Grigore Alexandrescu – Viața și opera

Date personale

Născut 22 februarie 1810[1][2] 
Târgoviște, Țara Românească 

Decedat 25 noiembrie 1885 (75 de ani)[1][2] 

București, România 

Înmormântat Cimitirul Bellu 

Părinți M. Lixandrescu

Cetățenie  România 

Ocupație poet
traducător
prozator[*]
profesor
scriitor 

Limbi limba română

limba greacă
limba franceză  

Studii Colegiul Național „Sfântul Sava” din București  

Activitatea literară

Activ ca scriitor 1832 - 1842

Subiecte meditații romantice

Specie literară epistolă, fabulă, elegie, satiră

Operă de debut Miezul nopții, în Curierul Românesc

Opere Umbra lui Mircea. La Cozia, Câinele și cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea

semnificative leului, Vulpea liberală

Influențe[ascunde]

Alphonse de Lamartine  

Modifică date / text 

Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810,Târgoviște, Țara Românească – d. 25

noiembrie 1885, București, România) a fost un poet și fabulist român.

Biografie
S-a născut la Târgoviște, pe data de 22 februarie în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind
al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic
dovedește o inteligență deosebită și o memorie extraordinară. Învață greaca și franceza. A
devenit elev la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, fiind coleg cu Ion Ghica.
Face cunoștință cu Ion Heliade Rădulescu. Îi uimește pe toți prin talentul său poetic. Un
timp va locui acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie, Miezul nopții, în Curierul
Românesc, urmată de elegia Adio. La Târgoviște.
O vreme a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 și Lebăda
și puii corbului) este întemnițat. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al
ziarului Poporul suveran. În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală.
A murit sărac la București în anul 1885. Vasile Alecsandri, într-o scrisoare trimisă din Paris
lui Alexandru Papadopol-Calimah, deplângea nepăsarea față de cel mai de seamă fabulist
român: „Moartea bietului Alexandrescu nu m-a mîhnit atît de mult (căci el era mort de mai
mulți ani), cît m-a mîhnit nepăsarea generației actuale în privirea lui și uitarea în care
căzuse renumele lui, odinioară strălucit.”

Activitatea literară
A debutat cu poezii publicate în Curierul Românesc condus de Ion Heliade Rădulescu.
Poezia sa a fost influențată de ideile care au pregătit Revoluția din 1848.
Poet liric, scrie mai întâi meditații romantice, sub influența lui Lamartine. Tonul lor este
extraordinar de fantastic. Cea mai reușită este Umbra lui Mircea. La Cozia (făcuse o
călătorie în Oltenia, cu prietenul său, Ion Ghica).
Este ultimul fabulist autentic din literatura română, scriind circa 40 de fabule, în care
adevărul este mascat, din cauza cenzurii autorităților (Câinele și cățelul, Boul și
vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală ș.a.).
Lui Grigore Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română, ca specii
literare autonome epistola, meditația și satira. A tradus din Lamartine și Byron.

Aprecieri critice
„Alexandrescu este incontestabil cel mai de seamă fabulist al nostru...”
— D. Popovici

Opere (volume publicate în timpul vieții)

 Poezii (1832)
 Fabule (1832)
 Meditații (1835)
 Poezii (1838)
 Fabule (1838)
 Poezii (1839)
 Memorial (1842)
 Poezii (1842)
 Suvenire și impresii, epistole și fabule (1847)
 Meditații, elegii, epistole, satire și fabule (1863)

Poezii importante
 Adio. La  Cântece de peste  Lupul moralist
 Târgoviște Olt  Mormintele. La Drăgășani
 Anul 1840  Catîrul cu clopoței  Miezul nopții
 Așteptarea  Cimitirul  Meditație
 Boul și vițelul  Corbii și barza  Răzbunarea șoarecilor sau moartea lui
 Bursucul și  Dreptatea leului Sion
vulpea  Eliza  Șarlatanul și bolnavul
 Câinele  Epistolă către  Unirea Principatelor
soldatului Voltaire  Vulpoiul predicător
 Câinele și  Încă o zi
cățelul
 Candela

1810 — La 22 februarie se naste, la Targoviste, Grigore Alexandrescu, fiul

vistiernicului Mihai Alexandrescu si al Mariei, nascută Fusea.
Asupra datei de nastere sunt controverse, vehiculandu-se si 1812 si chiar
1814.

1827 — Isi pierde amandoi parintii.

1830 — Pleaca in toamna la Bucuresti, la un unchi, parintele Ieremia ce

locuia sub scara Mitropoliei.

1831 — Se înscrie la scoala lui J. A. Vaillant, clasa de literatura. Aici se

imprieteneste cu Ion Ghica.

1832 — Pe 6 martie are loc debutul literar al lui Gr. Alexandrescu, prin
publicarea in "Curierul ramanesc" a poeziei "Miezul naptii".
Este elev la "Sf. Sava", pensionul lui Vaillant fiind înglobat acestui colegiu.
Publica primul sau volum "Eliezer si Neftali", poezii traduse si originale.
Sta la Take Ghica, apoi la Eliade.

1834 — Cu prilejul reorganizarii armatei romane, intra cadet in cavalerie. Se

muta la maiorul Campineanu.

1835 — Se inscrie in "Societatea filarmonica".

Publica traducerea tragediei "Alzira sau Americanü" de Voltaire.
Ca militar, este trimis 1a Focsani sa supravegheze miscarea vamala intre
cele doua Principate.
1836 — Izbucneste polemica dintre Grigore Alexandrescu si Heliade,
polemica intretinuta timp de doua decenii

1837 — Plictisit de viata din Focsani, desi acolo o cunoaste pe Eliza, care
apare si intr-o serie de poezii, "Eliza", "Asteptarea", "Inima mea e trista", isi
da demisia si se intoarce in Bucuresti.
Ion Ghica gaseste in Alexandrescu un reprezentant la Bucuresti pentru
societatea infiintata de el la Paris, societate numita de Eliade "scoala
Rodiniana".

1838 — Ii apare un al doilea volum de poezii "Elegii si fabule".

Incepe colaborarea la primul cotidian românesc, "Romania".

1840 — Apare poezia "Anul 1840" in "Dacia literară". Pentru aceasta poezie,
care era indreptata impotriva Rusiei, poetul este inchis (octombrie). Dupa
trei luni este eliberat si sta din nou la Take Ghica.

1842 — Intreprinde cu Ghica o calatorie 1a manastirile din Oltenia. Rod al

acelei "preumblari" prin locuri pline de istorie sunt cateva din cele mai bune
poezii de inspiratie patriotica: "Umbra lui Mircea la Cazia", "Rasaritul lunii
la Tismana","Mormintele la Dragasani" si acel "Memorial de calatorie".
Este numit sef 1a registraturia Postelniciei (Secretariatul Statului), unde are
coleg pe D. Bolintineanu.
La Iasi, la "Cantora Foaiei satesti", apare cel de al treilea volum al sau,
"Poezii a lui Gr. Alexandrescu", scoasa de Al. Donici. Aici apare si ultima
poezie a ciclului erotic Eliza, "Te mai vazui odata", si poezii ale celui de al
doilea ciclu erotic, Emilia, care dureaza pana la poezia "Nina", tiparita in
"Foaie pentru minte", in 1845.

1844 — Il insoteste pe Gheorghe Bibescu la Focsani, la intalnirea ce a avut-o

cu Mihail Sturza, domnitorul Moldovei.
Publica in revista "Propasirea", din Iasi, "Umbra lui Mircea. La Cazia" si
fragmente din "Memorial de calatorie".
Este înaintat 1a rangul militar de serdar.

1846 — Devine membru al "Asociatiei literare" (infiintata in 1845).

Este ridicat de Bibescu 1a rangul de paharnic.
1847 — Colaboreaza 1a "Album,stiintific siliterar" cu "Ucigasul fara voie" si
schita "O nunta ".
Publica un nou volum de poezii "Suvenire chi impresii, epistole chi fabule",
precum si traducerea tragediei "Meropa" de Voltaire.

1848 — Impreuna cu N. Balcescu, Cezar Bolliac si D. Bolintineanu, face

parte din Comitetul de redactie al ziarului revolutiei "Poporul suveran".
Dupa inabusirea revolutiei este scos din postul avut 1a Secretariatul
Statului.

1849 — Este numit director la Arhivele Statului, post in care va ramane

pana in 1854.

1850 — Cumuleaza si functia de secretar 1a Senat, functie prin care, in 1853.

1852 — Este membru in "Comisia documentala", care trebuia sa faca o

revizie a documentelor pe care se sprijina averile manastiresti.

1853 — Asista la inaugurarea noului teatru, caruia ii dedica un "Imn,

destinat a se cânta la inaugurarea Teatrului".
Este ales membru in Comitetul teatral.
I se acorda rangul civil de clucer.
Este inlocuit din functia avuta 1a Arhivele Statului, fiind numit director al
Eforiei Spitalelor civile.

1855 — Colaboreaza 1a "Romania literara", scoasa la Iasi de V. Alecsandri,

cu satira "Razbunarea soarecilor sau Moartea lui Sion" si fabula "Iepurele,
ogarul si copoiul".

1856 — Publica poezia "Unirea Principatelor".

Face o excursie in Siria si Palestina, la invitatia lui Ion Ghica.

1859 — Cu prilejul venirii lui Cuza la Bucuresti, scrie poezia "Mariei-sale

domnitorului Alexandru Ioan I", in care aclama dubla alegere a 1ui Cuza ca
domnitor al Moldovei si Munteniei.
Refuza postul de ministru.
Este numit director al Departamentului Cultelor si al Instructiei Publice.
Pentru o scurtaă vreme este ministru ad-interim la Culte.
1860 — Este numit de Cuza membru în Comisia centrala de la Focsani, ce
avea ca misiune unificarea legislatiei celor doua Principate.
Se casatoreste cu Raluca, fiica spatarului Gavril Stamatin ce se inrudea cu
actorul Matei Millo si cu paharnicul C. Sion.
Apar primele semne ale unei boli de nervi. Se restabileste, dar boala apare
intermitent, pana la sfarsitul vietii.
I se acorda o pensie imediat dupa izbucnirea bolii.

1861 — Se naste fiica poetului, Angelina

1862 — Este destituit din funcţia de efor al Spitalelor civile.

1863 — Apare o noua editie din opera scriitorului, intitulata "Meditatii,

elegii, epirtole, satire si fabule".

1864 — Se voteaza o "renta viagera", ca recompensa nationala.

1872 — Publica volumul "Povesti albastre", traduceri din Eduard Laboulaye.

1879 — La inceputul anului moare sotia poetului.

1882 — Publica fragmente din "Ierusalimul eliberat" de Torquato Tasso.

1885— Pe 25 noiembrie se stinge din viata, dupa o lunga si grea suferinta,

uitat aproape de toti.