Elena Farago

2 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric

Unelte














De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau
inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a
afirmațiilor pe care le conține.

Elena Farago

Date personale
 Nume la
Elena Paximade 
naștere

Născută 29 martie 1878[2] 
Bârlad, Tutova, România[3] 

Decedată 4 ianuarie 1954 (75 de ani)[4][5] 

Craiova, România[6] 

Părinți Francisc Paximade

Anastasia Thomaide

Căsătorită cu Francisc Farago

Copii Cocuța,
Mihnea (adoptat)

Cetățenie  România 

Ocupație scriitoare de literatură pentru copii[*]

traducătoare
scriitoare
poetă 

Limbi vorbite limba română 

Pseudonim Fatma[1]  

Activitatea literară

Activă ca
1898 - 1954
scriitoare

Specie literară reportaj, poezie, poem

Operă de 1898 - reportaj

debut 1899 - poemul "Gândul trudiților" în
ziarul România muncitoare

Opere Șoapte din umbră, Traduceri

semnificative libere, Șoaptele amurgului, Din traista
lui Moș Crăciun

Note

Premii • 1908 - Premiul „Adamachi”

al Academiei Române
• 1920 - Premiul „Adamachi”
al Academiei Române
• Medalia „Bene Merenti”

Modifică date / text 

Elena Farago (n. 29 martie 1878, Bârlad – d. 4 ianuarie 1954, Craiova) a fost o

poetă română care a compus poezii pentru copii. Creațiile cunoscute sunt „Cățelușul
șchiop”, „Gândăcelul”, „Cloșca”, „Sfatul degetelor” și „Motanul pedepsit”.
Date biografice[modificare | modificare sursă]
S-a născut pe 29 martie la Bârlad în familia Francisc și Anastasia Paximade. În
anul 1890 a rămas orfană de mamă și a fost nevoită să se ocupe de îngrijirea
surorilor mai mici. În 1895 Elena a rămas și fără tată, ceea ce a dus la plecarea ei
la București, unde a locuit la un frate mai mare. S-a angajat ca guvernantă la familia
lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a
cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soț. Elena Farago a debutat
în 1898 cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma. În 1902 publică prima poezie în
ziarul România muncitoare.
În anul 1906, Elena Farago publică primul său volum de poezii, Versuri, la îndemnul
lui Nicolae Iorga, a cărui prietenă și confidentă a fost.[7] Din 1907 se stabilește
la Craiova, unde o vor găsi evenimentele sângeroase ale acestui an, iar din cauza
afilierii ei la mișcarea țărănească a fost arestată și eliberată numai la intervențiile lui
Iorga. În această perioadă l-a adoptat pe fiul său, Mihnea. În 1913 se va naște fiica
Elenei, Cocuța.
Elena Farago este laureată de către Academia Română cu Premiul „Adamachi”
pentru volumele Șoapte din umbră (1908) și Traduceri libere (1908), iar apoi pentru
volumele Șoaptele amurgului, Din traista lui Moș Crăciun, apărute în 1920.
În 1921 este numită director al Fundației „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova,
fundație pe care o va conduce timp de 30 de ani. Elena Farago a avut contribuții
deosebite în ceea ce privește regulamentul de organizare și de funcționare al
bibliotecii, fișarea cărților și ținerea unei evidențe corecte de aranjare a publicațiilor
în rafturile bibliotecii, de completare a colecțiilor prin achiziții și donații.
În 1922 fondează la Craiova, împreună cu Ion B. Georgescu, C. Gerota, Ion
Dongorozi, C.D. Fortunescu, revista literară Năzuința, la care au colaborat: Simion
Mehedinți, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail
Dragomirescu. De asemenea a patronat și revista educativă pentru copii și
tineret Prietenul Copiilor (1943-1946).
Elena Farago s-a stins din viață în 1954 la Craiova, după o lungă suferință.

Distincții[modificare | modificare sursă]
 Premiul „Adamachi” din partea Academiei Române pentru volumele Șoapte din
umbră (1908) și Traduceri libere (1908), apoi pentru volumele Șoaptele
amurgului (1920) și Din traista lui Moș Crăciun (1920).
 Premiul „Neuschotz” al Academiei Române (1927) pentru Ziarul unui
motan (1924)
 Premiul Internațional „Femina” (1924)
 Premiul Național pentru Literatură (1938)
 Medalia „Bene Merenti” - clasa I și „Ordinul Meritul Cultural” - Cavaler clasa a II-a
din partea regelui Carol al II-lea pentru merite literare.

Volume de versuri[modificare | modificare sursă]

 Versuri (1906)
 Șoapte din umbră, Craiova, Ramuri, 1908
 Traduceri libere (1908)
 Din taina vechilor răspântii, Craiova, Ramuri 1913
 Șoaptele amurgului (1920)
 Poezii alese (1924)
 Nu mi-am plecat genunchii, Craiova, Tiparul prietenii științei, 1926
 Poezii (1937)

Volume pentru copii (versuri și proză)[modificare | modificare

sursă]

 Pentru copii (2 volume: I 1913, II 1920), București, Editura Ramuri, 1912;

 Copiilor (1913)
 Din traista lui Moș Crăciun (1920)
 Bobocica (1921)
 Să nu plângem (1921)
 Să fim buni (1922, proză)
 Ziarul unui motan (1924, proză)
 Într-un cuib de rândunică (1925, proză)
 A ciocnit un ou de lemn (1943)
 Într-o noapte de Crăciun (1944)
 4 gâze nazdravane (1944)
 Cățelușul șchiop, București, Editura Ion Creangă, 1989.

Traduceri[modificare | modificare sursă]
 Maurice Maeterlinck, Justiția, traducere de Elena Farago, București, Editura
Alcalay, 1915.
 Maurice Maeterlinck, Pasărea albastră, Craiova, Ramuri, 1920.
 Anatole France, În anul 2270, București, Adevărul (s.a.)

În alte limbi[modificare | modificare sursă]

 Flori târzii (Kései virágok, traducere în limba maghiară de Fekete Tivadar.
În: Szerelmes kert, 1924.[8]

Referințe[modificare | modificare sursă]
1. ^ (PDF) http://www.bibliotecadeva.eu/periodice/romlit/1976/11/romania_literara_1976_11_48.pdf Li
psește sau este vid: |title= (ajutor)
2. ^ Prabook, accesat în 15 februarie 2022
3. ^ Èlena Farago, sapere.it
4. ^ Elena Farago, Prabook
5. ^ Hrvatska enciklopedija[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
6. ^ Elena Farago, Hrvatska enciklopedija[*]
7. ^ Ghiorghe, Sabina (19 iunie 2015). „Elena Farago, poeta fără copilărie care a scris pentru copii:
„viață de roman, subiect de dramă". A fost prietenă cu Iorga și angajata lui Caragiale”. Adevărul.
Accesat în 29 ianuarie 2019.
8. ^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii
române, Irodalmi Könyvkiadó, Bukarest, 1966, pag. 480.
 Legături externe[modificare | modificare sursă]
 Casa memorială "Elena Farago" Arhivat în 27 august 2006, la Wayback
Machine.
 Versuri la Cercul poeților dispăruți: Elena Farago  Arhivat în 28 septembrie 2007,
la Wayback Machine.
 Personalitati: Elena Farago
 Poezii
 Elena Farago, poeta neuitată a vârstei de aur , 19 martie 2011, Adevărul
 Elena Farago - „viață de roman, subiect de dramă“ [nefuncțională], 20 iulie 2009, Diac.
Ioniță Apostolache, Ziarul Lumina
GND: 1068604476

ISNI: 0000 0003 8525 6816

trol de
LCCN: n50047590
oritate

VIAF: 89916763

WorldCat Identities (via VIAF): 89916763

Categorii: 
 Nașteri în 1878
 Decese în 1954
 Laureați ai premiului Neuschotz
 Poeți români din secolul al XX-lea
 Greci din România
 Bârlădeni
 Români cunoscuți sub pseudonimele folosite
 Scriitori cunoscuți sub pseudonimele folosite
 Scriitori români de literatură pentru copii
 Poete române
 Poeți simboliști
 Traducători români
 Fondatori de reviste români
 Români de origine greacă
 Români de origine turcă