George Topîrceanu

10 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric

Unelte















De la Wikipedia, enciclopedia liberă

George Topîrceanu

Date personale

Născut 20 martie 1886[1] 
 București, România[2] 

Decedat 7 mai 1937 (51 de ani)[2] 

Iași, România[2] 

Cauza
cauze naturale (cancer de ficat[*]) 
decesului

Părinți Gheorghe și Paraschiva Topîrceanu

Căsătorit cu Victoria Iuga

Copii un fiu unic, Gheorghe

Naționalitate  român

Cetățenie  România 

Ocupație poet, prozator, memorialist și publicist,

Limbi vorbite limba română[3] 

Activitatea literară

Specie literară satiră, poezie lirică-satirică, proză

satirică, publicistică

Operă de 1909 - Răspunsul micilor funcționari,

debut replică parodică la Caleidoscopul lui A.
Mirea

Influențe[ascunde]

George Coșbuc, Duiliu Zamfirescu, Dimitrie Anghel

 Membru corespondent al Academiei Române

Semnătură

Modifică date / text 
 Literatura română
Pe categorii
Istoria literaturii române
Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană
Curente în literatura română
Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism
Scriitori români
Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii
Topîrceanu și Otilia Cazimir Portal România
Portal Literatură
George Topîrceanu (n. 20
Proiectul literatură
martie 1886, București, România – d. 7
mai 1937, Iași, România) a fost  v • d • m
un poet, prozator, memorialist, publicist și
traducător român, membru corespondent al
Academiei Române din 1936.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

George Topîrceanu s-a născut în București la data de 20 martie 1886[4], ca fiu al
cojocarului Gheorghe Topîrceanu și al Paraschivei, țesătoare de covoare la azilul
„Doamna Elena", amândoi originari din părțile Sibiului.
Începe școala primară la București intre anii 1893 - 1895 și o continuă pe
valea Topologului, la Șuici, județul Argeș, unde părinții se stabilesc o vreme. Revine
la București și se înscrie la liceul Matei Basarab până în clasa a IV-a [5], apoi la Sf.
Sava (1898 - 1906). După absolvire intră funcționar la Casa Bisericii, apoi, ca
profesor suplinitor, cu pauze de șomaj și de viață boemă. În paralel, se înscrie la
Facultatea de Drept (1906), pe care o părăsește pentru cea de Litere, fără a termina
studiile.[6].
Prima încercare literară datează din timpul școlii primare și este primită cu răceală
de colegul mituit cu „o peniță și doi nasturi” pentru a-i folosi de public [7].
Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G.
Top” la revista umoristică Belgia Orientului (1904); a publicat și la alte
reviste: Duminica, Spiruharetul, Revista noastră, Revista
ilustrată, Sămănătorul, Neamul românesc literar, Ramuri, Viața socială a lui Nicolae
D. Cocea. În 1909 publică în Viața românească parodia Răspunsul micilor
funcționari, ca o replică la Caleidoscopul (1908) lui A. Mirea (pseudonim al lui Ștefan
Octavian Iosif și Dimitrie Anghel), prin care se face remarcat în lumea
literară. Garabet Ibrăileanu (cu care întreține o interesantă corespondență), îl
cheamă la Iași (1911), ca subsecretar de redacție la Viața românească (Topîrceanu:
conferința „Cum am devenit ieșean"[8]).
Odată cu stabilirea la Iași, activitatea la Viața românească și influența lui Ibrăileanu,
Topîrceanu abandonează faza adolescentină a creației sale, cu romantismul desuet,
sentimentalizarea excesivă și tendințele vădite spre filozofarea retorică, pornind spre
noi orizonturi poetice. La despărțirea de adolescență invocă clemența criticii
postume:
„O, indulgentă Critică postumă,
Să nu le-nțepi cu vârful unui ac,
Că, rând pe rând, baloanele de spumă
În lacrimi grele iarăși se prefac. (Topîrceanu: Prefață).
Subsecretar, apoi secretar de redacție la Viața românească, aflată
sub influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu cunoaște și colaborează cu
scriitori de frunte, precum Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor
Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu, grupare
aflată în luptă polemică cu sămănătorismul lui Nicolae Iorga sau
cu modernismul estetizant și importat de la Sburătorul lui Eugen
Lovinescu. Din această perioadă din ajunul Primului Război
Mondial datează parodiile după Ion Minulescu, Nicolae Davidescu -
promotori ai simbolismului și ai modernismului - sau după Dimitrie
Bolintineanu și Mircea Dem. Rădulescu, cu retorismul lor patriotard-
sforăitor și idilismul desuet[9].
Între 1912 - 1913, împreună cu Mihail Sevastos, publică
revista Teatrul.
În 1912 se căsătorește cu învățătoarea Victoria Iuga, cu care a avut
un fiu unic, Gheorghe, dar căsnicia se va destrăma. Ulterior, se va
înfiripa o poveste de dragoste discretă între el și poeta Otilia Cazimir.
În 1916 debutează editorial cu două volume: Balade vesele și Parodii
originale.
La Iași încearcă să-și termine studiile de filozofie dar este mobilizat și
participă la campania din Bulgaria, apoi la Primul Război Mondial,
căzând prizonier în primele zile, la Turtucaia (1916). Rămâne în
captivitate până în 1918. Experiența celor două campanii și a
prizonieratului va fi evocată în proza sa, Amintiri din luptele de la
Turtucaia (București, 1918), În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria și
schițe ușoare, (Iași, 1920) și Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice
din captivitate (București, 1936).
Întors la Iași, redactează împreună cu Sadoveanu revista Însemnări
literare, până la reapariția Vieții românești (1920), al cărei prim-
redactor va fi. Prietenia cu Sadoveanu se reflectă și în Povestirile
vânătorești, în care tovarășul de pușcă și de undiță este numit de
Sadoveanu „prietenul meu, poetul”[10].
Volumele sale (Balade vesele și triste, Migdale amare, Scrisori fără
adresă, Pirin-Planina) se bucură de succes de public și de presă, în
special poezia, pentru care obține în 1926 Premiul Național de Poezie.
În anul 1934 începe în Revista Fundațiilor Regale publicarea
romanului satiric Minunile Sfîntului Sisoe (neterminat, publicat postum
în 1938).
 În 1936 este ales Membru corespondent al Academiei. Deși bolnav de
cancer la ficat, întemeiază împreună cu Sadoveanu și Grigore T.
Popa revista „Însemnări ieșene” ca un ultim efort creator.
Primăvara lui 1937 îl prinde la Viena, într-un sanatoriu, de unde trimite
ziarului Adevărul literar (23 mai 1937) un pamflet de solidarizare cu
Sadoveanu, care fusese greu atacat în presa vremii și de protest față
de huliganismul care lua amploare în presa română. Articolul acesta a
fost publicat postum.
Poetul a murit într-o vineri, 7 mai 1937, la ora 13:30, în casa
lui Demostene Botez, la Iași.[11]

Topîrceanu și critica literară[modificare | modificare

sursă]
Este frapantă discrepanța dintre entuziasmul unanim cu care a fost
primită opera lui Topîrceanu și poziția rece și denigrantă a criticilor
vremii.
„ Dacă la vreo șezătoare literară apărea pe scenă Topîrceanu, sala
izbucnea spontan în aplauze. Dar nu în aplauze reci, care manifestă o
admirație cerebrală, ci un joc zglobiu al mâinilor, mărturie de mulțumire și
plăcere...(Demostene Botez)”
Eugen Lovinescu, pornind de la premisa că umorul nu poate genera
„marea poezie”, a redus Baladele și Parodiile la superficiale tablouri
de natură, la ușoare strofe de spirit al unui „autor de cronici rimate”,
„un reprezentant al democrației literare”. Această causticitate era
alimentată de aversiunea lui Topîrceanu pentru modernism, în special
simbolismul, curentul decadent cel mai activ de la începutul secolului
XX[12], dar - posibil - și de relațiile tensionate dintre Lovinescu și
Ibrăileanu, care l-a sprijinit pe Topîrceanu.
Evoluând de la sentimentalismul epigonic al începuturilor către o
poezie impregnată de un umor parodic, autoironie și ușoară
melancolie, Topîrceanu este o voce distinctă în poezia românească.
Ironizând contrafacerea, poncifele poetice, moda "modernistă", el
cultivă cu fantezie tradiții mai vechi ale lirismului românesc, situându-
se în prelungirea unor filoane din George Coșbuc, Duiliu
Zamfirescu, Dimitrie Anghel stăpân pe o tehnică rafinată a
versificației.
„Iar azi lirismul meu e clar, vezi bine,
Căci tuturor își dăruie secretul,
Dar ca să poți citi cândva în mine
Tu nu-mi cunoști, Zoile, alfabetul.
Zadarnic dar ne-amestecă vultoarea,
Noi nu putem urma același țel...
Și dacă totuși ți-am făcut onoarea
Acestor aspre stihuri de oțel, —
Când îmi citești poemele și proza
Gândește-te la geamul lui Spinoza.”(Topîrceanu: Parodii originale - În loc de
prefață, 1916)
Casa memorială
„George Topîrceanu”
din
Nămăești[modificare | modific
are sursă]
Articol principal: Casa memorială
George Topîrceanu din Nămăești.

Casa memorială
„George Topîrceanu”
din
Iași[modificare | modificare
sursă]
Articol principal: Casa memorială
George Topîrceanu din Iași.
Casa Memorială „George
Topîrceanu” din Iași a aparținut
scriitorului Demostene Botez,
prieten cu George Topîrceanu. A
fost construită la sfârșitul secolului
al XIX-lea, începutul secolului al
XX-lea. După ce în 1919 a fost
sediul redacției revistei Însemnări
literare tipărită sub direcția
lui Mihail Sadoveanu și George
Topîrceanu, (din colectivul de
redacție mai făceau parte Garabet
Ibrăileanu și Demostene Botez),
imobilul este pus la dispoziția lui
George Topîrceanu, în anul 1932.
Acesta va locui aici până la 7
mai 1937, când, răpus de boala
necruțătoare, va trece în neființă
la numai 51 de ani și va fi
înmormântat la cimitirul
„Eternitatea” din Iași. Casa a fost
donată în anul 1983 de
proprietarii Teodor Neagu și
Adrian Vulpe, Complexului
Muzeal Iași. A fost renovată, și
la 22 iunie 1985 a fost inaugurat
acest obiectiv al Muzeului
Literaturii Române Iași, cu un an
înainte de sărbătorirea de
către UNESCO a 100 de ani de la
nașterea poetului.[13]
Casa Memorială „George
Topîrceanu” a fost inclusă pe
Lista monumentelor istorice din
județul Iași din anul 2004, având
codul de clasificare IS-IV-m-B-
04359.[14]

Opere[modificare | modificare
sursă]

 Balade vesele și triste,

București (1916).
 Parodii originale, București
(1916).
 Amintiri din luptele de la
Turtucaia, București (1918).
 Strofe alese. Balade vesele și
triste, Iași (1920).
 În ghiara lor... Amintiri din
Bulgaria și schițe ușoare, Iași
(1920).
 Migdale amare, București
(1928).
 Scrisori fără adresă, proză
umoristică și pesimistă,
București (1930).
 Pirin-Planina. Epizoduri
tragice și comice din
captivitate, București (1936).
 Minunile Sfîntului Sisoe,
roman satiric neterminat,
publicat postum (1938).
Traduceri

 William Shakespeare, Visul
unei nopți de vară, Editura
Viața Românească, Iași,
1921.

Prezență în
antologii[modificare | modific
are sursă]

 Testament - Antologie de
Poezie Română Modernă /
 Testament - Anthology of
Modern Romanian Verse -
ediția a doua (versiune
bilingvă română/engleză) -
antologator și traducător
Daniel Ioniță, cu Eva Foster,
Rochelle Bews, și Prof. Dr.
Daniel Reynaud - Editura
Minerva, Ianuarie 2015. ISBN
978-973-21-1006-5

Filatelie[modificare | modificar
e sursă]
În 1986, la un secol de la
nașterea lui George
Topîrceanu, serviciile poștale ale
României au pus în circulație
o marcă poștală cu valoarea
nominală de 1 leu, care reprezintă
portretul poetului.

Referințe[modificare | modific
are sursă]

1. ^ a b George Topîrceanu
2. ^ a b c d Топырчану
Джордже, Marea Enciclopedie
Sovietică (1969–1978)[*]
3. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10
octombrie 2015
4. ^ Ciopraga Const.: „G.
Topîrceanu", p. 15, Ed. pt.
literatură, 1966: „In mapele
poetului s-a păstrat însă actul de
naștere, care înlătură confuziile.
Din extractul eliberat de „Primăria
Comunei București" rezultă că „în
anul una mie opt sute optzeci și
șease, luna martie, ziua douzeci
și unu, la orele douăsprezece 3/4
post meridiane" a fost
declarată „nașterea copilului
Gheorghe, de sex masculin,
născut la douăzeci ale acestei
luni, la orele cinci, ante meridiane,
în orașul București"
5. ^ Popa, Gr. T.:Câteva povestiri
despre Topîrceanu, Însemnări
ieșene, nr. 15-18, 15 aug. 1937
6. ^ Epure, Al.:Viața poetului G.
Topîrceanu, Preocupări
literare,III-9, 1938
7. ^ Topîrceanu, G.: „Cum am
devenit ieșean", conferință la
Universitatea din Iași, iunie 1935,
 reluată în prefața la vol.
„Postume”, 1938
8. ^ Cioparga, Const.: G. Ibrăileanu
către G. Topîrceanu, Viața
Românească 11:165, 1954
9. ^ Ciobanu, N.:Prefață la Balade
vesele și triste, Biblioteca pentru
toți, p.III-X, 1961
10. ^ Săndulescu, Al.: Prefață la G.
Topîrceanu - Opere, vol.I,
„Biblioteca pentru toți”,
E.S.P.L.A., 1955
11. ^ [1] - Ultimele clipe ale Otiliei
Cazimir
12. ^ Săndulescu, Al.: Prefață la G.
Topîrceanu - Opere, vol.I, p. 8-9
„Biblioteca pentru toți”,
E.S.P.L.A., 1955
13. ^ Muzeul Literaturii Române -
Iași, http://www.dacialiterara.ro/M
LR.htm
14. ^ Lista monumentelor istorice din
județul Iași din anul 2004 -
aprobată prin Ordinul nr. 2314/8
iulie 2004 al Ministrului Culturii și
Cultelor și publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, an
172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie
2004.

Bibliografie[modificare | mo
dificare sursă]

 Călinescu, G.: Istoria literaturii

române de la origini până în
prezent, Minerva, 1984.
 Zaciu Mircea, Papahagi
Marian, Sasu
Aurel: Dicționarul scriitorilor
români vol. II. București, 1998.

Bibliografie
suplimentară[modificare | 
modificare sursă]

 Săndulescu, Al.
(2008), Întoarcere în timp:
memorialiști români, Ediția a
II-a, revăzută și adăugită,
București: Editura Muzeul
Național al Literaturii Române,
pp. 245–253
 Legături
externe[modificare | modificar
e sursă]

Wikimedia Commons conține
materiale multimedia legate
de George Topîrceanu

La Wikisursă există texte originale

legate de George Topîrceanu

La Wikicitat găsiți citate legate

de George Topîrceanu.

 Membrii Academiei Române

din 1866 până în prezent – T
 George Topîrceanu prizonier
la bulgari Arhivat în 18 martie
2016, la Wayback Machine.
 ICI.ro, George
Topîrceanu[nefuncțională]
 Topîrceanu, între gravitate și
umor...[nefuncțională], 10 mai 2010,
Clara Margineanu, Jurnalul
Național
 Poetul care a tratat umorul cu
seriozitate[nefuncțională], 12 mai
2010, Claudia
Daboveanu, Jurnalul Național
BIBSYS: 90914648

BNF: cb120267874 (data)

GND: 12328354X

ISNI: 0000 0000 8081 6376

LCCN: n82230847
trol de
oritate
MusicBrainz: 486ac0e6-8d73-4fa4-a635-e513124e0af7

NKC: ola2003172178

SUDOC: 028431103

VIAF: 2484379

WorldCat Identities (via VIAF): 2484379

Categorii: 
 Nașteri în 1886
 Nașteri pe 20 martie
 Decese în 1937
 Decese pe 7 mai
 George Topîrceanu
 Poeți români din secolul al XX-lea
 Scriitori de război
 Înmormântări la Cimitirul
Eternitatea din Iași
 Membri corespondenți ai
Academiei Române
 Prizonieri de război români
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 18
martie 2023, ora 01:33.
 Acest text este disponibil sub licența Creative
Commons cu atribuire și distribuire în condiții
identice; pot exista și clauze suplimentare.
Vedeți detalii la Termenii de utilizare.