Elena Farago

Nastere: 29 martie 1878 in Barlad

Deces: 4 ianuarie 1954 la Craiova
Elena Farago a fost o poeta romanca care a
compus poezie pentru copii(Celuul
chiop, Gndcelul, Cloca, Sfatul
degetelor, Motanul pedepsit etc.). Fiica lui

Francisc Paximade si a Anastasiei (n. Thomaide).

Prin tata, descinde dintr-o veche si nobila familie
de origine greaca; pe linie materna are ascendenti
de origine greaca, turca si romana.
Pe numele ei adevarat Elena Paximade,
poeta s-a nascut la 29 martie 1878 in Barlad.
Urmeaza in localitate studiile primare si doua clase gimnaziale. Din 1907se stabileste la Craiova,
unde desfasoara o activitate literara intensa: poezie, publicistica, memorabila literatura pentru
copii. Din 1921 este directoarea muzeului si bibliotecii Aman din oras.
In anul 1890 ramane orfana de mama i este nevoita sa se ocupe de ingrijirea surorilor mai mici.
In 1895 Elena ramane i fara tata, ceea ce a dus la plecarea ei la Bucureti, unde a locuit la un
frate mai mare. S-a angajat ca guvernanta la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact
cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea sa-i devina so.
Elena Farago a debutat in 1898 cu un reportaj, pe care il semneaza Fatma. In 1902 publica prima
poezie in ziarul Romania muncitoare.
Debutase in 1899 in ziarul Romania muncitoare sub pseudonimul Fatma. La Craiova scoate in
1924 revista Nazuinta.
Prin sotul ei, Francisc Farago, se apropie de cercurile socialiste, de care divorteaza in 1913
Colaboreaza la Adevarul, Epoca, Sa-inanalorul, Floarea darurilor, Revista noastra, Fat-Frumos,
Luceafarul, Ramuri etc. A semnat si cu pseudonimul Fatma, Andaluza, Ellen etc. Directoare a
Fundatiei Alexandru si Aurelia Aman" din Craiova (192l-l 954), azi Casa memoriala Elena
Farago"; inspectoare a azilurilor pentru copii. A intemeiat revista Nazuinta (1922).
Debut editorial cu volum Versuri (1906), urmat de volum de poezie Soapte din umbra (1908),
Soaptele amurgului (1920), Nu mi-am plecat genunchii (1926), reluate in diverse culegeri de
autor (Poezii alese, 1924; Poezii. 1906-l926, 1928 Poezii, 1937),partial reeditate (Poezii, 1957;
Versuri, 1978). A mai publicat versuri pentru copii (Pentru copii, I-II, 1913-l920; Copiilor, 1913;
Din traista lui Mos Craciun, 1920; Bobocica, 1921; Sa nu plin-gem, 1921; A ciocnit cu ou de
lemn, 1943; Intr-o noapte de Craciun, 1944; 4 giste nazdravane, 1944; Plugusorul jucariilor,
1944), proza pentru copii (Sa fim buni, 1922; Ziarul unui motan, 1924; Intr-un cuib de rindunica,
1926; Sa nu minti, sa nu furi, 1944).
n anul 1906, Elena Farago public primul su volum de poezii, Versuri, la ndemnul lui Nicolae
Iorga. Din 1907 se stabilete la Craiova, unde o vor gsi evenimentele sngeroase ale acestui an,
iar din cauza afilierii ei la micarea rneasc a fost arestat i eliberat numai la interveniile lui
Iorga. n aceast perioad l-a adoptat pe fiul su, Mihnea. n 1913 se va nate fiica Elenei,
Cocua.
Este premiata de doua ori, in 1907 si 1920, de Academia Romana, in 1924 este distinsa cu
premiul francez Femina , iar in 193 7 este laureata a Premiului National de Poezie. Moare in

ianuarie 1954 la Craiova.

Stabilita din 1907 la Craiova, unde desfasoara o intensa activitate literara, poeta devine, in 1921,
directoarea muzeului fi bibliotecii Aman" din acest oras. Debuteaza in 1899, sub pseudonimul
Fatma", in Romania muncitoare. Va colabora in aceasta perioada si la Adevarul, Lumea noua,
Epoca.
n 1921 este numit director al Fundaiei Alexandru i Aristia Aman din Craiova, fundaie pe
care o va conduce timp de 30 de ani. Elena Farago a avut contribuii deosebite n ceea ce privete
regulamentul de organizare i de funcionare al bibliotecii, fiarea crilor i inerea unei evidene
corecte de aranjare a publicaiilor n rafturile bibliotecii, de completare a coleciilor prin achiziii
i donaii. n 1922 fondeaz la Craiova, mpreun cu Ion B. Georgescu, C. Gerota, Ion
Dongorozi, C.D. Fortunescu, revista literar Nzuina, la care au colaborat: Simion
Mehedini, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil
Petrescu, Mihail Dragomirescu. De asemenea a patronat i revista
educativ pentru copii i tineret Prietenul Copiilor (1943-1946).
n lirica poetei se pot detecta deopotriva influente semanatoriste si
simboliste, concretizate in poezii cu substanta diluata. Ea ramane insa ca
o remarcabila poeta a dragostei pudice (George Calinescu), mai ales
atunci cand se exprima direct si simplu. Acelasi critic literar noteaza:
cu deosebire originale sunt poeziile care canta maternitatea.
Spiritualizata, iubirea sentimentala" a poetei - tinjire intr-un vag de
nuante - se traduce in imagini-simboluri utilizate nu atit pentru
capacitatea lor sugest'va, cit mai cu seama din tendinta eludarii cuvintului
propriu si a transpunerii realitatii intr-un plan ireal. Efectele astfel
obtinute sint diminuate nu o data de aglomerarea alegoriilor dificile si pretioase: razvratitul
vaer", vana desperare", stearpa tihna", neindura-tele legi", truditul basm", nesfirsita si sfinta
paza" etc. Aportul simbolicii medievale - previzibil aici, unde manifestarea exterioara, concreta,
a iubirii pamintesti ramine necunoscuta -, in care crinii, spinii, viespile, lanturile deplaseaza
realul pe alte coordonate, accentueaza caracterul factice al multor poezii. Procedeul simbolist al
abstractizarii si generalizarii este dus mai departe decit la Minulescu. Fata de ceea ce acolo ne
intimpina descarnat si sonor: Nimicul", Eternul", Albastrul", Credintile", Durerea",
Trecutul", aici apare: tristul N-a fost", blindul Ca n-a fost sa fie", statornicul Este", atitia
zadarnici A-tunci", floarea albastrilor Cind", frunza verzilor Poate" etc. Predominanta
introspectiva nu exclude disponibilitatea la farmecul natural. Autoarea cultiva pastelul atitin
forma populara - simplu si spontan, fraged si pur -, dit si pe acela in maniera romanticilor
inceputului de veac al XlX-lea, unde natura (amurgul, toamna, vaerul frunzelor, moartea) devine
stare sufleteasca traita de poeta. Analogiile psihologice fine impun, prin originalitate plastica
elegiaca, amprenta inconfundabila a scriitoarei. Schitele" - gen aparte, introdus de Elena Farago
in literatura noastra -, grupate in doua cicluri distincte (La tara si La marginea orasului),
organizeaza elemente eterogene in tablouri simple, unde observatia exploateaza efectul
contrastelor. Din vibratia profunda la suferintele si durerea celorlalti isi trag seva doinele de
atitudine sociala grupate in ciclul Martie - Decembrie 1907, ce infatiseaza tablouri dezolante ale
rascoalei taranesti.
Preocuparile privind sensurile vietii, cristalizate in atitudini domol-meditaltive, sint transcrise
intr-o poezie plina de doruri", reflex al spleen-ul simbolist. Literatura pentru copii (poezie si
proza) - sector important al creatiei sale - valorifica resursele de duiosie, neliniste si afectiune,
lirism inepuizabil al maternitatii. Traducerile libere si prelucrarile din Marot, Ronsard, Malherbe,
Cor-neille, Sully Prudhomme, Verlaine, Henri de Regnier, Verhaeren s.a. intregesc, prin optiunile
de lectura si calitatea artistica, un profil scriitoricesc delicat.
Elena Farago s-a stins din via n 1954, la Craiova dup o lung suferin.

Distincii

Premiul Adamachi din partea Academiei Romne pentru volumele oapte din umbr
(1908) i Traduceri libere (1908), apoi pentru volumele oaptele amurgului(1920) i Din
traista lui Mo Crciun (1920).

Premiul Neuschotz al Academiei Romne (1927) pentru Ziarul unui motan (1924)

Premiul Internaional Femina (1924)

Premiul Naional pentru Literatur (1938)

Medalia Bene Merenti - clasa I i Ordinul Meritul Cultural - Cavaler clasa a II-a din
partea regelui Carol al II-lea pentru merite literare.

Volume de versuri
Versuri (1906)
oapte din umbr, Craiova, Ramuri,1908
Traduceri libere (1908)
Din taina vechilor rspntii, Craiova, Ramuri 1913
oaptele amurgului (1920)
Poezii alese (1924)
Nu mi-am plecat genunchii, Craiova, Tiparul prietenii tiinei, 1926
Poezii (1937)
Volume pentru copii (versuri i proz)[modificare | modificare surs]
Pentru copii (2 volume: I 1913, II 1920), Bucureti, Editura Ramuri, 1912;
Copiilor (1913)
Din traista lui Mo Crciun (1920)
Bobocica (1921)
S nu plngem (1921)
S fim buni (1922, proz)
Ziarul unui motan (1924, proz)
ntr-un cuib de rndunic (1925, proz)
A ciocnit un ou de lemn (1943)
ntr-o noapte de Crciun (1944)
4 gze nazdravane (1944)
Celuul chiop, Bucureti, Editura Ion Creang, 1989.

Gandacelul
- De ce m-ai prins n pumnul tau,

Copil frumos, tu nu stii oare

Ca-s mic si eu si ca m doare
De ce m strangi asa de ru?

Copil ca tine sunt si eu,

Si-mi place s m joc si mie,
Si mila trebuie s-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce s vrei s m omori?
Ca am si eu printi ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,
Si-ar plange tata mult de tot
Cci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-m, ca nu mai pot!...
Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea s-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat s-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut n tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...
Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
S ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!

Catelusul schiop
Eu am numai trei picioare,
Si de-abia m misc: top, top,
Rd cnd m-ntalnesc copiii,
Si m cheama "cuciu schiop".
Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!
Si stau singur toata ziua
Si plng mult cnd m gandesc

Ca tot schiop voi fi de-acuma

Si tot trist am s traiesc.
Si cnd m gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copiii de pe drum!...
Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea s stau cu dansii,
S m joc si s-i ascult!
Dar copiii rai la suflet
Sunt urti, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel...
M-a lovit din rautate
Cu o piatra n picior,
Si-am zacut, si-am plans atata,
De credeam ca am s mor...
Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea s-mi fie bun,
Si-as putea s-l musc odata
De picior, s m razbun,
Dar il las asa, s vada
Raul, c un biet catel
Are inima mai buna
Dect a avut-o el.

Motanul pedepsit
Randunica e plecata
Dupa hrana pentru pui,
Cuibu-i singurel sub stresini
Si prin curte nimeni nu-i.
Rade sub mustati motanul:
- Ce noroc!... Pacat sa-l scap!...
Iute sus!...
Dar, poc, o piatra
Il loveste drept in cap.
Trist se tanguie motanul:
- Miau si vai de capul meu.
Petrisor il ia in brate:
- Iarta-ma te rog, caci eu
Te-am lovit, si rau imi pare,
Dar de bietii puisori
Tie cum nu ti-a fost mila,

Cand sarisesi sa-i omori?

Puiorul moat

Sireata

Puii mamii, pui,pui,pui,

Are cloca apte pui:
Cinci pestrii, unul blat,
Numai unul e moat
i curat i nclat.
- Spune-mi, puiule, i mie
De ce-i face numai ie
Mama ta, ciorapi i ghete,
i i leag mo n plete?
Oare friorii ti
Sunt aa de proti i ri,
Sau c poate mama ta
O fi lene, ori rea?
Spune puiul: Mama mea
Nu-i nici lene, nici rea,
Dar e trist, vai de ea,
Cci i fac ruine mult
Fraii mei i n-o ascult,
C de-i cheam, fug pe-afar,
i de-i prinde, plng i zbiar,
i de-aceea-s nesplai
i desculi i nemoai.
Dar eu stau cu mama mea
i mi-e drag s-ascult de ea;
i de-aceea sunt moat
C-s cuminte i curat.

Viorica, fata mamei

Cea cuminte si curata,
Si-a facut, mancand cirese,
Pe furis, pe sort, o pata...
Si-acum sta-ntr-un colt si plange:
Doctorul e vinovat Si c-o sa ma certe
mama,
Si ca sortul l-am patat!
Mama intra-ncet pe usa;
Ea tresare si-ntinzand
Mainile deasupra petei,
Plange intruna suspinand.
- De ce plangi, fetita mamei?
- Plang ca doctorul ti-a spus
Sa nu-mi dai de loc cirese,
Si tu in dulap le-ai pus...
- Si tu plangi din lacomie?
Ce rusine!... - Sa ma ierti!...
- Bine, dar sa fii cuminte...
- Nici de sort nu ma mai certi?
- Care sort? intreaba mama...
- Uite, asta: l-a patat
Lacomia pentru care
Chiar acuma m-ai iertat.

De ajunul craciunului
Toata noaptea asta, colo-n ceruri sus,
Stelele lucreaza fara de-ncetare,
Caci le-aduna-n claca steaua sfanta care
A-ndrumat pe vremuri Magii la Iisus.
Torc de zor n noaptea sfantului ajun
Clti de nea si raze harnicele stele,
Pentru noi, copiii, torc sa faca ele,
Funia cu trepte pentru Mos Craciun.
Lunga cat e drumul din pamant la cer,
Trainica sa-i tina cosului povara,
Vor ntinde-o-n noapte, nevazuta, scara
Mosului ce lupta cu-ndarjitul ger,
Ca sa ne aduca iar, de colo sus,
Pe la toti copiii darurile care
Ni le va trimite, iar, la fiecare
Sfnta si duioasa mama-a lui Iisus.

Pedeapsa matei
- I-auzi, draga mea papusa,
Zgarie mata la usa!
Dar eu nu-i deschid deloc,
Ca sunt suparata foc.
A furat iar, ca o hoata,
Un intreg picior de rata,
Si-apoi, dupa ce i-a ros
Toata carnea, pan-la os,
A dus osul, binisor,
In cotetul lui Azor.
Ca pe el sa-l banuim
Si sa nu il mai iubim
Si acum n-o bat, n-o cert,
Dar nu vreau deloc s-o iert.
Desi inca o iubesc,
Trebuie s-o pedepsesc.
C-a fost rea si dusmanoasa,
Si n-o las sa intre-n casa.

In ziua de Pasti
Totii copii azi se imbraca
Cu ce au ei main frumos
Si parinti lor le canta
Invierea lui Christos.
Si la masa ciocnesc astazi
Toti copiii cei cuminti,
Oua rosii si pestrite,
Cu iubitii lor parinti.
Toti copiii azi sant darnici
Caci ei stiu ca lui Christos,
Ii sant dragi numai copiii
Cei cu sufletul milos.
Si copiii buni la suflet,
Azi cu bucurie dau,
Cozonaci si oua rosii
La copiii care n-au.

Paza bun
S-a ntors cercettoarea
S le spuie la surori
C-i deschis toata floarea
i cmpia, de cu zori.
i-au plecat aproape toate
La cules, cu mii si mii,
Lsnd vorb la nepoate
S-ngrijeasc de copii.
Cci muscoii si bondarii

i-alte neamuri de pdure,

Pe optite, ca tlharii,
Umblau mierea s le-o fure.
ns paza-n stupi e bun,
C trziu, dupi apus,
Colo jos, subt stupi, la lun,
Ei zaceau cu burta-n sus.
(1954)

Nelu
Dintr-un rest de prajitura,
Nelu face firimituri.
Mama-l vede si-l intreaba:
-Iar nu esti copil de treaba
Nelule, si-mi faci gunoi?
Cum fu vorba dintre noi?
-Vorba noastra? Stai sa-ti spun
Ca sa vezi cum o tine minte:
Sa ma fac tot mai cuminte
Si mai harnic si mai bun.
-Si de ce imi faci gunoi?
-Pentru vorba dintre noi.
Eu acum fac firimituri
Pentru puii randunicii,
Ca sa aiba si ei micii,
Azi , la masa, prajituri...

Educaia de ieri i de azi. Studiu de caz: Elena Farago

Cine nu a auzit de Celuul chiop, de Gndcelul, de Bondarul lene, de Sfatul
degetelor, de Motanul pedepsit, de Tanu i de multe alte poezii ale Elenei Farago? Cine nu
a nvat n copilria mai fraged sau mai puin fraged pe de rost aceste poezii? Cine nu a citit
propriilor copii aceste versuri? Cine nu le-a auzit recitate la serbarea de la grdini sau de la
coal? Cred c foarte puini dintre noi.
Am o nepoic ce va mplini peste vreo dou luni trei ani. Este mare amatoare de poveti
i poezii citite de oricine. Ieri mi-a venit i mie nc o dat rndul. Copilul i-a ales din
raftCeluul chiop i alte poezii, Editura Roxel Cart, Bucureti, 2011, 48 de pagini (ediia a
doua, ilustraii de Dana Popescu). Am avut astfel ocazia s-mi amintesc ct de nepotrivite sunt
astzi multe dintre versurile Elenei Farago, ct de ru pot ele face copiilor
notri.
Volumul cuprinde 23 de poezii, ntre care Celuul chiop,
Gndcelul, Bondarul lene, Sfatul degetelor, Motanul pedepsit,
Tanu, dar i Doi prieteni, Cocoelul, Puiorul moat i multe altele.
Ce m-a suprat? Lipsa de discernmnt a editorului (cine o fi acela!) care nu
a neles un lucru elementar, anume c orice carte este scris ntr-o anumit
epoc istoric pentru o anumit epoc istoric i c o poezie pentru copii
premiat n 1920 poate fi astzi nu numai nepotrivit, dar i nociv! S lum
cteva exemple, de la cele mai puin grave, la cele de-a dreptul sinistre:
Tanu
Ce-ai ptit?
Tanu-i un motan cuminte
Nimic, dar mama
i-i atta de curat
Aa aspru m-a certat!
C-are voie s se culce
I-ai greit ceva?
Chiar cu pernele din pat.
De unde?! Pentru c nu m-am splat
Ilenua l iubete
tii, fetia mea cuminte,
i se joaca mult cu el.
Iart-m c-i spun, dar eu
Astzi ns-i suprat,
Pentru asta te-a i bate
Nu l-a mngiat defel!
Dac-ai fi copilul meu!
Miau! O-mbie din fereastr,
Dar fetia st pe loc.
Taci, mi Tanule, c mie

Nu-mi mai vine s m joc!

Ce ar trebui s nvee copilul din acest text? C este firesc, justificat, normal s fie btut atunci
cnd nu-i ascult mama i nu se spal?
Motanul pedepsit
Rndunica e plecat
Trist se tnguie motanul:
Dup hran pentru pui.
Miau i vai de capul meu!
Cuibu-i singurel sub streini
Petrior l ia n brae
i prin curte nimeni nu-i.
Iart-m, te rog, cci eu
Rde sub musti motanul:
Te-am lovit i ru mi pare,
Ce noroc! Pcat s-i scap!
Dar de bieii puiori
Iute sus! Dar poc, o piatr
ie cum nu i-a fost mil
l lovete drept n cap.
Cnd srisei s-i omori?
Aici morala ar fi c sunt situaii cnd e bine s le dai motanilor cu pietre n cap, ca de exemplu
atunci cnd vor s mnnce puii de rndunic. Dar de ce nu o fi bine s dm i rndunelelor cu
pietrele n cap? Lor nu le-o fi mil de bietele gze pe care le omoar?
Aceste dou poezii sunt nc destul de inofensive prin comparaie cu ce urmeaz.
Puiorul moat
Puii mamei, pui,pui,pui,
Spune puiul: Mama mea
Are cloca apte pui
Nu-i nici lene, nici rea,
Cinci pestrii, unul blat,
Dar e trist, vai de ea,
Numai unul e moat
Cci i fac ruine mult
i curat i nclat.
Fraii mei i n-o ascult,
Spune-mi, puiule, i mie
C, de-i cheam, fug pe-afar,
De ce-i face numai ie
C de-i prinde, plng i zbiar,
Mama ta ciorapi i ghete,
i de-aceea-s nesplai,
i i leag mo n plete?
i desculi, i nemoai.
Oare friorii ti
Dar eu stau cu mama mea
Sunt aa de proti i ri ?
i mi-i drag s-ascult de ea.
Sau poate c mama ta
i de-aceea sunt moat
O fi lene ori rea?
C-s cuminte i curat.
Ce nvm noi de aici ? Dar un copil de 2-7 ani ? nvm c a nu asculta de mama, a nu sta cu
mama, a te murdri, a fugi la joac afar sunt echivalentul lui a fi un copil prost i ru. Mai
mult, dac eti un copil prost i ru este firesc, justificat, normal ca mama care nu este nici
lene, nici rea, ceea ce nseamn c este harnic i bun s te pedepseasc lsndu-te fr
ciorapi, fr ghete, fr mo n plete i nesplat. n plus, educat cu o astfel de poezie (sau cu
astfel de poezii), copilul poate trage concluzia c toi copiii pe care i vede el la coal, pe strad,
prin pia, prin autobuz i care sunt nesplai, desculi, nengrijii sunt aa pentru c au fost
proti i ri i c i merit situaia pe deplin!
Tema copilului prost i ru este foarte drag Elenei Farago. Iat nc un exemplu:
Doi prieteni
Cercul meu alearg iute.
De-abia m in de el.
Cercul meu alearg iute
i, de nu m crezi tu, du-te
S te-ntreci cu el.Dar s bagi de seam,
frate,
Nu cumva s cazi!
Dar s bagi de seam, frate,
C, de nu, pi-vei, poate,

Cci nu vreau s tie mama

C sunt prost mereu,
Cci nu vreau s tie mama
C sunt prost i nu bag seama
Ce-i ndrumul meu.
Ba eu spun orice greeal
Mamei, pe de rost.
Ba eu spun orice greeal,
Cci copilul care-nal

Ce-am pit eu azi.

C-am czut din fuga mare
Pe un ciob de geam,
Am czut din fuga mare
i nu tii ce ru m doare
Rana ce o am.
E urt i prost.
Uite cum mi curge snge
i de-ar fi chiar s m bat
Din genunchiul stng.
Pentru vina mea,
Uite cum mi curge snge
i de-ar fi chiar s m bat
i m ustur i-a plnge,
N-a mini-o niciodat
Dar nu pot s plng.
Pe mmica mea.
Bietul copil Oricum ar da-o i orice ar face tot urt i prost rmne! A alerga i a te lovi la
joac este semn c eti prost i este o greeal! Dac i spune mamei, nu e bine pentru c
biata mam se ntristeaz c feciorul ei este prost mereu. Dar nici s nu-i spun nu e bine, cci
copilul care-nal e urt i prost. Dac i spune mamei ce a pit nu mai e urt i prost, dar,
pentru vina lui, va primi btaie, care iar ne este prezentat ca un fapt firesc i obligatoriu cerut
de o greeal (real sau imaginat) a copilului. Oare cretem cu astfel de poezii viitoare persoane
cu comportamente schizoide?
Dar asta nu este tot. Se poate i mai ru, dup cum ne-o dovedete poezia Cocoelul, care sun
aa:
Cocoelul
Trece-un pui pe la fereastr,
i-acum plng i mi-i ruine
Are mo pe cap i creast,
C-am ajuns ca vai de mine!
Dar e chior de-un ochi i n-are
Cocoelule, srace,
Aripioare pe spinare,
Geaba plngi, c n-ai ce face.
i codia-i smuls toat,
De-ai fi fost asculttor
i nu cnt niciodat.
N-ajungeai nici berc, nici chior.
Cum te cheam, puior?
Vezi acum de te pzete
Cocoelul berc i chior.
C-aripioarele i-or crete.
i de ce n-ai aripioare?
Iar de ochiorul tu
Mi le-au smuls s nu mai zboare!
Nu-i mai par-aa de ru.
i de ce n-ai ochiori?
Nu-i ruine s fii chior
C prea mult am vrut s zbor!
i, de-i fi asculttor
i-am srit i-n sus, i-n jos
i cuminte, fiecine
Pn ce ochiul mi l-am scos.
Va avea mil de tine.
Se poate oare gsi un text mai sinistru? Avem din nou de-a face cu tema neascultrii de prini i
cu tema pedepsei, care acum nu mai ia forma btii, ci atinge cote de-a dreptul groteti. Bietul
coco voia s zboare, ceea ce, fiind (considerat) iremediabil ru, a atras dup sine
(binemeritata) pedeaps de a-i fi tiate aripile! Pe deasupra, ca o pedeaps divin, a rmas i
chior! Dar poeta l nva c n-ar fi cazul s-i mai par aa de ru de ochiul lui, c nu-i ruine
s fii chior. Cci prima grij a orbului e legat de ce-o zice lumea, de cum o rde lumea de
el c a rmas orb, iar nu de cum n-o mai vedea lumina zilei niciodat! i, dac tot a ajuns orb,
ar trebui s tie c, dac va fi asculttor i cuminte, se va gsi fiecine care s aib mil de
el, cci, nu-i aa?, la ce mai poate fi de folos un orb unei societi? Bineneles c la nimic i
singurul lui scop n via va fi acela de a tri din mila fiecui! Frumoase versuri pentru copiii
secolului al XXI-lea, nu credei?
Ilustraiile volumului discutat aici pun i ele o serie de probleme. De exemplu, bietul Celu
chiop devine n viziunea Danei Popescu ciung de-a binelea, dup cum putei vedea chiar pe
copert. Versul Eu am numai trei picioare a determinat pe ilustrator s-i taie celului piciorul
cu totul!

Cartea n discuie aici reproduce poeziile din volumul Din traista lui Mo Crciun, aprut n
anul 1920 i premiat n acelai an de Academia Romn, informaii pe care le aflm de pe pagina
patru, menit a justifica (poate) decizia editurii de a publica volumul. Dar oare nu s-a gsit nicio
minte mai luminat ca s vad i ca s neleag c nu mai este valabil astzi tot ceea ce era
unanim acceptat i premiat n 1920 sau n 1950? Elena Farago a trit ntre anii 1878 i 1954 i a
publicat versuri pentru copii ntre anii 1913 i 1944. Ea a scris despre lumea n care a trit i
pentru lumea n care a trit, o lume care nu mai exist astzi! ntre timp pedagogia a evoluat,
psihologia a evoluat, omenirea a evoluat. Am neles c btaia i ameninarea nu pot fi mijloace
de educare, de instruire i de formare eficiente. Am neles c ele fac ru copilulului de azi i
adultului de mine. Am neles c trebuie excluse din comportamentul nostru social sau
educaional. Sau poate c n-am neles?
Mai grav este ns c publicarea acestor poezii nu reprezint o excepie n aa-zisa pia de carte
pentru copii de la noi din ar. Se republic de-a valma i fr niciun fel de discernmnt autori
considerai clasici, fr a gndi c este cazul poate ca textele respective s fie adaptate lumii n
care trim sau s fie nsoite de explicaii suplimentare. De preferat ar fi, n opinia mea, s
ncurajm autorii contemporani de carte pentru copii, nu s (re)publicm la infinit Capra cu trei
iezi (alt text nfiortor!!!) i Poeziile Elenei Farago. Nu spun c tot ce s-a scris pn la noi
este prost. Nu spun nici s aruncm opera Elenei Farago la gunoi cu totul. Spun doar c e absolut
necesar s fim mai selectivi i mai ateni cnd vine vorba de textele pe care le folosim ca s ne
educm copiii.
Cocoelul Elenei Farago poate fi prezentat copiilor, dar nu celor de grdini sau celor de clasa
I, cu titlu de Aa DA!, ci elevilor mai mari, la orele de Educaei Civic sau la cele de Istorie,
de exemplu. La Educaie Civic textul poate deveni un pretext pentru a identifica o serie de
comportamente sociale nefireti, iar la orele de Istorie poate fi folosit pentru a nelege cum a
evolut i cum s-a schimbat modul n care sunt tratai copiii ntr-o societate. Dar nu, noi nu facem
aa, i dac dai o cutare pe Google cu titlurile acestor poezii i/sau cu termeniigrdini, clasa
I, serbare colar etc. vei vedea c aceste poezii sunt folosite pe larg n sistemul de nvmnt
romnesc (inclusiv n manuale). Sau nu mai cutai pe Google i m credei pe mine pe cuvnt,
c de 16 ani m tot nvrt prin colile romneti.