare | modificare sursă]
După instaurarea regimului comunist în România, pentru sublinierea personalității lui
Nicolae Bălcescu în calitate de înaintaș al ideologiei comuniste, au fost emise, pe
rând, trei bancnote care aveau gravată efigia pașoptistului: este vorba
despre bancnotele cu valoarea nominală de 1.000 de lei, din emisiunea 1950,
precum și de cele cu valoarea nominală de 100 de lei, din emisiunile 1952 și 1966.

Numismatică[modificare | modificare sursă]
 1948: Cu prilejul împlinirii primului centenar de la Revoluțiile de la 1848, noile
autorități comuniste ale României au emis o medalie / monedă de argint,
cu diametrul de 38 mm, greutatea de 25 g, iar titlul de 835‰ (restul de 165‰
fiind cupru), cu marginea netedă, într-un tiraj de 500.000 de exemplare, având pe
avers efigia lui Nicolae Bălcescu, circular, textul CENTENARUL ANULUI
REVOLUTIONAR 1848, iar de o parte și de alta a efigiei se poate citi numele
personalității aniversate: NICOLAE BALCESCU; deasupra umărului stâng se află
inițialele H.I., ale gravorului Haralamb Ionescu. Pe revers se află stema noului
stat comunist român, iar circular au fost gravate inscripția REPUBLICA POPULARA
ROMANA, milesimul 1948 și două stele în cinci colțuri. Medalia are toate
caracteristicile unei monede, cu excepția valorii nominale, care lipsește. Numărul
 mare de exemplare emise se explică și prin dorința noilor autorități de a face
cunoscută poziția lor față de cel care a fost revoluționarul Nicolae Băcescu,
considerat ca fiind un înaintaș al ideologiei comuniste, precum și noua stemă a
statului.[15]
 2007: Banca Națională a României a emis, în scopuri numismatice, o monedă de
aur (cu valoarea nominală de 500 de lei), având titlul de 999‰, într-un tiraj de
maximum 250 de exemplare, care îl comemorează pe Nicolae Bălcescu [19].
Moneda cântărește 31,103 grame.[20]
 Cu prilejul împlinirii a 190 de ani de la nașterea lui Nicolae Bălcescu, Banca
Națională a României a pus în circulație, la 30 decembrie 2009, trei monede, una
de aur (cu valoare nominală de 500 de lei, într-un tiraj de 500 de exemplare), una
de argint (cu valoare nominală de 10 de lei, într-un tiraj de 1.000 de exemplare)
și alta de tombac cuprat (cu valoare nominală de 1 leu, într-un tiraj de 1.000 de
exemplare).[21]

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b „Nicolae Bălcescu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 2 mai 2014
2. ^ a b Nicolae Bălcescu, Brockhaus Enzyklopädie
3. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în 23 noiembrie 2019
4. ^ a b Nicolae Bălcescu, Opća i nacionalna enciklopedija
5. ^ „Nicolae Bălcescu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 15 decembrie 2014
6. ^ „Nicolae Bălcescu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 decembrie 2014
7. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
8. ^ Mitiță Filipescu este ținut doi ani, cu picioarele în apă.
9. ^ Karl Marx (2014), Însemnări despre români. Manuscrise inedite, p.119.
10. ^ Bouleanu, Elisabeth, Ce s-a întâmplat cu osemintele marelui revoluționar Nicolae Bălcescu. De
ce au eșuat toate tentativele de aducere în țară, în Adevărul, 13 iulie 2017, accesat la 24 august
2020
11. ^ Moșneagu, Marin, Cel mai sentimental navigator în căutarea lui Bălcescu, în Ziua de Constanța,
21 iunie 2019, accesat la 24 august 2020
12. ^ Karl Marx, Însemnări despre români, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București,
1964
13. ^ Gh. Georgescu-Buzău, prefațatorul ediției din 1960, a lucrării lui Bălcescu Romînii sub Mihai-
Voievod Viteazul (pagini alese), apărută la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, în
colecția Biblioteca pentru toți (Nr. 18), scrie, între altele, la pagina XXVII, «Bălcescu propovăduia
o revoluție „viitoare”, care să desființeze exploatarea omului de către om [...] Clasa muncitoare i-a
dat democratului revoluționar N. Bălcescu adevărata prețuire, înscriindu-i numele la loc de frunte
în istoria luptei poporului nostru, cu care s-a identificat în scurta și zbuciumata-i viață».
14. ^ Romanian coins: Medalia/moneda emisă în 1948, cu efigia lui Nicolae Bălcescu
15. ^ a b c Centenarul anului revoluționar 1848 - Monede românești
16. ^ Ionel Jianu și Ion Frunzetti, Gheorghe Tăttărescu (1818 - 1894), Portretul lui Nicolae Bălcescu,
în Maeștrii Picturii Românești în Muzeul de Artă al Republicii Populare Române, Editura de Stat
pentru Literatură și Artă, București, 1953
17. ^ Nicolae Bălcescu - 200 de ani de la naștere - Comunicat, Academia Română
18. ^ Academica, Revistă editată de Academia Română, anul XXIX, 348–349, nr. 10–11, octombrie-
noiembrie 2019
19. ^ Emisiunea Nicolae Bălcescu, 2007
20. ^ „Monedă comemorativă Nicolae Bălcescu, 2007”. Arhivat din original la 30 aprilie 2009. Accesat
în 27 martie 2010.
21. ^ Emisiune numismatică - o monedă din aur, o monedă din argint și o monedă din tombac cuprat
dedicate aniversării a 190 de ani de la nașterea lui Nicolae Bălcescu

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 George Călinescu, Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent,
Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941 (ediția a II-a, revăzută
și adăugită, Editura Minerva, București, 1982).
 ***, Dicționar Enciclopedic Român, vol. I (A - C), București, 1993.
 Karl Marx, Însemnări despre romîni, Editura Academiei Republicii Populare
Romîne, București, 1964. O nouă ediție a apărut în 2014, la Editura VICOVIA,
din Bacău, Însemnări despre români. Manuscrise inedite. Publicate de acad. A.
Oțetea și S. Schwann, ISBN 978-606-8541-60-0 Această ediție nu cuprinde
decât textul traducerii în limba română.
 ***, Maeștrii Picturii Românești în Muzeul de Artă al Republicii Populare Române,
Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1953.
 George Cristea Nicolescu, Nicolae Bălcescu (1945)
 Stan Stoica, Dicționar biografic de istorie a României, MERONIA - 2008.

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

 Nicolae Bălcescu: rațiune și trăire eroică a înnoirii, Damian Hurezeanu, Valeriu
Ioan-Franc, Editura Academia Română, Centrul Român de Economie Comparată
și Consens, 2003
 Nicolae Bălcescu, 1819-1852, Valeriu Stan, Editura Științifică și Enciclopedică,
1977
 Pe urmele lui Nicolae Bălcescu, Dan Berindei, Editura Sport-Turism, 1984
 N. Bălcescu: Opera. Omul. Epoca, Gheorghe Zane, Editura Eminescu, 1975
 Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, București, 1979; accesibil
la https://dlr1900.solirom.ro/ (căutare după nume)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nicolae Bălcescu

La Wikisursă există texte originale legate de Nicolae Bălcescu

 Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B

 Nicolae Bălcescu a murit decepționat și ros de boală, la Palermo , 29 noiembrie
2011, Roxana Roseti, Evenimentul zilei
 Misterul cadavrului lui Nicolae Bălcescu. Osemintele marelui revoluționar au fost
aruncate într-o groapă comună, 18 decembrie 2015, Elisabeth
Bouleanu, Adevărul

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Revoluția Română din 1848
 Portretul lui Nicolae Bălcescu (pictură de Gheorghe Tattarescu)
[arată]
 Frăția → Societatea studenților români - Paris

Format:Societatea studenților români de la Paris Format:Comitetul de inițiativa al

Revoluției Române din 1848
[arată]
v • d • m
Revoluționari români la 1848
[arată]
v • d • m
Unirea Principatelor Române

BIBSYS: 90708799

BNE: XX843886

BNF: cb12026804w (data)

GND: 118652060

ISNI: 0000 0001 1023 0617

trol de
LCCN: n50017608
oritate

NKC: ola2002151381

The SBN id PALV032930 is not valid.

SUDOC: 028431324

VIAF: 27079532

WorldCat Identities (via VIAF): 27079532

Categorii: 
 Nașteri în 1819
 Nașteri pe 29 iunie
 Decese în 1852
 Decese pe 29 noiembrie
 Absolvenți ai Colegiului Național Sfântul Sava
 Bucureșteni
 Decese cauzate de tuberculoză
 Decese la Palermo
 Eponime ale localităților din România
 Francmasoni români
 Istorici români
 Membri ai societății secrete Frăția
 Participanți la Revoluțiile de la 1848
 Pașoptiști români
 Politicieni români
 Revoluționari români
 Români expatriați în Italia
 Români pe mărci poștale românești
 Români pe medalii românești
 Români pe monede și bancnote românești
 Scriitori români din secolul al XIX-lea
 Scriitori români din exil