Liviu Rebreanu a fost un prozator și dramaturg român, membru titular al Academiei Române.

Este
considerat, în tradiția critică românească, întemeietorul romanului modern în literatura română și
unul dintre cei mai mari scriitori români din secolul al XX-lea.

Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885,[1][4][5][6] Târlișua, Austro-Ungaria[3] – d. 1 septembrie 1944,[7]

[6]
 Valea Mare-Podgoria, Ștefănești, Argeș, România[3]) a fost un prozator și dramaturg român,
membru titular al Academiei Române. Este considerat, în tradiția critică românească, întemeietorul
romanului modern în literatura română și unul dintre cei mai mari scriitori români din secolul al XX-
lea.[8] Romanele sale cele mai cunoscute, Ion și Răscoala, reprezintă o amplă frescă a vieții rurale
dinainte de Primul Război Mondial.

Cuprins

 1Biografie

o 1.1Primii ani

o 1.2Studii

o 1.3Detenția la Văcărești și Gyula

o 1.4Greutățile financiare

o 1.5Primul Război Mondial

o 1.6Sfârșitul

 2Debutul

o 2.1Debutul în presa românească

o 2.2Debutul în București

o 2.3Debutul editorial

 3Activitatea literară

o 3.1Nuvelistul

o 3.2Romancierul

o 3.3Romanele de raftul doi

 4Teatru

o 4.1Alte proiecte

 5Opere literare

o 5.1Nuvele

o 5.2Romane sociale

o 5.3Romane psihologice

o 5.4Romane polițiste
 o 5.5Teatru

o 5.6Note de călătorie

o 5.7Jurnal intim

 6Aprecieri critice
Literatura română
 7Ecranizări
Pe categorii
 8Case memoriale
Istoria literaturii române
 9Rebreanu în cultura populară
Evul mediu
o 9.1Eponime Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
 10Numismatică Secolul 20 - Contemporană
 11Note Curente în literatura română
 12Bibliografie Umanism - Clasicism
 13Lectură suplimentară Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
 14Legături externe Naturalism - Modernism
Biografie[modificare | modificare sursă] Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Primii ani[modificare | modificare sursă] Neomodernism - Postmodernism
Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885 în Scriitori români
satul Târlișua (din fostul comitat Solnoc Dăbâca -
azi județul Bistrița-Năsăud), fiind primul din cei 14 Listă de autori de limbă română
copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Scriitori după genuri abordate
Ludovicăi (născută Diuganu). În tinerețe, mama sa Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
(1865-1945) era pasionată de teatru, fiind Poeți - Eseiști
considerată „primă diletantă”[necesită  citare] pe Nuveliști - Proză scurtă
scena Becleanului de baștină. Ambii părinți Literatură pentru copii
constituie modelele familiei Herdelea care apare Portal România
în Ion, Răscoala, Gorila, etc.
Portal Literatură
În anul 1889 familia Rebreanu s-a mutat
în comuna Maieru, pe valea Someșului Mare.
Proiectul literatură
Scriitorul oferă el însuși o mărturie despre acei
ani: În Maieru am trăit cele mai frumoase și mai
 v • d • m 
fericite zile ale vieții mele. Până ce, când să
împlinesc zece ani, a trebuit să merg la  Năsăud,
la liceu.

În scrierile sale de sertar, la început în limba maghiară, și, apoi, în limba română, multe amintiri din
copilărie aduc în prim-plan pe oamenii acestor locuri. Deși localizate în imaginarul Pripas (identificat
de cercetători cu vechiul sat Prislop, astăzi, suburbie a orașului Năsăud, în care Liviu Rebreanu a
locuit mai târziu), unele episoade din Ion au păstrat cadrul toponimic și onomastic al Maierului
(Cuibul visurilor, cum mai este intitulat într-una din povestirile publicate de scriitor).

Studii[modificare | modificare sursă]
A început cursurile școlii primare în 1891. Despre această epocă oferă el însuși o mărturie: Cele dintâi
plăceri ale slovei tipărite și ale științei de carte tot în Maieru le-am avut, în forma primelor lecturi care
m-au pasionat,  Poveștile ardelenești  ale lui Ion Pop-Reteganul, vreo cinci volume.

A urmat în anul 1895 două clase la Gimnaziul Grăniceresc din Năsăud. În 1897 s-a transferat la școala
de băieți din Bistrița ("Polgári fiu iskola"), cunoscut și sub numele de Gimnaziul Evanghelic din
Bistrița (astăzi Colegiul Național "Liviu Rebreanu"), unde a urmat încă trei clase.

În anul 1898, îndrăgostit fiind, liceanul de clasa a IV-a, scrie "întâia și ultima poezie". Fascinat de o
tânără actriță dintr-o trupă ambulantă ungurească (ingenua trupei, de care m-am îndrăgostit
nebunește), scrie un vodevil, în limba maghiară, după modelul celui văzut. Mai târziu, aflat
în Budapesta, a cultivat, fără succes, acest gen dramatic.

În 1900 a început să urmeze Școala Reală Superioară de Honvezi din Sopron (Ödenburg, în nord-

vestul Ungariei, lângă granița cu Austria). La sfârșitul anului I a obținut calificativul "eminent". Ca și la
Gimnaziul din Bistrița, a manifestat o înclinație deosebită pentru studiul limbilor străine. La Brașov a
apărut povestea Armeanul neguțător și fiul său Gherghel, folclor prelucrat de Vasile Rebreanu (într-o
colecție pentru copii). În 1902, după abateri de la regulamentul militar al școlii, a fost retrogradat din
funcția de chestor. La sfârșitul celui de-al doilea an de școală, a primit doar distincția simplă. În cel
de-al treilea an a pierdut și distincția simplă, din cauza mediei scăzute la "purtare". Din 1903 până
în 1906 a urmat Academia militară "Ludoviceum" din Budapesta (deși s-a simțit atras de medicină,
ale cărei cursuri presupuneau cheltuieli inacceptabile pentru familia lui Rebreanu). Aici, din nou, în
primul an, a primit distincția de eminent.

La 1 septembrie 1906 a fost repartizat ca sublocotenent în armata austro-ungară, la regimentul al

doilea de honvezi regali din Gyula. Acolo, pe lângă îndeletniciri cazone, Rebreanu a avut numeroase
preocupări literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice. În 1907 a conspectat numeroase opere
din literatura universală, specificând, uneori, data lecturilor (25 aprilie, 2, 3, 7, 8 și 16 mai, 1, 2 iulie).
Între scriitorii excerptați au fost clasici francezi, ruși, germani, italieni, englezi, maghiari. Li s-au
adăugat câteva proiecte de literatură dramatică: Vetélytársak - Örveny (Rivalii - Vâltoarea); Valkó
föhadnagy (Locotenentul Valkó); Gigi (Ghighi), ultimul cu personaje inspirate din viața "intelighenței"
năsăudene.

La Budapesta și Gyula a scris și transcris cinci povestiri, în limba maghiară, din

ciclul Szamárlétra (Scara măgarilor), satire cu caracter anticazon (volum nepublicat). Sub presiunea
unor încurcături bănești, a fost forțat să demisioneze din armată; în prealabil, scriind în "arest la
domiciliu", s-a hotărât să se dedice literaturii (Journal-ul surprinde acest moment).

La 12 februarie 1908 demisionează din armată și revine în Prislopul Năsăudului, spre disperarea
părinților, care l-au știut un domn realizat: "Aici am luat contact cu țăranul român, aici l-am cunoscut
mai bine, aici m-am impregnat de toate suferințele și visurile lui - lucruri care aveau să treacă mai
târziu în literatura mea..." La 1 noiembrie 1908 a debutat în