GRIGORE ALECSANDRESCU

S-a născut la Târgoviște, pe data de 22 februarie în anul 1810, în

mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului Mihai
Alexandrescu și al Mariei Fusea. În anul 1827 își pierde ambii părinți,
rămâne orfan și se mută la părintele Ieremia, unchiul lui din București.
De mic dovedește o inteligență deosebită și o memorie extraordinară. În
anul 1831, este înscris la școala de limba franceză a lui Jean-Alexandre
Vaillant. În 1832, școala lui Vaillant este inclusă în școala „Sf. Sava”,
devine astfel elev la Colegiul Național „Sfântul Sava”, aici fiind coleg
cu Ion Ghica. Este găzduit o perioadă de Tache Ghica (tatăl lui Ion
Ghica).[4] Face cunoștință cu Ion Heliade Rădulescu. Îi uimește pe toți
prin talentul său poetic.
Un timp va locui acasă la Heliade, care-i va publica, la 6 martie 1832, în
„Curierul românesc”, poezia „Miezul nopții”, apoi, în același an, publică și
primul său volum de poezii, „Eliezer și Neftali”, poezii traduse și
originale.prima poezie, Miezul nopții, în Curierul Românesc, urmată de
elegia Adio. La Târgoviște.
În anul 1834, se înrolează în armată, dar va demisiona în (1837). În anul
1835, Alexandrescu este trimis la Focșani, la hotarul dintre Moldova și
Țara Românească. După ce demisionează din armată, se întoarce la
București.[4]
Din pricina unor scrieri („Anul 1840” și Lebăda și puii corbului) este
întemnițat, timp de trei luni. A ocupat funcții mărunte. A fost membru al
Asociației literare a României (1846). În 1848 e redactor al
ziarului Poporul suveran. În 1854 a fost director al Eforiei spitalelor civile.
În 1856, este membru al Comisiei Centrale de la Focșani.[4]
Între 1852 și 1857, a lucrat în Comisia Documentală. La invitația lui Ion
Ghica, a pornit într-o călătorie prin Siria și Palestina. În 1859,
domnitorul Al. I. Cuza l-a numit director și apoi ministru ad-interim la
Departamentul Cultelor și Instrucțiunii Publice. [5]
S-a căsătorit la Focșani, la 29 mai 1860, la biserica Stamatinești[6], cu
Raluca Stamatin, fiica unui spătar din Moldova.
În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală.
A murit sărac la București în anul 1885. Vasile Alecsandri, într-o
scrisoare trimisă din Paris lui Alexandru Papadopol-Calimah, deplângea
nepăsarea față de cel mai de seamă fabulist român: „Moartea bietului
Alexandrescu nu m-a mîhnit atît de mult (căci el era mort de mai mulți
ani), cît m-a mîhnit nepăsarea generației actuale în privirea lui și uitarea
în care căzuse renumele lui, odinioară strălucit.”[necesită  citare][7]

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

A debutat cu poezii publicate în Curierul Românesc condus de Ion
Heliade Rădulescu. Poezia sa a fost influențată de ideile care au
pregătit Revoluția din 1848.
Poet liric, scrie mai întâi meditații romantice, sub influența lui Lamartine.
Tonul lor este extraordinar de fantastic. Cea mai reușită este Umbra lui
Mircea. La Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia, cu prietenul său, Ion
Ghica).
Este ultimul fabulist autentic din literatura română, scriind circa 40
de fabule, în care adevărul este mascat, din cauza cenzurii autorităților
(Câinele și cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală ș.a.).[8]
Lui Grigore Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura
română, ca specii literare autonome epistola, meditația și satira. A tradus
din Lamartine și Byron.[7]

Aprecieri critice[modificare | modificare sursă]

„Alexandrescu este incontestabil cel mai de seamă fabulist al nostru...”
— D. Popovici

Opere (volume publicate în timpul vieții]

 Poezii (1832)
 Fabule (1832)
 Meditații (1835)
 Poezii (1838)
 Fabule (1838)
 Poezii (1839)
 Memorial (1842)
 Poezii (1842)
 Suvenire și impresii, epistole și fabule (1847)
 Meditații, elegii, epistole, satire și fabule (1863)

Poezii mai importante

 Adio. La  Cântece de  Lupul moralist
Târgoviște peste Olt  Mormintele. La
 Anul 1840  Catîrul cu Drăgășani
 Așteptarea clopoței  Miezul nopții
 Boul și  Cimitirul  Meditație
vițelul  Corbii și  Răzbunarea
 Bursucul și barza șoarecilor sau
vulpea  Dreptatea moartea lui Sion
 Câinele leului  Șarlatanul și
soldatului  Eliza bolnavul
 Câinele și  Epistolă  Unirea
cățelul către Principatelor
 Candela Voltaire  Vulpoiul predicător
 Încă o zi