Grigore Alexandrescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Grigore Alexandrescu

Grigore Alexandrescu

Date personale

Născut 22 februarie 1810[1][2] 
Târgoviște, Țara Românească 

Decedat 25 noiembrie 1885 (75 de ani)[1][2] 

București, România[3] 

Înmormântat Cimitirul Bellu 

Părinți M. Lixandrescu

Cetățenie  România 

Ocupație poet
traducător
prozator[*]
profesor
scriitor 

Limbi limba română

limba greacă
limba franceză  

Studii Colegiul Național „Sfântul Sava” din

 București  

Activitatea literară

Activ ca
1832 - 1842
scriitor

Subiecte meditații romantice

Specie literară epistolă, fabulă, elegie, satiră

Operă de
Miezul nopții, în Curierul Românesc
debut

Opere Umbra lui Mircea. La Cozia, Câinele și

semnificative cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea
leului, Vulpea liberală

Influențe[ascunde]

Alphonse de Lamartine   Literatura română

Pe categorii
Modifică date / text 
Istoria literaturii române
Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană
Curente în literatura română
Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism
Scriitori români
Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii
Portal România
Portal Literatură
Grigore Alexandrescu Proiectul literatură

Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810,[1]  v • d • m 

[2]
 Târgoviște, Țara Românească – d. 25
noiembrie 1885,[1][2] București, România[3]) a fost
un poet și fabulist român.
 Cuprins

 1Biografie
 2Activitatea literară
 3Aprecieri critice
 4Opere (volume publicate în timpul vieții)
 5Poezii mai importante
 6Note
 7Bibliografie
 8Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut la Târgoviște, pe data de 22 februarie în anul 1810, în mahalaua Lemnului,
fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic
dovedește o inteligență deosebită și o memorie extraordinară. Învață greaca și
franceza. A devenit elev la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, fiind coleg
cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Ion Heliade Rădulescu. Îi uimește pe toți prin talentul
său poetic. Un timp va locui acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie, Miezul
nopții, în Curierul Românesc, urmată de elegia Adio. La Târgoviște.

G. Alexandrescu, timbru din 1960

O vreme a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul
1840 și Lebăda și puii corbului) este întemnițat. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e
redactor al ziarului Poporul suveran. În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de
alienare mintală.
A murit sărac la București în anul 1885. Vasile Alecsandri, într-o scrisoare trimisă din
Paris lui Alexandru Papadopol-Calimah, deplângea nepăsarea față de cel mai de
seamă fabulist român: „Moartea bietului Alexandrescu nu m-a mîhnit atît de mult (căci
el era mort de mai mulți ani), cît m-a mîhnit nepăsarea generației actuale în privirea lui
și uitarea în care căzuse renumele lui, odinioară strălucit.”[necesită  citare]

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

A debutat cu poezii publicate în Curierul Românesc condus de Ion Heliade Rădulescu.
Poezia sa a fost influențată de ideile care au pregătit Revoluția din 1848.
Poet liric, scrie mai întâi meditații romantice, sub influența lui Lamartine. Tonul lor este
extraordinar de fantastic. Cea mai reușită este Umbra lui Mircea. La Cozia (făcuse o
călătorie în Oltenia, cu prietenul său, Ion Ghica).
Este ultimul fabulist autentic din literatura română, scriind circa 40 de fabule, în care
adevărul este mascat, din cauza cenzurii autorităților (Câinele și cățelul, Boul și
vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală ș.a.).
Lui Grigore Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română, ca
specii literare autonome epistola, meditația și satira. A tradus din Lamartine și Byron.

Aprecieri critice[modificare | modificare sursă]

„Alexandrescu este incontestabil cel mai de seamă fabulist al nostru...”
— D. Popovici

Opere (volume publicate în timpul vieții)[modificare | modificare

sursă]

 Poezii (1832)
 Fabule (1832)
 Meditații (1835)
 Poezii (1838)
 Fabule (1838)
 Poezii (1839)
 Memorial (1842)
 Poezii (1842)
 Suvenire și impresii, epistole și fabule (1847)
 Meditații, elegii, epistole, satire și fabule (1863)

Poezii mai importante[modificare | modificare sursă]

 Adio. La  Cântece de peste  Lupul moralist
Târgoviște Olt  Mormintele. La Drăgășani
 Anul 1840  Catîrul cu clopoței  Miezul nopții
 Așteptarea  Cimitirul  Meditație
 Boul și vițelul  Corbii și barza  Răzbunarea șoarecilor sau moartea lui
 Bursucul și  Dreptatea leului Sion
vulpea  Eliza  Șarlatanul și bolnavul
 Câinele  Epistolă către  Unirea Principatelor
soldatului Voltaire  Vulpoiul predicător
 Câinele și  Încă o zi
cățelul
 Candela
Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b c d „Grigore Alexandrescu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 4 mai 2014
2. ^ a b c d Grigore Alexandrescu, Proleksis enciklopedija
3. ^ a b „Grigore Alexandrescu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 1 ianuarie 2015

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura
Politică, București, 1962-1966.
 Neagu Djuvara, Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii
moderne, București, Editura Humanitas, 2013 p.375 (îi atribuie scriitorului o afiliație
masonică, alături de revoluționarii de la 1848).