Vasile Alecsandri - Dridri

BIBLIOTECA SCOLARULUI
Vasile
ALECSANDRI
DRIDRI
LITERA
CHISINǍU 1998
CZU 859.0–31
A 38
NOT{ ASUPRA EDI | IEI
Textele sunt reproduse aici dupa volumele: V a sil e Al e cs andr i, Opere ,

IV. Proza. Text ales si stabilit, note si variante de Georgeta Ra dulescu-
Dulgheru. Colectia „Scriitori români“. Editura Minerva, Bucuresti, 1974 si V
a s i l e Al ec s a n d r i, Muntele de Foc, Casa de editura Litera, Chisina u, 1996.
Dat fiind destinatarul cartii (tineretul studios, al carui gust lingvistic se afla in
proces de constituire), au fost operate unele modificari, in sensul aplicarii
normelor ortografice in vigoare.
Coperta: Isai Cârmu

Ilustratii: Eudochia Zavtur
ISBN 9975–74–025–1 © LITERA, 1998

TABEL CRONOLOGIC
1821 Iulie 21 S-a nascut, conform opiniei majoritatii cercetatorilor, cel de-al
doilea copil, Vasile, al medelnicerului Vasile Alecsandri si al Elenei, na
scuta Cozoni, in orasul Bacau. Curând familia viitorului scriitor se muta
la Iasi.
(Conform altor surse, Alecsandri s-ar fi nascut in 1819 sau chiar in 1818.)
1827 Vasile Alecsandri ia primele lectii de la dascalul maramuresean Gherman
Vida, profesor la Seminarul de la Socola.
1828-1834 Viitorul scriitor isi continua invata tura in pensionul lui Victor
Cuénim, deschis in 1828 la Iasi. Verile si le petrece la Mircesti, unde tat
a l sa u cumpa rase mosia.
1834-1839 }mpreuna cu alti fii de boieri, Vasile Alecsandri isi face studiile la
Paris. Dupa trecerea bacalaureatului literar se prega teste sa intre la
medicin a , dar abandoneaza. Urmeaza cursurile facultatii de drept, insa
dupa câteva luni renunta. Tata l sa u l-ar fi vrut inginer, dar ii lipsea
bacalaureatul in stiinte, pe care nu-l poate obtine. Se dedica literaturii,
scriind primele versuri in limba franceza, intre care poemul Zunarilla .
1839 }n drum spre Patrie Vasile Alecsandri intreprinde o lunga ca la torie prin
Italia. Viziteaz a Florenta, Roma, Padova, Venetia, Triest. Din aceasta
ca l a torie culege impresii necesare scrierii primelor opere in limba
româna Buchetiera de la Florenta si Muntele de Foc.
1840 }n revista „Dacia literar a“ (nr. 3, mai—iunie) este publicata nuvela
Buchetiera de la Florenta. Este numit, impreuna cu C. Negruzzi si M.
Koga lniceanu, director al teatrului din Iasi. Pentru nevoile scenei scrie
vodevilul Farmazonul din Hârla u, care se joaca la 18 noiembrie.
1841 Pe scena teatrului iesean se joaca piesa lui Vasile Alecsandri Modista si
cinovnicul.
1842 V. Alecsandri ca la toreste prin muntii Moldovei, fapt care i-a prilejuit
„descoperirea tezaurului poeziei populare“. Sub influenta acesteia Vasile
Alecsandri scrie primele sale poezii românesti — Doinele.
1843-1844 Vasile Alecsandri intreprinde lungi excursii prin muntii si prin satele
Moldovei, culegând folclor. Din aceasta perioada dateaza nuvela O
primblare la munti.
4 Vasile Alecsandri
1844 La 18 ianuarie are loc premiera piesei Iorgu de la Sadagura, primita de

public cu deosebita ca ldura. }mpreuna cu Mihail Koga lniceanu si Ion
Ghica, scriitorul se afla in fruntea revistei „Prop asirea“. Aici sunt publicate
o parte a doinelor sale, nuvelele O primblare la munti si Istoria unui
galben.
Aflat pentru cura la Borsec, Vasile Alecsandri scrie nuvela Borsec. Da la
iveala „fiziologia“ Iasii in 1844.
1845 Face cunostinta cu Nicolae Ba lcescu si cu alti tineri munteni la mosia
Mânjina a lui Costache Negri. Tot acum viziteaz a Bucurestii. Este epoca
in care creste afectiunea sa pentru Elena Negri, ca reia ii dedica o seama de
poeme ( 8 Mart s.a.).
1846-1847 Vasile Alecsandri o insoteste pe Elena Negri in str aina tate, pentru
ingrijirea sa na t a tii. Italia, Austria, Germania, Franta, apoi din nou Italia
ii prilejuiesc impresii profunde. }nsa boala Elenei se agraveaza, iubita
poetului stingându-se pe vapor la intoarcere in Patrie. }n vara se afla
la odihna la Balta Alba. Impresiile din aceasta localitate si-au ga sit
expresia in nuvela Balta Alba.
1847 Scrie piesa Piatra din casa.
1848 Martie }ncepe miscarea revolutionara din capitala Moldovei. Alecsandri
scrie Desteptarea României si redacteaza impreuna cu alti patrioti petitia
cuprinzând revendica rile ce trebuiau aduse la cunostinta domnitorului
Mihail Sturza. Dupa ina busirea misca rii se refugiaza in munti, apoi
trece la Brasov. Evocarea acestor intâmpla ri o face in fragmentul de
proza Un episod din anul 1848.
1849 Vasile Alecsandri redacteaza studiul Românii si poezia lor, sub forma unei
scrisori ca tre A. Hurmuzachi, studiul fiind publicat in revista
„Bucovina“.
1850 Aprilie 9 Are loc reprezentatia piesei Chirita in Iasi sau Doua fete s-o
neneaca.
1851 La intoarcerea din Paris si Londra, cu vaporul pe Duna re, vasul e pe punctul
de a se scufunda. }ntâmplarea e povestita in episodul }necarea vaporului
Seceni pe Duna re, destinat sa apar a in primul num a r al proiectatei reviste
„România literar a“. Episodul este mai târziu incadrat
in naratiunea dramatizata Un salon din Iasi.
August 5 Se reprezinta cu mare succes Chirita in Iasi.
1852 Aprilie Apare la Iasi prima fascicula din colectia de opere folclorice: Poezii
poporale. Balade (cântece ba trânesti) adunate si indreptate de V.
Alecsandri.
Octombrie Vasile Alecsandri scoate prima culegere din teatrul sa u,
Repertoriu dramatic. Se reprezinta piesa Chirita in provincie.
1853 La Paris, unde se ga sea inca din toamna precedenta, Vasile Alecsandri
publica primul volum de poezii originale, Doine si lacrimioare, dispuse
in trei cicluri: Doine, Lacrimioare, Suvenire.
Dridri 5
La Iasi ii apare cea de-a doua fascicula a Poeziilor poporale.
Vasile Alecsandri intreprinde o lunga cala torie in sudul Frantei, in Spania
si in nordul Africii. Relatarea partiala a acestei ca la torii se cuprinde in
„ziarul de ca la torie“ Cala torie in Africa. Scriitorul intercaleaza in cursul
relata rii diverse episoade narative, ca Cel intâi pas in lume (publicat initial
in 1841 in „Albina româneasca“ sub titlul Pierderea iluziilor ) si Suvenire
din Italia. Monte di Fo, publicat tot acolo, in 1843.
1854 Moare tat al scriitorului. Preluându-si mostenirea, Alecsandri elibereaz a
tiganii robi de pe mosiile sale.
1855 Apare, sub conducerea poetului, revista „România literar a“, in care se
publica poezia Anul 1855 . Tot aici apar fragmente din Cala torie in Africa
si nuvela Balta Alba.
1856 Are loc congresul de pace de la Paris, decisiv pentru viitorul politic al
Principatelor, care aspirau la unire. Alecsandri se dedica integral cauzei
luptei pentru Unire.
}n „Steaua Duna rii“, ziar condus de Mihail Koga lniceanu, apare la 9
iunie Hora Unirii.
1857 Vede lumina tiparului culegerea de proza Salba literara , continând
povestiri, impresii de ca la torie si câteva scrieri dramatice.
}n ziarul „Concordia“ din Bucuresti apare poezia Moldova in 1857.
1859 Dupa alegerea ca domnitor a lui Cuza, scriitorul pleaca intr-o lunga misiune
diplomatica la Paris, Londra si Torino, pentru a obtine recunoasterea
dublei alegeri a lui Cuza. La Paris ii viziteaz a pe Lamartine si pe Mérimée
si cauta sa câstige buna vointa ambasadorului Rusiei, contele Kisseleff,
fostul guvernator al Principatelor intre 1829 si 1834.
1860 Abandoneaza activitatea politica si se retrage la Mircesti, in mijlocul
familiei, unde se dedica scrisului, compunând piese de teatru, printre care
Rusaliile si câteva cântecéle comice.
1861 }ndeplineste o nou a misiune diplomatica, incredintat a de Cuza. }n vederea
recunoasterii Unirii de ca tre puterile europene, Alecsandri viziteaz a
Parisul, Torino, Milano, iar un timp gireaza afacerile agentiei diplomatice
de la Paris, in locul fratelui sa u.
Reintors la Mircesti, scrie piese si cântecéle comice.
1863 La Iasi apare editia a doua a volumului Doine si lacrimioare cu ciclul
Margaritarele.
Apare partea a doua a Repertoriului dramatic, cuprinzând ultimele piese ale
scriitorului.
1866 Apare intr-un volum intreaga colectie a Poeziilor poporale.
E numit membru al Societatii literare române pentru cultura limbii,
care in 1879 avea sa devin a Academia Româna.
1868 Publica, in „Convorbiri literare“, primele pasteluri: Sfârsit de toamna, Iarna,
Gerul etc.
6 Vasile Alecsandri
1871 }si da demisia din Societatea literar a româna, dupa ce aceasta hota râse sa
adopte principiul etimologic in scriere si sa publice dictionarul lui Laurian
si Massim.
1872 Apare studiul Introducere la scrierile lui Constantin Negruzzi , mai intâi
in "Convorbiri", apoi ca prefata la volumul de scrieri ale lui Negruzzi scos
de Editura Socec.
Scrie Dumbrava Rosie, pe care o citeste la o sedinta a „Junimii“.
1874 Apare piesa Boieri si ciocoi , fiind reprezentata pe scena teatrului iesean.
1875 Apar la Socec primele patru volume din seria Operelor complete, cu o
prefata a autorului. Ele cuprind creatia dramatica.
}n acelasi an apar urma toarele trei volume, cuprinzând creatia poetica .
1876 Apare volumul al optulea al Operelor complete: Proza.
1877 Mai 9 Proclamarea independentei t a rii in parlament. La aflarea vestii
Alecsandri scrie poezia Balcanul si Carpatul, cu care inaugureaza ciclul
Ostasii nostri.
1878 Apare volumul Ostasii nostri.
1878-1879 Se dedica lucrului la drama istorica Despot-Voda. }n mai 1879 citeste
piesa la o sedinta a „Junimii“ bucurestene. Are loc reprezentatia piesei la
Teatrul National din Bucuresti. Este invitat sa-si reia locul la Academie si
sa participe la lucra rile anuale, fiind ales in comisia pentru modificarea
ortografiei.
1880 Apare cel de al noua lea volum din seria Operelor complete, cuprinzând
Legende noua si Ostasii nostri.
Apare nuvela Vasile Porojan, sub forma unei scrisori ca tre Ion Ghica.
Scrie feeria Sânziana si Pepelea . }n „Albumul macedoromân“ al lui V.
A. Urechia apare „istorioara de inceput de amor“ Margarita, scrisa cu
zece ani mai inainte, dar relatând un episod de tinerete, localizat in
timp prin 1850—1852.
1881 I se decerneaza Marele premiu „Nasturel-Her ascu“ al Academiei Române
pentru drama Despot-Voda si poeziile din ultimul volum de Opere complete.
1883 }ntr-o sedinta a „Junimii“ si la Academie Alecsandri citeste noua sa piesa
Fântâna Blanduziei.
1884 Fântâna Blanduziei este reprezentat a , cu mare succes, la Teatrul National.
Scrie piesa Ovidiu.
1885 Este numit ministru plenipotentiar al României la Paris, post pe care il
detine pâna la moarte.
1886 Realizeaza o noua versiune a piesei Ovidiu.
1888 Scrie Plugul blestemat. Se ivesc primele semne ale bolii care avea sa-l
r a puna.
1890 August 22 Vasile Alecsandri se stinge din viata la Mircesti. Este
inmormântat la 26 august in gra dina casei, da ruita in 1914 Academiei, de
ca tre sotia poetului. Deasupra mormântului a fost ridicat un mausoleu din
initiativa Academiei, in 1928. }ntreg ansamblul a devenit muzeu
memorial.
BIOGRAFII
NICOLAE B{LCESCU }N MOLDOVA
Oamenii de ma sura lui Nicolae Ba lcescu sunt inca rari intre

românii de asta zi. Acei care ca dânsul, in tot cursul unei existente
de lupta, au fost insuflati numai de nobila simtire a amorului de
patrie si care au visat si lucrat cu neincetare la reinvierea si la m
a rirea neamului lor, merit a sa atraga respectul si simpatiile
urmasilor. Tot ce se atinge de acei oameni de frunte, diversele
int âmpla ri ce au trecut peste dânsii, actele lor publice si chiar
incidentele vietii lor private devin, dup a moarte, de un mare
interes pentru cine stie a-i pretui si ii admira. E o datorie sacra
pentru amicii si contemporanii lor de-a face apel suvenirelor, spre
a feri de uitare toate notitele ce pot contribui la completarea
biografiei lor.
Aceast a idee m-a indemnat a vorbi asta zi de Nicolae Ba lcescu
ca de un om al ca rui nume onoreaza România si ca de un amic
scump si jelit. Am petrecut luni intregi cu el, nu numai in tar a ,
dar si in str a in a tate; am avut adeseori ocaziunea de a cunoaste
frumoasele aspira ri ale inimii sale; l-am va zut lucrând cu entu-
ziasm la Istoria românilor sub Mihai-voda Viteazul; am cala torit
impreuna prin romanticele va i ale Moldovei; ne-am preumblat pe
golful poetic al Neapolei, in noptile luminoase din Italia; am
admirat flaca ra uriasa ce-ncununa fruntea Vezuvului; am respirat
aerul parfumat al Siciliei, r a t a cind amândoi pe malurile ma rii;
am tr ait o parte a timpului de exil de la 1848 in mijlocul minunilor
Parisului si am fa cut, la un loc, pretutindenea multe proiecte
ma rete, multe visuri aurite pentru gloria si independenta natiei
Dridri 9
noastre. Simt dar o multumire adânca, o pla cere duioasa a ma-

ntoarce cu gândul pe ca r a rile sterse ale trecutului si a int âlni in
acest pelerinaj fantastic dulcea imagine a lui Ba lcescu.
O, Doamne! de ce trebuia oare sa-l va d, in sfârsit, singur,
pa r a sit, palid, descurajat, suferind de o cruda boala si murind pe
malul acel inflorit al Palermei, unde am tr a it cu el at âtea zile
ingânate de falnice spera ri? Cine-si poate inchipui amarul ultimei ore
a vietii sale! Cine va spune dorul cumplit de tar a cu care s-a luptat
atunci, sa rmanul! in agonia mortii?
O, suflet blând si iubitor, tu, care ai chemat gloria str a moseasca
din mormintele eroilor nostri! tu, care ai in a ltat ca tre ceruri cele mai
nobile ura ri pentru viitorul patriei române! lasa-ma a traduce
in limba poporului t a u cea de pe urma gândire a ta pe pragul
vesniciei!
N. B{LCESCU MURIND
De pe plaiu-nstra in a rii
Unde zac si simt ca mor
De amarul despera rii
+i de-al t a rii mele
dor, Va d o pasa re
voioasa Apucând spre
r a sa rit,
+i o raza luminoasa,
+i un nour aurit.
— „Pa sa rica zbura toare,

Unde mergi cu dorul meu?“
— „Am solie-ncânta
toare De la sfântul
Dumnezeu. Sa duc glas de
armonie
| a rmurilor românesti,
Sa va rs dulce veselie
Inimilor ce jelesti“.
— „Raz a vie ca la toare,

Unde mergi cu dorul meu?“
— „Am solie-nvietoare
10 Vasile Alecsandri
De la sfântul Dumnezeu,
Sa depun o sa rutare
Pe al t a rii tale sân
+i s-aduc o alinare
Jalnicului t a u suspin.“
— „Nouras pa truns de
soare, Unde mergi cu dorul
meu?“
— „Am solie roditoare
De la sfântul Dumnezeu
Sa ma las in Românie
Ca sa creasca mii de flori
Pe frumoasa ei câmpie
Ce o plângi adeseori!“
— „Du-te, raza str a lucit a ,

Du-te, mica pa sa rea,
+i pe tara mea iubita
Mângâieti-o-n lipsa mea!
Iar tu, nour de rodire,
Fa sa creasca-n sânul sa u
Cu verzi lauri de ma rire
Floarea sufletului meu.“ 1
Am fa cut cunostinta lu i Ba lcescu in anul 1845, la mosia lui
Costache Negri, fostul agent al Principatelor Unite lânga }nalta
Poarta. Numele noastre nu erau str a ine unul altuia; ca ci ele
se
int âlniser a sub coloanele Foaiei stiintifice si literare, o publicatie
periodica care incepuse a apa rea la Iasi in anul precedent si al ca
rui titlu primitiv, Progresul2, fusese sters din frunte-i de ca tre
guvernul de atunci, fiind considerat ca o denumire revolutionara !
3
1
Vezi vol. I al editiei noastre. (Nota de V. Alecsandri.)
2
E vorba de Propasirea.
3
Multe lucruri neînsemnate aveau pe atunci privilegiul comic de a fi
privite cu ochi r a i, pletele lungi; cravatele rosii, de exemplu, se considerau
ca semne revolutionare si deveneau, pentru seful statului si pentru consulul
rus, motive de serioase preocupa ri aV. A.i.
Dridri 11
Balcescu tipa rise in ea lucrarea sa atât de erudita asupra Armatei rom

âne, si eu dasem la lumina câteva incerca ri de poezie si articolul
intitulat Istoria unui galben . Exista dar intre noi o confratie literar a
care era menita a se preface lesne in o prietenie strânsa.
}n acea epoca o frumoasa miscare de renastere se produce in
ambele t a ri surori. Tinerimea Moldovei, intoarsa de la universit
a-
tile Germaniei si Frantei, adusese cu dânsa in societate o comoara
pretioasa de idei noi si de simtiri patriotice, comoar a care nu
intârzia a se raspândi in generatia cea juna de prin orase. Demnita-
tea personala, onorul de familie, onestitatea in functii, patriotismul
infocat, independenta de caracter in fata guvernului, n a va lir a
deodata cu o pornire invinga toare asupra cetei numeroase de vechi
eresuri si de obiceiuri vicioase clocite sub caftanul fanariotic si
incurajate de politica Protectoratului.
O lupta neimpa cata si amara incepu dar intre oamenii neiesiti din
tar a si tinerii crescuti in str a in a tate si porecliti in sânul patriei lor cu
numele caracteristic de bonjuristi; zic lupt a amara, ca ci nenorocitul
bonjurist avea in contra lui nu numai pe guvern si pe agentii puterilor
invecinate, nu numai o societate intreaga deprinsa cu moravurile
vechiului regim, dar uneori chiar si pe rudele lui cele mai de
aproape. }n fiecare familie se ga seau fat a -n fat a obiceiurile
trecutului cu ideile civilizatiei moderne. Prin urmare,
insasi sfintenia lega turilor celor mai intime era expusa inr âuririi
unei st a ri de lucruri foarte delicate si ades foarte critice. +i aici
sunt fericit de a putea declara, in onorul damelor de la Moldova,
ca ele au avut un rol providential in mijlocul acelei drame sociale!
Ca mame sau ca surori, sub indemnul inimii lor iubitoare, ele
au stiut a preveni, a stinge neintelegerile fatale dintre pa rinti si fii,
indulcind pe de o parte asprimea uneori despotica a ba tr ânilor
si, pe de alt a parte, potolind iuteala nera bda toare a tinerilor. Ele
au fost ingerii pa zitori ai pa cii de familie si au contribuit mult,
prin tactul lor admirabil, a inlesni triumful progresului.
„Bucur a-te ! zicea o mama inteleapta ca tre ba rbatul ei,

bucura- te daca esti invins, caci invinga torul este insusi fiul nostru
cel iubit!“
Ba tr ânii cu vreme se primira a recunoaste ca trebuiau sa dea
rândul copiilor, mai cu seama ca in o asemenea concedare gene-
roasa , ei gustau m a gulirea unei m â ndrii puternice, m â ndria
pa rinteasca! Astfel lucrarea sublima de regenerare, intreprinsa
de un mic numa r de apostoli ai civilizatiei, gasi de la inceput un
mare ajutor in dragostea mamelor, in pa rtinirea entuziasta a
surorilor
si, mai t ârziu, pe nesimtite, chiar in amorul propriu al pa rintilor.
Astfel, tara, setoasa de reforme salutare, fa cu in câtiva ani pasi uriasi
pe calea imbuna t a tirii morale.
Printre acei apostoli ajunsi de-abia in prima vara vietii lor, N.
Ba lcescu era unul din cei mai convinsi, din cei mai infocati, din
cei mai cu abnegare. Presimtind viitorul României, el se cerca a
gra bi pasirea românilor ca tre acel viitor, purtându-le pe la ochi
prestigiul str a lucitor al gloriei str a mosesti si fa când sa pa
trunda
in sufletul lor glasul fermeca tor al istoriei trecutului. Pe fruntea
lui larga si curata se vedeau trecând gândiri ma rete; in ochii lui
limpezi si negri lucea o flaca r a tainica, ce pa rea a inota intr-o
rou a de lacrimi la cuvintele de Patrie, glorie si independent a
nationala! Vorba lui era dulce si conving a toare, ca graiul multor
oameni destinati de soarta a muri in floarea tineretii. Constitutia
sa pa rea delicat a si mai mult suferinda, caci fusese adânc va t a
mata
in timp de doi ani de inchisoare la Ma na stirea Ma rgineni, sub
domnia lui Alexandru Ghica-vod a . }ntr-un cuvânt, toata
persoana lui inspira simpatie si dor de imprietenire, simtiri la
care el r aspundea din parte-i printr-o fr a tie sincera si statornica .
Am spus ca am va zut int âia oara pe Ba lcescu la anul 1845. Pa
na la acel timp Principatele Moldovei si Valahiei, desi vecine, desi
locuite de acelasi neam, erau cu totul str a ine una de alta. Foarte
rareori iesenii si bucurestenii treceau linia hotarului, linie
imaginara in adeva r, dar in realitate nestra ba tut a ca zidul ce
desparte China de celelalte imperii ale lumii. Românii se
cunosteau impreuna mai mult din auzite, sub nume de
moldoveni si munteni, si când
Dridri 13
din int âmplare vreun impiegat al statului si mai cu seama vreun

boier moldovean fa cea vreo ca la torie la Bucuresti, acel incident
al vietii lui dobâ ndea proportia unui mare eveniment in ochii
locuitorilor de dincoace de Milcov.1 Curajosul ca la tor profita de
privilegiul celor veniti de departe, spre a povesti minuni de capitala
Tarii Muntenesti si de traiul muchelef al boierilor de acolo. Aseme-
nea se vorbea in Bucuresti de gospodaria boierilor si mai ales a
cucoanelor de la Moldova.
Dou a puncte existau insa pe fata pa m â ntului, dou a puncte
foarte depa rtate, in care românii generatiei noi incepura a
se
int âlni; unul in Franta, la cartierul studentilor din Paris, si cela lalt
in Moldova, la mosia lui Costache Negri.
O inspirare dumnezeiasca indemnase pe pa rintii nostri a-si
trimite copiii in str a in a tate, la universit a tile de la München,
Heidelberg si Paris, spre a dobândi invata turi folositoare t a rii lor.
Desi pe atunci mergerea in Franta era privit a ca o ducere pe ceea
lume, ca ci drumul acel lung tinea, din lipsa de ca i ferate, peste
doua zeci de zile si doua zeci de nopti in diligente; desi durerea
desp a rtirii era crud a pentru bietii p a rinti, ei st a p â neau jalea
sufletului lor ama r ât, isi impa rt aseau copiii la picioarele
altarului dumnezeiesc, si apoi, cu ochii plini de lacrimi, ii indreptau
spre Apusul luminat al Europei, ca pe niste nemernici recruti,
destinati a deveni soldatii viitorului.
Fapt a sublim a a generatiei trecute! tu, care ai fost izvorul
renasterii neamului românesc, ridica glasul de apa r a mormintele pa
rintilor nostri in contra insultei orbilor si nebunilor ce nu stiu a le
respecta.
Pe plaiul str a in a t a tii, trimisii din ambele Principate adevereau
zicerea poporala: Sângele apa nu se face! Ei se legau impreuna
1
Am avut un unchi care, în vremea guverna rii generalului Kisseleff, fiind
exilat pe trei luni la Bucuresti, a vorbit toata viata lui de acea împrejurare si a
fost considerat de contemporanii lui ca un soi de hagiu aV. A.i.
de la cea int âi vedere, ca niste frati buni ce s-ar int âlni dupa ani
multi de despa rtire; tr a iau la un loc, incurajâ ndu-se la studii,
ajutându-se la nevoi si deprinzându-se astfel la ideea mântuitoare
a Unirii românesti. Din nenorocire, insa, inturnarea lor in patrie
punea iar intre dânsii distanta fatala, si rareori str a ba tut a , ce se
intindea ca o cale pa r a sit a , de la Iasi la Bucuresti!
Sa rmanii instrainati! Câte deziluzii ii asteptau la marginea t a rii!
Câte lupte, câte loviri in frumoasele lor spera ri!
Unii, care câstigasera diplome de doctorat in jurisprudenta,
r a mâneau pa r a siti de guvern, sau cel mult r ânduiti a servi in
cele de pe urma posturi ale ramurilor administrative sau
financiare. Nici unul nu se vedea pus la locul lui. Altii, care in
neastâmpa rul unei imaginatii aprinse se incercau a pasi pe
câmpul ademenitor al literaturii si fondau, cu mii de greutati, vreo
foaie periodica, erau expusi a privi in curând suspendarea ei pentru
cel mai usor motiv 1 si uneori a fi chiar ei insisi ridicati de politie din
sânul
1
La Moldova, Ala uta româneasca , foit a literar a , fondata în 1839 de dl M.
Kogalniceanu, a fost oprita chiar de la începutul aparitiei sale, din cauza unui
articol intitulat Filozofia vistului, articol tradus din ruseste si considerat de guvern
ca atinga tor politicii rusesti.
Dupa un an, Dacia literara , revist a mensuala în care s-au publicat mai multe
bucati de proza de mare merit, fu închisa pentru elogiul fa cut de dl Kogalniceanu
domniei lui Alexandru cel Bun, elogiu ce a pa rut o aspra critica pentru guvernul
de la 1840.
Foaia stiintifica si literara a fost suspendata în a noua luna a vietii sale,
sub pretext de atac în contra religiei, fiindca dl C. Negruzzi, într-o mica nuvela
numita Toderica, îl poarta pe acest juca tor de ca rti prin fundul iadului, îl
face a juca stosul cu Satan si a-i câstiga si a sca pa de la pedeapsa douasprezece
suflete.
În anul 1852, România literara a fost ucisa pâna a nu apuca a se naste de
tot, din cauza unui adeva r istoric. Articolul din capul publica rii, scris de N.
Balcescu sub titlu de Ra zvan-voda , pretindea ca acest domn a fost de
neam
tigan; si convenintele de pe atunci nu iertau a ara ta un tigan pe tron! Mai
târziu, la 1855, România literara primi din nou învoirea de a se publica; însa
cu conditia de a sterge din biografia lui Ra zvan-voda partea genealogica ; si
Dridri 15
familiei si trimisi in exil la ma na stiri, fa r a nici o forma de proces,

dar numai dupa placul arbitrar al domnitorului sau numai din capriciul
unui ministru. Altii iar, care, dorind a crea un teatru national,
compuneau piese originale ori f a ceau traduceri din repertoriul
francez, erau siliti a pune acele lucra ri sub ascutisul foarfecelor unei
cenzuri aspre si oarbe. Ferice de dânsii daca si dup a asemenea trist a
formalitate ei nu se trezeau osâ nditi la
inchisoare, sub cuvânt de atac in contra moralei de la 1840! 1 Iat a
cu toate aceste sa rmana foaie fu suspendata a doua zi dupa ce se promulgase
legea dezrobirii tiganilor; ca ci într-un articol foarte la uda ros acelei ma suri
crestinesti se lunecara urma toarele cuvinte: „Asta zi cade si se desfiinteaza
sclavia cea neagra; mâine cauta sa cada si sa se desfiinteze serbia cea alba!“ aV.
A.i.
aAla uta româneasca a apa rut nu în 1839, cum îsi aminteste Alecsandri, ci în
1837 - n. ed.i.
1
Dl M.Koga lnceanu a fost ridicat de politie si dus in exil la ma na stirea
Secul, sub domnia lui Mihai Sturza, pentru ca indra znise, ca avocat, sa apere
in divanul domnesc drepturile municipale ale orasului Botosani in contra la
comiei si actelor arbitrate ale unor ca luga ri ce pretindeau ca ma na stirea lor
avea drept de proprietate asupra locului orasenesc.
Domnul Costache Negruzzi a fost exilat la mosia lui de pe malul Prutului,
pentru ca, fiind deputat, avea tendinte liberale.
Domnul Alecu Russo, dând la teatrul national, tot sub domnia lui Mihai
Sturza, o mica farsa, in care un t a ran cânta:
,,De la Iasi la Dorohoi
tara-i plina de ciocoi“,
fu aruncat într-o ca ruta de posta si dus pe un ger aspru la schitul Soveja, in
muntii dinspre Vrancea. Acolo el petrecu trei luni intregi, pa zit de aproape
cu jandarmi, si se îndeletnici în timpul exilului cu adunarea de cântece
poporale de la un ba trân la utar ce se afla ada postit la acea mica ma na stire.
Tot în noaptea aresta rii lui Alecu Russo, nenorocitii actori care avura roluri
în piesa autorului fura luati gra mada, ticsiti într-o ca ruta evreiasca si
trimisi spre poca int a la deosebite schituri de la munte. Iasii r a mase o iarna
întreaga lipsit de trupa nationala: dar societatea era sca pata!... de cine?... de
ce?... de trupa! aV. A.i
sub ce soi de sistem despotic tinerii francezi si nemti, bonjuristi si

duelgii erau chemati a incepe si a urma fa r a descurajare solia lor
civilizatoare.
Aceste deosebite porecle erau date de ca tre boierii reactionari
studentilor din Franta si Germania, si at ât unii cât si altii inspirau
oarecare groaza, având reputatia de duelisti, de oameni nemersi la
biserica, de antropofagi etc. }n adeva r, denumirea cam turcit a de
duelgii era meritata pâna la un grad; ca ci in anii dintâi, adica de
la 1839 pâna la 1845, francezii si nemtii formau doua partide
rivale, cercând fiecare a lua pasul in societate si a face sa predo-
mine ideile t a rilor in care-si primira educatia. Acea discordie da
loc necontenit la o multime de neintelegeri, de discutii si de pro-
voca ri. Duelul era la ordinea zilei, incât, fa r a cât de putina
dusma- nie, campionii germanismului si ai francismului, sub
indemnul unui amor propriu copila resc, se ba teau pentru motivuri
de nimic,
si pot zice mai mult pentru pla cerea de a practica duelul. }n zadar
domnul da porunci politiei ca sa opreasca int âlnirile dimprejurul
Iasilor; duelurile urmau chiar sub ochii neodihnitului aga.
Timpul, insa, relatiile sociale din zi in zi mai str ânse, comuni-
tatea de aspira ri ca tre acelasi viitor si inrâurirea amicala exercitat
a de Costache Negri asupra inimii tinerilor fa cura a se stinge
dintre acestia rivalitatea ce ii inarmase de at âtea ori pe unii in
contra altora. Costache Negri, iubit de toti pentru
intelepciunea sa dreapta, pentru blândetea si nobletea
caracterului sa u, fu recunoscut ca decanul tinerimii si chemat
de atunci p â n a ast a zi cu denumirea dra ga lasa si respectuoasa
de Mos Costache sau cu acea mult mai caracteristica de Unchesul.
Prin urmare, ziua de Sfântul Constantin si Sfânta Elena era
nu numai o sa rba toare pentru dânsul, dar si pentru amicii lui. Pe
tot anul, la acea zi, veneau multi tineri de la Iasi si de la Bucuresti
ca sa ia parte la serbarea de familie de la Mânjina, serbarea fru-
moasa, patriarhala si care in curând lua un caracter national. Multi
din acei care tr a iesc inca si câtiva din acei care au murit,
precum
Dridri 17
N. Ba lcescu, C. Filipescu, A. Russo, Coradini etc., au asistat la

praznicele homerice, la vâna torile intocmite cu mare numa r de
ca la reti, insirati pe câmpiile nema rginite ale t a rii de jos, la
horele vesele de t a rani si t a rance amestecati la un loc, mâna in
mâna, cu cavalerii si damele saloanelor din ambele capitale.
Costachita Filipescu ducea hora cu pornirea voiniceasc a a unui
fecior de munte; A. Russo at âta glumele româncelor cu spiritul
sa u sa galnic si N. Ba lcescu, cuprins de entuziasm la privirea
fla ca ilor ce da ntuiau cu pletele in vânt, zicea: ,,O! mândra oaste
va avea România când i-a veni r ândul pe lume!...“ Nobil suflet!...
El nu putea gusta o veselie, nu putea simti o fericire fa r a de-a
face pa rtasa la dânsele pe mult iubita si neuitata lui Patrie.
Vizitele noastre la Mânjina pentru ziua lui Negri, petrecerea
fr ateasca in sânul familiei sale, inzestrata cu cele mai frumoase
calit a ti ale spiritului si ale inimii, vor r a mânea suvenire nesterse
din memoria noastra. Acele pelerinaje in tara de jos a Moldovei
au avut o nepretuita influent a in favorul misca rii nationale de la
1848. }n Mânjina tinerii, osteniti si descurajati de greutatile misiei
lor, prindeau o noua putere pentru luptele viitoare; moldovenii si
muntenii aveau ocaziune a se cunoaste de aproape, a se stima, a
se iubi, a pune la un loc spera rile lor, a face proiecte ma rete pentru
renasterea Patriei comune, a se intelege pentru formarea opiniei
publice in tar a . Zic Patrie comuna, zic tar a , pentru ca la Mânjina
nu mai erau moldoveni si munteni, dar români; nu erau doua
t a ri pentru români, dar o singura tar a , o Patrie comuna!... Unirea
exista in inimi, ea se t a lma ci in cuvinte si prinse r a da cina, ca o
plant a cereasca, pe acel loc ars de soare si lipsit de plantele
umbritoare ale pa mântului.
Nicolae Balcescu, in vara anului 1845, petrecu impreuna cu noi
câteva zile si, plecând la Bucuresti, ne zise imbratisându-ne cu lacrimi:
„Plec de aici cu sufletul plin de convingere ca ne va ajuta
Dumnezeu si va ridica natia româna la rangul ce i se cuvine printre
celelalte mari neamuri ale lumii. Adio! sunt fericit!“
Postscriptum : - }n iarna anului 1847 am petrecut trei luni cu

Ba lcescu la Palerma si la Neapoli, unde el venise ca sa ga seasca o
clima favorabila sa na t a tii sale. Peste un an, dupa revolutiile din
Bucuresti si din Iasi, am tr a it impreuna la Paris in cea mai deplina
conformitate de idei si de simtiri; ca ci el avea un caracter foarte
blâ nd si amical. }n fine, l-am mai za rit pentru ultima oar a in
carantina de la Galati trist, aba tut, suferind, desperat in suflet;
ca ci, intorcându-se din exil, i se refuzase intrarea in Patria lui.
Nenorocitul s-a intors ama r ât la Palerma, unde a murit pe mâini
str a ine.
Iat a o scrisoare care ne arat a pe Ba lcescu in orele sale de
suferinta. Ea a fost scrisa de o dama 1 din Moldova, care intruneste
toate calit a tile spiritului si ale educatiei perfecte, si contine un portret
fidel al inimii bietului exilat.
,,Cher ami, au mois de novembre 1851, je reSus une lettre de

Balcesco, qui m’appelait auprès de lui à Hyèrès. Comme toutes les
natures vraiment grandes, auxquelles la reconnaissance ne pèse pas,
il ne craignait pas d’accepter le dévouement de ses amis. Sa confiance
en eux était si entière, qu’on se sentait tout naturellement porté au
sacrifice vis-à-vis de lui.
Je le trouvai dans un état de santé qui ne laissait aucun espoir
de guérison; mais soit qu’il ne voulut pas attrister la joie du revoir,
soit qu’il se fit illusion, il me parut plein de courage et me parla de
ses projets d’venir. Il travaillait avec une ardeur qui temoignait
pourtant de ses craintes; il se levait souvent la nuit pour écrire à
son histoire de Michel le Brave. Ces efforts l’épuisaient!... Je lui
proposai d’écrire sous sa dictée... Le souvenir de ces heures de
travail, entremêlées de causeries, est un des plus précieux que j’aie
conservé de notre intimité fraternelle... Son esprit juste et
pénétrant, son imagination ardente, son âme enthousiaste et
aimante donnait à
1
Maria Cantacuzino.
Dridri 19
chaque sujet un intérêt tout particulier, et que l’on fut ou non de

son avis, il forSait l’attention et ne laissait jamais indifférent. Son
thème favori était l’amour de la famille, l’amour d’une femme telle
qu’il la rêvait, l’amour des enfants!... Absorbé dans les premières
années de sa jeunesse par des questions politiques et par des préocu-
pations de réformes liberales pour son pays, son coeur avait conservé
une fraicheur et une vivacité d’mpressions extraordinaires ; mais ses
aspirations étaient grandes et allaient toujours au plus beau.
Je lui demandai un jour quel type de femme il aimait le mieux.
Il me répondit: M. de Rolland! Cette âme amoureuse de l’héroïque
était très sensibile á la grâce et á l’esprit; mais quelque grand que
fut son culte pour l’amitié, on sentait qu’elle avait besoin d’un autre
sentiment, qu’elle aspirait ardemment vêrs la réalisation d’un rêve
plus attrayant, plus complet. C’est á ce rêve, entrevu et non atteint,
que j’attribue l’horreur de notre pauvre ami, et je dirai presque son
épouvante de la mort. Il se révoltait comme d’une injustice á l’idée
de mourir, mais ses révoltes n’avaient ni fiel ni durée: il reprenait
vite possession de lui-même et me disait alors avec ce sourire de
détachement que les mourrants ont seuls: Qu’importe aprés tout!
Sa tr a iasca tara noastra!
Ce voeu résume toute sa vie!
Il est bon, noble et juste que sa mémoire soit honorée et que son
souvenir vive dans le coeur de tout roumain.1
1
Vezi t a lma cirea româneasca a scrisorii la p. 136—137.
CONSTANTIN NEGRUZZI
INTRODUCERE LA SCRIERILE LUI
Pentru a judeca si a pretui meritul unui autor, trebuie a

cunoaste bine timpul in care el a scris, gradul de cultura a limbii
in care el a fost indemnat a scrie si dificultatile de tot soiul, prin care
geniul sa u si-a fa cut drum pentru ca sa iasa la lumina. Sa vedem dar
in ce epoca C. Negruzzi a creat pe Aprodul Purice si pe Alexandru
Lapusneanu, acest cap d-opera de stil energic si de pictur a dramatica,
in ce epoca el a tradus cu at â ta m a iestrie Baladele lui V. Hugo si a
compus acea colectie de Pa cate ale tineretilor, ce sunt de natura a
pune pe C. Negruzzi in pleiada de frunte a literatilor români.
A sosi pe lume intr-o tara liber a si civilizat a este o mare favoare
a soartei; a ga si in acea tar a o limba culta si avuta, pentru a-si
exprima ideile si simtirile, este un avantaj imens pentru acei
chemati a culege lauri pe câmpul inflorit al literaturii. Un geniu
muzical are facilitatea de a produce efecte admirabile de armonie
atunci când el poseda instrumente perfectionate; un cultivator
harnic si priceput are posibilitate a produce ma noase recolte pe
locuri deschise, ce au fost nu de mult acoperite cu pa duri spinoase;
insa daca meritele acelui muzic si ale acelui cultivator sunt demne
de lauda, nu se cuvine oare cununa de lauri acelui care a inventat
si perfectionat instrumentele armoniei, nu se cuvine un respect plin
de recunostinta curajosului pionier care a aba tut pa durile sa
lbatice si a prega tit pa mântul pentru holdele viitorului?
Demnul de multa regretare C. Negruzzi a fost unul din acei
pionieri literari din Rom â nia care a inzestrat patria lui cu
Dridri 21
produceri atât mai pretioase, ca ele au fost rodul unui timp contrar
dezvolta rii spiritului.
Iat a un tablou fidel al timpului in care C. Negruzzi a vietuit, a
luptat si a produs. El va pa rea fabulos in ochii oamenilor tineri
din generatia actuala; insa multi sunt inca in viat a care il vor
recunoaste si-l vor declara exact. Acel tablou arat a societatea
semiorientala in care C. Negruzzi s-a ga sit r a t a cit chiar la primii
pasi ai junetii sale, el, ce avea o inima fierbinte si un spirit luminat
de razele soarelui occidental.
II
}n capul guvernului un domn iesit din monstruoasa impreunare

a suzeranitatii turcesti cu protectoratul rusesc, un soi de pasa
purtând chivera musca leasca, puternic, despotic, dispunând de
profunda supunere a locuitorilor t a rii, inconjurat de o temere
respectuoasa, si insusi tremur â nd dinaintea unui firman din
Constantinopol, tremurând mai mult dinaintea unei simple note
din Petersburg, tremurâ nd inca si mai mult dinaintea imp a r a-
tescului consul al maiestatii sale Nicolai Pavlovici. Acel domn, desi
infasat pro forma in pelincile Reglementului Organic, desi fat a cu
o putere legiuitoare numita Obsteasca Obisnuita Adunare, sema na
cu un arbor mehanic, de la care at ârnau toate ramurile adminis-
trative, financiare, judeca toresti si chiar bisericesti, ramuri desti-
nate a hra ni trunchiul prin sucul ce absorbeau din vinele t a rii. El
facea si desfacea mitropoliti si episcopi dupa cuviinta sa; el numea
functionarii statului pe termen de trei ani, in care acestia aveau
tacit invoirea de a se imbogati prin orice mijloace; el da ultimul
veto in materie de procese; el era cenzorul arbitrar a orice
produceri intelectuale, a orice aspira ri liberale; el, prin urmare,
suspenda pentru cel mai mic pretext foile ce se incercau a raspândi
gustul literaturii (presa politica fiind ma rginita numai in dare de
seama a balurilor de la curte si a ceremoniilor din ziua Sf. Nicolae).

El, in fine, st avilea zborul gândirii dupa placul sa u, si ades infunda
chiar pe gânditori la o ma na stire, fa r a nici o forma de proces alta
decât prin o simpla porunca verbala data aga i de oras.
La picioarele tronului se insira treptat o boierime impa rtit a in
diferite clase.
Clasa I, poreclit a greceste protipenda, fiindca era compusa de
cinci ranguri inalte: logofeti mari, vornici, hatmani, postelnici si agi,
care singuri aveau dreptul de a purta ba rbi. Ea forma o bogata
oligarhie de câteva familii greco-române, ce-si atribuise de la sine
calificarea de aristocratie, calificare nebazata nici pe fapte glorioase,
nici pe mostenirea titlurilor, ca la celelalte corpuri aristocrate din
Europa occidentala. Totusi in acea clasa si numai in sânul ei domnul
alegea consilierii sa i si functionarii mari ai statului. Astfel ministrii,
presedintii divanului domnesc, generalii militiei etc. nu puteau fi alti
boieri decât numai acei din protipenda si chiar tinerele odrasle din
tulpina evghenist a paseau triumfal peste toate treptele ierarhiei,
pentru ca de-a dreptul sa intre in posturile de ispravnici si de vornici
de aprozi.
Clasa II, formata de ranguri secundare, precum: spa tari, bani,
comisi, paharnici etc., era mult mai numeroasa, insa totodata si
ma rginita in aspira rile ambitiei sale. Din corpul ei in adeva r
ieseau diacii de visterie1, cei mai iscusiti, cei mai cu bun condei;
insa rareori, chiar dup a multi ani de serviciu, un favorit al soartei
parvenea a se furisa in mândra protipenda, si acolo sa rmanul era
supus la supliciul lui Tantal. Desi acum era boier cu barba, desi
tolerat in ecpaeaoa 2 privileghiata , el fa cea zâmbre, privind cu
jale la jilturile ministeriale; ca ci nu-i era permis sa aspire decât la
modestul scaun de sef de masa sau cel mult la scaunul de director
de minister!
1
Functionarii Ministerului de finante aV. A.i.
2
Cuvânt turcesc ce însemneaza partea aV. A.i.
Dridri 23
Clasa III, miluita cu cinuri (ranguri) de: slugeri, sa trari, medel-

niceri, ftori-vist, ftori-post etc., era misin a de cinovnici, functionari
subalterni, care umpleau cancelariile si mânjeau conturi groase
de hârtie vâna t a cu docladuri, otnosanii, anaforale etc., scrise cu
slove incalecate unele deasupra altora; caci pe atunci literele latine
erau tot asa de cunoscute in neamul latin al rom â nilor ca si
hieroglifele egiptene sau ca semnele alfabetului chinez. Clasa III
visa la splendorile boierilor clasei II, neputând inchipuirea ei sa
se ridice pâna la in a ltimea olimpica a clasei I, si izbutea din
când
in când a se acata de poalele anterielor boieresti.
Dupa boierime veneau breslele negustorilor si ale meseriasilor,
lipsite de orice drept municipal, insa foarte exploatate de functi-
onarii Agiei si Eforiei. Singura prerogativa ce le mai r a masese
consista intru a prezenta domnului la Anul Nou o pâine mare si
sare. Aceste bresle au dispa rut sub va lul na va litor al jidovilor,
alungati din Rusia si Austria.
}n fine se pierdea in umbra, in pa r asire, in ignoranta
poporul!... poporul serbit boierescului, poporul pe capul ca ruia
toti erau st a p â ni, toti: va tavi, arendasi, proprietari, slujitori,
cenuseri,
t ârcovnici, revizori, samesi, ispravnici, judeca tori, directori, minis-
tri, domn, sultan si impa rat!... poporul supus la beilicuri, supus la
biruri, supus la dare de fla ca i la oaste, supus la ba taie cu biciul,
supus la supliciul fumului prin temnite, expus la toate capriciile crude
ale soartei, la toate mizeriile morale si fizice, plecat la toti, fie indigeni
sau straini, sa racit, injosit, cuprins de groaza din copila rie pâna la
moarte si neapa rat de lege nici macar in contra crimelor!
Iar dupa acel popor român, in fundul tabloului r a t a cea un neam
de origine str a in a , ca zut in robie, gol, nomad, batjocorit, dispretuit:
tiganii numarati pe suflete, proprietate monstruoasa a statului, a
boierilor si chiar a sfintei Biserici, ingenuncheati sub biciul plumbuit
al nazârului, vânduti la mezat ca pe vite, despa rtiti cu violent a de pa
rintii si de copiii lor, schingiuiti crunt de unii proprietari ce se intitulau
crestini cu frica lui Dumnezeu, pusi in
obezi, in zgarde de fier cu coarne, purtând zurgala i!... | iganii

asupra ca rora puternicii zilei exercitau dreptul arbitrar de viat a
si de moarte; tiganii care reprezentau spectacolul infiora tor al
sclaviei negre, precum t a ranii români reprezentau serbirea alba!
+i intre clasele privilegiate si acele dezmostenite, un cler igno-
rant, superstitios, ingrasat cu mana averilor ma na stiresti, aplecat
mai mult la pla cerile lumesti decât la smerenia apostoleasca; un
cler care, in loc de a ca uta sa apropie turmele intre ele prin
cuvinte de fr a tie, in loc de a exercita un sacerdotiu sacru si mân-
gâietor, conform moralei lui Cristos, prefacuse sfântul potir in cupa
de pla cere, si talgerul de nafora in disc de parale.
Asadar, in vârful sca rii sociale un domn cu topuzul in mâna si
cu legea sub picioare; pe treptele acelei sca ri o boierime ghiftuita
de privilegiuri, bucur â ndu-se de toate drepturile, p â n a si de
ilegalit a ti, si scutita de orice indatorire ca tre tar a ; ala turi cu
acea boierime un cler 1 ai ca rui sefi, veniti de la Fanar si din
bizuniile muntelui Athos, se desfa tau intr-o viat a de lux tr ândava
si scanda- loasa; iar jos, in pulbere, o gloata cu cerbicea plecata
sub toate sarcinile! sus, puterea egoista, jos, serbirea si mizeria fa r
a protec-
tie, si totul miscându-se intr-o atmosfera neguroasa de ignoranta, de
superstitii, de pretentii, de la comie si de frica.
III
Dupa aceasta repede ochire asupra intregului tablou, sa examina

m acum unele pa rti in detail si sa studiem tara in privirea morala,
sociala si intelectuala.
Moralitatea pe la 1828 - 40 consista mai mult in observarea
unor practici religioase, in indeplinirea unor datorii de crestin,
1
Vom detasa din acest trist tablou imaginea îngereasca a mitropolitului
Veniamin, care a fost expresia cea mai pioasa si cea mai fidela a moralei crestine
aV. A.i.
Dridri 25
precum se intelegeau atunci acele datorii, adica: in mergerea

regulata la biserica duminicile si zilele de sa rba tori, in dare de
liturghii, in facere de paraclise prin case, in ofrande de pasca si oua
rosii in sâmba ta Pastilor, in trimitere de bucate si ba utura
osânditilor din inchisori, la ajunul sa rba torii numita Mosi, si mai
cu seama in impa rt asanii anuale. }nsa adeva ratele principii ale
moralei lui Cristos erau destul de negrijite.
Mituirea, departe a fi considerata ca un delict sau ca un pacat,
cum se zicea atunci, intrase adânc in obiceiuri, gratie corumperii
de moravuri la tite in tar a prin fatala domnire a fanariotilor, si
producea, pe lânga lefi, venituri sigure si permise functionarilor.
Ea forma rodurile cele mai ma noase din ramurile administratiei
si ale justitiei, astfel ca un slujbas al statului care in trei ani de
serviciu nu-si fa cea avere ca dea sub dispretul guvernului. }nsusi
clerul se indulcea de pa catul mituirii, prin fabricarea pla tit a de
preoti si protopopi si mai cu seama prin inlesnirea despa rteniilor
pronuntate de Dicasterie.
Schingiuirea t a ranilor si a tiganilor fa cea parte din obiceiurile
zilnice si era o prerogativa a proprietarilor at ât de absoluta, incât daca
s-ar trezi din morminte toate nenorocitele victime care au pierit in
schingiuri aplicate lor fa tis, ne-am inspa imânta de acel nour de
umbre sinistre ce au r a mas nera zbunate!
+i insa... oamenii care comiteau acele delicte si crime nu erau
r ai la suflet, nu erau cruzi in natura lor, ci, din contra, erau blânzi,
generosi, iubitori de sa raci; dar aveau dreptul de cruzime si il
exercitau fa r a a avea constiinta de fapta lor criminala, fa r a grija
de r a spundere, fa r a teama de pedeapsa. Astfel era timpul, astfel
era starea morala a societatii. Inimi bune, fapte crude!... +i cum
putea fi altfel, când pe str a zile oraselor se petrecea adeseori un
spectacol ce era de natura a le impietri: un nenorocit, gol pâna
la
sale, legat cu o fr ânghie lunga si mânat din urma de Gavril cala
ul, precedat de un darabancic, inconjurat de slujitori cu sa biile
scoase, tremurând, sova ind, oprit la toate r a spântiile str a zilor,
lungit la
p a m â nt, b a tut de Gavril cu un harapnic, apoi iar a sculat pe

picioare cu sila si iar a pornit pe str a zi, pentru ca sa fie iar a ba tut
mai departe!
Laissez passer la justice du roi!
La sati sa treaca dreptatea domneasca!
Deschiderea cu plata a frontierelor t a rii la na va lirea
jidovilor, alungati din Rusia si din Austria, devenise un izvor de
bogatie, nu numai pentru functionarii subalterni de pe la hotare,
dar si pentru alte persoane, de pe treptele cele mai inalte ale
societatii: toleranta acordata lor de a specula mizeria poporului,
prin dezvoltarea fatala a patimii betiei, era un al doilea izvor de
inavutire pentru autoritatile tinutale, si periodica exploatare
facuta asupra lipitorilor straine, prin ameninta ri de izgonire, un
al treilea izvor care producea sume colosale oferite pe tablale de
aur...
Desproprieta rirea r a zesilor ajunsese o manie incurajat a si
ajutata chiar de bratele puternice ale administratiei si justitiei (?).
Multime de procese se iscau din senin in contra acelor nenorociti
mosneni, se aduceau la implinire prin ma suri arbitrare, caliceau mii
de familii, pentru ca sa ingrase un vecin cafta nit, si produceau uneori
scene foarte dramatice.
Un proprietar mare si atotputernic avea ala turea cu mosia lui
niste r a zesi intetiti, care tineau la pa mânturile lor, dreapta avere
intemeiat a pe hrisoave domnesti. Orice propunere din parte-i
pentru schimb sau vânzare ra masese fa ra rezultat. Ce se
intâmpla?
}ntr-o zi, ispravnicul tinutului , insotit de o ceata de slujitori, aduse
un plug si, urmând poruncilor ce primise de la Iasi, ordona a trage
brazda prin mijlocul pa mântului r a zesesc. Boii pornesc, fierul
plugului incepe a la sa o brazda neagra in urma-i, când dintr-un
rediu apropiat se iveste o românca nalta, ce purta un copilas la
sân. Ea vine sumeata in fata ispravnicului, depune copilul dinain-
tea boilor si zice: „De vreme ce ati venit hoteste, ca sa ne luati
mosia str a moseasca, na! trageti brazda peste copilul meu, pentru
ca sa nu r a mâna pe lume pieritor de foame la usile str a inilor!“
Dridri 27
Toti st a tur a incremeniti!... afar a de ispravnic, care r a cni

infuriat la slujitori sa deie copilul in la turi:
— Nu va atingeti de el, ca-i amar de capul vostru! striga
românca, si in adeva r deodata se va d iesind din rediu vreo doua
sute de t a rani inarmati cu topoare si coase. Ei veneau repede si
ameninta tori ca tre parintele ispravnic; dar acesta, nega sind de
cuviint a a-i astepta, isi lu a ceata si se fa cu neva zut: „La oarba! la
oarba!“ strigau românii din urma, r âzând de spaima lui, si astfel
ei r a masera st a pâni pe mosia lor... pâna la anul viitor.
De pe atunci s-a r aspândit in tara cântecul r a zesilor, ca un semn
caracteristic al timpului:
Frunza verde de scumpie,
Ard-o focul r a zesie!
Eu chiteam ca-i boierie,
+i-i numai o sa r acie 1!
Etc., etc.
Lega turile de familie erau in genere str â nse si bazate pe
simtirile de dragoste intre soti si de respect din partea copiilor ca
tre pa rinti. (Respect manifestat zilnic prin sa rutatul mâinii si prin
multe mici nuante in obiceiuri casnice, dispa rute asta zi din
societate.) Casa toria, considerata ca una din tainele cele mai sacre
ale legii crestinesti, se consolida sub scutul credintei, si prin urmare
multe menajuri erau adeva rate modele de bun a intelegere, de
buna purtare si de bun trai. Din nenorocire lesnirea fructuoasa ,
cu care sfânta Dicasterie din Mitropolie dezlega ce era legat de
sfânta Biserica , a fost principala cauza a multor despa rtenii din
acea epoca. Alte doua cauze nu mai putin importante au contribuit
a ajuta pe Dicasterie in traficul sa u: 1 - ca sa toriile silite, dupa
placul pa rintilor, fa r a nici o considerare pentru dorinta copiilor;
1
Fragment cu mici modifica ri din Cântecul razesului. Poezii populare, 1866,
p. 227.
2 - disproportia de educatie ce exista intre generatia femeiasca si

acea ba rba teasca.
}n adeva r, inceputul civilizatiei il datorim sexului frumos
(termen foarte potrivit pentru damele societatii de la 1828, care
au fost inzestrate cu o frumusete proverbiala ). Ele mai int âi au
primit o educatie ingrijit a in pensioanele din Iasi si chiar in
institutele din str a in a tate, invatând limbile franceza si germana,
studiind muzica, deprinz â nd manierele europene, adopt â nd
costumele si ideile noi si simtindu-se, in fine, create pentru a fi
regine, pentru a exercita o influent a salutara in societate, pentru
a pasi triumfal pe calea unei existente demne de calit a tile lor fizice
si morale. Din contra, tinerii, meniti a deveni consortii lor, erau
crescuti la scoalele grecesti a lui Govdala, Cuculi, Kirica, scoale
in care varga si chiar falanga serveau de mijloc de emulatie pentru
invatarea verbului tipto, tiptis 1. Simtul de demnitate personala
ra mânea astfel ucis sub falanga; dar elevul devenea elin
desavârsit. Afar a de câ teva exceptii, acei tineri r a m â neau in p
a turile nestiintei, precum r a mâneau in anteriele orientale si nu
erau in stare de a r a spunde nici la visurile poetice, nici la aspir a
rile
sufletesti ale gingaselor sotioare ce se vedeau aruncate in bratele
lor prin o absoluta autoritate pa rinteasca. Din aceasta nepotrivire
de idei si de simtiri nasteau o mie si una de scene displa cute, pe
care sfânta Decasterie le exploata in beneficiul ei. Despa rteniile,
ajunse astfel la un grad de necesitate sociala , se inmulteau, si au
mers tot inmultindu-se, mai cu seama dupa intoarcerea in tar a a
tinerilor crescuti in str a in a tate. Sub o aparenta de imoralitate,
societatea isi lua nivelul sa u moral; ca ci inteligentele dezvoltate
prin o educatie egala si inimile deopotriva simtitoare se apropiau,
si pe ruinele casa toriilor silite formau noi, libere si trainice lega turi.
1
Eu fur, tu furi (grec.).
Dridri 29
IV
}n privirea sociala , spectacolul nu era mai putin curios a...i

Confortul consista in imbelsugarea camarei si a gerghirului cu
feluri de mezelicuri, dulceturi, vutce etc., toate fabricate in casa,
sub privegherea cucoanelor gospodine; ca ci pe atunci gospodaria,
desi cuvânt slavon, exprima insa o calitate ce fa cea gloria româ-
nilor. Luxul se manifesta prin multimea servitorilor, mai toti tigani,
prin scumpetea bla nurilor, a salurilor turcesti si a hainelor de m
a tase, prin frumusetea cailor iesiti din hergheliile t a rii, prin
eleganta echipajelor cu patru cai si prin arn a utii imbra cati in
dula mi aurite, care din ostasi domnesti ajunsesera a fi potirasi, si
din potirasi slugi de parada, acatate dinda r a tul calestilor.
Atelajul cu patru cai, faleturi, pa rea insa a fi o prerogativa a
clasei I, ca ci o cucoana din starea II, permitându-si intr-o zi a iesi
la primblare cu faleturi, a produs un mare scandal si a patit o
mare rusine. I s-au t a iat hamurile de la careta in mijlocul str a zii.
Dupa acest incident comic, se poate lesne intrevedea multimea
nuantelor distinctive ce existau intre diferitele clase ale societatii,
nuante in gesturi si intona ri protectoare din partea celor mari ca tre
cei mai mici, nuante in alegerea locurilor si a persoanelor la baluri,
acei din starea I da ntuind impreuna in fundul salonului, iar ceilalti
lânga usa, in sunetul asurzitor al la utarilor sau al muzicii militare;
nuante in proprietatea lojilor de la teatru, boierii mari ocupând
exclusiv rândul numit bel-étage; nuante comice, insa caracteristice
chiar in purtarea, in convorbirea si in corespondenta unora ca tre altii.
Asa, de pilda, un boierinas de starea III sa ruta poala anteriului
unui logofa t mare; boierul de starea II ii sa ruta pieptul, iar cei
deopotriva in ranguri se sa rutau pe ba rbi. Cel mic sta in picioare, cu
giubeaua str ânsa la piept si intr-o postura umilita dinaintea logofa
tului; altul, ceva mai ca ft a nit, se punea cu sfiala pe un colt de scaun
dupa mai multe indemna ri quasi poruncitoare; altul avea dreptul de a
sedea pe jilt, si altul pe divan. Cel mic, adresându-se
ca tre puternicul zilei, ii zicea: milostive stapâine, maria-ta, lumina-

rea-ta; altul intrebuinta cuvintele grecesti: evghenestate, eclambro-
tate, file etc., la care magnatul r aspundea: arhonda, fratica, sau mon
cher, dupa persoane. Cel mic scria celui coborât cu hârzobul din cer:
sarutându-ti talpile, sunt al mariei-tale preaplecat si supus rob si i se r
a spundea cu un al d-tale gata; iar formula: al d-tale ca un frate se
uzita numai intre egali. Chiar damele aveau un vocabular ad-hoc, cele
mai mici in ranguri dând celor mai mari titlul de cucoan a si primind
in loc un simplu: kera mu.
Pe l â nga aceste nuante, care impestritau tabloul relatiilor
sociale, mai erau si altele nu mai putin comice si ridicole, precum
forma si proportiile calpacelor boieresti, numite slice sau islice,
precum prerogativa de a se inchina pe la icoane si a lua nafora la
biserica inaintea tuturor ( trufie grotesca chiar in locasul lui
Dumnezeu, unde toti oamenii sunt deopotriva ), precum dreptul
de a fi ras pe cap si la ceafa de ba rbier-basa, ba rbierul domnesc,
precum obiceiul oriental de a fi ridicat de subsuori pentru a sui
sca rile, precum favoarea, adeseori scump pla tit a , de a lua
dulceti, de a bea cafea turceasca si de a fuma ciubuc la curte! etc.
etc.
Ma rimea slicelor, care de-abia se tineau in echilibru pe crestetul
boierilor, ara ta in a ltimea rangurilor; asa unii purtau calpace mici
si rotunde de pielicica de miel, altii juma t a ti de slicuri cu fund
verde de postav 1; iar protipendistii se coronau cu oboroace at ât
de colosale, incât nu se ga sea in Iasi r a dvan destul de inca pa tor
ca sa contina doi logofeti mari in costumul lor de parada. Când o
pereche de postelnici se urca in aceeasi caleasca , slicele lor erau
expuse a se turti sub desele caramboluri ce fa ceau intre ele pe
stra zile podite cu grinzi de lemn 2, si, pentru a le feri de o deformare
inevitabila , bietii boieri se indemnau a r a mânea numai in fesuri,
asezând baloanele lor pe banca de dinainte a tr a surii. Nimic
nu
1
Vestitul Barbu La utaru a purtat toata viata asemenea silc aV. A.i.
2
Din aceasta cauza str a zile se numeau poduri aV. A.i.
Dridri 31
putea fi mai comic decât acea sintrofie de capete fa r a slice si de

slice fa r a capete.
De pe timpul acela au r a mas câteva fragmente de un cântec
poporal:
Ciocoiasul, boier mic,
Poarta slic cât un mirtic.
Evghenistul oboroaca
Unde soarecii se joaca... etc.
Precât dar damele societatii prezentau aspectul unui buchet
gratios, elegant, seduca tor, pe at ât consortii lor formau un grup,
asupra ca rui Orientul si, mai bine zicând, fanariotismul suflase o
ceata bizara. Precât ele, cu spiritul dezvoltat, cu inima plina de
aspir a ri frumoase, str a luceau de luciul civilizatiei, pe at â t ei
r a masesera acoperiti de vechea rugina. Crescuti in idei de
mândrie boiereasca , victime acelui sistem fanariot de corumpere,
care avea drept tel si efect degenerarea româ nilor, nimicirea
demnit a tii personale si stingerea simtului de patriotism in sânul
lor, ei nu puteau intelege progresul omenirii, decât ca o pasire pe
calea averii si a onoarelor. Trist rezultat al influentei unui sir de
guverne bastarde, care de un secol se aba tusera ca niste corbi r a
pitori, ca niste omizi otravitoare asupra t a rilor noastre. Orientul
ne trimitea ciuma, Fanarul ne adusese cangrena morala, mai fatala
decât toate epidemiile ucig a toare, si din acea cangrena se nascu
ciocoismul, se na scu umilirea servila, se na scu ambitia egoist a si
toate celelalte stafii funeste, care si pâna asta zi exista printre
români, desi insa acum tupilate si ascunse.
Ciocoismul indemna a fi mare cu cei mici si mic cu cei mari; el
avea obraz de sa ftian, dupa vorba românului; primea zâmbind insulte
cât de grave si chiar palme, fa r a a simti nevoie de vreo satisfacere.
Acele palme se spa lau cu apa din ibric; ca ci duelul, introdus in
societate de tinerii crescuti in Germania si Franta, inspira o groaza
salutara ce nu-i da drept de imp a m â ntenire. Ciocoismul bine
exercitat isi da insusi diploma de ischiuzarlâc
(diba cie), servind de treapta spre acatare, si at ât de puternic el rodea

sa mânta buna din inima, cât devenise din injosire o inaltare, din
rusine o fala. Multi erau care declarau in gura mare ca sunt ciocoi de
casa cuta rui boier mare. . . si multi ii pizmuiau!
Politica ciocoismului consista in ferventa adorare a numelui
impa ratului rus, in vizite dese la consulat, in ambitia de a juca
vistul sau preferantul cu dl consul, spre a câstiga nu banii, ci
protectia lui. Iar mica opozitie compusa de câtiva competitori la
tron, adresa in tain a memorii la Petersburg sau jalbe la Poarta,
cerând interventii str a ine; zic in taina, ca ci, daca manoperele
sale parveneau la urechea domneasca, intreaga opozitie era
trimisa la ma na stire spre poca int a . Servilitatea, ciocoismul, sub
masca de finete diplomatica, fa cuse din Camera deputatilor
anticamera domnului, compusa din reprezentanti devotati orbeste
guvernului. Alesi prin varga magica a corumperii electorale, iesiti
din urne prin un na mol de decrete de boierii, si de rânduiri in
slujbe, clociti sub o atmosfer a de intrigi, de promiteri, de amenint
a ri si de hatâruri, ei deveneau umilitii sateliti ai tronului si, bun
sau r a u, folositor sau pa gubitor t a rii, ei votau cu entuziasm tot
ce li se prezenta de sus. Apoi, cuprinsi de recunostinta, adresau
acte de multumire Pa rintelui Patriei 1, pentru patrioticeasca sa
obladuire, ha r a zindu-i drept recompensa, pe lânga lista civila, si
economiile bugetului anual, ofranda depusa pe altarul Patriei!
Serbarea cea mai solemna pentru ciocoism era ziua sf. Nicolae,
ilustrat a cu ceremonii la curte, vizite oficiale la consulat, Te-Deum la
Mitropolie, suna ri de muzica militara, desca rca ri de tun ( exista
numai unul ), bal mare la palat si luminatie in oras. Pe str a zi se
in a ltau transparante cu portretul-caricatura al imp a ratului; iar
primprejurul lui ardeau cu pa la laie balerci de pa cura si sunau din
cobze bande de la utari.
1
Titlu oferit din lingusire de Obsteasca Adunare domnitorului Mihai Sturza.
Dridri 33
Cât pentru vreo serbare nationala nici nu se pomenea; ca ci

simtul de nationalitate, pentru cei mai multi, amortise de tot, si
pentru un mic numa r de patrioti nu se intindea mai departe decât
p â n a la hotarele t a rii. Stranie prefacere a lucrurilor, stranie
schimbare a oamenilor! Cine ar crede, privind tara de asta zi, ca
acum treizeci de ani, o mare parte din ideile, simtirile si principiile
moderne, care au prins r a da cina adânca in societatea noastra,
erau litere moarte, ba chiar lipseau si cuvintele din limba pentru
exprimarea lor, asa:
Onestitatea nu ga sea un substantiv analog in jargonul ce se
vorbea, cuvântul omenie (om de omenie) fiind dispretuit ca un termen
uzitat printre t a rani. Un om onest se zicea pe greceste timios sau om
de treaba... de care treaba?
Amorul propriu era poreclit filotimie si prin o bizarerie limbis- tica,
mita sau rusfetul rusesc se chema filotim.
Onorul... cinste!
Gloria... slava!
Libertatea... slobozenie!
Românismul avea un inteles insulta tor pentru tagma evghenista ,
ca ci o apropia de clasa locuitorilor de la tar a : „Rom ân e t a ranul, eu
sunt boier moldovan“, declamau cu mândrie elevii lui Cuculi
si Chiriac.
Unirea?... Un vis nevisat inca de nime.
Independenta? Alt vis ingropat in mormintele lui +tefan cel Mare
si Mihai Viteazul.
Egalitate, libertate? Utopii iesite din sânul Goliei si menite a
duce pe utopisti iarasi in Golia, daca ar fi existat asemene vizionari.
+i precum sacrele principii de drepturile si indatoririle omului
in societate za ceau sub pâcla ignorantei, asemene si limba, si
literatura, si artele frumoase se resimteau de influenta pâclei.
Barbaria turceasca , corumperea greceasca si desele ocupa ri
rusesti la sara urme deplorabile in moravurile si in spiritul
societatii, si caracterul ei rom â n disp a ruse precum dispare p a
m â ntul sub za pada iernii. Soarele României era palid si fa ra
caldura nationala!
Limba, p a strat a cu sfintenie de str a bunii nostri si de popor,

devenise un tutti frutti , impestritat cu vorbe grecesti, turcesti,
rusesti si franceze. Sub domnirea pasalelor ea se corcise cu
ogeaguri, cu calemgii, cu taclituri, cu muchelefuri, cu chefuri, cu
temenele, cu huzmeturi etc.; sub fanarioti se incuscrise cu evghe-
nii, cu filotimii, cu takismata, cu englendisiri, cu aporii, cu filo to
heri, cu istericale, cu baclavale, cu arhontologii, parigorii etc. }n
fine, studiul limbii franceze introdusese in biata limb a nenuma rate
cuvinte terminate in arisit: amorarisit, menajarisit, amuzarisit,
pretindarisit, perfectionarisit, constitutionalizarisit etc.
Un adeva rat român r a t a cit in societate pe atunci r a mânea
cu gura ca scata si se putea crede transportat intr-o lume cu
totul str a in a sau mai bine in turnul lui Babel. Ce putea fi dar
literatura unui asemenea timp?
Pe la inceputul secolului s-a ivit in Moldova o pleiada de poeti,
care au l a sat urme ad â nci in memoria contemporanilor. Acea
pleiada compusa de: Ta utu, Conachi, Beldiman, Ba lsuca, Pogor,
Bucsa nescu etc., toti boieri si feciori de boieri, erau inzestrati cu
invata turile clasice ale limbilor: elin a , latin a si franceza. Ei se
ingânasera cu imaginile poetice ale mitologiei antice si primisera
totodata reflectul depa rtat al ideilor voltairiene, pe care revolutia
cea mare din 1793 le r aspândise in Europa; insa distanta nestra
ba- tut a ce exista intre patria lor si izvorul acelor idei, precum si
mai cu seama pozitia lor sociala ii oprira de a se pa trunde de
principiile radicale ale Frantei. Spiritul lor lua deci o alt a
directie; el se
indrepta cu tot focul tineretii pe câmpul inflorit al poeziei, câmp
ce ii ducea in templul amorului. }n curând Moldova fu inundata
de satire, cântece amoroase si elegii, in care dumnezeii mitologici
si mai cu seama Afrodita ocupau locul cel mai important, precum
in poeziile franceze de la aceeasi epoca. Acele stihuri descriau in
cadente lungi jalnica stare a inimilor si chiar, sub forma de acrostihuri
indiscrete, publicau numele z ânelor adorate.
Satirele erau foarte mult gustate, ca ci ele corespundeau cu natura
spiritului r âza tor al românilor; dar, mai presus de toate,
Dridri 35
câ ntecele de lume erau bine primite, fiind cântate de la utari la mese,

nunti, petreceri prin gra dini si vii.
Pe atunci breasla la utarilor dobândise o mare insemna tate,
caci fiecare boier ce poseda suflete de tigani avea si banda sa de
muzicanti deprinsi a suna din viori, din cobze si din naiuri; iar
diversele bande se intreceau care de care a compune melodii mai
duioase pe versurile boieresti si a scoate din piepturi ahturi mai
prelungite, mai pa trunza toare in folosul dragostei st a pânilor. La
utarii serveau de tainici curieri ai inimilor, ca ci declara rile de
amor se fa ceau prin gurile lor; prin urmare un ah! sau un of! bine
tr a ga nat pla tea pungi de bani si adeseori insta rea pe fericitul
tigan, care poseda piept sa na tos si r a suflare lunga.
Astfel era obiceiul! Sa-l respecta m, ca unul ce a contribuit la
fericirea pa rintilor nostri si a pa strat, in lipsa de tipar, producerile
poetice ale generatiei trecute. Acele produceri au patru caractere
distincte si se impart in: 1) Cântece de lume (poezii amoroase);
2) Epistole ; 3) Satire si 4) Meditatii filozofice; insa mai putem
ada uga câteva incerca ri de soiul epic si câteva traduceri in
versuri din autorii str a ini, precum:
Plâ ngerea Moldovei sau Jalnica tragedie , poem compus de
Beldiman asupra revolutiei grecesti de la 1821.
Orest, tragedie de Voltaire, tradusa de Beldiman.
Henriada lui Voltaire, poem tradus de Pogor.
O parte din poemul lui Pope, tradusa de Conachi.
Epistolele Eloisei ca tre Abeilard, traduse din Baur Lormian, de
Conachi... etc., etc.
Toate aceste scrieri au meritul lor in privirea versifica rii si a
limbii, ades mla diata cu mult talent; dar nu au putut exercita vreo
influent a salutara asupra gustului pentru literatura in epoca de
care vorbim, fiind nera spândite in public. Ele probeaza ca printre
pa rintii nostri existau spirite cultivate distinse, ce simteau nevoia
de a-si lua zborul in sfera ideilor inalte, insa nu erau seduse de
prestigiul gloriei; ca ci lipseau mijloacele publicitatii. Poetii scriau
pentru multumirea lor, precum diletantii fac muzica in singur a tate,

si nu se ingrijeau de soarta manuscriselor. Consecinta inevitabila a
unei asemene nepa sa ri a fost pierderea multor din autografe, care
dupa moartea autorilor au servit a acoperi gavanoasele cu
dulceturi. Ca mara se imbogatea cu paguba literaturii.
}n adeva r, demnul de lauda Asachi se incercase a fonda o tipo-
grafie si un jurnal: Albina româneasca , insa acea tipografie za
cea
in nelucrare din cauza lipsei de materie si biata Albina era con-
damnata a culege miere numai din florile gra dinii domnesti. }i
era oprit de a destepta opinia publica , care pe la 1840 se prezenta
in ochii guvernului sub forma unui monstru ameninta tor; dar ii era
permis si chiar impus a relata numai ceremoniile de la Curte
si de la consulatul rusesc.
}n adeva r, Asachi publica din când in când câte o ca rticica de
invata tura elementara pentru scoale si câte un calendar la incepu-
tul fieca rui an; dar si in acele publicatii inocente el se ga sea con-
str âns de asprimea unei cenzuri neinteligente. Foarfecele cenzurii
tineau locul spadei lui Damocles deasupra capului fieca rui autor.
Dezvoltarea ideilor si purificarea gustului literar se resimteau
dar foarte amar de sistemul apa sa tor al guvernului, si avântul
scriitorilor isi fr ângea aripile, lovindu-se de indiferenta publica
ca de o st ânca. Ba tr ânii nu citeau decât vietile sfintilor; iar
tinerii nu citeau nimic, dispretuind ca rtile românesti, si printre acei
tineri numai un Alexandru Hrisoverghi si un Costache Negruzzi:
rari nantes in gurgite vasto 1
se ba teau cu mâna pe frunte, zicând cu desperare ca Chénier in
ora mortii lui: Et pourtant je sens que j’ai quelque chose là!2
1
,,Câtiva naufragiati plutind în vastul abis“ (lat. — sfârsitul versului 118 din
Virgil, Eneida, cartea I).
2
„si totusi, simt ca am ceva aici!“ (fr. - Poetul André Chénier, care a fost
decapitat, rosteste aceste cuvinte înainte de executie, referindu-se la capul sa u.)
Dridri 37
Tabloul de mai sus va p a rea poate depins cu culori cam

mohorâte. Societatea este prezentata sub o lumina putin favora– bila;
timpul este ara tat cu un na mol de defecte si de ridicole. E drept, prin
urmare, sa examina m si pa rtile avantajoase ale tablo– ului, pentru ca
sa ne facem o idee exacta de epoca pa rintilor nostri, epoca interesant
a , de care ne tinem noi insine prin lega turi intime1.
Am pretins ca pâna la 1840 si chiar mai incoace cu câtiva ani,
ideile si principiile moderne inra dacinate asta zi la noi nu pa trunse-
1
„ Un ba trân întelept cu care vorbeam câteodata de starea de înapoiere
a timpului trecut în comparattie cu progresul timpului prezent (progres ce-l
numea pripit ), îmi zicea prin o zâmbire malitioasa:
„Nu zic ba, pe vremea mea erau multe rele; oamenii se ga seau cam
turcomeriti , procopsitii nu umpleau ulitele ca în ziua de asta zi, nu se strigau
în gura mare: liberta, egalita, ke ta lipa, precum striga irozii la sa rba torile
Craciunului: dar cum se face ca pe atunci, cu slabele mijloace de care dispunea
tara, cu un buget de noua milioane de lei vechi numai, toate lefile si pensiile
erau pla tite regulat, toate cheltuielile statului se ga seau acoperite la sfârsitul
anului, scoalele si spitalele se tineau în buna stare, în Iasi se înfiintau o
academie si o scoala de meserii, prin orasele din provincii se deschideau
stabilimente de învata tura publica , stra zile se paveluiau, se luminau cu
fânare; pompierii se organizau pretutindenea în cea mai buna orânduiala,
poduri de piatra se cla deau peste râuri, de pilda cel de pe Bahlui si cel de la
Docolina, sosele foarte bune se croiau de-a lungul t a rii cu masuri
economicoase etc. si cu toate aceste, desi noi eram ruginiti, desi samesul
visteriei tinea întreaga contabilitate a statului pe o simpla coala de hârtie,
nici un deficit nu se ivea la sfârsitul anului, ba înca r a mânea un prisos, pe
care boierii deputati îl prefa ceau în prinos pentru voda? Ast a zi lumea s-a
civilizat mult, e adeva rat, veniturile t a rii s-au ma rit peste ma sura, si însa
nime nu-i pla tit la vreme si deficitul bugetului a ajuns a fi spaimânta tor...
Pentru ce? stii pentru ce? pentru ca lumea noua e ametita de teorii, când
lumea vechea avea simtul practic, ce se dobândeste la scoala experientei, iar
a nu la acele din str a in a tate“ aV. A.i.
sera inca in tar a , ca societatea purta sigiliul oriental, ca spiritul

si inima se luptau si amorteau sub suflarea otra vitoare a
fanariotismului, ca precum guvernul nu avea alt a ambitie decât
aceea de a fi bine va zut la Petersburg, asemene boierimea nu
avea alt a preocupare decât a fi bine va zuta si protejata de
guvern.
Am spus ca generatia sta tuta era intelenita in vechile datini si
privilegii, fa r a nici o dorinta de a iesi vreodata din cercul lor; vom
ada uga ca tinerimea ce reprezenta viitorul t a rii nu avea nici o
insemna tate, nici o aspirare, nici o initiativa si negresit ea ar fi r
a mas pierduta in ha ugasul trecutului daca unii din pa rintii nostri
nu ar fi avut ideea de a-si trimite copiii la universit a tile din Francia
si Germania. Aceasta idee providentiala, acest act revolutionar,
putem zice, a deschis portile României la toate reformele civiliza-
toare ce au na va lit la noi si s-au impa mântenit cu o repejune fa
r a exemplu in oricare alt a parte a lumii. Sa fim drepti si sa ne
inchina m cu respect si recunostinta dinaintea memoriei pa
rintilor. Ei prin traiul lor pa reau a face parte din secolul XVI, dar
au avut meritul sublim de a introduce in Patria lor un secol de
progres si de regenerare, secolul XIX, adus din str a in a tate prin
copiii lor. Glorie si onor pa rintilor nostri! Ei au prega tit viitorul,
un viitor plin de frumoase promiteri, care s-au realizat in parte si
din care se bucura generatia de asta zi.
Acei oameni venerabili au undit in inima lor cea mai sublima
aspirare: ca ci ei pa strau cu sfintenie in fundul inimii calit a tile
mostenite de la str a buni si neatinse de cangrena fanariotismului.
Pentru acei boieri demni, tara, numita mosie, era cel mai scump
odor, cea mai sacra avere str a moseasca. Demnitatea lor
personala
ii tinea pe picioare si ameninta tori in fata puternicilor intriganti de
la Fanar, simtul lor de nationalitate ii fa cea a plânge, privind
injosirea Patriei lor, ca zut a din culmea gloriei la rangul de un
simplu pasalâc. Respectul lor pentru persoana impa ratului Rusiei
era izvorât din recunostint a , ca ci Rusia pusese cap a t domnirii
fanariotilor, ea reinviase tractatele vechi ale t a rii cu Turcia si dotase
România cu o constitutie mult mai liberala decât ale
imperiilor
Dridri 39
vecine1. Ei au fost singurele coloane r a mase al timpului nationali- t a

tii noastre; pe fruntea lor venerabila aurora viitorului reflecta razele
sale; insa amar de naturile alese, de inteligentele nera bda- toare care
tr a iau in asteptarea acelui viitor depa rtat!
C. Negruzzi a fost una din acele naturi.
Crescut in tar a sub privegherea pa rintelui sa u, el isi dezvolta
spiritul, isi inmulti cunostintele prin citirea autorilor clasici, at ât
eleni, cât si francezi, si de la sine se infrati cu scoala romantica,
al ca rei sef era Victor Hugo. O oprire destul de lunga in Basarabia
si Rusia de sud punându-l in relatie cu vestitul poet Puskin, gustul
sa u pentru literatura moderna se afirm a inca mai mult si, ca prin
un efect magic, el se trezi deodata cu o avere bogat a de idei noi, de
poezii armonioase si de stil curat românesc. Avea, sa rmanul, o
comoara, si nu se putea bucura a o impa rti cu nimeni, caci
imprejurul sa u nimeni nu era in stare sa o pretuiasca la adeva rata ei
valoare.
Efect curios al legii de contraste! efect natural al sistemului de
opresie! Pe când stilul general arlechinat cu grecisme, slavonisme,
francisme mirosea a birocratie, modelându-se pe fraza stereotipa
de asa precum si in urmarea celor mai sus pomenite; pe când poezia
lâncezea in versuri tr a ga nate de 16 picioare si schiop a ta sub
forma de ode lingusitoare ca tre ministru, domn si impa rat, C.
Negruzzi traducea cu o maiestrie artistica baladele lui V. Hugo si
minunata poezie a lui Puskin +alul negru. Limba lui era corecta,
versificarea armonioasa si traducerea demna de original.
Pe când clerul tinea intr-o mâna discul dra ga las si in cealalta
fulgerele afuriseniei, C. Negruzzi indra znea a scrie pe Toderica , juca
torul de carti2 si sa traduca, in colaborare cu A. Donici, Satirele
printului Antioh Cantemir 3, in care se gasesc pasaje ca urma torul:
1
Regulamentul Organic.
2
Dacia literara , în care a apa rut aceasta nuvela, a fost suspendata dupa
reclamarea clerului, si C. Negruzzi a fost exilat aV. A.i.
3
Volumul, apa rut în 1844, la Iasi, se intitula Printul Antioh Cantemir: Satire
si alte poetice compuneri.
De vrei sa fii episcop, c-o mantie va rgata,

}nfasura-ti trufia, iti pune lant de aur,
Sub mitra str a lucit a ascunde-ti capul t
au
+i sub o barba lunga stomacul imbuibat,
Diaconul sa mearga cu cârja inainte.
Te-ntinde-ntr-o careta si tot blagosloveste
}n dreapta si in st ânga când esti plin de venin etc.
Pe când traditiile istorice ca zusera in uitare si faptele glorioase
ale str a mosilor nostri se pierdeau in intunericul ignorantei, C.
Negruzzi avu nobila dorinta de a destepta simtul national prin
poemul istoric Aprodul Purice. Acest mic poem cuprinde tablouri
de o rara frumusete si se deosebeste at ât prin armonia versurilor,
cât si prin o energie de stil necunoscut a inca pâ n a la d â nsul.
}nceputul e pastoral si incânta tor:
Ciocârlia cea voioasa prin va zduh se lega na
+i-nturnarea prima verii cu dulci ciripiri serba,
Plugarul cu ha rnicie s-apucase de arat etc.
Iar cu cât poetul intr a mai afund in sugetul sa u, versul devine
otelit, si când descrie lupta de pe malul Siretului, intre ostasii lui
+tefan-vod a si armia ungureasca a lui Hroiot, poemul ajunge la
in a ltimea epica. }n acel pasaj poezia descriptiva produce efecte
de minune in ochii si in auzul cititorilor prin nechezarea cailor,
prin zânga nitul armelor si mai ales prin eroismul domnului. Se
cunoaste ca nu fa r a intentie Negruzzi colora at ât de viu tabloul
sa u; lui ii pla cea sa puie in fata tronului imaginea sublima a
lui
+tefan, ca un contrast amar; ii placea sa arate boierilor degenerati
din timpul sa u cum erau acei de pe timpurile vitejiei, care, in loc
de a tr a i in tr ânda vie, stiau sa moara cu sabia in mâna pentru
apa rarea t a rii. Aprodul Purice a fost o palm a dat a de trecutul
glorios prezentului miselit.
Pe când palatul domnesc era considerat ca un soi de templu,
iar a domnul ca un soi de Buda nefailibil, C. Negruzzi avea curajul
Dridri 41
a scoate la lumina imaginea crunta a lui Alexandru Lapusneanu si a

spune boierilor un mare adeva r: „Poporul e mai puternic decât
boierimea!“
„Prosti, dar multi!“ r a spunde La pusneanu vornicului Motoc,
in scena ma celului din palat, atunci când poporul adunat la poarta
curtii striga: „Capul lui Motoc vrem!“ Acel r a spuns al
domnului:
,,Prosti, dar multi!“ cuprindea in trei cuvinte o adeva rata revolutie
sociala. Prin urmare nuvela istorica fu r a u va zuta la palat, r a u
primita de boieri; insa ea isi dobândi pe loc rangul cel mai inalt
in literatura româna, si va r a mânea totdeauna un model perfect
de stil, de limba frumoasa, de creatie dramatica si de o necon-
testata originalitate.
Nu mai enuma r celelalte pacate ale tineretilor, toate spirituale,
atr a ga toare si pla cute ca p a catul; insa voi declara fa r a nici o
pa rtinire de veche amicie ca valoarea scrierilor lui C. Negruzzi,
mare prin calit a tile lor, se ma reste in proportie colosala când
gân- direa mea se raporta la timpul de sterilitate in care ele au fost
produse. }n anii de seceta rodurile copacilor sunt mai cu seama
pretioase.
Bagajul literar al lui Negruzzi este mai putin voluminos, precum
a fost si acel al lui Prosper Mérimée in Francia; insa câstiga in
calitate ce-i lipseste in câtime. El zicea: „Mai bine vreau un
armasar arapesc decât o herghelie ta tareasca“ si „decât un câ
mp de maciesi, mai bine un singur trandafir“ . Avea multa dreptate
si zicea un mare adeva r in limbajul sa u original: ca ci mai
bucurosi sa fim de a poseda in biblioteca un singur volum de
pacatele lui Negruzzi decât o suta de tomuri ale unor literati pa
ca tosi.
Am asem a nat pe Negruzzi cu Mérimée in privirea câ timii
operelor; acea asema nare o ga sim si in natura talentului si chiar
a spiritului lor. Amândoi aveau condeie de otel mla dios, cu care
stiau a cizela foarte fin limba de care se serveau. Ei aveau
deopotriva simtul estetic in producerile lor si posedau acelasi
farmec de naratie. Orice int âmplare zilnica, orice istorioara
cât
de neinsemnata, Negruzzi stia sa o prezinte sub forme interesante,

si at ât convorbirea lui variata, cât si tactul purta rii, modestia si
blândetea caracterului sa u l-au fa cut a fi mult simpatic contem-
poranilor sa i.
Ca om politic, desi rolul lui nu a fost insemnat, e de ajuns sa
amintim aici ca, fiind deputat sub domnia lui Sturza-vod a , el a
fost exilat de doua ori la mosia sa Trifesti de pe malul Prutului,
pentru crima neiertat a ca avea idei liberale si facea opozitie guver-
nului.
}nsa si diversele posturi ce a ocupat, de la simplu diac de visterie,
post in care intrau int âi feciorii de boieri pe atunci, pâna la postul
de ministru de finante, si cariera politica erau contrare gustului
si tendintelor sale literare. }n na molul de dele, adunate imprejurul
lui de sicana proceselor, in mijlocul lucra rilor seci de cancelarie, la
care a fost condamnat o mare parte din viat a , el ga sea timp a
comite placute pacate, colaborând la toate foile ce se iveau pe
orizontul literar. Astfel: Curierul de ambe sexele al lui Heliad,
Albina lui Asachi, Ala uta româneasca , Dacia lui Kogalniceanu,
Progresul, România literara ale lui Alecsandri, Lumina lui Hasdeu
si chiar Convorbirile literare s-au ornat cu ma rga ritare iesite din
siragul sa u. }nsusi repertoriul teatrului national se imbogati cu
doua piese originale, care au avut mare succes pe scen a: Doi tarani
si cinci cârlani si Muza de la Burdujeni; aceasta muza a ra mas un
tip in panorama noastra sociala. Asadar, ca membru al societatii,
C. Negruzzi a fost o individualitate marcanta printre contemporanii
sai.
Ca om politic, a fost liberal intr-un timp unde liberalismul era
periculos, ca ci il ameninta exilul.
Ca om de litere, a fost, este inca si va fi mult timp in fruntea
prozatorilor români.
Ca româ n, cu simtul de adeva rat a nationalitate, sa-l l a sa m
insusi a se exprima:
Dridri 43
„Francez, neamt, rus, ce firea te-a fa cut,

Pa mântul t a u e bine-a nu uita,
Oricui e drag locul ce l-a na scut;
Eu, fratii mei, oriunde-oi ca uta, Nu
mai ga sesc ca dulcea Românie
De-o si hulesc câti se hra nesc in ea,
Corci venetici! ... Dar oricum va fi, fie,
Eu sunt român si-mi place tara mea.“ 1
Mircesti, ianuarie 1872
1
Prima strofa din poezia Eu sunt român ..., publicat a de C. Negruzzi pentru
întâia oara în România literara , în anul 1855.
PROSPER MÉRIMÉE
Pentru cine apreciaz a frumusetile literaturii franceze, pentru

cine intelege calit a tile stilului si finetea spiritului, moartea
celebrului autor Prosper Mérimée e considerata ca un foarte trist
eveniment, ca o pierdere importanta pentru domeniul literelor.
Iara cine a cunoscut personal pe acest ba rbat eminent prin stiintele
filologice va regreta nu numai pe literatorul distins, pe filozoful
amabil, dar
si pe unul din cei mai adeva rati reprezentanti ai spiritului de con-
versatie franceza.
Bagajul sa u literar nu este voluminos; insa are mare pret in
ochii amatorilor estetici de scrieri ce pot servi de model, precum:
Colomba, la Venus d’Ille, l’enlèvement de la redoute, le vase
ètrusque, les chroniques de Charles IX etc. si mai multe studii
asupra literatu- rilor slave si spaniole. 1 El a fost cel int âi care a fa
cut cunoscut in Francia pe celebrul Puskin, traducând diverse opere
de ale acestui poet rus si a scris un sir de epistole foarte interesante
asupra Spaniei 2, unde ii pla cea ades sa ca la toreasca.
Tot ce a iesit de sub pana lui este cizelat cu m a iestrie, ca
obiectele artistice ale lui Benvenuto Cellini; insa cine poate spune
talentul sa u de narator? cine poate descrie finetea observa rilor
spirituoase, care str a luceau cu at âta profuzie si at âta farmec in
conversatia lui! Eu am avut norocirea de a-l cunoaste in ca la toria
1
Ca: N. Gogol (1831), La littérature et le servage en Russie (1854), Les
arts en Espagne (1847), Don Quichotte et deux héritages... (1850) s.a.
2
Publicate în Revue de Paris în 1840.
Dridri 45
din Spania, la anul 1853, si a-l int âlni in mai multe r ânduri, at ât
in Paris, cât si la Cannes, unde-si petrecea lunile de iarna; si dar
ga sesc de o pla cuta datorie a spune compatriotilor mei ca Prosper
Mérimée a fost unul din acele personaje eminente din Francia
care s-a interesat mult la soarta României.
— Rom â nia — zicea el - este acum ca o fetit a de 12 ani,
neformata inca; frumusetea ei nu s-a dezvoltat, si nimeni nu o
baga in seama. Lasa ca sa mai creasca , sa ajunga la epoca
tineretii, unde formele copilei se desemna gratios, unde calit a tile
ei fizice
si intelectuale se afirm a , unde frumusetea ia un caracter de
splendoare regala , si ochii lumii se vor indrepta cu admirare spre
dânsa. Tot ce doresc pentru România este ca sa aiba nu 12, dar
20 de ani!
II
Dupa intoarcerea mea de la Maroc, intr ând in Spania pe la Cadix

si vizit ând Sevilia, Cordova si Grenada, m-am dus de am petrecut o
lun a de zile la Madrid in compania amicului meu, marchizul de
Bedmar. }nceputul iernii ma prinsese in acest oras
si ma ingrijeam in privinta dificultatilor ducerii mele la Paris; ca ci
pe la 1853 ca la toriile in Spania se fa ceau cu diligente trase de
câte 10 si 12 catâri, prin locuri lipsite de orice confort. Mergând
deci ca sa ma sui in deligenta, am fost prezentat lui Mérimée,
chiar in momentul când conductorul ne chema pe nume, pentru
ca sa lu a m locurile in cupeu. Norocul fa cuse ca sa am de tovaras
pe autorul Colombei, care se intorcea in Francia.
}n noaptea aceea n-am preschimbat mai nici o vorba impreuna, ca
ci eram despa rtiti prin o matahala groasa ce purta favoriti englezi,
favoriti stacosii, care se ridicau intre noi ca doi tufari ruginiti de
bruma. A doua zi dimineata, plecându-ne pe dupa acei tufari, am
cercat a ne vedea la fat a si am legat cunostinta.
— Cum ai petrecut noaptea ? intreba Mérimée.

— Ra u si cald din cauza vecina t a tii, am r a spuns ara t ând
pe englez, care dormea hora ind.
— Noroc ca avem o asemenea soba in cupeu, ca ci afara frigul
e aspru.
— Asa este, insa ga sesc ca soba tine prea mult loc in apar-
tamentul nostru.
— Ce vrei? Englitera a fost totdeauna o putere na va litoare;
dar acest trist adeva r nu ne poate opri de a dejuna. Luat-ai ceva
provizii de drum?
— Bedmar mi-a purtat de grija ; am cu mine un paté rece si vin
de Xeres.
— Bedmar isi cunoaste tara si nevoile ca la torului in tara lui.
— Cum? Spania?...
— Spania suna din ghitara, Spania da ntuieste bolero si caciu-
cia, Spania face pronunciamenturi, dar nu stie a se hra ni. }n tot
voiajul nostru, pâna la frontiera Franciei, nu o sa ga sim decât
oua clocite si pui ofticosi pra jiti cu untdelemn de lampa.
— Untdelemn de lampa! Pentru ce nu untdelemn proaspa t ?
— Pentru ca asa e gustul spaniol. }nchipuieste-ti ca un amic
al meu, consulul de la Alicante, neputând a se deprinde cu gustul
national, a scris la Marsilia de i-au trimis doua balerci de untde-
lemn de Provence, foarte limpede si bun; fiind insa ca avea o prea
mare câtime, el a incunostiintat amicilor sa i spanioli din oras ca
voia sa se desfaca de una din balerci. Amatorii alergara indata
din toate p a rtile, dar se intoarser a si mai iute ind a r a t f a r a a
cumpa ra untdelemnul, pentru ca-l gustasera si-l gasir a fa ra
arom... adica fa r a iz de lampa... Amicul meu se consulta cu
colegul sa u, consulul englez, si dupa sfa tuirea acestuia el
desfunda una din balerci si o expuse la soare in timp de doua sa
pta mâni; apoi invit a din nou pe amatorii indigeni ca sa guste
marfa. Perfect! strigara ei cu entuziasm, si umflara balerca pe
sus... Adeva rul este ca untdelemnul nu mai era bun nici chiar
pentru la mpi, dar ca pa tase
Dridri 47
izul local... Astfel este patria lui Cid Campeador in privirea

gastronomica! }nsa ca o multumitoare compensare o sa auzim tot
drumul nostru sunetul castanietelor... }ti plac castanietele?
— }mi plac, câ nd ele sunt miscate de o frumoasa fiic a a
Grenadei.
— Mie-mi produc o impresie curioasa...
— Care impresie?
— Mi se pare ca aud maselele spaniolilor cla nta nind de foame.
}ncepui a r â de cu hohot si trezii pe englezul de ala turea.
Matahala privi in dreapta si in st ânga cu buimaceala unui om ame-
tit de somn si, va zându-ne ocupati cu dejunul, dete semnele cele
mai ingrozitoare de foame. }ndata el scoase de sub picioare o
torba plina de ca rnuri fripte si se puse a le introduce in gura lui,
cu o metoda masinala , inlesnind aceasta operatie gastronomica
prin ajutorul unei mari butelci de Madera.
Mérimée il admira câteva minute; apoi ma intreba daca am
fost la Grenada si daca am va zut familiile de gitanos (tigani) pe
dealul din fat a cu Alhambra?
— I-am vizitat in vizuniile lor sa pate in st ânci si am observat o
mare asema nare intre dânsii si tiganii din România.
— +i cu acei din Rusia, ada uga Mérimée. Poetul rus Puskin i-a
descris prea bine intr-un mic poem foarte original, pe care l-am tradus
in limba franceza. 1 Am admirat mai cu deosebire in el un cântec tiga
nesc plin de o energie sa lbatica.
— Vi-l aduceti aminte?
— Dar; eroina poemului zice: arde-ma pe ca rbuni; eu voi muri
fa r a a spune numele iubitului meu! etc.
— Cum? observai intrerump â ndu-l; aceste versuri au fost
compuse de Puskin?
— Negresit!
1
Poemul | iganii.
— Va inselati, domnule Mérimée; acesta e un cântec poporal de la

noi. lat a versurile:
Arde-ma, frige-ma,
Pe-un ca rbune pune-ma!
De ma-i pune pe-un ca rbune
Ibovnicul nu ti-oi spune,
De ma-i bate cu o va rguta
Peste ochi si peste t ât a ,
Tot m-oi duce la portita
Sa dau altuia gurita.
De ma-i bate cu gardul
Tot m-oi iubi cu altul.
Via-n vara infloreste,
Iar in toamna cum rodeste
Vine-un graur de-o ciupeste.
Eu de ieri am inflorit,
Sânu-mi inca n-a rodit
+i el arde-n foc cumplit1!
Mérimée asculta traducerea franceza acestei hore, apoi zise
zâmbind:
— Diable de Pouchkine! L-am admirat 15 ani cu un giuvaier
str ain la gât.
Astfel conversatia noastra se prelungi pâna la Paris sub nasul
englezului cu favoritii morcovii. Poezia poporala a românilor il
interesa foarte mult, caci el insusi in tinerete compusese o colectie de
cântece croate si montenegriene pe care le publicase sub titlul de
Guzla2, si gasea ca in adeva r poezia noastra cuprinde frumuseti de un
ordin superior.
— Gratie românilor, observa el ades r âzând, nu mai cred in
simplicitatea proverbiala a t a ranilor de la Duna re.
1
Cântecul se afla în culegerea lui V. Alecsandri Poezii populare (1866),
sub titlul Hora tiga neasca (p. 334).
2
Apa rut a în 1852, este traducerea unei culegeri de cântece populare atribuita
de Mérimée unui Hianciant Maglonovici.
Dridri 49
III
}n iarna trecuta, pe la februarie, ga sindu-ma la Cannes, m-am

dus intr-o zi frumoasa cu soare sa vizitez gra dina numita Jardin
des Hespérides1. Acea gr a din a , plantat a cu portocali pe malul
Mediteranei, merita deplin numele ei; ca ci prezenta un aspect
feeric prin sutele sale de copaci acoperiti cu poame aurite. Lumina
soarelui poleia verdeata frunzelor si r aspândea pe frunte o culoare
vesela care-ti fura ochii. Parfumul ce umplea aerul cald era
imba t a tor, si vuietul lin al ma rii avea un ce armonios, care
incânta auzul si indemna sufletul la o dulce reverie. }n dep a
rtare se
intindea albastrul valurilor pâna sub insula Santa Margarita si se
za reau câteva ba rci, lunecând cu o miscare nesimtita. Eram in
cele mai bune conditii de trai pla cut: soare luminos, natur a
inflorit a , cer senin, mare admirabila, si ma preumblam cu o vie
multumire prin aleile parfumate ale gra dinii. Deodata za rii pe o
banca un om palid, trist, suferitor, care se r a sufla greu si privea
cu jale splendorile naturii; era Prosper Mérimée!
Ma apropiai de dânsul; el ma cunoscu si-mi zise cu o zâmbire amar
a:
— Ce zici de mine, amicul meu? Nu ti se pare ca reprezint
dragonul spa imânta tor care in vechime pa zea gra dina Hesperi-
delor? Priveste in ce stare m-a adus boala de inima ce ma ucide
de când nu ne-am va zut! Am sa mor in curând in floarea... ba-
tr â netii!
— Nu crede aceasta, domnule Mérimée, caci clima de la Cannes
face minuni cu bolnavii.
— Asa spun doctorii, insa astept minunea de mai multi ani si
nu o va d venind.
Mérimée petrecea toate iernile la Cannes, intova r asit de doua
surori engleze, care se devotasera lui cu o abnegare admirabila
1
Gra dina Hesperidelor (fr.).
si se ingrijeau de el ca de un copil. Ele stiau sa aline suferintele lui

si sa-i sustie moralul când boala il obosea de tot. Adeseori am
facut partide de vhist cu acele misses si cu iubitul lor bolnav in
serile lunii lui februarie, si m-am incredintat ca suferintele nu
stinsesera cât de putin briliantul spiritului sa u.
}ntr-o zi Mérimée imi ara t a o sabie de Damas cu litere arabe
incrustate pe lama.
— +tii sa citesti ara peste? ma intreba el.
— Ba nu.
— Pune-ti in gând ca nu am ga sit inca pe nimeni care sa-mi
explice aceasta inscriptie, si insa am multi amici care se bucura
de renumele de orientalisti si tin cursuri de limbi orientale la
Sorbona. Patesc si eu cu sabia mea cum a patit-o sora regelui
Ludovic-Filip cu o materie de rochie ce avea de jur imprejurul
poalelor un sir de cuvinte turcesti cusute cu aur. Acea printesa se
adresa la dl C., profesor de limba sanscrita, ca sa aiba traducerea
exacta a broderiei, si el ii r a spunse ca broderia continea un verset
din Coran: „La Allah illa Allah, u Mhamed rasul Allah!“ adica:
„Dumnezeu este mare si Mohamed e profetul sa u!“ Doi ani in urma
un alt profesor orientalist prezentându-se la Tuileries, printesa dorind
a se convinge de stiintele sale, ii ara t a rochia sa favorita,
si noul sapient, examinând poalele, traduse pe loc cusuturile lor
in modul urma tor: „Nimeni nu-i mare ca Ali, ginerele lui Moha- med,
nimic nu-i tare ca sabia lui Ali!“ }ti inchipuiesti mirarea printesei! }n
fine, la un bal de la curte, ambasadorul turcesc apropiindu-se de sora
regelui ca sa o salute, printesa ii zise:
— Domnule ambasador! n-ati fost niciodata profesor la Sor-
bona?
— Niciodat a , altet a .
— Minunat! Binevoiti dar a-mi traduce inscriptia rochiei mele.
Ambasadorul citi hieroglifele aurite si r a spunse: „Aceste litere
insemneaza: Abdalah, fabricant de materii de ma tase la Brusa,
ala turea cu geamia lui Osman“.
Dridri 51
Prosper Mérimée ocupa in patria lui o pozitie inalt a : el era

inspector monumentelor din Francia, era senator, era membru
Academiei Franceze, era in lega tura amicala cu toate ilustratiile
artistice, literare si politice, era iubit si apreciat la palatul Tuileries
pentru spiritul sa u, si, cu toate dignitatile sale, era ferit de defectul
fuduliei, era simplu si afectuos in manierele lui, era serviabil si
incurajator pentru tinerii literatori. El regreta mult de a nu putea
intreprinde un voiaj in t a rile noastre, se ocupa din când in când
cu studiul filologic al limbii române si avea de gând sa scrie o
disertare asupra poeziilor noastre poporale; insa moartea l-a
secerat ca pe multi alti contemporani de ai lui, precum Lamartine,
Alexandre Dumas etc.; si el a inchis ochii ca sa nu mai vad a
cumplitele nenorociri care bântuie de sase luni iubita lui patrie!... 1
( 1871 )
1
Alecsandri se refera la dezastrele suferite de Franta în timpul r a zboiului cu
Prusia din 1870-1871.
DIN PERIODICE, BRO+URI ETC.
SATIRE +I ALTE POETICE COMPUNERI DE PRIN |
UL ANTIOH CANTEMIR
}n sfâ rsit, iat a o carte bine alca tuit a , bine tradusa si bine
tipa rit a! o carte ce multumeste mintea prin tablourile satirice si
prin duhul filozofic care cuprinde; o carte ce incânta auzul prin
armonia versurilor si prin bogatia stilului adeva rat românesc; o
carte ce desfa teaza vederea prin frumusetea formatului si a
tiparului: Satirele printutui Antioh Cantemir , traduse din ruseste
de d.d. A. Donici si C. Negruzzi si iesite de curând la lumina la
Cantora Foaiei sa testi.
Acele Satire care au fa cut at ât vuiet in Rusia cu un veac mai
inainte si care au fost at ât de mult pretuite si sprijinite de insasi
imp a r a teasa Elisaveta Petrovna, ca reia au fost dedicate; acele
Satire care zugra vesc at ât de viu si lovesc at ât de aspru relele
na ravuri... 1, acele Satire care au dobândit autorului cinstitorul
nume de Boileau al Nordului, trebuie sa fie primite cu at ât mai
mare entuziasm din partea românilor, ca printul Antioh Cantemir
a fost insusi român si cu at âta mai mare recunostinta ca pare sa
fi fost scrise pentru veacul nostru si pentru noi!
Noi am tipa rit in no. 4 al Foaiei noastre una din acele Satire
frumoase, ca exemplu si ca dovada de geniul autorului si de vred-
nica de lauda nimerire a traduca torilor, dar si cu prilejul acestei
critici ga sim o mare pla cere a supune cititorilor câteva pasajuri
din ele.
1
Punctele de suspensie din articol marcheaza pasajele cenzurate în
Propasirea .
}n Satira I, precum am va zut, Cantemir defaim a ignoranta

clerului; . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
}n Sat. II arata pre boierul ce se fa leste cu slava str a moseasca,
ca cioara cu penele str a ine, si care pretinde necontenit ranguri,
slujbe si chiverniseli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . .Cantemir, cu toate ca insusi era print si fecior de domn,
dispretuia pre acei nobili ingâmfati . . . . . . . . . . . . . . . . .
...................................
el intelegea nobletea asa precum trebuie sa fie, o „r a splata a
meritelor si a vredniciilor personale“, iar nu un drit sec, mostenit de la
pa rinti.
Dar sa-l asculta m mai bine pe dânsul vorbind prin organul lui
Filaret.
„EUGENIE
Dar simt câta rusine, cât de cumplit afront
E pentru noi, boierii, când va d un prost t a ran
Ce poarta semnul muncii pe mâinile-i asprite... s.c.l.
...........................
Cum au ajuns sa fie in cele mai mari trepte, Iar
vechea mea noblete t ânjeste ama r ât a!
Din vremea Olga i inca avem str a mosi magnati;
De-atunce, pâna asta zi ei fura tot in slujbe...
...........................
Vezi diplomele mele, hrisoave, spite lungi;
Mai jos decât namesnic nici un str a bun nu am... s.c.l.
FILARET
Spune-mi, la sându-ti lenea, povara de ostean
Purtat-ai vreodata? Gonit-ai pre vra jmasi?
Asigurat-ai tara la tind a ei putere?
La masa judecatii uitat-ai pa
rtinirea?
Norodul usurat-ai de da ri, de asupriri?
Sporit-ai cu-al t a u merit al statului venit?
Cu pilda ta-ndemnat-ai pre oameni la virtute,
Dridri 55
Stârpind prin sfaturi bune na ravurile rele?

+tii a-ti pa stra curate si cugetul, si mâna?
Nu-ti sunt supa r a toare a celor sa raci lacrimi?
De esti drept, nezavistnic, indura tor si blând,
De crezi ca e ca tine fiestecare om,
Atunci cu buna seama poti zice ca esti nobil,
Poti crede ca cu Ector si cu Ahil esti ruda;
Cezar si Alexandru si toti ba rbatii mari
Ca-ti sunt str a mosi socoate-i de-ti plac si de-i voiesti.
Dar nu te foloseste de-ai fi chiar fiu de riga
Când n-ai intru na ravuri d-un câine osebire!“
Iat a sentimente cu adeva rat nobile; iat a idei drepte si de care
trebuie sa se pa trunda tot acela ce vrea sa fie cunoscut de nobil.
Dea Domnul ca aceste maxime sfinte sa se tipa reasca in mintile
românilor si ca boierii nostri sa le invete copiilor lor, odata cu
Crezul si cu Tatal nostru. La sfârsitul acestei satire poetul face
urma toarea incheiere:
„Adam boieri pre lume nu a na scut nici unul:
Doi fii avu, din care unul era pa stor,
Iar altul in sudoare cu sapa se hra nea;
+i Noe, când potopul a inecat pa mântul,
Sca pa plugari ca dânsul ce-aveau na ravuri bune;
Dintr-insii toti ne tragem“ s.c.l.
Voiti sa vedeti pe ipocritul in toata fa t a rnicia lui, il veti ga si in
Satira III. El
„Când intr a intr-o casa se-nchina pâna jos,
Pre toti ii saluteaza si-ntr-un ungher se pune,
Plecându-si in jos ochii, gra ind din vârful limbii
Ma t a niile trage, paseste-ncetinel... s.c.l.
...........................
El carne nu ia-n gura la mesele str a ine.
Nici vin nu vrea sa guste, dar nu e de mirat; Un
gras clapon acasa intreg il ospa t a ,
Spa lându-l cu-o butelca de vin unguresc dulce.
Pre cei supusi la pofte trupesti ii t ânguieste,
Desi el pe sub gene cu ochi scânteietori

La sânul alb si gingas se uit a pe furis;
Eu insa-mi spun pa catul, nu mi-as la sa nevasta
C-un cuvios ca dânsul sa faca cunostinta.“
}n aceasta satira gasim pre zgârcitul , care
„Când vinde, este ieftin numai la jura mânt.“
Pre cheltuitorul desfrânat, care
„De-a purure pla cerii deschide drumuri noua.“
Pre curiosul limbut, care din zori de zi
,,... alearga, urma reste,
Ascult a ce se face prin case si prin t ârg;
.....................
Apoi când novitale destule-a adunat,
}ntocmai ca o bute umpluta cu vin nou Ce
fierbe, sfârâieste si dând afara dopul
Spumosul vin cu vuiet pe vrana na buseste,
Asemene Meandru nu poate mistui
Nimic de câte stie.
.......................
Minciuna lui o crede adese insusi el
. . . . . . . . . . . . . . . .si crede-n gândul sa u
Ca limba n-ai in gura, esti totul o ureche.“
Pre lingusitorul injosit, care
„Pân’ si ce pute zice ca are miros bun.“
+i, in sfârsit, alte câteva portrete asupra ca rora Cantemir a
va rsat cu imbelsugare colorul ridicolului.
Satira IV e adresata ca tre muza poetului si, cu toate ca este o
imitatie despre Satira lui Boileau ca tre muza sa, dar se deosebeste
ca si celelalte prin idei ghimpoase si prin versuri bine intocmite, ce
cuprind totodata si indreptarea autorului, si defaimarea na ravu-
rilor rele. }nsa bucata prin care Cantemir s-a ridicat la cea mai
Dridri 57
nalta treapta in arta satirei si prin care s-a incoronat de laurii

lui Pers, Iuvenal, Oratiu si Boileau este Satira V.
E cu neputinta a ara ta na ravurile in toata slutia lor si a descrie
urma rile betiei cu culori mai vii si mai fioroase. Iat a un tablou al
norodului prost in vreme de sa rba toare:
„Unii ametiti numai se-mpiedeca-n picioare,
Mergând fa r a sa stie in care parte-alearga;
}n danturi desfrânate alti spulbera gunoi,
Pre treca tori mânjindu-i, in glod se t a va
lesc. Uit ând rusinea toata si buna-cuviint a ,
Se dezgolesc de haine si cu obra znicie
Nu dau macar cinstire la sexul rusinos. Ici
unul plin de drojdii paseste sova ind,
Cu capul se izbeste d-un zid ce-i st a-nainte:
De sânge umple locul si toti de dânsul r âd.
Iar dincolo un sfadnic se-ncaiera la pumni
Cu cine se-ntâlneste; in lupta-si scuipa dintii
Cu vinul dimpreuna, din gura-i puturoasa.
Cânta rile cu chiot, striga rile cu zgomot,
Pa n’ si pe-un surd il face sa-i tiuie urechea“ s.c.l.
Satira VI zugraveste defectele ambitiei, necazurile si supa r a rile
la care ea este supusa si din improtiva multumirea unei vieti linistite si
ma rginite in gusturi simple.
„Acela este numai ferice in viat a ,
Ce stie a petrece in liniste si pace,
+i cu putin ce are se afla multumit!“
Satira VII ne arata neingrijirea pa rintilor la educatia copiilor
si ideea ruginita a unor ba tr âni ce nu na da jduiesc nimic de la cei
juni si ii dispretuiesc pentru ca nu au ba rbi albe.
„Când va d pe unul care ceaslovul nu mai lasa,
Biserica pa zeste, se-nchina, tine postul,
Nu doarme cu nevasta si duce lumâna ri, Dar
ia chiar si ca masa de pe un biet sa rac,
De-i zic: „asculta, frate, te r a t a cesti cu mintea,

Mergând pe asta cale in rai nu poti sa intri;
Iar daca ai dorinta ca sa te mântuiesti, Da
inapoi aceea ce ai luat nedrept“.
Atunce l-a mea r âvna el mânios r a spunde:
„Nu-i treaba ta, ba iete, sa dai ba tr âne sfaturi!“
+i bine zice omul; eu inca n-am ajuns
A iernii inturnare sa va d de treizeci ori,
+i nici un pa r din capu-mi nu si-a schimbat colorul;
Cum dar in asa vrâsta sa-ndrept eu barbe albe
+i ca za turi cinstite ce poarta ochelari? As
r a gusi zadarnic vrând sa le dovedesc
Ca mintea-n om nu creste cu lunile si anii.
........................
Multi na t ângi in lume vor crede ne-ncetat,
Ca un ba tr ân cu mintea intrece pe trei juni!“
Aceasta satir a e plin a de sfa tuiri intelepte pentru cresterea
copiilor si de maxime filozofice pentru educatia lor.
}n Satira VIII poetul isi zugra veste portretul sa u; el ne spune
insusi câta cumpa nire pune in lucrarea versurilor sale.
„Ca nu defa imând aspru na ravul acel r a u,
Sa dezvelesc ca singur sunt r a u si pa timas.“
Satiristul se aseama na insusi cu un chirurg când sloboade sânge
unui bolnav. „Va zut-ati, zice el:
. . . . . . . . . . . . . . Cu ce luare-aminte
La mâna cea legata tot pipa ie cercând
Sa afle unde-i vina, apoi loveste-ncet. Pa
zind cu scumpa tate ca rana sa nu fie
Mai mare decât trebuie. Aceast a ingrijire
+i eu când scriu la versuri intocmai imitez:
}mi pare ca iau sânge la demoralizati.“
Aceste sunt satirele printului Cantemir! Numa rul lor e mic, dar
cuprinsul si meritul lor e mare. Ele, afara de insusirile poetice de care
sunt pline, au intreita calitate de a infatisa portreturi vii, de
Dridri 59
a lovi in na ravuri cu tot duhul cel mai iscusit al satirei si, in sfârsit,
de a rosti maxime intelepte dup a care sa se poat a indrepta
societatea.
Celelalte poezii tip a rite in acest volum sunt vreo câteva ode in
lauda ziditorului, vreo doua epistole ca tre prieteni, si vreo câteva
fabule si epigrame, toate compuse dupa regulile acestor deosebite
soiuri de poezie si cuprinzând idei inalte, naive sau sa galnice, fies-
tecare in felul sa u. Pre acestea domnii traduca tori le-au pus in versuri
rimate, si isprava le-a fost asemene deplina.
Volumul in intregime informeaza o carte nepretuita si vrednica
de a destepta interesul românilor; ea este imbogatita cu portretul
printului Cantemir, litografiat la Leiptig, si cu viata sa, pe care dl
C. Negruzzi a scris-o cu condei iscusit. Acum ne r a mâne a vorbi
de traductie! Ea este foarte bine nimerita in toate privirile; stilul
e limpede, bogat si inteles; versurile sunt bine intocmite, armoni-
oase si va desc ca au fost lucrate de doi poeti; cadenta lor e pretu-
tindene pla cuta. Multumim deci domnilor traduca tori care au
intreprins un lucru at ât de greu si l-au desa vârsit at ât de bine; d-
lor prin aceasta au dovedit ca versurile albe sunt foarte pla cute
la citire când sunt bine lucrate (acest soi de versificatie a fost de
neapa rata trebuinta la traducerea Satirelor, spre a nu se depa rta
de compunere), si ca limba rom â neasca este o limba bogat a ,
sonora si plina de frumuseti originale.
Dnii A. Donici si C. Negruzzi, cunoscuti intre rom â ni prin
compuneri literare, au ad a ugat prin acest uvraj un nou st âlp
literaturii românesti; si aceasta le va fi recunosca toare, atât pentru
lucrul lor vrednic de lauda, cât si pentru scoaterea la lumina a
unei scrieri minunate, alca tuit a de un print mare si intelept, ce
face cinste neamului sa u.
MELODIILE ROM~NE+TI
Cu o nema rginita bucurie facem stiut ca o parte din cele mai

duioase melodii ale poporului român au iesit la lumina intr-un
Album foarte elegant, tipa rit la Leopol 1 si cuprinzând 48 de arii
de tot soiul: doine, hore, cântece de lume, cântece hotesti etc.
Unul din compatriotii nostri din Bucovina, un artist de frunte,
elev ale vestitului pianist Chopin, dl +arl Miculi, pe care societa-
tea ambelor capitale, a Moldovei si a Valahiei, a avut pla cere de
a-l asculta si a aplauda minunatul sa u talent, este alca tuitorul si
totodata editorul acelui Album nepretuit. }n voiajul ce a fa cut, la
1850, in provinciile noastre, dl +arl Miculi, desi deprins din
copila rie cu armoniile europenesti, totusi s-a simtit cuprins de un
adeva rat entuziasm la auzirea melodiilor poporale ale românilor
si a si hota r ât a le prescrie pentru ca sa le scape de noianul uit a
rii. Cu o r a bdare si un tact de artist inamorat de frumusetile artei,
el a ascultat pe cei mai vestiti la utari din Iasi si din Bucuresti si
a
stiut a deosebi ariile adeva rat româ nesti din multimea de arii str
a ine ce au na va lit de vro câtiva ani la noi, trecând prin gurile
si instrumentele tiganilor si ajungând la urechile noastre intr-un
hal de dihanie muzicala fa r a forma si fa r a nume.
Multumita fie dar dlui Miculi din partea românilor pentru fapta sa
patriotica si vrednica de toata lauda, caci, in mijlocul grozavelor
nenorociri ce au ca zut ca un potop negru asupra neamului
1
Lwow.
Dridri 61
româ nesc, acest neam a stiut a feri de inecare toate odoarele

nationalitatii sale, portul, limba, credintele, poezia, cântecele si
numele sa u at ât de falnic! +i oricare om ii vine intr-ajutor, ori-
care ii intinde o mâna fr ateasca pentru ca sa scoata in lumina
soarelui acele nepretuite odoare face o fapta buna si nobila, o
fapta ce merita recunostinta patriei.
Albumul dlui Miculi are indoitul merit de a fi intocmit cu gust
si stiint a , si mai cu seama de a se ivi la vreme priincioasa. Ast a zi,
când Europa intreaga se ocupa de soarta Principatelor, când mai
toate publicatiile periodice tip a resc articole interesante despre
dânsele, când o multime de brosuri si volumuri scrise in toate
limbile ies pe fiecare zi, trat ând despre chestia Orientului si, prin
urmare, despre viitorul României; asta zi, când t a rile noastre au
desteptat nu numai curiozitatea, dar chiar si simpatia lumii; când
oamenii politici cerceteaza istoria tractatelor incheiate intre Poarta
Otoman a si Principatele Dun a rii; câ nd economistii studiaz a
izvoarele de avutie a pa mântului nostru; când pictorii ilustreaza
unele publicatii cu o multime de desenuri ce infatiseaz a privelistile
cele mai pitoresti ale câmpiilor, ale muntilor, ale oraselor si ale
costumurilor românesti; asta zi, zic, Albumul dlui Miculi e bine-
venit, caci aduce un contingent de mare pret la comoara cunostin-
telor Europei in privirea nationalitatii noastre.
Pâna acum am fost noi, românii, uitati si nestiuti de lume; dar
de la 1848 am inceput a iesi din intunericul in care eram cufun-
dati, si fratii nostri de la Apus, si toate natiile civilizate au indreptat
privirile lor in partea Ra sa ritului, ca sa vada ce este acest neam
rom â nesc, r a t a cit de dou a mii de ani pe marginea Europei !
Revolutia din Valahia, misca rile din Moldova, ocupatiile armiilor
rosienesti au tras asupra acestor provincii luare-aminte a celor
care nu vroiau sa priceapa importanta acestor t a ri neinsemnate
in cumpa na politicii; pe de alt a parte, imprastierea prin lume a
exilatilor de la 1848 a deprins urechile str a inilor cu numele de român
si, incet câte incet, ajutati prin scrierile autorilor ce se
interesau de soarta noastra, precum si prin minunatele desenuri ale

dlui Buke1 si altii, românii au izbutit a iesi putin la iveala.
Chestia Orientului de asta zi ne-a scos cu totul la lumina, si
acum suntem un suget de studii interesante pentru Europa: istoria
patriei noastre, obiceiurile poporului, poeziile sale, tot ce se atinge
adei nationalitatea românilor au desteptat curiozitatea publica;
suntem asta zi o natie noua, descoperita de putin timp, si avem
tot prestigiul noutatii; trebuie dar sa ne ara t a m europenilor cu ce
avem mai frumos si mai vrednic de a-i interesa.
}n Franta, Germania si Anglia poeziile noastre poporale, traduse
si tipa rite, au produs o mare placere si au recomandat cât se poate
de mult geniul poetic al românilor. Nu r a mâne indoiala ca melo-
diile noastre nationale vor dobândi locul ce merita in admirarea
acelor ce pretuiesc frumusetea originala a melodiilor poporale si
care stiu a cunoaste sufletul unui neam in tainele acelor melodii.
Nu-mi este iertat mie ca sa hota r a sc despre meritul si armonia
cântecelor românesti, ca ci poate as ca dea in prepus de pa rtinire.
Ma rturisesc eu insumi ca pentru mine unele din melodiile româ-
nesti, unele doine, unele hore, unele cântece de lume cuprind o
lume intreaga de armonie dulce si duioasa, care imi pa trunde
inima de lacrimi; las dar sa se exprime asupra lor un om competent
si nepa rtinitor, un pianist de mare talent ce a petrecut câtiva ani
printre noi, dl Hanri Erlich. lat a ce zice acest artist in prefata colectiei
de arii românesti ce a tip a rit in Viena, la 1850:
„Striga tul de nationalitate si de drepturi egale a aflat un rasunet
puternic in poporul rom â n care locuieste Valahia, Moldova,
Basarabia, Bucovina, precum si cea mai mare parte din Transil- vania
si Banat si câteva comitaturi din Ungaria“.
„Ocup ând el singur un teritoriu adei peste 5000 mile pa trate,
poporul român prezenteaza un element national compact, tare si unit.
1
E vorba de pictorul Michel Bouquet.
Dridri 63
Am tr ait mai mult de trei ani printre acest popor. Am avut prilej
a-i inva ta limba, a-i cunoaste obiceiurile, n a ravurile si ariile
nationale; si fiindca pa mântenii m-au incredintat ca am nimerit
bine caracterurile acestor melodii at â t de originale si at â t de
interesante, cred ca indeplinesc o datorie de recunostinta pentru
primirea favorabila de care totdeauna m-am bucurat l â nga
români, contribuind din partea mea prin publicarea acestei colectii
care este o proba mai mult ca nationalitatea acestui popor se
pronunta curata si necontestabila nu numai in limba si datinile
sale, dar inca si in muzica sa, care se deosebeste de oricare alta
cunoscuta pâna acum.
Negresit, aceste arii se vor p a rea foarte curioase la int âia vedere
pentru melodia lor cu totul originala si câteodata salbatica , pentru
acompaniamentul lor, care uneori cuprinde acordurile cele mai
capricioase, cele mai bizare, si alteori e cu totul simplu si chiar
monoton.
+i cu toate acestea nu ne sfiim de a spera ca, cu cât isi va da
cineva osteneala de a le juca, cu at ât va pretui expresia de melan-
colie, dulce, si dureroasa chiar, care se pronunta mai in toate
ariile de cântec ale românilor. Sunt in muzica nationala a acestui
popor de acele pasaje misterioase care fac sa se presimta dorinte
infocate si ascunse in fundul inimii si care se manifesta prin plânset
numai.
De alt a parte, ariile de dans r a suna acea veselie nebunatica,
zgomotoasa, la care nenorocitul se arunca cu totul in aceste momente
de pla cere.
Instrumentele ce intrebuinteaz a rom â nii sunt: buciumul, fluierul
pa storilor, cimpoiul si naiul. Sunt multi t a rani care mai joaca si din
vioar a , dar artistii de acest instrument se afla mai cu seam a printre
tigani, care sunt adeva ratii muzici ai oraselor. Acestia se slujesc si cu
naiul, si cu cobza, un soi de mandolina cu coarde de metal, pe care le
ating cu o pana. Capul trupei executa melodia pe vioar a ; naiul face
sa se aud a mai tare, in sunete
ascutite, pasajele cele mai pa timase; cobza tine loc de baza, si

mai totdeauna e jucata de ca tre cel mai in vârsta dintre artistii
tigani, care executa pe acest instrument acompaniamentele cele mai
grele cu o indemânare vrednica de mirat.
Pe acesti la utari ii int âlnesti in toate sa rba torile; ei poarta
mai totdeauna haine orientale. Când cineva ii aude executând in
chip serios si melancolic, care niciodat a nu-i lasa, ariile nationale
române intr-o societate aleasa, ada ugând muzicii instrumentelor
lor un cântec plin de tristete, si când vede cineva impresia ce
produce asupra auzitorilor, atunci pricepe ca, desi toti românii
care au primit o educatie cât de putin ingrijit a au luat manierele
si n a ravurile societa tii moderne, cu toate acestea sentimentul
national exist a in toat a virtutea la d â nsii si p a trunde lustrul
modelor str a ine.
Cât pentru caracterul si ritmul muzical al ariilor române, se cade
sa ma rturisesc curat ca este tot ce e mai greu de a deprinde
si de a intelege daca cineva nu le-a auzit jucate in tar a de ca tre
la utarii indigeni. Ma voi incerca insa de a explica, pe cât se va
putea, deosebitele genuri si nuantele cele mai caracteristice ale
muzicii nationale române.
Ariile române se impart in doine sau balade, in cântece de lume
sau romante, in cântece de joc sau hore si altele si in marsuri antice
nationale.
Baladele sunt arii vechi ale ca rora cuvinte totdeauna amintesc
vreun suvenir istoric sau vreun roman de amor. | a ranii de la
munte, care sunt adeva ratii barzi români, cânta aceste balade cu
un glas plânga tor foarte lin, cu un muvement 1 de muzica cu totul
neregulat, st a ruind asupra notelor de cântec si iutind pe cele de
fantezie. Ei stiu sa dea acestor arii o expresie de intristare visa-
toare, de un efect extraordinar. Adeseori, când cineva umbla in
muntii t a rilor române, aude de departe un fluier care fluier a cu
1
Miscare, ritm (fr.: mouvement ).
Dridri 65
dulceata un cântec de dor. Atunci se opreste fa r a voie ca dominat

de un farmec necunoscut spre a asculta mai mult timp aceste
suspine ale muntelui. Am int âlnit multi ca la tori str a ini in t a rile
române care, nefiind deloc de scoala romantica, mi-au ma rturisit
ca aste cântece at ât de simple si at ât de expresive le-au fa cut o
impresie mai vie si mai adânca decât toate gambadele muzicale
ce se aud azi in sa lile de concert si de teatru si care sunt primite cu
aplauze frenetice.
Cântecele de lume (romantele) sunt melodii fa cute pe poezii mai
noi si au mai tot acel caracter ca al baladelor. Ele se deosebesc de
balade in aceea ca, jucate cu un muvement mai iute, ele slujesc
asemene ca arii de joc. Câ ntecele de joc sunt melodii inadins pentru
dans.
Dansul cel mai obisnuit in orase este hora. La tar a se joaca hora,
jocul de brâu, ca lusarii etc.
Hora sa joaca astfel: dansatorii, at ât oameni, cât si femei, al
ca ror numa r nu este ma rginit, se apuca de mâna si formeaza un
cerc unde fiecare poate intra si iesi dupa plac. Se joaca in r ând,
indoind un picior, in vreme ce celalalt face un pas inainte sau inda-
r a t; totdeodata braturile se clatin a incet; dansatorii se apropie sau
intind cercul tot cu acele misca ri, ceea ce da horei un oarecare
aer de indolenta si de o lene care nu se intrerumpe decât de ca tre
vreun vesel dansator ce-si manifesta veselia ba t ând cu piciorul in
pa mânt. Aceast a lega nare gratioasa se cuvine mai cu seama de a
se exprima in muzica; de aceea trebuie sa se apese mai mult
baterea dintâi a fieca rei ma suri, iar a doua foarte putin.
Cu cât misca rile horei sunt line, egale si linistite, intru at ât
cele ale jocului de brâu sunt vioaie si zgomotoase: dansatorii se
tin cu mâna stânga de incinga toare, rezemându-se cu mâna
dreapta de umarul vecinului, si executa acest dans cu cea mai mare
iuteala. Dansul Ca lusarilor are o semnificatie cu totul istorica
pentru români; t a ranii pa streaza in memoria lor fapte confuze
din istoria vechilor romani, ai ca ror sunt urmasi, si r a pirea
sabinelor este
unul din inaltele fapte, cele mai memorabile, ale gloriosilor lor str
a buni, al ca rei suvenir ei il celebreaza prin jocul Ca lusarilor. Ei
alearga la sunetele fluierului, ale vioarei si ale cimpoiului, inarmati
cu emblemele anticelor arme romane, ma ciuci, la nci, securi, si
sar, striga, iau pozitii rezbelice, incât, prin aceste misca ri si prin
zânga nitul armelor, ei isi reprezinta suvenirul acestui cavaleresc
episod al analelor primitive ale Romei antice. Sa pta mâna
Rusaliilor este cu totul consacrata acestui joc al Ca lusarilor, care
tine loc de capitol de istorie.
Cititorul imi va ierta ca m-am oprit la descrierea tuturor astor
ama nunte. Am socotit ca era neapa rat a zice câteva cuvinte
asupra caracterului unei muzici nationale care, fiind necunoscuta
artistilor, precum si amatorilor pâna acum, nu va lipsi, dupa cum
sper, de a lua unul din cele int âi r ânduri printre ariile nationale
ale altor popoare ce au fost primite cu favor... etc.“
PRIETENII ROM~NILOR
Când mintea isi ia zborul de se afunda in ha ul de suferinte, de

prigoniri si de palme dumnezeiesti ce de câteva veacuri au trecut
si inca trec pe capul acestui neam român, odinioara at ât de mare
si puternic, ea r a mâne inspaimântata ca si când s-ar gasi la poarta
care duce la la casul vesnicelor chinuri, si nu poate sa inteleaga cum
acest neam a r a bdat cu ba rbatie at âtea furtuni grozave si cum se mai
afla inca asta zi pe picioare! Na va liri de limbi str a ine, r a zboaie
crâncene si necurmate, impila ri de tot soiul, inr âuriri fatale de
coruptie, prigoniri sistematice, focuri, secete, epidemii crude si, mai
presus decât toate, dezbin a ri chiar intre frati de acelasi sânge si
nume, nimic nu i-a lipsit, nici una dintre aceste grozave rele nu a
inconjurat pa mântul locuit de români, incât doua mari adeva ruri se
infatiseaz a mintii omenesti la privelistea acestui negru tablou de
calamit a ti: cea int âi, ca mult gresiti au fost romanii in ochii
dumnezeirii, daca, dupa at âtea veacuri, str a nepotii lor sunt inca
astfel pedepsiti; cel al doilea, ca dumnezeirea prega teste un mare
viitor acestui neam strecurat prin atâtea chinuri, caci furtunile cele
mari lovesc fruntea muntilor celor mai inalti, si cerca rile cele aspre
ale soartei lovesc sufletele cele mai tari.
Veacuri intregi acest neam român asezat la portile r a sa ritului
pe un t a rm care, in privirea sa topografica , seama na cu o insula
ba tut a de vâ nturi si de valuri din toate pa rtile, s-a improtivit
furtunilor si a izbutit a-si pastra mosia sau mai bine zicând o parte
din mosie. }nconjurat de mari puteri, cuprins pretutindene de
neamuri str a ine, slavi, germani, unguri si turci, cu care el nu are nici
o rudire, fiind de vit a latin a , românul s-a facut punte si munte
in mijlocul greutatilor prin care s-a strecurat, si a sca pat din noian
sfântul odor al nationalitatii sale. }n zadar campionii panslavis-
mului au cercat chiar prin acte oficiale a intuneca adeva rul! ade-
va rul e un soare luminos care str a bate puternic prin negurile
min- ciunii, fie aceasta cât de pompoasa, si in sfârsit Europa s-a
incredintat asta zi nu numai de adeva rata noastra nationalitate,
dar si chiar de drepturile noastre politice.
E mult aceasta pentru noi si mult ne va fi de folos pentru asigu-
rarea viitorului nostru, caci pân-acum nenorocirile Principatelor
Duna rii s-au tras din nestiinta marilor puteri ale Occidentului in
privirea istorica , comerciala si etnografica ale acestor Principate.
Pâna acum ele se socoteau chiar de oameni eminenti ca o parte din
pa mântul Imperiului Rusesc, sau ca o provincie de raiale turcesti,
precum Bulgaria etc., si putini din publicistii straini pricepusera
importanta unei Românii bine organizate in cumpa na chestiei
Orientului.
Natiile apusene de vit a latin a au tr a it un lung sir de veacuri
fa r a ma car a visa ca aveau chiar pe marginea Europei, la portile
Ra sa ritului, zece milioane de frati, si fa r-a auzi glasul
suferintelor lor; dar acest glas a ga sit in zilele noastre un r a sunet
in inimile generoase ale câtorva oameni care, cu un curaj vrednic
de toata recunostinta noastra, s-au fa cut apostolii României.
Printre acesti nobili campioni ai drepturilor si ai nationalitatii
noastre sunt de insemnat:
1. Dl St. Marc de Girardin, care la 1836 a vizitat Principatele
Duna rii, le-a studiat cu luarea-aminte a unui filozof si a publicat
in jurnalul Débats mai multe scrisori asupra st a rii morale a
provinciilor noastre, asupra relatiilor Rusiei cu ele, asupra influentei
puterilor suzerane si protectrite, asupra Reglementului Organic etc.
2. Dl Eelix Colson, care la 1839 a publicat un volum de mare
pret, intitulat: De l’état présent et de l’avenir des Principautés de
Moldavie et de Valachie, suivi des traités de la Turquie avec les
Dridri 69
Puissances Européennes et d’une Carte des Pays Roumains. Acest

uvraj este cel mai apreciat de politicii str a ini, iar cât pentru noi,
românii, nu trebuie sa uit a m niciodata aceste cuvinte prin care
dl Colson sfârseste prefata ca rtii sale: „}n fata at âtor umiliri si
at âtor suferinte necunoscute Europei, constiinta mea imi impune
datoria de a ridica glasul in favorul românilor!“
Dl I. A. Vaillant, care la 1844 a scos la lumina un uvraj mare
in trei tomuri, sub nume de: La Romanie ou histoire, langue,
littérature, orographie, statistique des peuples de la langue d’or,
Ardialiens, Valaques et Moldaves résumés sous le nom de Romans.
— Dl Vaillant a locuit mai multi ani la Bucuresti unde a fondat
deosebite scoli, si când s-a despa rtit de români, iat a cuvintele ce le-a
adresat: „Adio! fiti fericiti; redobânditi dignitatea si virtutea voastr a
antica; lucrati cu totii pentru Patrie; pa trundeti-va de simtirea puterii
voastre si astfel veti deveni iar asi o natie mare precum au fost str a
mosii vostri!“
Dl H. Desprez , care la 1848 a publicat mai multe articole
importante in Revue des Deux Mondes asupra revolutiei românilor
si asupra destepta rii nationalitatilor orientale.
Dl Arthur Baligot de Beynes, fondatorul jurnalului din Constati-
nopol Presa de Orient, care de la 1848, in curs de mai multi ani, a
sprijinit drepturile românilor prin cele mai insemnate gazete din
Paris.
Dl A. Billecocq, fostul consul-general al Frantei in Principate,
care necontenit a ca utat a lumina oamenii de stat ai Frantei asupra
intereselor Europei in provinciile noastre si asupra rolului ce este
chemat a juca neamul român in chestia Orientului. Dl Billecocq s-
a ara tat necontenit unul din cei mai fierbinti prieteni ai români-
lor, si a avut meritul a prevedea chiar de la 1848 int âmpla rile
politice de asta zi. El a publicat un album foarte interesant intitulat:
Album Moldovalaque si ilustrat cu desinuri de dl Bouquet.
Dl Michelet , unul din cei mai mari scriitori ai Frantei, care in
volumul sa u Légendes du Nord vorbeste de biata Românie cu toata
indurarea unei inimi adânc simtitoare si cu tot entuziasmul unui
mare poet. Dl Michelet numeste tara noastra Italia orientala si a

stiut a ghici chiar din poeziile sale poporale comorile sufletului
român.
Dl Ubicini, autorul Scrisorilor asupra Turchiei, un uvraj de mare
pret in ochii tuturor oamenilor de stat, si director unei publicatii
ce iese in Paris sub titlul de Revue d’Orient. Dl Ubicini s-a aflat in
Bucuresti in vremea revolutiei de la 1848 si, cunoscând prea bine
t a rile noastre, a scris multe articole prin gazete in favorul dreptu-
rilor românilor.
Am inceput aceasta enumeratie prin dl Girardin si vom sfârsi-o
iar asi prin dl Girardin, ara t ând ca acest inalt scriitor a publicat
mai multe articole in Débats atinga toare de Principate, de la
inceputul complica rilor de asta zi, si, pentru ca sa da m o idee de
sentimentele dlui de Girardin in privirea viitorului t a rilor noastre, iat
a ce gasim scris de d-lui in jurnalul francez Débats, din 18 martie
1855:
„Suntem incredintati ca noul congres de la Viena, care este
chemat a alege chipurile de a da Orientului pe lânga binefacerile
pa cii si un regim social potrivit cu civilizatia Europei, va lua in
mare ba gare de seama dorintele Principatelor Duna rii. Nu putem
sti la murit care va fi viitoriul acestor t a ri ce au in Orient aceeasi
pozitie ca les Pays-Bas1 in Occident si care, ca si acestea, trebuie a
fi declarate neutre chiar de la inceput, daca Europa nu vroieste ca
ele sa slujeasca de teatru si de pricina r a zboaielor; insa spera m
ca congresul de la Viena, când va fi sa ia o hota r âre asupra
soartei Principatelor, nu va trece cu vederea dreapta cerere a
moldo- valahilor in ceea ce priveste nationalitatea lor consfintit a
prin vechi tractaturi. Principatele au ap a rat neat â rnarea lor
impotriva navalirilor turcesti la al 15-lea si 16-lea veac, si când ele
s-au va zut silite a se inchina armelor sultanilor, chiar atunci ele
au fa cut pe
inving a tori ca sa recunoasca nationalitatea lor, primind suzera-
nitatea, iar nu jugul acestora. Articolul 1 din tractatul de la 1392
1
| a rile de Jos: Belgia si Olanda.
Dridri 71
intre valahi si Baiazid I recunoaste Valahiei dreptul de a se guverna

prin insesi legile sale, precum si dritul de a face r a zboi si a incheia
pace; afara de aceasta, printul Valahiei a pa strat totdeauna putere de
viat a si de moarte asupra supusilor sa i, ceea ce este unul din
atributurile suveranitatii. Articolul 2 din acelasi tractat incuviin-
teaza Valahiei un drept care dovedeste ca, fiind nevoiti a primi
suzeranitatea sultanilor, voievozii Valahiei se gândeau si la soarta
crestinilor din Orient. Toti crestinii, zice acel articol, care dupa ce
vor fi imbratisat religia lui Mahomed vor trece din locurile supuse
sultanului in Valahia, si se vor crestina din nou, nu vor putea fi nici
reclamati, nici atacati. La 1460 1, dupa luarea Constan- tinopolului,
un nou tractat este incheiat intre Mahomed II si Valahia. Acest
tractat recunoaste asemene drepturi Valahiei.
Neatârnarea si autonomia neamului moldo-valah este deci un
drept vechi si legiuit. Acest drept a fost solemnel recunoscut prin
articolul 5 din tractatul de Andrianopol si negresit ca va fi luat in
seama de congresul Vienei. Patriotii din Moldo-Valahia aveau toata
dreptatea de a se rezema pe acele tractaturi când, in anul trecut,
cereau arme Turchiei si Europei ofiteri pentru ca sa se armeze
improtiva armiilor n a va litoare ale Rusiei si s a mute teatrul
r a zboiului chiar in sânul Basarabiei. Ei vroiau sa puie in lucrare
dreptul de a face r a zboi pe care nici tractaturile de la 1392, nici
acele de la 1460 si de la 1512 nu l-au contestat. Poate ca daca
aceasta propunere ar fi fost primita, expeditia din Crâm nu ar fi
fost neapa rata. Aceast a slujba din partea românilor ar fi interesat
mai mult Europa la cauza lor, ca ci ei ar fi conlucrat de la sine la
hot a r â rea soartei lor in loc s a o astepte ca acum din m â na
str a inilor. Ei ar fi dat de o parte rolul de nemiscare ce li se impune
totdeauna si pentru care, mai t ârziu, li se fac nedrepte mustra ri.
Citesc intr-o scrisoare ce mi-a trimis unul din cei mai vrednici
patrioti români: „Noi, românii, avem dreptul de a avea o armie
nationala. Acest drept niciodata nu ne-a fost contestat pân-acum.
1
În Rom. lit. greseala de tipar: 1860.
}nsa din pricina inrâuririlor apasa toare ale strainilor, armia

noastra este at ât de redusa si astfel de r a u organizata, ca ea nu a
putut sluji pân-acum la alta decât ca sa constateze dreptul nostru
de a fi inarmati si de a face pace si r a zboi.“
Chestia unei armii românesti are mai multa importanta decât
s-ar putea socoti; nu insa in privire ca ea ar putea vreodata sa
se
improtiveasca armiilor rusesti sau altor armii vecine. Principatele
nu sunt in stare de a avea viat a decât, precum Belgia si Svitera,
prin ajutorul unei neutralit a ti recunoscut a si respectata de
Europa. Cu toate aceste, desi neutralitatea de care vorbim ar fi
sprijinul lor cel mai puternic, totusi ar trebui sa fie reprezentata
prin o putere militar a , precum ea este reprezentata in Belgia si in
Svitera,
si aceasta nu cu ideea ma gulitoare ca sa se lupte impotriva unor
vecini prea puternici, dar pentru ca sa constateze ca lcarea privile-
giilor lor prin o ap a rare de câteva zile m a car, si pentru ca sa
asigureze buna orânduiala din la untru a t a rii.
Noi credem ca Franta si Englitera trebuie sa se intereseze foarte
mult la organizarea unei armii românesti si sa favorizeze si sa
sprijine drepturile si neutralitatea Principatelor in toate privirile. E
mare chestia fondarii acestor state care, precum am spus, sunt menite
a fi les Pays-Bas din Orient, si nu cred ca va fi mai usoara decât a fost
fondarea statelor Pays-Bas de la apus. Daca congresul Vienei
va izbuti, precum spera m, a dezlega pentru Rasarit acest problem,
care pentru Apus a tinut aproape de 300 ani de razboaie, acesta va fi
unul din cele mai frumoase triumfuri ale diplomatiei si una din cele
mai mari dovezi de biruinta ale civilizatiei moderne! etc.“
Multumita fie din partea românilor acestor vrednici campioni
ai României! Numele lor sunt adânc sa pate in inimile noastre si
nu se vor sterge niciodata, ca ci inima românului nu e uitit a , si ea
pastreaza pentru vesnicie suvenirul facerilor de bine. Dintre toate
misiile omenesti, cea mai nobila este de a intinde o mâna prietena
natiilor ca zute care aspira a se ridica in picioare si a lua r ând
printre celelalte natii mari, glorioase si puternice!
LAMARTINE
Unul din cei mai mari poeti ai Franciei, omul care prin geniul sa u
a fost si va r a mânea o glorie pentru secolul nostru, Lamartine, a
murit! Aceast a trist a veste va destepta un r a sunet dureros in sufletul
acelor care au gustat incânta rile armoniei ma retului poet. Cât pentru
noi, românii, e bine sa ne aducem aminte incuraja- rile ce ne-a dat
Lamartine in anul 1848, când el tinea ochii lumii
intregi tintiti asupra lui, si adresa cuvinte mângâietoare natiilor
ce aspirau la libertate.
}n istoria misiilor mele politice din anul 1859, ga sesc urma
toarea notita scrisa dupa o vizit a ce fa cusem lui Lamartine;
aceasta notita e de natura a interesa publicul român, si dar este
timpul de-a o scoate la lumina:
„Dl Lamartine, dulcele poet al inimilor tinere, eroul poetic al
revolutiei din 1848, desi ajuns acum in vrâsta inaintita, totusi inca
poarta pe frunte-i aureola geniului. Convorbirea sa armonioasa
si fermeca toare r a peste auzul si sufletul. Simtirile inalte, ideile
sublime, reflectiile filozofice, sunt exprimate de el in forma cea
mai corect a , in stilul cel mai nobil, si cu o abundent a care
minuneaza pe asculta tori.
Elocventa sa naturala incânta chiar in vorbirile zilnice ale vietii
private, iar in imprejura rile cele mari ale vietii politice, ea devine
o putere care poate sa opreasca omenirea pe malul pra pa stiilor
sau sa o impinga in fundul lor.
O ora intreaga, cât a tinut vizita mea, am crezut ca asist la un
concert melodios, si, când a fost ca sa ma retrag, imi zise:
— Domnul meu, desteptarea unei natii e cel mai sublim
spectacol ce omenirea poate sa arate Creatorului, insa când o natie
are norocul de a atrage asupra-i ochii Providentei, ea trebuie sa
se mentie la in a ltimea rolului ce este chemata a avea pe lume.
Eu fac sincere ura ri pentru prosperitatea si ma rirea românilor, ca
ci mi-a pla cut totdeauna a vedea pe urmasii popoarelor mari pasind
falnic pe urmele glorioase ale str a mosilor!
V. ALECSANDRI“
ALECU RUSSO
A. Russo, trimis de copil intr-un institut din Elvetia, sa vârsi

studiile colegiale si se intoarse in Moldova la 1838 cu o colectie de
incerca ri poetice scrise in limba franceza. Printre aceste bucati
inspirate de amorul libert a tii se gasea si o imprecare violenta
contra tiranilor, ce-i cauza oarecare supa r a ri in Viena din partea
politiei. Soarta lui il puse chiar din prima-i junie in fat a cu
prigonirea guvernelor despotice, insa aceasta prigonire nu putu sa
schimbe
intru nimic vesela nepa sare a caracterului sa u.
Dupa intoarcerea sa in tara, Russo locui vreo doi ani la o mosie pa
rinteasca din munti, si acolo, tr a ind in fr a tie cu natura, el se
indr a gi mult de tot ce purta sigiliul nationalit a tii: obiceiuri,
costumuri, dansuri si mai cu seama legende si poezii poporale.
Chiar de pe atuncea, adica la 1839, el incepu sa adune câteva
fragmente de cântece ba tr ânesti si sa scrie impresiile in limba
franceza, insa toate acele manuscripte s-au pierdut.
Singura compunere important a ce a sca pat, pentru gloria
literaturii noastre, este admirabila Cântare a României, tradusa
mai t ârziu in româneste de N. Ba lcescu si publicata la anul 1855
in România literara . Acel poem in proza a inspirat urma toarele
strofe adresate lui Russo de ca tre un profesor francez, dnul Storhas:
„Oh! vous qu’un noble zèle a jeté dans l’aréne
Pour écrire en passant une histoire de feu,
Marchez sur les hauteurs où l’âme vous entraine
Sous le regard de Dieu.
L’Europe aura ses yeux ouverts sur le Moldave,

Sur le Roumain longtemps endormi, malheureux,
Qui s’éveille sans peur de son sommeil
d’esclave!...
Peuples! formez des voeux
Pour la jeuné patrie encore dans ses vieux langes,
Pour la liberté sainte et puis pour l’avenir,
Pour les hommes de coeur ici bas, vrais archanges
Qui meurent sans mourir!“1
Etc., etc., etc.
A. Russo era poet in toata puterea cuvântului; natura lui
avea nevoie de orizonturi intinse, de aerul muntilor, de sunetul
doinelor, si insa guvernul ga si de cuviint a a-l r ândui in slujba si
a-l inchide intre peretii unei judeca torii. Prin decretul domnesc
din 22 mai 1843, Russo fu trimis in calitate de membru al
tribunalului la Neamt si apoi la Piatra. 2 Câtiva ani mai in urma,
adica la 1851, Grigori Ghica-vod a il numi candidat la Divanul de
apel in Iasi; insa cariera judiciar a nu convenea nicidecum aspira ri-
lor sale intime: „Prefer de o mie de ori cararea de la munte, decât
cariera deschisa dinaintea mea!“ zicea el adeseori glumind; prin
urmare in loc de a mucezi in na molul delelor judeca toresti, el se
1
... O! tu pe care o nobila ardoare te-a aruncat în lupta
Ca sa scrii în fuga o pagina de foc,
Mergi pe culmile spre care sufletul t a u te împinge
Sub privegherea lui Dumnezeu.
Europa va privi la moldoveanul,
La românul mult timp adormit, nefericit,
Care se scoala fa r a teama din somnul sa u de rob!...
Popoare ! faceti ura ri
Pentru noua tara, înca în vechile-i scutece,
Pentru sfânta libertate si apoi pentru viitor,
Pentru oamenii de inima, adeva rati arhangheli pe pa mânt
Care-si dau viata, dar nu mor....“ (fr.).
2
Dupa date mai noi, rezulta ca Russo a fost numit judeca tor la Piatra la
4 octombrie 1841.
Dridri 77
furisa printre dânsele de câte ori o putea face, pentru ca sa cutre- iere
muntii si sa descopere legende.
Jurnalul sa u de toate zilele trebuie sa fi fost o comoara... insa
a avut soarta comorilor! s-a pierdut, nelasându-ne decât o singura
legenda: Piatra corbului, culeasa la Bicaz.
La 1846, Russo compuse pentru teatrul românesc din Iasi o
mica piesa intitulat a : Jicnicerul Vadra, in care un t a ran cânta
urma toarele doua versuri:
Din Focsani la Dorohoi
| rara-i plina de ciocoi.
}ndra zneala-i fu mare de a emite o asemenea idee intr-o epoca de
aristocratie, precum era sub domnia lui Mihail Sturza! Autorul
dramatic o pla ti cu un exil de doua luni la ma na stirea Soveja.
Fost-a el insa condamnat de vreun tribunal? Nicidecum! Pe
atuncea vointa domneasca tinea locul procedurii; domnul era
legea — iat a copia de pe Luminatul ofis gospod1 din 26 februarie
1846, care dispunea de libertatea individuala a lui Russo. El e
un document curios pentru istoria „regimului regulamentar“:
„}ncredint ându-ne ca Alecu Russo a urmat prin ale sale indem-
na ri de a se pune in tulburare linistea obstii, indemnând mai ales
si pe actorii teatrului national la rostiri scandaloase pe scena
teatrului. Noi am hota rât a se inchide pe aceasta fata spre
infrânare
in ma na stirea Sovejei; deci poruncim ispravnicului de Focsani ca,
indata ce numitul va sosi acolo, sa-l intova r aseasca insusi cu paza
cuviincioasa p â n a la locul insemnat, unde, incredint â ndu-se
egumenului ma na stirii, sa puie la cale de a se tine cu cea mai de
aproape priveghere pe post si rugaciuni in toata vremea cât se va
afla acolo. Se va regula totodata ca numitul A. Russo nu numai
sa fie cu desa vârsire oprit de a iesi din cuprinsul ma na stirii,
dar
si de a corespondui sau de a se int âlni cu nimeni. Iar daca se va
1
Luminatul decret domnesc.
aseza aceasta prin intelegere cu egumenul, apoi se vor r ândui doi

vrednici si destepti slujitori spre paza, poruncindu-le sub aspra
r a spundere de a fi cu neadormita priveghere. . .“ etc.
Pe temeiul acestui decret, ce merita a fi ara tat ca un model de
despotism burlesc, A. Russo fu dus la Soveja; insa dreptatea din
anul 1846 nu se multumi numai cu at âta; un alt Luminat ofis
gospod trimise totodata la alt a ma nastire intreaga trupa româneas-
ca! Ridicolul unit cu arbritrariul!
Pe când tronul se credea astfel in pericol, pe când guvernul
lua niste ma suri at ât de aspre in contra teatrului national, pedep-
sind orbeste autor si actori, eu ma aflam la Bucuresti. }ntorcându-
ma la Iasi, ga sii urma toarea scrisoare a amicului meu; ea va da o
idee exacta de caracterul sa u nepa sa tor si de spiritul cu care el
trata imprejura rile cele mai critice:
,,Iubite!
Nu-mi ra mâne dec ât timpul necesar ca sa-ti vestesc ca guvernul
si-a pus in gând sa faca din mine un om important si demn de exil.
I s-a na zarit guvernului, precum se na zare cailor cu narav, si dar
el a gasit de cuviinta a ma aresta si a ma condamna ca sa capa t
simtiri religioase in fundul unei ma nastiri. O! guvern parintesc ! el
nu are alt vis dec ât fericirea noastra, nu are alt tel dec ât ane face
demni de
imparatia cerului. Iata pentru ce el ne infunda asa de ades in sânul
sihastriilor.
Peste un ceas plec cu nepusa masa, cum zic românii, si
intreprind un voiaj gratis, multumita ingrijirii guvernului; asadar,
iubite, tu nu ma vei gasi, la intoarcerca ta, lungit pe divanul ta u si
dându-mi aer de pasa. Când te vei revedea cu placere sub cerul
patriei si sub tavanul apartamentului ta u, vei simti un mare desert
in suflet, caci amicul ta u Russo iti va lipsi. Ah! aceasta idee m-ar
face sa vars lacrimi amare daca nu mi-ar placea mai bine sa râd
in fata prigoni- rii! Mângâie-te, frate, caci toti cei ce poarta
numele de Russo sunt
Dridri 79
destinati a fi persecutati; omonimul meu Jean-Jacques a pa timit multe

in viata lui!... Ce asem a nare magulitoare pentru mine!
Lucrurile mele sunt in boccea; caruta de posta ma asteapta in
curtea ministrului din la untru, de unde am sa plec; aga fumeaza
ciubucul sa u de iasomie si ma indeamna sa mântui aceasta
scrisoare,
in vreme ce fratele ta u imi cânta din vioara aria francez a: Partant
puor la Syrie .1
„Alea jacta est !“ a zis Cezar când a trecut Rubiconul; eu am sa
trec Bahluiul! prin urmare voi zice: amice ! gândeste la bietul exilat
si declam a ades versul celebru:
„L’amitié d’un grand homme este un bienfait des cieux.“ 2
Adio! Ma duc sa gust placerile vietii contemplative a sfintilor
apostoli si ma despart de lume fara amarime in contra oamenilor, fie
domn sau... creditori!
Singura mustrare de cuget ce cearca a ma munci in acest
moment este ca bietii actori impartasesc osânda mea. Teatrul
românesc la ma nastire!... Ferice de tara al carei guvern luminat
produce asemene desa ntate int âlniri! Adio ! inca o data, spune
amicilor ca ii scutesc de a se imbraca in haine negre...“etc.
...................................
Russo gusta placerile vietii apostolice pâna in prima vara, insa
el nu se multumi numai cu extasul contempla rii, ci profit a de
timpul aresta rii sale pentru ca sa culeaga câteva balade de la un
ba tr ân la utar ce se gasea in ma nastire si scrise totodata
Jurnalul unui prizonier , care s-a publicat in Revista româna din
Bucuresti. 3
1
Plecând spre Syria (fr.).
2
Prietenia unui om mare este o binefacere a cerurilor (fr.).
3
E vorba de lucrarea lui A. Russo intitulat a Soveja.
II
Miscarea din Iasi de la 1848 sili o mare parte din tinerimea

Moldovei sa emigreze. A. Russo fu din numa rul proscrisilor. El trecu
in Bucovina si merse la Viena, unde se int âlni cu alti români, ce
veneau din Paris ca sa intre in tar a . Plecând cu totii pe Duna re, ei se
gasira pe vapor in societatea zgomotoasa a unui mare numa r de
maghiari inarmati. Ungaria r a suna de tocsinul revolutionar si str a
nepotii lui Arpad fa ceau visuri de cucerinte. a...i
}n luna lui iulie trecând prin Transilvania, el fu arestat la Dej
si condus sub escorta in inchisoarea de la Cluj; a...i
Desi viata lui era in pericol intr-o epoca unde toate orasele si
satele erau ilustrate cu numeroase spânzura tori si tepe, totusi el nu-si
pierdu cumpa tul.
„Iubite A... imi scrise el din inchisoare, in Ungaria libera mi-
am pierdut libertatea! Striga tul maghiar: Ellyen sabaciag1 insem-
neaza: lanturi pentru rom âni. Ergo, am fost arestat la Dej, si chiar
acum mi se prega teste un alai de nationalisti-gardisti ca sa ma
duca la Cluj ; insa nu fi ingrijit, dragul meu, ca ci am o tainica si
sigura presimtire ca nu mi se va int âmpla nimic. Aceast a siguranta
imi vine din credinta ca românul nu piere cu una, cu doua... Furia
ungureasca e at ât de desa ntata si de comica; lungimea pintenilor
si a mustatilor maghiare e at ât de exagerata incât, departe de a
ma inspa imânta, ele imi inspira un r âs nebunesc... etc.“
Pentru ce insa Russo a fost arestat? Aceasta o afla m din pasajele
unei lungi protesta ri adresate de el contelui Vay, comisarului din
Cluj.
„Domnule conte! — Refugiat de trei luni in Ungaria, am asistat ca
un spectator la evenimentele acestei t a ri, bucurându-ma de ospetia
ce-o primisem, si dorind in fine ca sa ma intorc in patria mea, am luat
drumul cel mai drept, adica pe la Dej; se vede insa
1
Vivat libertatea! aV. A.i.
Dridri 81
ca in Ungaria drumul cel mai direct nu-i nici cel mai scurt, nici
cel mai sigur, ca ci deodat a m-am trezit arestat, despuiat de
lucrurile mele, cercetat p â n a la piele, si intemnitat! Trist si
neasteptat efect al ospetiei maghiare!
}n zadar am protestat, in zadar am cerut sa mi se spuie motivul
unei asemenea maltrata ri; nici un membru al autoritatii nu a gasit cu
cale sa-mi r a spund a oficial. Iat a insa prepusurile gelosilor
impiegati, care mi-au deschis portile inchisorii:
l-ul prepus. — O femeie m-a va zut fa când semne misterioase
in Dej!... Cui?
2- lea prepus. — Sunt român!
3- lea prepus. — Corespondenta ga sit a in valiza mea este
in limba franceza!
4- lea prepus. — }n acea corespondenta nici nu se
pomeneste numele de Ungaria!
5- lea prepus. — Trebuie sa fiu comisar rus!
6- lea prepus. — Trebuie sa fac parte din Comitetul
croato- slovaco-sârbo-valaco-saxon format in contra Ungariei!
Pe temeiul acestor grave prepusuri domnii judeca tori isi frecara
mâinile cu multumire si ma intemnitara cu convingerea cel putin
naiva ca si-au salvat patria!
Domnule conte! veti gasi, negresit, ca am tot dreptul sa protestez
in contra unui asemenea act arbitrar al autoritatilor subalterne din Dej,
care, dupa ce au pus mâna pe mine, si-au apropiat totodata si valiza
mea, ca una ce, dupa socotinta lor, continea destinul
si viata Ungariei!
Protestez dar in numele legilor, in numele libert a tii individuale,
in numele dreptului gintilor, si cer o satisfacere deplina in contra
agentilor care au atacat in persoana mea principiile cele mai sacre ale
dreptatii etc., etc.
Aceast a protestare a mea va pa rea poate cam lunga, domnule
conte, insa nu cred sa va para at ât de lunga precum mi-au pa rut mie
lungi aceste opt sa pta mâni de captivitate etc., etc.“
Pe când Russo protesta din fundul inchisorii si adresa Comite-

tului revolutionar din Cluj scrisoarea sumeata, ce este publicata
in Revista rom âna, amicii lui emigrati in Cerna uti scriau guvernului
din Pesta cer â nd libertatea captivului si in sf â rsit portile se
deschisera dinaintea lui.
— Nu e nimic mai dulce pe lume decât o dusca de aer liber,
ne zise el când ne reva zura m.
III
}n timpul captivit a tii sale, Russo avea obicei sa scrie pe bucatele

de hârtie cugeta rile care ii treceau prin minte. Multe din ele s-au
pierdut si e o mare daun a , ca ci amicul meu avea o judecat a
profunda si un spirit cu totul original.
Nepa sarea caracterului sa u l-a sustinut necontenit in lupte
victorioase cu soarta. 0 singura data, cât a fost el in inchisoare, puterea
sufleteasc a l-a pa r a sit si atunci el a inceput o scrisoare trist a ca tre
amicii sa i, insa nu a sfârsit-o...
„Fratilor! le zicea, nenorocirea care prigoneste tara noastra
ma apasa si pre mine. De sa pta mâni intregi stau inchis fa r a a
cunoaste culpa mea. Am asteptat dreptatea, si dreptatea nu vine!
Iubitii mei! Socotiti-ma de azi ca mort, ca ci de nu voi muri de
mâhnire sau de boala, pierderea liberta tii mele ma opreste de
a fi t a rii de folos... si dar eu ma consider ca un om sters din cartea
vietii.
De trei zile cânt necontenit aceste versuri din balada lui Toma
Alimos; sa fie oare o presimtire?...
„}nchinare-as si n-am cui,
}nchinare-as murgului;
Dar mi-i murgul cam nebun
+i de fuga numai bun.
}nchina-voi ulmilor,
Dridri 83
Uriasii culmilor,
Ca sunt gata sa-mi r a spunza
Cu freama t voios de frunze
Ulmii ca s-or cla tina,
Frunza ca s-a scutura,
Trupul ca mi-a astupa.“
Afara de aceste r ânduri, ga sesc intre putinele hârtii r a mase de la
el urma toarele fragmente 1, demne de a fi publicate ca unele ce
cuprind cugeta ri adânci.
A. Russo avea multe scrieri incepute, insa cruda moarte nu i-a
permis sa le termine. La anul 1859 el s-a stins cu zâmbirea pe
buze in mijlocul entuziasmului national de pe atuncea si a la sat o
dureroasa jale in inimile celor ce l-au cunoscut si l-au iubit.
Trecut-au junele poet ca un meteor de-abia za rit pe cerul patriei
sale, insa numele lui va creste cu timpul si va str a luci glorios in
fruntea poemului Cântarea României.
1
Alecsandri se refera la o serie de fragmente din scrierile lui A. Russo
nepublicate de acesta în timpul vietii si ga site de scriitorul nostru la diversi
cunoscuti, fragmente pe care le trimite pentru a fi publicate în revista Convorbiri
literare, unde au si apa rut (în acelasi numa r cu aceasta evocare).
DRIDRI
Ziarul francez Teatrul, cu data 25 iunie 1851, contine liniile urma

toare:
,,O t âna r a artist a , cea mai frumusica din toate câte le-am za
rit pe scenele teatrelor de pe bulevarde, a murit in floarea tineretii!
Vesela si gratioasa, ea poseda calit a tile inimii si ale spiritului. Toti
acei care au cunoscut-o regreta in persoana sa o artist a de talent
si un model perfect de eleganta si de istetime pariziana. Ea purta
intre amici gentila denumire de Dridri, insa numele ei adeva rat era:
Marie-Angélique Chataignez!“
...................................
Citind aceste r ânduri, multi din românii care au fost emigrati
la Paris in anul 1848 isi vor aduce aminte de acea dra galasa copila
at ât de pariziana in spiritul sa u, at ât de româna in inima sa!...
Ea s-a unit la toate aspira rile patriotice ale generatiei entuziaste de
acum 20 de ani, care a dat semne de viat a nationala in Iasi si
Bucuresti; ea a impr astiat adeseori cu farmecul veseliei sale
negurile posomorâte de pe fruntea celor descurajati si a lucit ca
o dulce raza de soarele patriei in ochii multor emigrati din t a rile
noastre.
Prin care mister insa capricioasa natura sa dise o inima româna
in gingasul sân al unei pariziene?
Pe când publicul francez se ga sea in cea mai deplina ignoranta
despre Moldova si Valahia, pe când aceste t a ri erau considerate
Dridri 85
ca pa m ânturi afla toare in fundul Asiei, pe când un deputat al

Constituantei din Francia declara ca Bucurestii erau capitala
Bucuriei, si un ministru al republicii confunda Cronstadtul din
Ardeal cu portul de lânga Petersburg, Dridri cunostea România
mai bine decât compatriotii sa i si chiar decât multi dintre compa-
triotii nostri. Ea era pa rtasa la toate secretele politicii românilor
din Paris si se simtea mândra de a o putea servi prin influenta ce
avea asupra unor corifei ai presei franceze. Acea jun a artist a
admirata pe scena, urma rit a de un cortegiu de adoratori,
deprinsa a tr a i in luxul si in pla cerile modernei Babilone, pa r a
si deodata calea aurita pe care ca lca de patru ani cu nepa sarea
tineretii si se retrase in sanctuarul inimii sale. Regina banchetelor
pariziene abdica de buna voie, si lumea o pierdu din vedere fa r a
a intelege motivul disparitiei sale. }n ziua când s-a decis a face
acest pas at ât de serios in viata unei femei, Dridri a scris amicilor
sa i un soi de circulara enigmatica in care le zicea:
„Adio! Plec intr-o cala torie la care am visat adeseori; ma duc
sa cunosc o lume noua de unde nu cred ca m-oi intoarce printre
voi. Nu va incercati insa ca sa ghiciti care-i acea lume;
cunostintele voastre geografice nu se intind pâna la marginile ei!“
Pâna a nu descrie insa realizarea visului frumoasei ca la toare, sa
arunca m o privire asupra fazelor existentei sale trecute, precum ne-
am uita intr-o gra dina inflorit a ce am int âlni in calea noastra.
Domnisoara Marie Chataignez se na scu la Bordeaux si r a mase
orfana de mica copila . Ea fu crescuta de o ma tusa a ei, cu care veni la
Paris când copila implini 18 ani... La Paris! la Paris!... Cine
poate spune iluziile, spera rile, visurile seduca toare care flutur a prin
mintea unei tinere fete care se simte in prima vara vietii si in deplina
inflorire a frumusetilor atunci când ea intr a in atmosfera
imba t a toare a Parisului!
Ma tusa ei era amica de pension cu celebra actrita Déjazet, care pe
atunci parvenise la culmea talentului si fermecase publicul
parizian. Ambele amice se reva zura cu mare bucurie dupa un sir de

multi ani, si chiar de la prima int âlnire Déjazet simti mare simpatie
pentru Dridri.
— Draga mea — ii zise ea — esti t âna r a , esti gratioasa, ai tot
ce trebuie unei femei ca sa placa, insa iti lipseste piedestalul de
pe care sa poti atrage ochii multimii. Fie o femeie inzestrata cu
darurile cele mai frumoase, daca ea nu are norocul a se face
cunoscut a in Paris, sa rmana! r a m â ne p a r a sit a , deoparte, ca
o comoara nestiuta. Tu insa, Angelica, fii fa r a nici o grija; eu
ma
insa rcinez de viitorul t a u si prin mine promit ca vei reusi a deveni o
personalitate in Paris.
— Eu? replica Dridri cu glasul uimit.
— Tu!... }nsa, spune-mi, ai gust pentru arta dramatica?
— Nepoata mea nu viseaz a decât teatru, r a spunse ma tusa ei
cu gra bire.
— Minunat! zise Déjazet. }n curând ea va debuta pe scena
„Variet a tilor“. Directorul este amicul meu, si el va fi preafericit de
a primi in trupa lui o actrit a prezentata de mine. Pâna atunci,
draga mea, sa vii in toate zilele aicea, pentru ca sa-ti dau câteva
lectii de declamare si sa repetezi cu mine rolul prin care ai sa-ti
inaugurezi cariera dramatica.
Dridri, fericit a de asta propunere neasteptata si cuprinsa de
recunostinta, apuca mâna protectritei sa o sa rute; insa Déjazet atrase
pe gingasa copila in bratele sale si o sa ruta pe ochii sa i umezi de
lacrimi.
}n adeva r, dupa sase luni, afisul teatrului „Variet a tilor“ anunta
debutul drei Marie-Angélique Chataignez intr-un rol de subreta,
compus inadins pentru dânsa de autorii Duvert si Lausanne 1.
Mari lupte intre ambitie si spaima se petrec in sufletul unei june
artiste la inceputul carierei sale, atunci când sala e plina de
1
Felix-Auguste Duvert si ginerele sa u Lausanne, vodevilisti francezi din
secolul al XIX-lea.
Dridri 87
spectatori, când celelalte actrite privesc la dânsa cu ochi pizmasi

si intrebuinteaza toate manevrele pentru ca sa impiedice succesul
ei. Sa rmana! }n acel moment critic, mintea i se tulbura, inima i
se bate iute, glasul i se intuneca. Ea ar voi sa fuga, sa se
ascunda
in fundul pa mântului, insa nu! ea trebuie sa infrunte pericolul, trebuie
sa iasa pe scena, chiar de ar fi sa cada moarta de uimire... Orchestra
executa uvertura, cortina se ridica , lumina policandrelor inund a
teatrul, publicul numeros asteapta cu nera bdare ca un judeca tor aspru
care are sa-si dea sentinta... E un moment ingrozitor, ca ci de la el
depinde succesul sau ca derea, adica: viata sau moartea bietei artiste!
Cu toate acestea, Dridri avu norocire de a produce o impresie
favorabila asupra publicului chiar de la prima sa intrare pe scena:
un murmur incurajator se ridica in sala când ea apa ru cu figura
sa vie, cu talia sa eleganta, cu farmecul tineretii sale. Ea-si juca
rolul foarte natural, si la cel int âi cuplet ce cânta, glasul ei
argintiu destepta un r a sunet voios in inimile spectatorilor. Celebra
Déjazet dete semnalul aplauda rii din loja, si toti o imitara, ba t
ând din palme cu entuziasm. Dridri se simtea nebun a de bucurie,
ca ci succesul ei era astfel consacrat chiar de la inceputul piesei;
iar când cortina se cobori, publicul rechema pe fericita copila,
care se prezent a cu modestie, salut a lojile si parterul, zâmbindu-
le gratios, si primi un frumos buchet de roze de China aruncat la
picioarele ei de insasi Déjazet.
}ntre acte juna debutanta veni sa multumeasca protectritei sale,
care o sa ruta in prezenta publicului, felicit ând-o de succesul ce
avuse. Toate lornetele din sala sa tintir a spre acea loja, si
cavalerii declarar a in unanimitate ca dra Marie Chataignez nu
pierdea nimic din gratiile sale afara din scena; damele insa, din
contra, ii descoperira multe defecte inchipuite, care erau de natura
a face din copila dra ga lasa un monstru spa imânta tor.
Nu trecura zece minute si-n loji se prezenta un cavaler de o
aparenta nobila si pla cuta: era contele de Farol, unul din membrii
de la Jockey-Club, unul din foshionabilii Parisului. El avea o figur a

care exprima calit atile inimii si maniere de un adeva rat gentilom.
Intrând, contele dete mâna dnei Déjazet dupa moda engleza si-i zise:
— Vin sa salut luceafa rul scenei pariziene.
Déjazet ii multumi cu o zâmbire si replica: „Salut a , domnule
conte, si pe dra Chataignez, o noua stea care r a sare pe orizontul
artei dramatice“. Contele se inchina tinerei artiste, zicând: „Am
admirat pe domnisoara din stala mea: am rupt o pereche de
ma nusi aplaudând-o si sunt mândru de a fi cel int âi a o compli-
menta“. Apoi ada uga, adresându-se direct la Dridri: „Domnisoar a
, ati fa cut in asta-sear a multi fericiti si totodata multi nefericiti...
Cavalerii v-ar duce in triumf ca pe o gratioasa regina, insa damele
v-ar scoate ochii fa r a mila... si za u! ar comite o mare crima, ca ci
nu-i nimic mai incânta tor si mai dulce la privit ca doi ochi frumosi
care inoata in flaca ra triumfului.“
Dridri r a spunse, rosindu-se: „Doamnele care ar voi sa m a
orbeasca m-ar nenoroci foarte mult, condamnându-ma astfel a
nu mai putea admira gratiile lor“.
— Bravo, domnisoar a ! strig a contele; am s a duc damelor
r a spunsul d-voastr a , pentru ca sa afle ca pe cât sunteti de
gentila, at ât sunteti si generoasa.
— Adauga si din parte-mi, observa dna Déjazet, ca dumnealor
au prea multa ocupatie cu ochii ba rbatilor pentru ca sa-si piarda
timpul cu ochii copilelor...
— Ma duc indata sa infig cu multumire aceasta sa geata in
sânul lor, zise contele r âzând, dar, pâna a nu iesi din loja, se
adresa
inca o data la Dridri cu urma toarele cuvinte: „Domnisoar a , sunt
unul din cei mai sinceri admiratori ai talentului d-voastr a ; dati-
mi voie a spera ca veti primi a ma numa ra si intre amicii d-voastr
a cei mai devotati“.
Dupa finitul spectacolului, Déjazet conduse pe Dridri la otelul
unde locuia t âna ra actrit a si pe drum ea-i zise cu amicie: „Draga
mea, iat a-te acum pe cale de a-ti face nume, avere si pozitie. Sa
Dridri 89
te gândesti totdeauna insa ca o buna reputatie este pentru o artist a

coroana talentului si a carierei sale!“
E de prisos sa mai observa m ca noaptea intreaga Dridri n-a
inchis ochii. Triumful alunga somnul. A doua zi directorul veni sa-
i propuie un angajament de 500 franci pe luna. „Suma, zise el, nu e
mare, dar va creste in proportie cu rolurile ce veti crea“. Contractul
fu subsemnat, si dra Marie-Angélique Chataignez fu anuntata prin
gazete ca una din pensionarele „Variet a tilor“.
Fericita de pozitia ce câstigase, Dridri se ocupa cu ardoare de
arta sa, si pe fiecare zi atr a gea mai mult favorurile publicului.
Autorii dramatici scriau roluri vesele pentru dânsa, siguri fiind
de succes; jurnalele o la udau numind-o Déjazet II, insa camaradele
sale o considerau cu invidie ca pe o rivala nesuferita. +i, in adeva
r, sa rmanele aveau bune cuvinte de a fi ingrijite, ca ci toti
adoratorii lor incepusera a flutura imprejurul ei. Una din ele mai
cu seama, Estera, ii declarase r a zboi neimpa cat din cauza admira
rii ce avea contele de Farol pentru Dridri.
Estera, o celebritate a Parisului de pe atunci, purta in tr asa turile
figurii sale sigiliul frumusetii ebraice. Ochii sa i negri si lunga reti
aruncau sa geti infocate; pa rul ei forma o ghirlanda bogata pe
frunte-i; talia sa era maiestuoasa, umerii sai albi erau de un model
perfect, insa gura ei avea o expresie dispretuitoare, care producea
un efect displa cut. Ea se deprinsese a primi omagiile tuturor
ba rbatilor care ii erau prezentati, si aceasta deprindere ii dase un
aer ma ret. Echipajele sale luxoase, briliantele de pret cu care se
ar a ta in public ii ridicaser a un piedestal in ochii parizienilor.
Acestia o numiser a regina de Saba, nume potrivit cu soiul frumuse-
tii sale si care ii inspirase at âta superbie cât nu putea suferi nici
o rivala ala turea cu dânsa. Prin urmare, chiar din seara când
Dridri se urcase pe scena, Estera simti pentru juna actrit a o
antipatie instinctiva, antipatie care cu timpul se prefa cu intr-o
ura de moarte. Mândra de luxul ce afisa pretutindenea, ea ga sea
multumire a umili pe modesta ei camarad a , fa câ nd observa
ri putin
generoase asupra simplitatii toaletei sale, si de câte ori o int âlnea

pe str a zile Parisului, Estera, culcat a pe pernele calestii, arunca din
treaca t ochiri fudule asupra bietei Dridri, ochiri la care copila
r a spundea prin un zâmbet foarte malitios. Astfel se na scu intre
ambele artiste o lupta surda si neincetata, care trebuia numaidecât
sa produca scandal la cea int âi ocazie.
}ntr-o zi de repetitie generala Estera veni la teatru in cupeul
ei, dupa obicei, fa r a a se ingriji de ploaia care ca dea pe str a zi, si
intr a in foisor purtând o rochie lunga de catifea visinie. Dridri, ca
o modesta pensionara de 500 de franci pe luna, veni alergând
sub coperisul unui cortel; toaleta ei se resimtea de furtuna care
domnea afar a si botinele sale umede l a sau urme dup a ele pe
parchetul foisorului. Toti artistii, precum si mai multi amatori care
aveau libera intrare in culise erau adunati pe lânga ca mina de
marmura si r âdeau cu zgomot ascultând glumele vestitului actor
comic Odry. Deodata, r âsetele contenira la glasul Esterei, care,
trecând pe dinaintea rivalei sale, zise cu insolenta:
— Când nu are cineva nici doi franci ca sa poata lua o birja pe
un timp ploios, ar trebui cel putin sa-si lase botinele la usa si sa
intre desculta in foisor.
Dridri, la aceasta grosolana aluzie, se rosi pe obraz si observa cu
glas indignat: — ca e mai lesne de a poseda un cupeu decât delicatetea
inimii. Estera, astfel sa getata, tinti ochii sa i aprinsi asupra copilei si,
apropiindu-se de ea, r a cni ca o furie:
— Sa rmano! m-as injosi poate a-ti r a spunde daca nu mi-ar fi
mila de mizeria in care te afli... Priveste, nenorocita; esti muiata
ca si când ai fi scoasa din mare. . .
— Care mare? replica Dridri, Marea Rosie in care s-au botezat
str a mosii dumitale?
Un hohot general r a suna in foisor la auzul acestei malitioase
intreba ri. Estera, inciudata, iesi ca o bomba fa r a a ga si ce r a spun-
de, in vreme ce toti actorii inconjurara pe Dridri ca s-o compli-
menteze. Contele de Farol ii lu a bratul si-i zise cu amicie:
Dridri 91
— Estera a voit sa va insulte, dar insulta a ca zut pe fruntea ei,

caci ati stiut a r aspunde cu spirit si cu mult tact; primiti felicit a
rile mele, domnisoara. . . Acum permiteti-mi a va gra i ca un
adeva rat amic: nu e destul de a avea talent in Paris pentru a-ti crea
o pozitie precum o meriti, ca ci directorii de teatru sunt niste
exploatatori care gândesc mai mult la punga lor decât la viitorul
artistilor...
— Nu inteleg, domnule conte. . .
— Binevoiti, domnisoara, a ma asculta cu r a bdare si a pune
cuvintele mele pe seama simpatiei ce mi-ati inspirat. . . Aveti acum
500 franci pe luna si poate peste vreo doi ani sa câstigati indoit.
Ce sunt insa 12000 de franci pe an in viata pariziana? o pica tura
de apa in mare, fie chiar in Marea Rosie a Esterei! . . . 0 femeie
t ân a r a si frumoasa nu poate tr a i intr-o atmosfera de zilnica si
strict a economie; ea este chemata a domni in toata splendoarea
luxului, a face pe publicul parizian a se ocupa necontenit de dânsa,
a eclipsa mai cu seama pe toate elegantele orasului, pentru ca sa
r a mâie singura stea str a lucitoare in ochii lumii.
— +i pentru a veni la acea culme ce este de facut? intreba Dridri.
— Unicul chip, r a spunse contele cu putina sfiala, este de a-ti
alege un amic devotat, care sa fie fericit a consacra viata si averea
lui la realizarea dorintelor. . .
— Domnule conte, intrerupse Dridri, eu am doi amici care ma
opresc de a dori un al treilea.
— Doi! exclama contele cu mirare.
— Unul de vreme buna si unul de vreme rea.
— +i cum se numesc? Cine sunt?
— Cel de vreme buna este caracterul meu nepasator si neambitios.
— +i cel de vreme rea?
— Este cortelul ma tusii mele, care ma apa r a si de ploaie, si de
ispite.
— Aveti r a spuns la toate si va ga sesc adorabila! zise contele
oprindu-se, insa tot sper ca intr-o zi voi avea satisfacerea de a
vedea pe Estera invins a chiar prin armele cu care se fa leste.
— Care arme?
— Splendoarea luxului de care as dori sa va va d inconjurata.

— Adio, domnule conte.
— La revedere mai bine! replica el, sarutând mâna gratioasei artiste.
Astfel de scene se petreceau mai in toate zilele in foisorul
teatrului; altele mai scandaloase se produceau câteodata chiar
dinaintea publicului. De pild a , intr-o piesa in care Dridri si Estera
aveau roluri principale, aceasta, voind sa compromita succesul rivalei
sale, intârzie inadins intrarea sa pe scen a. Dridri, asteptând-o
in zadar, desi o za rea intre culise, se va zu nevoita a improviza câteva
fraze pentru ca sa-si prelungeasca rolul; si intre alte cuvinte ea zise
foarte apropo: „Asteptarea e nesuferita atunci, mai cu seama, când
persoana care trebuie sa vie este lipsit a de simtul bunei-cuviinte“.
Publicul, intelegând aluzia, fa cu sa r a sune sala de aplauda ri si dete
astfel o lectie aspra Esterei.
Putin timp dupa convorbirea contelui de Farol cu Dridri, juna
artist a primi biletul urma tor:
Domnisoara,
Paveaua Parisului nu merit a sa fie calcat a de picioare delicate
ca ale d-voastra. Daca politia m-ar ingadui, as intinde covoare de
la poarta otelului d-voastra pâna la teatrul „Variet atilor“, insa
politia nu intelege actele de galanterie si s-ar impotrivi sub cuvâ
nt de dezordine publica. Nu-mi ra mâne dar dec ât a lua indra
zneala sa depun la picioarele d-voastra un cupeu, care va astepta la
scara pâna va veti decide a va urca in el. Iapa inha mata la acel
cupeu poarta numele de Ledy, insa fiind proprietatea d-voastra
sunteti libera a o chema Estera, drept proba de amicie pentru
amabila camarada care va iubeste at ât de mult!
CONTELE DE FAROL
P.S. Echipajul va va conduce, când veti ordona, la o mica bombo-
niera din strada Magdalena, care poarta numele de otelul „Cha-
taignez“, fiind asemene proprietatea d-voastra.
Dridri 93
Citind acest bilet original, Dridri se apropie de fereastra si za ri

in curte un foarte elegant cupeu galben. Vizitiul in livrea ca ta sa
linisteasca zburda rile iepei de soi, care fr a m â nta paveaua sub
copitele ei, iar ala turea cu oblonul se tinea un groom ca de vreo
15 ani, tantos si serios ca un personaj important. Dridri se uit a
lung la acel echipaj... Imaginea Esterei zbura pe dinaintea ochilor
ei ca o fantasma furioasa... insa copila, retra gându-se iute de la
fereastra, zise in gândul ei:
„Nu ma voi sui in cupeul contelui!... mai bine pe jos, dar onesta
si liber a!“
Zece zile de-a r ândul ea trecu ala turea cu echipajul fa r a a ceda
dorintei ce prindea tainice r a dacini in inima sa. Zilele erau senine,
aerul dulce, preumbla rile incânta toare.
— Nu, zicea Dridri, niciodata! si insa la tot momentul ea se
ascundea dupa perdele si admira cupeul, admira iapa sura care
necheza, muscându-si za bala plina de spume. Ma rul raiului sub
forma de echipaj luxos incepea a produce influenta-i seduca toare
asupra fiicei Evei!
Un nou bilet de la contele de Farol veni s-aduca o nou a tulburare
in mintea fragedei copile. Iat a cuprinsul lui:
Domnisoara,
Biata Ledy se plânge de indiferenta d-voastra! Ea, care e
deprinsa a fi dezmierdata si hra nita cu zahar, nu a primit inca din
parte-va nici o proba de simpatie ! Ce v-a facut, sarmana, de sunteti
asa de aspra cu dânsa?... Ledy e blânda, inteligent a, celebra in Paris
pentru calit atile sale aristocrate. Daca ar avea grai, ea v-ar spune
multe lucruri interesante si s-ar prinde cu d-voastra a intrece
totdeauna caleasca Esterei.
Mâine este tocmai sarba toarea Longchamp; mâine ies la Câ mpii
Elizei toate elegantele Parisului. Faceti multumire frumoasei Ledy ca
sa va plimbe si sa se mândreasca de stapâna ei sub ochii parizie-
nilor... Estera a invitat doua dintre camaradele sale cele mai imperti-
nente si s-a la udat ca va trece cu echipajul ei somptuos pe sub

ferestrele d-voastra, inadins pentru ca sa va umileasca. Daca ati
asculta pe Ledy, Estera ar capa ta m âine galbinare de ciuda, caci
numai cupeul d-voastra e de culoare galben a in tot orasul!
Secretarul intim al Lady-ei:
CONTELE DE FAROL
Elocventa perfida a secretarului aduse o mare schimbare in
ideile junei artiste... Dridri isi umplu buzunarele cu bucatele de
zaha r, cobori iute sca rile si merse drept la Ledy ca sa o dezmierde.
Iapa necheza vesel sub mâna ei si lu a zaha rul; apoi intinse gâtul
ca sa fie netezita. Vizitiul observa ca Ledy cu nimeni nu se arata
asa de familiara, iar groomul replica serios:
— }si cunoaste st a pâna!...
— Asa este — ada uga vizitiul — insa de o mai sta doua zile astfel
infipt a pe picioare, fa ra a face preumblare, ma tem ca s-a beteji. . .
Auzind aceste observa ri, Dridri atrase capul iepei lânga sânul ei, o
sa ruta gingas, apoi se intoarse zburând ca o pasa rica speriata
in apartamentul ei.
Ziua sa rba torii Longchamp se anunt a de dimineata ca o zi
splendida, cerul era albastru, soarele luminos, aerul cald! +i cer,
si aer, si soare invitau pe oameni a iesi afara din casele lor, pentru
ca sa se bucure de farmecul timpului. Juma tate din locuitorii
Parisului se indrumau spre Câmpii Elizei in toalete elegante si r
a spândeau veselie in atmosfera.
Ca in toate zilele, cupeul galben astepta la scara drei Cha- taignez,
insa ea, decisa a merge pe jos, isi fa cuse o toaleta simpla
si de foarte bun-gust. Multumita de dânsa, Dridri se apropiase de
oglinda dintre ferestre, când auzi trecând pe strada o caleasca rasuna
toare; ea deschise una din ferestre si za ri pe Estera cu amicele ei,
care, aruncând ochii spre dânsa, incepura a râde cu hohot.
— Sa rmana! striga Estera, asteapta sa-i cada o birja din cer!
La o asa insulta, copila simti tot sângele suindu-i-se la creieri;
ea-si puse mâna pe inima ca sa-i aline ba t a ile, apoi, intr-un acces
Dridri 95
de nebunie, fa r a a mai avea constiinta de ce face, se cobori iute la

scara, ordona groomului sa deschida oblonul si se arunca in
cupeu!... Ledy, auzind vuietul oblonului, se ridica pe doua picioare
si pleca in zbor.
}n câteva minute cupeul sosi la Câmpii Elizei si prezenta lui
atrase pe loc atentia tuturor. Forma lui elegant a , culoarea lui
originala si mai ales gentiletea persoanei inchise in el produse un
efect extraordinar. Toti pietonii se indeseau sa-l examineze mai
de aproape si toti gentlemenii ca l a ri p a r a sir a indat a celelalte
echipaje si inconjurara cupeul artistei; unii o salutau cu amabilitate
si ea le r a spundea prin o zâmbire cocheta, care-i incânta; altii
mai fericiti i-adresau complimente si-i prezentau buchete de
violete de Parma. }ntr-un cuvânt, eroina noastra fu proclamata
regina de Longchamp, si, in adeva r, judecând dupa cortegiul de
fashionabili care o urma reau, ea pa rea o adeva rata regina.
Cupeul se sui incet pâna la Arcul de Triumf, care se inalta maiestuos
in fundul C âmpiilor Elizei; iar de acolo, intorcându-se inda ra t,
se
intâlni cu caleasca Esterei. Patru capete aprinse de curiozitate se
plecara ca sa vada cine era obiectul unei asemenea ovatii si
deodata
ingalbenira, ca si când ar fi za rit fata ingrozitoarei Meduze.
Dridri incepu a r âde si le zise din treaca t:
— S-a coborât birja din cer!
Preumblarea continua pâna la 6 ore, si t âna ra artist a se bucura de
un triumf foarte ma gulitor. Ea era deplin ra zbunata de insolenta
Esterei! Apoi, când ea ordona vizitiului sa plece de la Câmpii Elizei,
Ledy porni iar asi cu repejunea unei ca prioare si in curând se opri
dinaintea unui otel din strada Magdalena.
— Unde te opresti ? striga Dridri la vizitiu; dar deodata oblonul
se deschise si la oblon apa ru contele de Farol care r a spunse:
— La otelul d-voastr a .
— Domnule conte! zise copila uimita, asta-i o tr a dare!
— Ba-i un simplu omagiu ca tre suverana inimii mele.
+i zicând aceste cuvinte, contele intinse mâna pentru ca sa ajute
copilei a se cobori. Dridri sta neclintita in fundul cupeului, dar
contele ada uga: „Biata Ledy n-a mâncat nimic de azi-dimineata; fie-ti
mila de dânsa, daca nu de mine“.
— Fie, replica in fine Dridri, va sunt datoare cu o prea mare
multumire ca sa mai am dreptul de a refuza.
— Sunteti un inger, exclama contele cu fericire.
— Un inger ca zut! gândi biata copila cu un suspin in a dusit.
...................................
Din momentul ce dra Chataignez pasi pragul acestui otel, ea intr a
pe ca rarea unei noi existente de lux, de pla ceri, de nebunii pariziene,
o viat a in care amor-propriul ga sea toate satisfacerile dorite, fa r a
insa ca inima-i sa fie pa rtasa la ele.
Otelul pus la dispozitia ei de contele de Farol era un cap d-
oper a de arhitectur a italian a ; mobilarea lui realiza minunile
Halimalei. Salonul principal se deschidea pe o gra dina plina de
plante exotice si umbrita de copaci mari de Paulonia, un adeva rat
colt de rai. Acel salon era ornat cu oglinzi inalte si cu tablouri
lucrate de cei int âi pictori moderni; el comunica prin porti de
cristal cu alte doua mai mici saloane, unul mobilat in stil persian
si cela lalt in stil pompeian.
Camera persiana era imbra cata pe pereti cu stofa citarie de Brusa
si pe parchet cu un covor de Smirna, care producea sub picioare
efectul unui gazon molatic. }n unghiurile lui se rotunjeau patru
divanuri acoperite cu saluri in dungi de diferite culori. O lampa de
argint de forma mauresca se cobora din mijlocul tavanu- lui si r a
spândea o lumina misterioasa in acel cuib de visuri orientale.
Camera pompeiana era intreg ornata cu mobile romane de bronz,
care-i dau un aer de antichitate si care desteptau in minte imaginea
traiului casnic de pe timpul impa ratului August, pe când artele
frumoase ajunsera la gradul cel mai inalt de perfectie.
Sala de prânz, spatioasa, bine luminata cu trei ferestre mari,
era invelit a cu piele nohotie de Cordova si continea un asortiment
frumos de mobile de stejar sculptat, toate adunate de prin castele
Dridri 97
cu multa dificultate si cu preturi fabuloase. Iar mai cu seama camera

de culcat infatisa o adeva rata feerie! Patul de abanos avea forma
paturilor regale, purtând un baldachin pe patru coloane lucrate la
strung cu o m a iestrie perfect a si fiind capitonat cu brocart visiniu de
Lion. La colturile acestei camere delicioase se iveau statuete de
marmura de ale celebrului sculptor Pradier, una reprezentând amorul,
a doua inocenta, a treia cocheta ria si a patra voluptatea. Pe pereti erau
aninate oglinzi de Venetia si pe ca mina str a lucea o pendula de
argint incrustata cu lapis lazzuli.
E de prisos sa mai cerca m a descrie numeroasele obiecte de
art a r a spândite prin apartament: etajere de palisandru inghesuite
cu mii de bagatele pretioase precum: filigrane de Genova, corali
de Neapole, cutii de lac de Japon, portelane de China etc.; e de
prisos sa mai enumera m la mpile de malachit, arginta ria masiva
de prin bufeturi, la zile de portelan de Saxa, in care infloreau arbori
de camelia si de naramze. Vom ada uga numai ca grajdurile otelu-
lui contineau sase cai de pret, doi de ca la rie si patru de ham, si ca
in sura se gaseau un landau, o victorie si faimosul cupeu galben,
care a jucat un rol at ât de important in viata eroinei noastre.
Totul era somptuos si perfect! Dridri se afla in elementul ei! }n
fiecare crisalid a este ascuns un flutur str alucitor! }n fiecare
femeie este ascunsa o regina! Femeia se naste cu instinctele
elegantei si frumosului; ea simte ca toate odoarele pa mântului
sunt create pentru d â nsa: flori, parfumuri, pietre scumpe, arte,
industrie ornamentala etc. +i nu e departe de a crede ca insusi
soarele a fost aprins in ceruri numai si numai pentru ca sa
lumineze gratiile ei. Pe când ba rbatul are nevoie de ani intregi
spre a se ciopli si a ajunge la oarecare grad de distingere, femeia in
câteva sa pta mâni se metamorfozeaza ca prin va rguta unei zâne
si se apropie de perfectie. Crisalida se deschide, fluturul iese
zburând si str alucitor la soare.
Dridri, care tr a ise pâna atunci in simplitatea unei vieti lipsite
de avere, deveni in curând una din primele dame elegante din
Paris. Pe cât era placuta ca artist a la teatru, cu mai mult inca ea

dobândi renume de castelana amabila in otelul ei. Gustul perfect
al toaletelor sale servea de model societatilor bogate din capitala,
incât multe din obiectele de lux purtau numele ei. Asa, cusa tore- sele
vindeau mantale si capele à la Chataignez, orfevrii lucrau medalioane
Chataignez, caretasii fabricau cupeuri Chataignez si culoarea galbena
fu declarat a culoare de moda chiar din ziua sa r- ba torii de la
Longchamp.
Dridri avea loji cu anul la Opera Italiana si la Teatrul Francez;
ea asista in avanscene la toate primele reprezenta ri de piese noi;
ea nu lipsea niciodata de la alerga rile de cai de la Chantilly, si
când un domino elegant intriga cu spirit pe fashionabilii de la
foisorul operei celei mari in noptile de carnaval, toti se jurau ca e
Dridri.
}n adeva r, nimic nu lipsea eroinei noastre pentru ca sa str a lu-
ceasca in toata splendoarea pariziana, caci contele de Farol pusese
toata averea lui la picioarele iubitei sale amante, fiind mândru si
fericit de concheta sa. El se credea cu misie de a-i implini toate
capriciurile ei si prin urmare nu se trecea o zi fa r a ca sa-i aduca
noi obiecte de toaleta sau de art a : saluri, ma t a sa rii, bijuterii,
dan- tele, tablouri etc., etc., astfel incât Dridri ii dase in gluma
porecla de contele de Bazar.
Juna, vesela, spirituala, seduca toare in deplin a putere a
cuvân- tului, ea avea, lucru lesne de inteles, un cortegiu foarte
numeros de adoratori; putini insa se bucurau de favoarea de a pa
trunde in sanctuarul divinitatii lor, si acestia erau numai amicii
intimi ai contelui. Dominati de un farmec neinvins, ei ar fi pa r a
sit orice adunare aristocrata din cartierul Saint-Germain pentru ca
sa petreaca seara in saloanele otelului Chataignez si ar fi
schimbat chiar masa lui Luculus pe un supeu animat de spiritul
frumoasei artiste. Toti faceau imprejurul ei un concert de
complimente, de suspinuri, de declar a ri amoroase, incâ t Dridri
ii numea orchestra mea , precum o regina zice curtea mea. Acea
denumire era cu at ât mai
Dridri 99
potrivit a ca vesela copila atribuise fieca rui din adoratori caracterul

unui instrument: asa, de pilda, unui gros financiar care se la uda
necontenit cu milioanele lui ea-i zicea la grosse caisse 1; unui
marchiz care se fa cea ca are vedere scurta, pentru ca sa nu salute
pe nimeni, ea-i dase porecla de clarinette, clarineta fiind instru-
mentul favorit al orbilor din Paris; unui lung si uscat cavaler de
Malta, care ofta mereu lânga dânsa, ii lipise titlul comic de flautul
fermecat etc. Unul insa dintre ei, un englez din cele mai insemnate
familii din Scotia, lord Arthur B., era mai serios inamorat de Dridri
si totodata mai rezervat in purtarea lui. El locuia in Paris de patru
ani, era amicul celebrului lord Seymour, care a fost tipul englezu-
lui elegant si excentric, si devenise unul din oaspetii cei mai exacti
ai otelului Chataignez. Fiind }n relatii intime cu contele de Farol,
lord Arthur nu la sa sa treaca o zi fa r a a face vizita sa respectuasa
tinerei artiste, multumindu-se numai de a o privi in t a cere si pa s-
tr ând necontenit o fizionomie demna si rece. Dridri il numise l ord
Nord.
O singura data el cerca a pune conversatia pe calea inflorit a a
sentimentului, dar ga si calea prea ingusta pentru doi si se retrase
cu prudent a ind a r a t. Era intr-o sear a din luna lui mai; dra
Chataignez se afla in gra dina, culcata intr-un hamac aninat de
doi salcâ mi infloriti, si admira efectul lunii asupra frunzelor
copacilor. Lord Arthur se puse pe o canapea de bronz si dupa
câteva minute de contemplare zise:
— Frumoasa seara!
— Frumoasa ca luna care o lumineaza, r a spunse artista.
— Mai frumoasa inca!. . . frumoasa ca d-voastr a! replica
lordul cu juma tate de glas.
Dridri privi cu mirare la el si zise zâmbind:
— Mylord, iat a cel int âi compliment ce-mi adresezi de când
ne cunoastem... Are sa se schimbe vremea.
1
Casa de bani cea mare (fr.).
— Ba nu, domnisoar a, caci de ar fi dupa dorinta mea, toate zilele

si noptile ar fi pentru d-voastr a pline de lumina, de fericire, de. . .
— +i de ce alta? intreba copila cu putina cocheta rie.
— De amor! r aspunse lord Arthur, facându-si curaj. Dridri ca
zu pe gânduri; englezul se apropie de dânsa si-i zise uimit:
— Spuneti-mi drept, domnisoara, iubiti pe contele de Farol?
— Contele-i cel mai bun amic al meu.
— }ntre amicie si amor distanta e mare!... insa daca as veni si
eu la r ândul meu ca toti ceilalti sa va spun ca va iubesc, ce mi-ati
r a spunde?
— Mylord, am declarat ducelui de Valmont ca nu-l pot iubi
pentru ca-i insurat; am declarat marchizului de Brenis ca nu-l pot
iubi pentru ca-i holtei; am declarat printului Osticoff ca nu-l pot
iubi pentru ca-i rus, si d-tale ti-as declara ca nu te pot iubi pentru
ca esti englez. Eu ma aflu fericit a de amicia contelui si nu doresc
nimic mai mult.
— Va inteleg, replica lord Arthur cu tristete, si va multumesc
de franchete... Oricare sa fie soarta noastra, eu r a mân acelasi
ca tre d-voastr a , domnisoara, si va stimez inca mai mult.
Zicâ nd aceste, lord Arthur sa rut a m â na artistei si iesi din gra
dina. Ra masa singura, Dridri se simti pa trunsa de melancolie; un
fragment din conversatia precedenta trecea necontenit ca o fantasma
prin mintea ei: intre amicie si amor distanta e mare!
„Amorul, gândea copila, amorul! ce sa fie aceasta patima puter-
nica? ce fericire necunoscut a mie trebuie sa produca in realitate, când
chiar pe scen a, in comedii imaginare, ea produce asa de profunda
impresie!“ +i, tot lasându-si cugetarea pe valurile acestei reverii
fermeca toare, ea suspina si incepu a cânta incet o romanta cu refrenul
urma tor:
Amor, amor
}ncânta
tor! Amor,
amor,
Te chem cu dor.
Dridri 101
O axiom a pretinde ca: a vorbi de amor este a face amor. S-ar

putea cu drept ada uga ca: a cânta amorul este a-l dori!... Tâna ra
noastra eroina se gasea acum in acea criza sufleteasca unde femeia
simte ca-i lipseste adeva rata viat a a inimii, adeva ratul tel al misiei
sale pe pa mânt, iubirea, coroana femeii!...
Lord Arthur, intorcâ ndu-se la otelul sa u, chem a indat a pe
intendentul lui s-i zise:
— Sir Brown, cum stau trebile contelui de Farol?
— Ra u! r a spunse Brown. Dupa ordinele ce mi-ati dat, am
luat informa ri exacte si am aflat ca averea sa este in deficit.
Contele a subsemnat mai multe obligatii ale ca ror termene sunt
expirate si nu cred sa aiba cu ce sa le pla teasca.
— Cumpa rat-ai toate biletele sale?
— Am cumpa rat pân-acum pentru suma de 368.000 fr.
— Prea bine! Reclama indata prin tribunalul de comert lichi-
darea acestei sume, in numele d-tale, si daca debitorul va int ârzia
cu plata, cere inchiderea lui la Clichy 1.
— Bucuros, mylord.
Sir Brown iesi, iar lord Arthur, aruncându-se pe un divan, zise
in sine cu multumire: „Sechestr â nd pe contele, r a m â ne locul
vacant in otelul Chataignez, si poate sa-l ocup eu!“
Parisul e un haos in care se pra busesc repede averile cele mai
mari, pozitiile sociale cele mai solide; el este un balaur care
inghite zilnic multime de existente tinere si de reputatii neatinse.
Patrimoniul contelui de Farol, patrimoniu de un milion si juma- tate,
se risipi in timp de patru ani, si deodata gentilomul se trezi ruinat,
prigonit de creditori si amenintat de a-si pierde libertatea. Desteptare
grozava dintr-un vis incânta tor!
Contele lu a pe loc o decidere suprema si scrise amantei sale:
Iubita mea contesina!
Cunoscând nobletea inimii tale, nu vreau sa-ti ascund pozitia
critica in care am ajuns. Sunt ruinat! Mai mult dec ât ruinat, sunt
1
Pe vremuri, la Paris, închisoarea datornicilor insolvabili.
Dridri 103
falit! ca ci v â nz â nd tot ce am, nu-mi ra m â ne cu ce sa lichidez

datoriile mele... Falit! Aceasta ma dispera, fiind o pata pe numele
parintilor mei!... Dou a drumuri imi sunt deschise pentru ca sa ies din
starea mizerabila in care am ca zut: sa ma impusc sau sa ma fac
soldat. Ucigându-ma, nu sterg pata; angajându-ma in oaste, am
mângâierea de a pla ti macar datoria mea ca tre patrie.
Adio dar, scumpa mea cuntesin a!... Chiar in moment plec la
Alger ca sa intru in armata Africii. Dea Domnul sa fiu ucis la cea
int âi lovire cu arabii! Am corajul ca sa mor si nu am curajul sa-ti
zic adio din viu grai... Adio! Gândurile mele vor fi cu tine pâna in
ultima ora a vietii mele... Adio!...
FOSTUL CONTE DE FAROL
Dridri primi acest bilet a doua zi dupa o masa mare ce dase
contele amicilor sa i si in care el se ar a tase mai vesel decâ t
totdeauna. D-abia copila uimita finise de citit biletul, si otelul se
umplu de oameni ai tribunalului de comert, care veneau s a
aresteze pe contele. Dridri avu prezenta de spirit a le spune ca
contele ar fi plecat la Belgia pentru ca sa asiste la duelul unui
amic al sa u, si astfel ea fa cu sa i se piarza urma. Dupa dânsii se
prezent a sir Brown, omul de confient a al lordului Arthur, si
reclama suma de 368. 000 fr.
— Contele-i absent, ii zise domnisoara Chataignez.
— Vreti sa ziceti ca-i fugit? observa sir Brown.
— Ce te face a crede?
— Contele a fugit pentru ca nu mai are mijloace de a solda
creditorii lui, si noi ra mânem pe pavea, caliciti din cauza lui!... Cine
ar fi crezut ca un gentlemen ca d-lui, cu traditii de familie onorabila,
isi va compromite astfel numele, declar ându-se falit, fa ra a se
ingriji de scandalul ce va produce aceasta veste in publicul
parizian!...
— Scandalul? . . . striga copila spa imântata.
— Negresit, domnisoar a . Toate jurnalele au sa relateze nu
numai ruinarea si disparitia contelui, dar si chipul cum s-a ruinat
prin cheltuieli mai presus de averea sa. Va las a gândi ce comen-

tarii scandaloase au sa se publice asupra onorabilitatii contelui.
Cel mai putin la care d-lui se poate astepta este de a se vedea
tratat de cavaler de industrie.
— Sir Brown! ? observa Dridri indignata, nu uita ca ai onorul
de a vorbi de contele de Farol.
— Ma iertati, domnisoara, r a spunse Brown, cu umilinta, ma
iertati... Poate ca in disperarea mea sa fi intrebuintat vreo calificare
cam sup a r a toare pentru domnul conte; insa gâ nditi-va ca eu
ra mân pa gubas de suma considerabila de 368.000 franci, intreaga
starea mea si a familiei mele!... Aice sir Brown se fa cu a plânge,
ascunzându-si ochii cu mâna; apoi, schimbându-si tactica, el ataca
o alt a struna, in vreme ce observa pe furis fizionomia drei Cha-
taignez.
— Ce tr a snet pentru familia contelui! exclama el pe un ton
tragic. Falit! Falit unul din cei mai insemnati membri ai aristo-
cratiei franceze! Ce durere de moarte mai cu seama pentru sora d-
sale, ducesa de Briennes, care-l iubeste cu adorare!... Sa rmana!
când a citi gazetele de mâine va fi in stare sa nebuneasca!...
Dridri simti un fior rece prin inima si, intr-un acces de sublima
generozitate, ea intreba:
— Nu mai r a mâne nimic din averea contelui?
— Nimic!... Contele a vândut pe r ând mosiile sale si a aruncat
banii pe fereastra cu nepasarea unui nobil risipitor. . . Singur otelul
acesta mai r a mâne; insa acesta este inscris pe numele d-voastr a
si creditorii nu pot sa ridice nici o pretentie asupra-i... Otelul este
proprietatea d-voastr a , cu tot ce cuprinde in el, si d-voastr a nu
sunteti responsabila de nebuniile contelui.
— Te inseli, sir Brown! replica Dridri. Chiar asta zi eu l-oi
scoate la vânzare si sinetele contelui vor fi toate achitate. D-ta
mergi de opreste orice masuri ar fi de natura a compromite cât de
putin numele contelui si linistea surorii sale. Eu pun garantie pentru
el.
Dridri 105
Sir Brown salut a pe Dridri cu respect si se duse indat a sa

instiinteze pe lord Arthur de rezultatul misiei sale; iar Dridri, agitat a
ca de friguri, se ocup a fa r a int ârziere cu formalit a tile vânza rii
otelului Chataignez. Ea parveni a realiza in putine zile o sum a
considerabila pe acest imobil si pla ti datoriile contelui. Nobila copila
se desfa cu fa r a multa mâhnire de luxul princiar in care se deprinsese
a tr a i de patru ani, dar nu se putu opri de a plânge când se despa rti
de Ledy. Sa vârsind acest act de sublima abnegare si mutându-se intr-
un apartament din strada Havrului, Dridri trimise contelui de Farol
urma torul bilet, la Alger:
Iubitul meu conte,
Fii linistit! onorul d-tale este ferit de orice pata, creditorii d-tale
sunt pla titi. De vreme ce soarta ne-a despartit pentru totdeauna, iti
trimit un adio de cea mai sincera amicie si rog pe Dumnezeu sa-ti
pastreze zilele in cariera periculoasa ce ai adoptat ca un adevarat
gentilom brav si onorabil.
Amica d-tale
MARIE-ANGÉLIQIIE CHATAIGNEZ
Contele ii r aspunse aceste trei cuvinte: „Multumesc, sora mea“.
...................................
Sa la sa m acum pe Dridri multumita de nobilul ei sacrificiu si
sa facem cunostint a cu un alt personaj, care a ocupat un loc
important in existenta junei artiste. Vom vedea cum soarta conduce
prin un sir de int âmpla ri extraordinare doua fiinte una ca tre alta
si le face a se int âlni pe calea vietii1.
1
În Revista contemporan a si ms. 817 urmeaza, cu unele schimba ri nu
lipsite de însemna tate mai ales literar a , capitolul II, care, sub titlul Un episod
din 1848 , a fost publicat în Convorbiri literare înainte de tip a rirea romanului
în Revista contemporana, si a fost apoi introdus în sumarul volumului de proza
apa rut în 1876, în cadrul ca ruia l-am pa strat si noi în volumul de fat a .
Textul care urmeaza este reprodus de noi dupa ms. 2253, f. 64 r — 66r, în
care se afla încercarea lui Alecsaiidri, nedusa la capa t, de a încheia romanul
sa u.
*
Peste 15 zile Vali priimi urma torul r a spuns:
Londra, ...1849
Ah! scumpul meu Vali, imi tremura m â na scriindu-ti aceste
rânduri si inima-mi se bate astfel de tare ca pare a vroi sa-mi iasa din
sân pentru ca sa zboare la tine. Scrisoarea ta iubita e dinaintea mea,
dulce, spirituala, plina de simtire, plina de soarele Orientului: ea mi-a
adus câteva raze fierbinti, care au luminat pentru mine cerul
intunecat sub care ma aflu de câteva zile, caci nu stii? Soarta mea
bizara m-a adus la Londra!
}ti inchipuiesti, iubitul meu, pe biata Dridri pierduta in negurile
Engliterei, trista, regret ând trecutul si nestiind ce-i pregateste
viitorul? Oh! pentru ce destinul ne face sa gusta m incântarile
fericirii depline daca este ca mai t ârziu sa le pierdem pentru
totdeauna ! pentru ce te- am int âlnit eu pe tine in viata mea daca nu
mi-a fost permis sa mor
inainte de a cunoaste amarul despartirii!... Dar ce vorbesc de mine,
când tot sufletul meu e aproape de Vali? Nu vreau sa mai pl âng, nu
vreau sa te mai intristez cu jelaniile mele, nu vrea sa ma arat ochilor
tai altmintere decât cum m-ai cunoscut, vesela si râzatoare.
Ce voiaj incântator am facut in compania ta pe Marea
Mediterana, pe la Napoli, pe la Malta, pe la Smirna, pe Bosfor, prin
toate acele locuri dezmierdate de razele soarelui, unde viata cu tine ar
fi atât de dulce!... Viata cu tine!... iar mi se umplu ochii de lacrimi...
Napoli! ai va zut Napoli, dragul meu, si ai avut curajul sa te
duci mai inainte?... Eu, in zilele mele de splendoare, am cunoscut pe
un nobil napolitan, contele Giuseppe Morri, care era foarte ingâ
mfat de frumusetea lui si repeta necontenit faimosul proverb: Vedi
Napoli, e poi Mori.1 El imi spunea ca luna din patria lui e mai calda
si mai luminoasa decât soarele Parisului. Asa sa fie?
1
Sa vezi Napoli si apoi pe Mori (ital.), parafrazare a cunoscutelor cuvinte
italiene, al ca ror sens cel mai r a spândit este: „Sa vezi Napoli si apoi (poti) sa
mori!“
Dridri 107
Ai observat, iubite Vali, cât ma preocup de soare? De când ne-

am despartit imi e tot frig si am capa tat nostalgia soarelui, mai cu
seam a aice, in Londra, unde el este inlocuit prin gazul fanarelor. Ce
oras trist e Londra! Ce natie masinala, ce obiceiuri diferite de-ale
noastre! Aice veselia pare o importatie straina, caci singurii
oameni care se aud graind si râzând pe stra zi sunt francezi.
Englezii nu se primbla, ci toti alearga dupa trebi, cu gândul la bani
si urmând preceptul lor favorit Times is monney , caci englezii au
monetizat chiar si timpul. Aice e locul contrasturilor celor mai
exagerate, al bogatiei fabuloase si al mizeriei sordite; aristocratia se
arata la Hyde- Parc in carete stralucite cu câte doi lachei pudruiti
indara t, si saracii cu picioarele goale sunt inveliti in niste rufe
peticoase, care intrec mantaua arlechinului prin impestritarea lor.
Am va zut intr-o dimineata de la ferestrele mele ma tura torii stra
zilor in frace, dar ce frace! si femeile lor cu saluri si capele, dar ce
capele, ce saluri!... Am crezut ca fac un vis fantastic si ca asist la
carnavalul mizeriei. }nsasi atmosfera umeda si plina de fum de car-
bune de pa mânt parea ca plânge de mila lor, stropindu-i cu lacrimi...
de cerneala.
Iata, iubitul meu, in ce iad sunt exilata eu, vesela ta Dridri, care n-
a mai râs de când a ra mas singura... }ti aduci aminte de râsetele
noastre nebunesti din Paris? Rasunetul lor departat vine câteodat a de
ma trezeste din somn; atunci deschid ochii, te caut imprejurul meu cu
o dulce ba taie de inima... dar a fost un vis — si eu cad suspin ând cu
capul pe perne...
Am intrerupt aceast a scrisoare in timp de câteva ore pentru ca
sa ma linistesc si sa-ti pot spune pentru ce ma gasesc la Londra,
insa inainte vin sa te sarut ca o sora si sa reclam indulgenta ta.
Acum asculta:
Zece zile in urma plecarii tale, lord F. se prezenta la mine si imi
zise:
— Domnisoara, iata trei ani de când te cunosc, trei ani de când
te iubesc, trei ani de c â nd astept sa pierzi ura ce ai in contra
englezilor. Când locuiai in otelul d-tale, ai respins propunerile mele

sub cuvânt ca erai fericita de amicia contelui si ca nu doreai nimica
mai mult. Amicia contelui tinu cât averea lui, si intr-o zi el disparu,
atragându-te in ruina lui.
— Te inseli, mylord, i-am raspuns.
— +tiu, replica lordul, ca singura ai sacrificat tot ce era a d-tale
pentru ca sa scapi numele contelui de pata de falit. Ai facut un act
sublim, dar si o nebunie totodata, si astfel ai rasturnat toate planurile
mele.
— Ce planuri?
— Contele fiind un obstacol intre d-ta si mine, am ca tat sa-l
inla turez si am contribuit mult la ruina contelui, idemnându-l la
cheltuieli mai presus de averea lui... Nu te indigna, domnisoara, caci
am o scuz a triumfanta in amorul ce mi-ai inspirat din ziua cum te-
am va zut. Aice, lordul tacu putin, plecând capul cu tristete, si apoi
continua:
— Soarta mea e amara si neinteleasa!... Sunt t ânar, am o avere
colosala, fac parte din aristocratia cea mai inalta a Engliterei, sunt
membru al Parlamentului si cu toate acestea nu am nici destul merit,
nici destula elocventa pentru ca sa induplec in favorul meu inima
unei copile! Marturisesc, domnisoara, ca merit macar de-a fi jelit...
Dupa disparitia contelui ai ra mas singura si te-ai mutat in strada
Havrului, unde ocupai un apartament modest. M-am prezentat si
atuncea dinaintea d-tale si ti-am oferit un otel mult mai luxos decât
acel ce ocupasesi, pun ând toata averea mea la picioarele d-tale. }ti
aduci aminte cuvintele ce mi-ai raspuns? Mie imi stau infipte in
inima ca niste pumnale: „Prea t ârziu, mylord, mi-ai zis cu o
zâmbire gratioasa, dar cruda; acum cunosc distanta care exista intre
amicie si amor!“
Lord F. ingalbeni si urma cu glasul uimit:
— }n adevar, nenorocirea care ma prigoneste facu si asta data
ca sa vin prea t ârziu; un strain emigrat din tara lui stiuse sa
gaseasca calea inimii d-tale!... }l iubeai cum iubeste o femeie
pentru int âia oara in viata ei, cu abnegare, cu credint a, cu toate
iluziile tineretii. El insa te iubea cum meritai sa fii iubita?
Dridri 109
— De ma iubea Vali? am zis, scul ându-ma in picioare. Priveste

in ochii mei, mylord, daca vrei sa te convingi cât am fost de
iubita!
— Nu ma indoiesc, raspunse lord F., ca ii dasesi toata inima, si
tocmai aceasta m-a desperat mai mult atunce. }mi fusese cu putinta
sa ruinez o avere ca a contelui pentru ca sa te despart de el, dar nici
Dumnezeu nu ar fi putut sa risipeasca comorile de dragoste ce se
dezvelisera in sufletul d-tale... si insa trebuia sa fii a mea, caci
mintea
si viata imi erau in pericol; trebuia sa fac pe dl Vali a parasi Parisul!
— Cum, mylord, ai avut cruzimea sa contribui la plecarea lui
Vali ? am strigat cu indignatie.
— Te rog, domnisoara, linisteste-te si ma asculta pâna la
sfârsit... Dl Vali era emigrant, Moldova era ocupata de armia
ruseasca. Singurul chip de a pa stra amicia d-tale era de a
contribui la dezrobirea patriei sale. Am alergat la Londra, am
contribuit prin toate chipurile a prega ti opinia publica in favorul
românilor; câtiva amici ai mei au luat cuvântul in Parlament
pentru ca sa sileasca pe minister a cere de la curtea de St.
Petersburg evacuarea Principatetor,
si nu am parasit Londra pâna ce nu am va zut nota guvernului englez
ca tre tarul Neculai plecând de la Foring Office... Acum un nou print
este ales in Moldova, el a si deschis hotarele tarii emigrantilor din
straina tate si dl Vali a plecat ca toti ceilalti moldoveni in patria sa.
Astfel si d-lui este fericit de a-si revedea parintii, si eu sunt fericit de a
te revedea iarasi singura.
— }nsa eu, mylord, eu mai pot fi vreodata fericit a? am zis
nabusindu-mi lacrimile.
— D-ta, Dridri, esti juna, ai cunoscut toate incântarile
amorului, ai gustat din cupa fericirii lumesti si poti sa-ti incununi
viata prin un act de generozitate ingereasca contribuind la
realizarea dorintelor unui om care te iubeste de trei ani... Ascult a-
ma, te rog, fara a ma
intrerupe; dl Vali e dus din Paris si negresit pierdut pentru d-ta. El
este chemat a juca un rol oarecare in patria lui, a prinde radacin
a
in ea, a se insura poate... dar, a se insura, caci e t ânar si prin
urmare supus la furtunile vietii... Care este perspectiva ce se
desfasoara
dinaintea d-tale? Singura tatea si jelirea? Perspectiva e trista si eu te

iubesc prea mult pentru ca sa nu cerc tot in lume spre a te feri de un
asemene viitor...
Aice lord F. se apropie de mine, imi lua mâna si imi zise cu multa
simpatie:
— Dridri, vrei sa scapi de singura tate? Vrei sa cunosti
nemargi- nita multumire de a ferici zilele unui om onorabil?...
Dridri, vrei sa fii sotia mea?... dar, sotia mea legitim a!... Zi un
cuvânt, si in curând te vei numi ledy F. Iti cunosc calit atile inimii
si stiu cât esti de demna a intra cu fruntea nalta in societatea cea
mai respectabila... }nteleg ca propunerea mea te surprinde si ca ai
poate nevoie sa consulti pe... Ei bine... fie!... }ti dau timpul necesar
ca sa te gândesti, si, pentru ca sa te las cu totul libera in deciderea
ce vei lua, eu plec asta zi la Londra. Acolo te va astepta un
apartament in casa unei dame respectabile, care m-a crescut de
mic... Când te-i hotari sa-mi acordezi gratia pe care ti-o cer, vei
trece Mansa si vei veni la Londra; eu voi merge in toate zilele la Miss
Howard ca sa cercetez daca ai sosit si sa-ti aduc coroana de
ducesa...
Zic ând aceste cuvinte, lord F. imi saruta mâna si se duse, lasându-
ma sub o impresie adânca!... Scumpul meu Vali! Am luptat cu mine
doua sapta mâni de-a rândul, in sperare ca voi primi de la tine vreun
ravas care sa-mi vesteasca intoarcerea ta la Paris, dar, in fine,
pierzând orice sperare si va z ându-ma amenintata de a cadea, ca
multe din cunostintele mele, in valurile unei vieti zvânturate spre a
invinge zilnicele nevoi, mi-am pus mâna pe inima, zicându-ti tie,
amicul meu, un adio dureros si iata-ma-s la Londra.
Lord F. face acum prega tirile necesare pentru cununia noastra.
}n ziua când vom fi uniti, vom pleca impreuna ca sa ne asez a m in
Italia... Iata, scumpul meu, tot adevarul!... Acum, cu lacrimile-n
ochi, vin sa te rog ca sa-mi raspunzi: bine sau ra u am facut?
Oricum sa fie insa, sufletul meu va fi in veci cu tine, Vali, tu, care
mi-ai dat cea mai mare fericire pe pa mânt.
Dridri 111
Adio, iubitul meu, adio! Permite-mi in viitor ca sa am, ca in trecut,

un loc cât de mic in inima ta... O, Vali ! O! dragul meu, nu mai vad ce
scriu, lacrimile ma inadusa. .. Adio... Scrie-mi... }ti dau ultima mea
sarutare si pun tot sufletul meu in ea.
Constantinopol, 1849
Scumpa mea Dridri, ti-am promis sa-ti fac descrierea cala toriei
mele pâna la Constantinopol, si daca m-as asculta, ti-as trimite un
volum intreg, astfel ma simt fericit de a convorbi cu tine. }mi pare
ca esti l ânga mine, cu gentiletea ta de vesela pasarica; imi pare
ca te vad z â mbind cu oarecare malitiozitate in vreme ce-ti
povestesc cele ce-am facut si va zut de când am plecat din Paris;
imi pare ca aud glasul ta u mult iubit aplic ându-mi proverbul
francez: A beau mentir qui vient de loin 1. Cu toate aceste, incep
mai int âi a te saruta, apoi te iau pe genunchi, ca pe un copil
zburdalnic, si iti promit o lunga si frumoasa poveste, daca ii fi
cuminte“ 2.
1
Poate minti cel ce vine de departe (fr.).
2
Manuscrisul lui Alecsandri este, dupa cum se vede, neterminat.
DIN ALBUMUL UNUI BIBLIOFIL
I
BOIERII A+EZATE DE ALEXAXDRU-VOD{
CEL BUN +I B{TR~N
Logofa t mare — judeca tor si alega tor de ocine. Ispravnic pe o seam

a de oameni de frunte, ce sunt curteni la tara, si judeca tor
tuturor cine sunt cu str âmba t a ti in tar a si lu a tor de seama
tuturor ispravnicilor ce sunt la curtea domneasca.
Vornic mare in | ara de Jos — judeca tor tuturor din tar a si globnic
de morti de om si de sugubini ce se fac la partea lui si vornic
Bârladului.
Vornic mare de | ara de Sus — judeca tor tuturor din tar a cine au
str âmba t a ti si globnic de morti de om si de sugubini ce se
fac la partea lui; si vornic Dorohoiului.
Pârcalab de Hotin — la margine despre | ara Leseasca si Ca za-
ceasca; judeca tor tuturor la acel tinut.
Hatman si Pârcalab de Suceava si ispravnic pe toate ostile t a rii.
Postelnic mare — dvorbitor inaintea domnului si pârca lab de Iasi
si t a lmaci in limbi str a ine.
Spa tar mare — si staroste de Cerna uti, si este obicei sa se imbrace la
zile mari cu haine scumpe domnesti; dvorbitor cu arme
domnesti incins la spatele domnului intru acele zile.
Paharnic mare — si pârca lab de Cotnar si de Hirla u; are obicei sa
direaga (sa verse vin) domnului la zile mari, la masa, cu
paharul.
Visternic mare — ispravnic pe socotelile ce se fac sa se ia din tar a ,
si grijind si impa rtind lefile slujitorilor, si purta tor de grija a
toata cheltuiala curtii si a oaspetilor ce ar veni in tar a si are
toate catastijele in mâna lui.
Dridri 113
Stolnic mare — cu obicei la zile mari si la veselii domnesti,

imbra cat in hain a domneasca, sa vie inaintea bucatelor
domnesti; le tocmeste pe masa inaintea domnului cu tipsiile;
si dvorbitor intru acele zile.
Comis mare — ispravnic pe povodnici si pe toti caii domnesti; merge
inaintea domnului si a povodnicilor.
Medelnicer mare — cu obicei imbra cat in haina domneasca la zile
mari; dvorbitor la masa domnului; taie fripturile ce se aduc
la masa.
Clucer mare — ispravnic pe beciurile domnesti, pe unt, pe miere
si pre colacii ce vin din orase la nascut .
Sulger mare — ispravnic pre toate oboroacele ce se dau la curtea
domneasca, si carne la slujitorii curtii.
Jitnicer mare — ispravnic pe toate oboroacele de pâine ce se dau
la curtea domneasca si la slujitorii curtii si la oaspetii ce vin
din tar a .
Vames mare — ce tine schelele t a rii pentru va mi; are obicei sa duca
dulceti si cofeturi in zile mari la masa domnului. — Ispravnic
pe negustori.
+a trar mare — pe corturi domnesti si in osti si in alte cali (?) si purta
tor de grija tunurilor.
User mare — purta tor de grija tuturor solilor si t a lmaci str a
inilor la judet.
Armas mare — ispravnic si purta tor de grija pentru toti acei ce fac
r a u si cad in inchisoarea t a rii; ingrijitor de temnite si
pedepsitor acelor judecati de moarte, dati in mâna lui sa-i
omoare.
Aga — ispravnic pe darabani si pe t ârg pe Iasi judet.
Logofa t al doilea — hota r âtor de ocine in toata tara.
Postelnic al doilea — in toata vremea dvorbitor inaintea domnului:
fecior de boier ales.
Logofa t al treilea — ca rturar, scriitor bun, credincios la toate tainele
domnului, si ca rti ori din tar a , ori de la prieteni de
unde ar veni toate in m â na lui merg, si cu inva t a tura

domnului de la dânsul ies r a spunsurile; si pecetea t a rii in
mâna lui st a ; si orice judeata si indirepta ri se fac oamenilor fa
r a pecetea domnului nu pot fi; care pecete ii in mâna logofa
tului al 3-lea.
Postelnic din al doilea inainte — câti vrea domnul sa faca, deprin-
zându-i la aceasta cinste, ies si la alte cinste mai mari.
Spa tar al 2-lea si al 3-lea - cel al 2-lea svoreste (serva ) la masa
câ nd cel mare nu svoreste; si este imbra cat si cu spata
(spada) incins, si cu buzduganul in mâna la spatele domnu-
lui. Iara spa tarul al 3-lea svoreste peste toata vremea.
Paharnic al 2-lea — dupa dvorba paharnicului celui mare dvoreste la
masa si direge pahar cu ba utura la domn.
Paharnic al 3-lea — când nu direge al 2-lea, direge el.
NOT{
Adeva rul ce r a sare din aceasta intocmire de boierii este ca
titlurile de Logofa t mare, Postelnic mare, Vornic mare, Pârca lab,
Spa tar etc. nu au constituit niciodat a titluri de noblete, ci au servit
numai a desemna diversele functii din tara. Nefiind mostenitoare,
copiii boierilor nu puteau trage din ele alt avantaj decât acela de
a fi numiti feciori de boieri, iar copiii acestora reintrau in gloata,
daca nu-i favoriza norocul ca sa intre in clasa functionarilor. Pe
timpul domnilor vechi, unele familii au conservat prestigiul lor
din tat a in fiu prin valoarea lor personala in luptele t a rii cu
vecinii,
insa numele lor odinioara faimoase au ca zut din culme si au r a
mas acum pierdute printre r a zesi; astfel +erpe, Motoc, Arbore,
Purice, Movila etc. Nobletea dar, asa precum este inteleasa de
popoarele occidentale, nu a existat in tar a , si daca mai t ârziu s-au
introdus
in societatea român a oarecare pretentii de nobilime bazata pe
titlurile functionarismului, aceste tendinte de ingâmfare ridicola
au fost aduse de fanarioti. Ei au pus in circulare termenii greco-
turcesti de celebi, afthenta, beimu, eclamprotate, evghenestate etc.,
Dridri 115
meniti de a ridica un piedestal personalitatii lor de parveniti.

Ca zând insa ei de la putere, s-a da r âmat si toata cla direa cu
dânsii, iar românii au revenit la datinile democratice ale str a
mosilor. Iata cum se explica avântul generos care a indemnat pe
boierii si pe feciorii de boieri din generatia actuala sa sacrifice in
Divanul ad- hoc atât privilegiile legate de titlurile boieresti, cât si
insesi acele titluri. +i, in adeva r, ce izvor de ma gulire putea sa fie
pentru un român in titlurile de Paharnic, de Stolnic, de Comis, de
Medelnicer etc., când boieria acestora nu era decât o sluga rie
travestita.
Paharnicul mare, indeplinind functia de échanson, diregea cu
paharul, adica va rsa domnului vin si apa la masa.
Stolnicul mare servea de maitre d’hôtel, ca ci el preceda in sala de
prânz blidele cu bucate si le aseza dinaintea domnului.
Comisul mare (écuyer) isi rezema boieria de ieslele grajdului
domnesc.
Slugerul domnea asupra cuhnei.
Medelnicerul avea importanta functie de a t a ia fripturile.
Jitnicerul (grand panetier) era mai mare peste pâini.
Vamesul se bucura negresit de favoarea domnitelor si a beizade-
lelor, ca ci el aducea dulceata si cofeturi la masa.
}n realitate, precum vedem, toti acesti boieriti fa ceau parte din
categoria ciocoilor, cunoscuta la curtea Franciei sub denumirea
grotesca de officiers de bouche.
Un personaj insa care avea o fizionomie mai caracteristica era
Armasul mare; el inspira groaza tuturor si prezenta lui t a ia pofta de
mâncare chiar acelor officiers de bouche. }ngrijitor de inchisori
si pedepsitor acelor judecati de moarte si dati pe mâna lui ca sa-i
omoare! lat a titlurile si functiile Armasului! La câte scene tragice el
era condamnat sa asiste si chiar sa ia parte activa! Ce fizionomie de ca
la u boierit!
Se zice ca mai toti Armasii au fost str a ini: greci, arna uti etc.,
ca ci românul nu a avut niciodata tragere de inima pentru meseria
de gâde.
Apropos (unii zic aproposito, insa pentru ce si cum s-au adoptat

acesti termeni? Posteritatea va decide). Apropos de gâde, bine-
voiasca sapientii fabricanti de dictionare etimologice, sau chiar
electicii fisa tori ai limbii româ ne, sa ne l a mureasca daca acest
cuvânt nu este cumva r a dacina cuvântului gâdilire? Gâdele are
meseria de a desca patâna si de a spânzura, doua operatii care
au a face cu gâtul si care la un moment oarecare trebuie negresit
sa procure pacientului o gâdilire destul de stranie.
Substantiv: gâde — verb: a gâdili.
Asa sa fie?... Nu stim, dar sa nu pierdem sperarea ca vom vedea
aceasta ingenioasa etimologie publicata intr-una din fasciculele sau
fasele sub care unele doici academice pretind a creste si a
infrumuseta limba româna.
P. S. }n Letopisete gasim termenii de ruda aleasa, sinonim de
boier. Acele rude alese se bucurau de privilegiul de a nu fi „supuse
pedepsei cu caterga sau cu ocna, ci pentru greseli mici erau gonite
de pe mosiile lor pe câ t a va vreme. Pentru greseli mari erau
desca patânate. Un boier vinovat si hota r ât la moarte nu se purta
pe ulite ca cei prosti, nici era supus necinstei de a fi ca ei spânzurat
in furci sau intepat. Un boier era spânzurat numai când se afla
dovedit de hiclenie impotriva domnului, de hainlic ca tre tar a , si
asijderea când era prins la r a zboi. Atâta numai ca furcile spânzu-
r a torii se fa ceau mai nalte decât pentru un prost.“
Avantaj destul de iluzoriu pentru pacient! insa m a ngâietor pentru
vanitatea rudelor alese ale spânzuratului!
II
FORMUL{ DE AFURISENIE
„Fierul, pietrele si toata firea neputrezitoare sa putrezeasca si

sa se risipeasca, iar trupurile acelor fa r a credinta sa steie
intregi
si sufletele lor niciodat a sa nu vada lumina! Sa-i omoare pe dânsii
Dridri 117
dumnezeiasca sabie! Sa se faca ei mâncarea vulturilor si a corbilor!

Sa cada asupra lor ca rbuni de foc! Fiii lor sa fie sa raci si femeile
lor va duve! Diavolul sa steie in dreapta lor! Sa dobândeasca bubele
lui Ghiezi si sugrumarea lui Iuda! Sa-si piarda inima si fata de om
a...i! Sa fuga de el si om si vit a , si r a coarea si ca ldura, si umbra
si soarele, si tot ce este bun pe pa mânt!“... etc. (Extras dintr-o carte
veche).
Crâncen blestem si de o sa lbatica energie! Accentul neimpa
cat ce-l caracterizeaza explica luptele si cruzimile fanatismului
reli- gios. Dar ceea ce inspira o mirare dureroasa este ca toate acele
formule de afurisenii si acte de cruzime au fost pretutindeni dictate
si executate in numele lui Christos, care a ca utat sa propage simtirea
de fr a tie pre pa mânt, in numele lui Moisi si al lui Maho- med si ale
tuturor fondatorilor de religii.
III
a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .i .
IV
EPITAFUL LUI PRALE
Un ba tr ân dasca l de biserica din ma na stirea Frumoasa, care

cunostea bine pe vestitul Prale, autorul excentric al Evangheliei
in versuri, mi-a spus ca poetul din Târgusor isi fa cuse singur epitaful
urma tor:
Toata grija mi-am luat
+i de lume am sca pat,
Eu de dânsa, ea de mine
+i... sa ne fie de bine!
V
FRAGMENTE DINTR-O POVESTE
Când asculta cineva cu luare-aminte modul cu care taranii poves-

tesc basmele raspândite in popor, el constata perioade intregi, rimate,
si nu se refuza de a crede ca povestile sunt poemuri antice ce s-au
prozait cu timpul trecând prin memoria generatiilor succesive. De
exemplu, iata câteva pasaje din povestea lui Cal galben de sub soare:
Cic-a fost un impa rat
Mare, mândru, luminat,
+i avea un cal frumos
Cu pa r negru si lucios.
Când inca leca pe el,
Se simtea mai tinerel,
Când pe el inca leca
Lumea-ntreag-o alerga.
El de cale s-a ga tit
+i la slugi a poruncit
De cal bine sa grijeasca
+i cu ochii sa-l pa
zeasca, Ca ci de nu l-or
ingriji Vai s-amar de ei va
fi,
+i le-or sta capetele
Unde stau picioarele!
............
„Luminate impa rate,
Fa-ti cu palosul dreptate!
Noi fugarul l-am pierdut
Fa cutu-s-a neva zut
}n fundul pa mântului
}n vârtejul vântului!“
............
}mpa ratul se-ncrunta,
Puse crainici a striga:
Care-n lume s-a afla
Lumea de-a cutreiera,
Dridri 119
Noua ani sa nu s-opreasca,

Noua sa nu odihneasca,
Cât e noapte, cât e zi,
Pân’ce calul va ga si,
Acelui parte sa fie
Juma tate-mpa r a tie
+i o fat a-mpa r a teasa
Care-a fi cea mai aleasa.
............
Fa t-frumos a si plecat
Pe-un cal negru si tintat
+i s-a dus, s-a dus, s-a dus
Tot drept soare spre apus Ca
cuvântul din poveste ...
}nainte mult mai este,
Mers-a mersul vântului
Pe fata pa mântului
+-a ca lcat in pribegie
Multa lume,-mpa r a tie,
Dumnezeu numai o stie!
Mers-a peste noua ma ri,
Noua ma ri si noua t a ri,
Peste munti, peste ponoare,
Peste câmpuri cu izvoare,
Unde iarba verde creste
+i in patru se-mpleteste
+i-n vârf se ga it a neste,
etc., etc.
VI
RIME DEFECTUOASE
Fiecare cititor este in drept a se intreba pentru ce unii oameni se

intetesc a scrie numaidecât in versuri atunci când, voind a face
parte din pleiada autorilor, mult mai bine ar nimeri sa se tie de
proza. Iar daca acesti nenorociti ce p a timesc de infirmitatea
versificatoare nu se pot apa ra de accesele ei, pentru ce incalte nu

se preocup a a face versuri corecte si pentru ce se aluneca a
impreuna rime nepotrivite. — A inhama ala ture un cal cu un bou este
o excentricitate ce denota o lipsa de estetica din partea automedonului
ce are ambitie de a se lua pe urmele lui Apolon.
Arta poeziei admite oarecare licente, dar nu permite ca ele sa
treaca peste marginile asezate de bunul simt si de bunul gust. Nu
este dar permis de a ca lca peste regulile bunei cuviinte literare,
precum nu este admis a dispretui regulile bunei cuviinte sociale.
}n cazul dintâi un autor probeaza ca nu-si cunoaste arta, precum
in cazul de-al doilea un om denota ca a fost r a u crescut.
Asa cu multa mirare si pa rere de r a u vedem pe unii versificatori
si chiar pe unii poeti cu renume ca zând in defectul neglija rii in
privirea rimelor, fa r a a se preocupa de paguba produsa armoniei
versurilor prin asocierea rimelor defectuoase, de exemplu:
„Scânteie, mântuie — cununa, spuma — dulce, duce — teme,
nedemne — da r âma, t a r âna — str alucind, argint — frunte, ca
zute
— valuri, noianuri — azi, popas — unge, cruce — merge, drege
— slab, cap — lacrimi, fla ca ri — brav, praf — florilor, ploilor —
tun, cum —salbatica , artistica — noastre, proaste — soapte, poate
— languoare, splendoare — etc“.
Aceste rime sunt sa lbatice si rimeaza cu prostatice.
VII
C~TEVA CUGET{RI
Nimic mai duios si mai poetic ca o floare crescut a pe un mormânt

si ca un copilas jucându-se printre morminte. Viata din moarte! Viata
printre morti!
*
Figurile tiranilor sângerosi sunt mai aparente, ca ci ele apar pe un
fond ros in cadrul istoriei.
Dridri 121
*
Multe glasuri ruga toare, putine urechi asculta toare!
*
Floarea cu mai multe pica turi de roua scoate mai dulce parfum;
inima cu mai multe lacrimi scoate plângeri mai duioase.
*
Vai de turma unde câinii sunt ocupati a roade oase!
*
Tacerea mormintelor e mai pa trunza toare decât zgomotul lumii.
*
Sunt frati in Hristos; sunt si in Satan.
*
Turbarea lupta torilor nu e adeseori decât o spaima turbata.
*
Câteodata un limpede pa r a u se pierde-ntr-un t a u glodos. Astfel
si omul!
*
Trist e de tar a când sceptrul devine furca sau bici.
*
La comia regilor produce foametea popoarelor.
*
Geniul, ca sa fie complet, trebuie sa aiba suflet de ba rbat si inima
de femeie.
*
O limpede pica tura de roua reflect a mai mult cer decât pa mânt.
*
Cerul, sa tul de a privi neghiobiile oamenilor, isi pune va lul noptii
pe ochi.
*
Cântarea adeva ratului poet incepând pe un mod nedecis, desi
armonios, merge crescând si devine puternica, vibrant a , geniala.
Astfel faptul zilei palid precede soarele str a lucitor.
*
A pretinde de a scrie pentru viitor este cea mai ridicola prezum-
tie si cea mai vie proba ca este necitit de contemporanii sa i.
*
Noaptea e sora blânda a mortii, moartea e sora crunta a noptii.
CUVINTE VECHI FRANCEZE DIN XV SECOL
Renumitul autor francez Rabelais, na scut in Turena la 1438, a

scris in limba uzitat a pe timpul sa u istoriile fantastice ale lui
Gargantua si Pantagruel, doi giganti. Acele opere pline de eruditie
si de filozofie ascunse sub un sir de tablouri cinice au avut un mare
r asunet in Franta si sunt mult apreciate de filologii moderni.
Rabelais, intr-o epoca de persecuta ri religioase, când ideile de
reforma in materie de credinta expuneau pe adeptii lui Calvin la
supliciul arderii de vii, au avut curajul a strivi sub biciul satirei
abuzurile, ereziile, prejudiciile si mai cu seama pedantismul si
bigotismul ce domneau in secolul XV. }nfruntând fulgerele Vatica-
nului si ale Sorbonei, el trata de cagots, bigots, papegots, papelards,
caphards etc. pe ca luga rii ce exploatau lumea in numele religiei,
iar pe pedanti, care se incercau a latiniza intr-un mod grotesc
limba franceza, ii numea: rapetasseurs de vieilles ferailles latines.
Este de observat ca un fenomen foarte straniu se produce la
toate popoarele in epoca lor de regenerare sau de decadenta si
acel fenomen este ivirea pedantismului in domeniul literar. Astfel
plantele pa r asite navalesc in gra dini, umplu gazoanele,
acopera
Dridri 123
drumurile nisipite si in a dusa florile pe straturi. }n Franta, pe

timpurile lui Rabelais, ca si la noi astazi, aceasta calamitate se la
tise mult si produsese o scoala de pedanti intetiti care vorbeau si
scriau o limb a neinteleasa de nimeni, nici chiar de insisi, exemplu:
„Mon genie n’este point apte nate pour éscorier la cuticule de
notre vernacule gallicique, mais vicevercement je gnave opere er par
veles et rames je me cuite de la locupleter de la redundance
latinicome etc.“
Ce ar fi devenit oare gratioasa limba franceza, daca r âsul puternic
al lui Rabelais nu ar fi impr astiat in vâ nt fasciculele laureatului
Helcienne de Crene, seful scoalei de rapetasseurs de vieilles ferailles
latines!
O! Rabelais, fie-ti t a r âna usoara si memoria nepieritoare! Ca ci
nu te scoli din mormântul t a u, neimpa catule biciuitor de ridicole, ca
s a te ar a ti un moment printre noi si s a faci a reintra in
intunericul lor Trisotinii si Vadiusii roma ni, acesti demni stra nepoti
ai lui Helcienne de Crene!
Natia franceza se mândreste cu drept cuvânt de geniul profund
si de spiritul galic al lui Rabelais, caci scrierile lui sunt un adeva
rat tezaur de eruditie, dar acele scrieri au totodata si pentru noi un
interes nepretuit, fiindca ele contin multime de cuvinte românesti
uitate asta zi in Franta si uzitate la noi cu propriul lor inteles. lat a
aici o mâna de termeni vechi care sper ca vor destepta spiritul
de investigare al filologiei noastre:
A. — abscons, ascuns
ains, insa
aer, aer
absters, sters
ardz, ars — arse, arsa
accrésté, crestat, cu creasta
adiouda my, ajut a-ma
aigrest, agurida
apostole, apostol
aspre, aspru
arev, a ara, a bra zdui

aurée, de aur
angust, ingust
angariez, anga rii
alinter, a alinta. N.B. Comentatorii francezi confunda
intelesul acestui cuvânt, atribuindu-i
aceeasi origine ca verbului ralentir.
B. — barde, barda
baste, basta
botte, bute
bubelette, bubusoara
bouc, gura — a imbuca
basme, basma. N.B. Comentatorii il confunda cu
beaume, balsam.
C. — cere, ceara
cabres, capre
calloïer, caluga r
coubte, cot
crediteur, creditor
coudignac, chitonac
christian, hristian, crestin
cobbit, scobit
crud, crud, necopt
ceste, aceste, ceste
couppe, cupa
coste, coasta
caprimulge, mulge-capra
calandre, macaleandru, pasa re fantastica
cza! interjectie identica cu acea a t a ranilor nostri ca tre
boi: tza Boian! tza Prian!
D. — diavol, diavol
decours de la journée, decursul zilei
tous dis, totdeauna, toate zilele draco,
dracul
Dridri 125
dateur, da t a tor
despriz, dispret
dispare, dispare
dea! interjectie identica cu dé!
à la dévallée, de vale
desrobber, (?) sa existe oare vreo analogie intre acest
cuvânt si cuvântul desrobire? Ra spunda
etimologistii.
E. — éscorce d’ulmeau, scoarta de ilm
éscapper, a sca pa
ésventer, a zvinta
éstouper, destouper, a astupa, a destupa
éspic, spic
s’ésclaffer, a se scla fa i
F. — faseolz, fasole
furt, furt
floc, floc
G. — gualimart, ca la ma
ri geline, ga in a ,
galina gyrer, a umbla
in jur
H. — hayt, hayt, hait
haye, haye, hai, hai
J. — judicature , judeca torie
jus, jos
L. — laudateur, la uda tor
locuste, la custe
M. — moult, mult
moust, must
mutte, muta
maistre, ma estru
marmoner, a mormai
mascarayt, ma sca rea, minjea
meshaing, mehengiu
N. — numereux, numeros
O. — ond — d’ond, unde, de unde

oust — ost, oaste
occis, ucis
P.— Prime-vere, primavara
paulme, palma
pennes, pene
plasmateur, plasmuitor
pal, par
panerot, paner
partir, a impa rti
phlosque, plosca
patac, moneda de arama, pitac
puputz , pupa za
R. — roupte, rupt. — Fuir á la roupte, a fugi in ruptul
capului.
S. — sugce, suge
soubz, sub
sarpe, sarpe, serpe
sus, sus, deasupra
soror, surora
sagette, sa geata
strige, strigoi
T. — tourte, pâine de secara, turt a
temple, t âmple
targon, tarhon
teit, tei
tumba (tomba), ca zu (?) de aice sa se traga oare
tumba 1?
trestous, toti (?) sa existe oare vreo analogie intre forma
acestui cuvânt si forma cuvintelor com-
puse: tustrei, tuspatru etc.?
Dl Cihac arata în adeva r în Dictionarul sa u (p.290) ca etimologia acestor

1
cuvinte este comuna. Nota red. aConv. lit.i

Dridri 127
U. — umbre, umbra
ulmeau, ulm
V. — vester, a investi
verrat, ver, porc salbatic
verde, verde
vene, vâna
verge, veriga
vitrice, vitreg
a verme,
vierme
vicinite, vecina tate
ventir, a vântura
Y. — yssit, iesi
Pe lânga aceste cuvinte ce atesta antica lega tura de familie a
românilor cu francezii, se mai gasesc in Rabelais si in ceilalti vechi
autori unele credinte poporale, unele locutiuni, precum si unele forme
gramaticale identice cu ale noastre, de exemplu:
— Il vous mettra la tête au rez de pieds. — | i-a sta capul unde-
ti stau picioarele.
— C’este là ou me deult. — Acolo ma doare.
— Ainsi m’aist Dieù. — Asa sa ma aiba Dumnezeu.
— Part joyeuz, part faché . — Parte vesel, parte supa rat.
— Lui touchant maintenant les jeux, maintenant le front . —
Atin- gându-i acum ochii, acum fruntea.
— Couvercle digne du chaudron. — Dupa tingire si capac.
— Femme à mauvaise tête a bon vinaigre en son menage. — La
nevasta iute otetu-i tare.
— Sans mot dire de bouche. — Fa r-a zice un cuvânt din gura.
— Le char flamboyant d’Elie. — Carul sfântului Ilie.
— L’herbe qui ouvre les serrures qu’on lui présente. — Iarba
fierului despre care se pomeneste in povestile poporale.
— Ils fouettaient magistralement les éscholiers comme on
fouette les petits enfants en nos pays quand on pend un malfaitur a
fin qu’il
leur en soubvienne. — La noi este obiceiul de a bate copiii, când

se fac hota rnicii de mosii pentru ca ei sa-si aduca aminte de
locurile hotarelor.
Ils s’emanciparent, ils conspirarent, ils jurarent etc. — se eman-
cipar a , conspirara, jurara etc. — N.B. Verbele in er se terminau in
arent, la a treia persoana de plural, in loc de a se termina in erent,
precum se obisnuieste asta zi.
— Que mille millions de griphes mordent pendant l’éternité les
charnières de celle qui ha faiet celluy qui sema le chène dont fut
construite la chaise etc. adica : O mie de milioane de ca ngi sa
muste pentru eternitate incheieturile acelui care a na scut pe acel ce
a sema nat stejarul din care a fost durat scaunul etc.
Cine nu-si aduce aminte de surugiii nostri, care blestemau
ghinda din care a crescut stejarul, din care s-a fa cut scândura,
din care s-a durat corabia ce a adus in tar a pe intreprinza torul
postelor; sau blestemau albina care va strânge ceara din care s-a
face lumânarea ce va arde la ca pa t âiul lor etc., etc.
STOICISMUL ROM~NULUI
Daca nepasarea de moarte este o proba de mare putere sufle-

teasca, trebuie sa recunoastem ca românul este inarmat cu un stoicism
admirabil când el se apropie de marginile vietii sale. Asteptând
ultimul moment fa r a a fi dominat de cea mai mica
ingrijire, privind cu ochi linistiti venirea mortii, el isi face singur
prega tirile de plecare pe calea necunoscuta a Eternitatii, cere a i
se pune o lumânare aprinsa la ca pa t âi, indeplineste datoriile sale
de crestin prin sfânta impa rt asanie, si asteapta sa-i vie ceasul!
Nevasta, copiii, rudele, amicii lui stau pe lânga dânsul, unii
plâ ngâ nd, altii ocup â ndu-se de prega tirile com â ndului, si el,
neuimit, gra ieste cu toti, le da sfa tuiri intelepte, ii mângâie cu
Dridri 129
vorbe blânde, pune la cale avutul sa u cu limba de moarte, si când

simte ca se stinge, el arunca asupra lumii o lin a privire, zice:
Ra mâneti cu bine, oameni buni! si inchide ochii, dându-si ultima r
a suflare.
Aceast a ma rime de suflet in fata mortii nu e rezultatul fanatis-
mului, nici al dezgustului de lume, dar efectul acelui stoicism sublim
care apartinea vechilor romani si care s-a transmis la poporul român
prin firul secular al traditiei. Este dar a se intreba: La ce grad de
putere morala ar ajunge acest popor prin ingrijirea unei cresteri
inteligente, unei educatii ce ar scoate la lumin a calitatea naturii sale si
le-ar dezvolta pentru practica vietii pe aceeasi ma sura cu care ele se
ivesc in ora mortii?
ARGHIR
Limba este tezaurul cel mai pretios pe care-l mostenesc copiii

de la pa rinti, depozitul cel mai sacru la sat de generatiile
trecute
si care merit a de a fi p a strat cu sfintenie de generatiile ce-l
primesc. Ea este cartea de noblete, testimoniul de nationalitate
al unui neam; semnul caracteristic prin care membrii aceleiasi
familii se recunosc in marea diversitate a popoarelor din lume;
lantul tainic ce-i leaga impreuna si-i face a se numi frati; altarul
imprejurul ca ruia toti se aduna cu inimi iubitoare si cu simtirea
de devotament unii ca tre altii.
A se atinge fa r a respect de acest altar este o profanare; a cerca de
a-i schimba forma sa originala, spre a-i da o aparenta str a in a este un
act de pedantism si chiar de nebunie; intr-un cuvânt, a dezbina marea
familie, introducând diverse jargoane in diversele ramuri ale ei, este
un fapt de les-nationalitate, caci el naste o fatala neintelegere intre
frati si poate cu timpul sa produca instra inare
intre dânsii.
Când dar vedem unele scrieri de peste munti iesite la lumina

in zilele noastre, ne mira m de forma limbii lor, lipsit a de adeva-
ratul sigil românesc, si ne intreba m daca totdeauna a dominat in
spiritul autorilor ardeleni si chiar bucovineni acea manie de
schimonosire lingvistica , sub pretext de o absoluta latinizare? }
nsa la intrebarea noastra vine eroul Arghir si ne r a spunde ca pe
la 1800 se uzita in Transilvania o limba limpede si armonioasa, pe
care toti românii din toate colturile t a rilor noastre o intelegeau
cu lesnire, caci o ferise inca Dumnezeu de contactul pedantismului.
Cine nu a citit poemul lui lon Barac din Brasov, care incepe
cu aceasta poetica invocare?
Te visai miscând din buze
O! prea dragalasa muza!
Versi glas ingeresc din gura
Care inimile fura,
Fura si le ama geste
Dupa ce le indulceste.
Te rog, muza mângâioasa
Care cânti cânta ri frumoase,
Pica-mi putintica miere
Din maiastra ta putere
Sa pot cânta cu simtire
A lui Arghir pribegire!
Cine nu s-a induiosat la citirea int âmpla rilor acestui erou care s-a
iubit cu Elena prea frumoasa si a pierdut-o din ochi si a ca tat-o
Prin locuri care se schimba
}n necunoscuta limba, Tot
prin locuri neca lcate,
+i prin pa duri neumblate,
Tot prin va i necunoscute... etc.
O! Arghire! lunga cale!
Lungi necazurile tale!
Dridri 131
Arghir lasa casa pa rinteasca, lasa frati, pa rinte, mama, desi

mama lui, sa rmana, ii zicea cu lacrimi:
O! fiule cu dulceata!
Cât te-am purtat eu in brate,
| i-am fost maica grijitoare,
Mi-ai supt t âta hra nitoare;
Sânul meu a ta dulceata,
Leaga n ale mele brate.
Te apa ram de tot vântul,
Te invatam cu cuvântul.
O! vai! o vai! nu te duce,
Tu, fiul meu cel prea dulce!
El pa r a seste tot pentru ca sa mearga pe unde n-a umblat nici
pasa rea ma iastr a si sa ga seasca pe frumoasa lui ursita.
Calca locurile toate
Pâna nici cum nu mai poate
Deci in partea pustniceasc a ,
Când era sa nimereasca
Dintru o pestera mare
Vede fum ca iese tare
+i intr-acolo gra beste;
}n case daca priveste
Vede un om mare foarte,
Cât s-a spa imântat de moarte!
A se-ntoarce nu cuteaza,
Gândind, fricos sa nu-l creaza,
Ci si-a fa cut indra znire
Gândind: sau trai, sau pierire!
Iar a omul cel prea mare
Da o groaznica strigare:
— Cine este? Cine vine?
Cine ce cata la mine?
+i când slobozea cuvântul
Se cutremura pa mântul. El
avea un ochi in frunte
+i pa rea ca-i cât un munte.
Arghir tremura de frica

+i nu ascundea nimica,
Ci se ruga de iertare... etc.
Uriasul se imblânzea, vorbea lui Arghir cu vorba mai asezata
si prega tea cina ca sa-si multumeasca oaspele.
Masa lânga foc o pune
La lumina de t a ciune,
+i se pun pe lânga vatra,
Pe câte un jgheab de piatra,
Arghir pâna sa imbuce
O plosca de vin aduce
Dintr-ale sale merinde
Care foarte bine prinde.
Uriasul daca-l gusta
Cu stomah ca de la custa
I-ar fi pla cut ca sa traga
Pe gât o bute intreaga etc.
A doua zi Arghir pleaca iar in lunga sa pribegire ca sa descopere
Cetatea in care st a ascunsa Elena, iubita lui care nu are seama n
pe lume.
Nici cântaretele muze
Ce scot cântece din buze
Nu sunt asa dra ga stoase
Ca Elena cea frumoasa.
Pa r de aur str a luceste,
Pe pa mânt se t ârâieste;
Precum luna cea ivit a
E noua si neplinita Asa-
i fruntea cea suita
Cu sprâncene cercuita.
Ochii privesc cu jindire
Ca a stelelor sclipire.
Trandafirul infloreste,
+i pe fata ei roseste. Iar
albeata-i de pe fat a
Dridri 133
E si-n sânu-i cu dulceata

Unde doua merisoare Stau
ascunse rotunjoare, Ca
crinul cel prea subtire
+i inalt la a sa fire
Asa oabla ei fa ptura
+i mândra-i ca uta tura.
Vestmintele ard ca focul
Care-mpodobesc mijlocul.
A amorului sa geata
Sa vezi cum st a agatata
Cam pe lânga subtioara,
De unde la Arghir zboara
+i se-nfige aurita
}n inima nimerita! etc.
Dupa multa cale si multe necazuri Arghir ajunge la Cetatea Elenei
si intr a in o gra dina cum nu mai va zuse Cra isorul:
Câte flori impodobite,
Câte r âuri limpezite!
Oh! câti trandafiri miroase
Cu foi rumene frumoase!
Rosmarinii au verdeata
+i garoafele roseata.
Aici crinul se albeste.
Colea nardul frumos creste.
Codrul ramurile-si tinde
Care mult va zduh cuprinde
Ciprul frunza inverzeste
+i va zduhul le cla teste.
Izvoarele curg r a cite,
Ca cristalul limpezite.
Scaune vezi doua sute
Tot din pajiste fa cute,
Cu lastre acoperite,
Toate cra iesei ga tite.
Arghir se culca pe ele
Sa-i treaca de ostenele. Etc.

+-au adormit tare foarte
Ca o pa rere de moarte
etc.
}n sfârsit ambii amorezi se int âlnesc dupa un sir de int âmpla ri
care i-au despa rtit necontenit, fac nunta impa r a teasca la care
Foarte multi oaspeti aduna
Fa cându-si inima buna.
Stra lucesc mesele-ntinse
Tot cu flori cu sârma prinse,
Sclipesc vase-argintuite
+i pahare aurite.
Beau, ma nânca, ospa teaza,
Toata firea invieaz a .
Suna la ute voioase
+i fluieri, cimpoi frumoase. Etc.
Ospatul sase luni tine,
Toti cu inimile pline,
Apoi toti in hore salt a
Cu bucurie inalta.
Iar Elena cu Arghir, ajunsi acum pe pragul fericirii dupa at âta
amar si jale,
Tra iesc fa r a supa rare
}n dragostea cea mai mare.
Dupa chin dulce viat a
+i dupa amar dulceata.
Ce fu uscat inverzeste.
Amarul se indulceste!
Acum e lumea intreaga
Când le e viata draga. Etc.
Iat a cum se scria limba româneasca peste munti la anul 1800!
Pentru ce urmasii lui Barac s-au aba tut asa de mult din calea lui
Arghir si a prea frumoasei Elene! Un autor francez a zis ca nimic nu e
mai usor decât de a nu face o tragedie; am putea sa zicem si noi:
nimic nu ar fi mai usor decât de a nu scrie ungro-latineste.
Dridri 135
NECULAI B{LCESCU
Citind in zilele acestea brosura foarte interesanta a dlui Gr.

Tocilescu, ap a rut a de curând in Bucuresti, sub titlul de Viata, timpul
si operele lui N. Balcescu, m-am gândit a completa articolul ce am
publicat in Revista rom âna din anul 1863 asupra amicului meu r a
posat in Palerma. Voi cerca dar sa-mi adun suvenirele si sa le inscriu
in albumul meu, fa când apel la toti acei ce cunosc parti- cularitati din
viata lui Ba lcescu sau care poseda corespondente de-ale lui sa le
publice, pentru ca astfel sa se poata intr-o zi completa biografia unui
om a ca rui memorie onoreaza natia româna.
}n iarna de la 1847, aflându-m a la Neapoli, m-am int âlnit cu
el pe malul ma rii, la Chiaia, insa bucuria mea de a-l vedea a fost
intunecata prin aerul de preocupare posomorâta ce era intipa rit
pe fruntea lui. El fa cuse voiajul de la Marsilia pâna la Livorno cu
un doctor napolitan, cu care avuse o cearta, in urma ca reia il
provocase la duel. }n calitatea mea de compatriot, datoria mea
era sa-i serv de secudant, desi imprejura rile in care ma ga seam
nu-mi permiteau sa primesc acest rol. Ba lcescu era foarte aprins,
foarte neimpa cat si vroia numaidecât sa deie o lectie de politete
napolitanului, dar o lectie de care sa-si aduca aminte cât a tr a i
daca ar fi mai tr a it. Adversarul lui nu pa rea dispus a se supune la
o asemenea catastrofa si prefera sa faca toate scuzele ce am pretins
de la el. Astfel numai amicul meu se linisti si pleca la Palerma ca sa
petreaca restul iernii sub soarele binefa ca tor al Siciliei.
}n curând m-am imbarcat si eu ca sa caut o clim a mai favorabila
pentru dna N., care pa timea de piept; am abordat la Palerma, ne-
am asezat afara din oras la Villa Delfiina, si am petrecut lunile
ghenar, fevruar si mart 1847, impreuna cu Ba lcescu, care locuia
aproape, in ca suta unui contadin. }n toata dimineata el se punea
dinaintea usii pe un scaun, la soare, si citea ca rti vechi in care
descoperea notite pentru istoria românilor sub Mihai Viteazul, la
care lucra cu mult entuziasm, iar peste zi venea la Villa Delfina.
Societatea lui era pla cuta, manierele lui afectuoase, convorbirea lui
foarte atr a ga toare, ca ci ea dezvelea visurile frumoase ce fa cea el
necontenit pentru viitorul patriei sale.
Villa Delfina poseda o terasa larga, pe care se plecau crengile
inca rcate de fructe a doi portocali mandarini. Privirea se intindea
pe gra dini pline de flori exotice, ce r aspândeau parfumuri imba t
a- toare, si mai departe pe muntele Pelegrin, in al ca rui vârf se
gaseste pestera Sfintei Rozalii, patroana Palermei. }n dreapta ochii se
prim- blau pe intinderea albastra a Marii Siciliene, brazduita de barci
usoare.
Pe acea terasa ne ada posteam de ferbinteala soarelui si gustam
dulceata serilor poetice, ascultând in depa rtare cântecele pesca- rilor.
Fiecare din noi aducea partea sa de inteligenta spre a inlesni trecerea
zilelor, iar mai cu seama dna N., prin varietatea cunostin-
telor sale si prin observa rile sale fine si spirituale ne fa cea a nu simti
nicidecum zborul timpului. Când Ba lcescu ne intretinea de
descoperirile ce fa cuse in bibliotecile Italiei si ale Frantei 1, el ne citea
un pasaj din istoria românilor; când eu recitam vreo poezie noua, si
amica noastra ne incuraja cu o zâmbire gratioasa sau ne corecta cu acel
tact fin si delicat care distinge naturile alese.
Câte zile incânta toare am petrecut noi astfel in cercul nostru
intim! Câte primbla ri am facut pe malul ma rii sau pe
imprejurimile Palermei, admirând bogata vegetatie de cactusi, de
portocali, de chitri etc. a Siciliei! Câte planuri am asternut
impreuna pentru desteptarea neamului românesc! Cu ce entuziasm
si cu ce credinta Ba lcescu vorbea de tot ce se raporta la patria
lui! }n inima lui patriotismul ocupa at âta loc ca e de mirat cum
de se puteau ada posti in ea si alte simtiri.
În Biblioteca din Paris a descoperit portretul lui Mihai Viteazul, iar în

1
cea de la Genova el a ga sit trei la zi pline de corespondente asupra t a rilor

noastre, corespondente foarte pretioase, ca ci ele au fost fa cute de impiegatii
Companiei Genoveze care avea multe stabilimente pe malurile Ma rii Negre
si ale Duna rii aV. A.i.
Dridri 137
Dar in sfârsit sosi timpul despa rtirii si Ba lcescu r a mase singur la

Palerma, zicâ nd doamnei N. un trist adio cu ochii plini de lacrimi.
Doi ani in urma evenimentele politice din 1848 imprastiind
tinerimea Moldovei si a Valachiei in toate colturile Europei, am rega
sit pe Ba lcescu la Paris, unde am locuit impreuna, Place de la
Madeleine, mai multe luni de zile; insa sa na tatea lui era acum foarte
zdruncinat a . Oftica fa cea progrese sp a im â nt a toare si ii rupea pla
mânii, dar nu-l oprea de a lucra la Istoria romanilor sub Mihai
Viteazul si de a sustine prin cuvintele lui patriotice curajul emigratilor.
Doctorii ii r â nduira sa p a r a seasca clima umeda a Parisului si sa
petreaca iarna de la 1851 la insulele Hyéres.
Iat a o scrisoare ce pe atunci mi-a adresat o dama compatriota care
a mers sa viziteze pe Ba lcescu la Hyéres:
„}n luna lui noiembrie am primit un ravas de la amicul nostru
bolnav, care ma cheama lânga el. Ca toate naturile mari ce nu
consider a recunostinta ca o sarcin a suparatoare, Balcescu nu se
refuza de a primi devotamentul amicilor sai. }ncrederea lui in ei era
asa deplina cât fiecare se simtea gata si multumit de a-i face
sacrificii.
L-am ga sit intr-o stare ce nu mai permitea vreo sperare de
vindecare; dar fie ca el nu vroia sa intunece bucuria de a ne revedea,
fie ca poate isi fa cea iluzii asupra sa na t a tii lui, el mi-a pa rut plin
de curaj si mi-a vorbit necontenit de planurile sale in privirea
viitorului. El lucra cu o ardoare ce se ma rea cu cât puterile
ii sla beau; se scula adeseori noaptea pentru ca sa adaoge câteva
pagini la Istoria românilor sub Mihai Viteazul. }nsa aceasta
lucrare silit a ii scurta zilele. I-am propus sa scriu eu sub dictarea
lui. Suvenirele acelor ore de lucru, intrerupt prin convorbiri
amicale, este unul din cele mai scumpe ce am pa strat. Spiritul sa u
just si pa trunza tor, imaginatia lui ardenta, sufletul sa u entuziast
si iubitor, r a spândeau pe fiecare suget de convorbire un interes atr
a ga tor. Tema sa favorita era amorul. El o aborda totdeauna cu o
simtire de regretare duioasa.
Absorbit fiind din primii ani ai tineretii sale de chestii politice

si de preocupa ri privitoare la tara lui, Balcescu conserva in inima-i
o fragezime si o vivacitate extraordinare, insa aspira rile ii erau
mari si indreptate ca tre tot ce e mai nobil si mai frumos. L-am
intrebat odat a care tip de femeie ii place mai mult. El mi-a
r a spuns: dna Rolland.
Acest suflet inamorat de eroism era foarte iubitor de tot ce este
gratios si spiritual, dar oricât de mare era cultul sa u pentru amicie,
se cunostea ca inima lui simtea nevoia de un alt simta mânt, ca
aspira de toate puterile ca tre un simt a m ânt mai complet, mai
intim. Acestui vis, intreva zut numai si nerealizat, se cuvine sa
atribuim oroarea si chiar spaima de moarte care il cuprindeau
câteodata. El se revolta, ca de-o nedreptate, la ideea de a muri,
insa revoltele lui se linisteau repede si nu la sau dupa ele nici o
ama r a ciune. }ntr-o zi, dupa un moment de desperare, mi-a zis cu
acea zâmbire ce se iveste pe buzele oamenilor condamnati de a
muri: Vie moartea pentru mine... numai tara sa-mi tr a iasca!
Aceste cuvinte rezuma toata viata lui Ba lcescu. Etc., etc., etc.“
}n toamna anului 1852, aflâ ndu-m a la Galati, Directorul
Carantinei ma instiint a ca un amic al meu sosise cu vaporul de la
Constantinopol si ca dorea sa ma vada. Alergai la Carantina si
ga sii intr-o ca ma ruta pe N. Ba lcescu. Sa rmanul, in ce stare
ajunsese! Palid, slab, gârbov, obosit de friguri si de opintirile
tusei, el pa rea un schelet ce-si cauta mormântul.
Ne aruncara m in bratele unul altuia cu lacrimile in ochi, si amicul
meu, dupa ce isi mai potoli emotiunea, imi zise:
— Vezi in ce hal am ajuns? Nu-mi r a mâne viat a decât numai
ca sa ma apropii de vatra pa rinteasca si sa mor in sânul familiei
mele. Ah! mult am pa timit de când ne-am despa rtit!...Multe zile
amare am petrecut departe de tara mea!... Multe deziluzii am
int âmpinat in calea mea!... dar in sfârsit o sa r a suflu inca o data
aerul patriei mele. +i murind oi sa am mângâierea de a fi inmor-
mântat in pa mântul str a mosesc.
Dridri 139
Nenorocitul! nu stia ca soarta era sa-i refuze si aceasta ultima

mângâiere! Ordinele lui Voda +tirbei ii detera lovirea de moarte chiar
pe pragul t a rii lui! Ca ci nu-i invoira nici ma car a se cobori din
vapor si a pune piciorul pe t a rmul românesc! Cu moartea in suflet,
Ba lcescu relua drumul exilului si merse de muri singur, pe mâna str a
inilor, la Palerma, in ziua de 16 noiembrie 1852.
Astfel disp a ru din lume unul din cei mai nobili fii ai României,
unul din cei mai mari scriitori, martir al patriotismului!
Zece ani dupa moartea lui, cel int âi decret ce am supus lui Cuza
Voda in calitatea mea de ministru, a fost decretul relativ la aducerea r
a masitelor lui N. Ba lcescu in patria lui. Dar prigonirea soartei nu
incetase inca pentru el. Ra masitele lui nu s-au ga sit!
P. S. — }n brosura d-sale dl Tocilescu pare a avea oarecare
indoiala asupra adeva rului ca poemul in proza Cântarea Rom
âniei a fost compus de A. Russo si tradus numai de N. Balcescu. D-
lui zice: „Aceast a tain a literar a se vede ca s-a impa rt asit numai
de Alecsandri, pentru ca toti ceilalti amici ai lui Ba lcescu
recunosc pe acesta de autor al Cântarii Rom âniei“.
Dl Tocilescu nu stie ca acea lucrare s-a fa cut in urma unei
intelegeri intre Ba lcescu, Russo si Eu, cu scop de a exalta spiritul
si a dezvolta simtul de românism al tinerilor studenti din Paris.
Traducerea s-a publicat la 1851 in România viitoare si, dupa ce a
produs efectul asteptat, a fost din româneste tradusa in limba franceza
pentru a destepta simpatiile francezilor in favoarea românilor.
Pe atunci se intrebuintau toate mijloacele, chiar si subterfugiile
inocente, pentru a ne face cunoscuti Europei si de a interesa partea
inteligenta a ei la soarta României. Iat a pentru ce A. Russo nu s-a
refuzat de a sacrifica dreptul sa u de paternitate asupra poemului
mentionat; dar acum telul fiind atins si Rom â nia, scoasa din
intuneric, lu ându-si locul ce i se cuvenea la soare, e un act de
justitie de a da lui Cezar ce este a lui Cezar. Meritele si gloria lui Ba
lcescu nu scad pentru ca nu ar figura Câ ntarea Rom â niei in
bagajul sa u literar, dar numele lui A. Russo primeste de la acest

poem o str a lucire care ii revine cu drept.
Manuscrisul francez, adica manuscrisul primitiv al poemului
se ga seste la mine, impreuna cu alte hârtii ale lui A. Russo. Fie
dar bine incredintat dl Tocilescu ca taina literar a ce l-a mirat este
un adeva r... foarte adeva rat.
V. ALECSANDRI
Mircesti, martie 1 8 7 6.
C~NTECUL BUCOVINEI
Dintre toate cântecele poporale din Bucovina nu-i nici unul

mai elocvent si mai expresiv decât acesta care incepe cu versul:
Plin a-s, plina de straini! }n opt r ânduri e cuprins un poem intreg
de durere si de regretarea independentei pierdute. Poetul necunos-
cut care le-a improvizat, negresit in urma ocupa rii t a rii sale de
ca tre austrieci, simtea in sufletul lui o mare iubire de patrie si a
trebuit sa sufere cumplit când a va zut pe pa mântul str a mosesc
implâ nt â ndu-se st âlpi cu pajura nemteasca! Pa cat ca nu stim
numele lui, pentru ca sa-l inscriem in pleiada poetilor meritorii
ai României... Nu volumuri numeroase constituie gloria unui autor,
ci ades o pagina numai, iesit a din inima si inspirata de adeva ratul
geniu. Rouget de Lisle a compus numai Marseileza si a r a mas
nemuritor!
Plin a-s, plina de str a ini
Ca sesul de ma r a cini!
Plina-s, plina de dusmani
Ca Putna de bolovani!
De când neamtul m-a luat
Multe lacrimi-am va rsat
+-am fa cut fântâna-n sat
Dusmanii de ada pat!
Dridri 141
CORADINI
Pe coperta unei publicatii ilustrate, apa ruta la Paris sub titlul

de: Diable à Paris, figura desenat un diavol ca lcâ nd pe harta
capitalei Franciei, insa un diavol elegant, fasionabil, având un
chip artistic, fin, frumos si spiritual. Coradini sema na cu el la fat a
. Na scut la Iasi dintr-un tat a italian si o mama româna, el
intrunea calit a tile ambelor ramuri din marea familie latin a :
spirit vioi, talente pentru muzica si desen 1, geniu poetic menit a se
dezvolta; pe lânga acestea poseda cunostinta mai multor limbi:
italian a , germana, polona si franceza, in care ii placea a compune
scrierile sale. Un singur articol a scris in limba româneasca si l-a
publicat
intr-un calendar din Iasi sub titlul: Hai la vorba!
Coradini, pâna a nu veni la Moldova, luase parte la revolutia
polona, fiind inca foarte t âna r, si publicase in Paris un volum de
poezii franceze: les Chants du Danube, dintre care una a fost
tradusa, pusa pe muzica si cântata de toate bandele de la utari de
pe la 1841. lata acel cântec:
}n zadar alerg pa mântul,
}n zadar ma ostenesc,
Chipul t a u in tot minutul
}naintea mea-l privesc.
Tu esti raza vietii mele,

Eu pe tine te iubesc,
Pentru tine cat ma rire,
Pentru tine pa timesc.
Ah! iubito, ca tre tine

Eu m-am prins cu jura mânt
Sa-ti pastrez a mea iubire
+i-n viat a , si-n mormânt.
1
Multi se înseala a scrie desemn în loc de desen f a r a a observa ca cuvântul
semn se traduce în limba franceza prin cuvântul signe si prin urmare a desemna
insemneaza designer, iar nu dessiner aV. A.i.
Peste marginile lumii

Soarta de m-ar depa rta
Gândul meu va fi la tine
+i in veci nu te-oi uita.
Iat a-ma acum aproape

Lânga tine-inger
ceresc!
Vin din lume, de departe,
Ca sa pot sa te-nt âlnesc.
+i sa-ti zic inca o data

Ca tu esti al meu odor,
+i pe sânul t a u, iubito,
Sa tr a iesc, sa cânt, sa mor!
Aceast a traducere fost-a ea fa cuta de insusi Coradini sau de altul
careva, nu se stie, dar ceea ce se poate constata din volumul Les
Chants du Danube este ca autorul avea scânteie poetica. Mai multe din
bucatile cuprinse in el se deosebesc prin o inspiratie puternica: precum
acele intitulate à Rome, Rome au poète, à Napoleon etc.; altele iar prin
o vie simtire de patriotism, precum acele à la Moldavie, la patrie,
altele iar prin un lirism plin de emotiune si de fantezie.
Venirea t âna rului poet in tar a a fost bine primita de toti, fie
ba tr âni sau tineri, si ideile sale liberale au adus un util concurs
propagandei intreprinse de junimea din anul 1840. }n timp de
sapte ani cât a stat la Iasi, Coradini a compus multe opere in
versuri si in proza: balade, poezii diverse, romane, maxime, insa
toate aceste manuscripte s-au pierdut impreuna cu dânsul, dupa
ce intrarea rusilor in Moldova, la 1848, l-a obligat a se depa rta
din tar a . De atunci nu se mai stie ce au devenit poetul si bagajul
sa u literar.
Ultima dat a ce am avut multumire a-l mai vedea a fost in toamna
anului 1848, la Visbaden, unde l-am int âlnit in treaca t.
}n urma, toate cerceta rile mele nu au izbutit a afla adeva rul in
Dridri 143
privirea lui. Diverse vuiete au circulat despre dânsul: ca ar fi murit la

Napoli, ca ar fi plecat in Rusia in calitate de secretar al unei printese,
ca ar fi devenit fotograf si s-ar fi stabilit la Tobolsk etc.;
insa nici una din aceste vesti nu s-a adeverit. Ne r a mâne dar trista
alternativa de a considera pe Coradini ca pe un român cu totul pierdut
pentru noi, fa r a a se sti ma car in care colt de pa mânt se afla
mormântul sa u, si totodata profunda regretare de pierderea
pretioaselor sale manuscripte. 1
GEANTA LUI MO+ COSMA
Mos Cosma era pe la 1872 (zic era pentru ca nu stiu de mai tra-
ieste inca) un ba trân ca de 60 de ani, cu fata curata ca inima lui, cu
barba si plete albe, cu ochi vioi de om de munte, cu spirit glumet, dar
intelept, cu graiul vesel si dezmierda tor. El locuia din copila rie la
Vrancea si era cunoscut sub denumirea de Mos Cosma Vioara, caci
era la utarul nuntilor si al horelor si purta pretutindeni cu el o mica
vioar a, pe care o tinea intr-o geanta de piele impreuna cu niste
hrisoave de o veche razesie pierdut a prin judecati. Acest instrument
primitiv compunea toata averea lui, insa mai avea el o comoara ne-
pretuita, care platea milioane in ochii mei, si acea comoara era
memoria rara in care se pastrase multime de cântece batrânesti,
balade, legende, traditii istorice, tot ce caracterizeaza pe un bard
poporal.
Mos Cosma, in prima vara anului 1872, veni la Mircesti, trimis de
un fost servitor al meu, care imi cunostea gusturile, si care se asezase
de trei ani in muntii Vrancei. Acea vizit a neasteptata am considerat-o
ca o favoare ca zuta din cer, caci zilele ce am petrecut cu el mi-au
amintit frumosul timp al tineretii, pe când am cutreie-
1
Agentul nostru de la Roma ar putea sa faca oarecare cerceta ri, prin
ajutorul guvernului italian. Poate ca mai exista vreo ruda de-a lui Coradini
la Florenta si prin ea sa se afle ce a devenit poetul dispa rut aV. A.i.
rat o parte de munti si de va i ale Moldovei pentru descoperirea

tezaurului de cântece poporale ce s-au publicat la Bucuresti.
L-am tinut doua sa pta mâni cu mine, dându-i de mâncat si de
ba ut, da ruindu-l cu haine si cu bani, si primind de la el o colectie
de balade si de diverse alte poezii vechi, pe care le-am prescris din
fuga in vreme ce el mi le-a cântat. }n toata dimineata, ne asezam
la umbra si ii ziceam in gluma:
— Mos Cosma, ce mai ai in geanta?
— Multe! cuconasule; imi r a spundea unchiasul. Geanta mea
ii ca izvorul cel bun; cu cât scoti din el, cu at ât el da apa mai
multa si mai limpede.
+i apoi, acordându-si vioara, bardul meu incepea a cânta cu
un glas dulce, desi cam r a gusit de timp, si pe fiecare zi comoara
ce adunam din gura lui crestea, crestea, fa r a ca sa ma pot sa tura
de frumusetile ei. Astfel se face ca acum am dinaintea mea o
movila de pietre scumpe amestecate la un loc, unele cam sterse,
altele cam stirbe, insa toate pastrând o valoare necontestabila.
Trebuie sa le curat, sa le dau forma si lustrul lor primitiv, sa le
coordonez precum am facut cu cele publicate pâna acum; si ma
rturisesc ca perspectiva acestei lucra ri imi produce aceeasi multumire
ce trebuie sa o simt a un amator de tablouri, care ar descoperi sub
culorile afumate ale unei pânze lepa date un tablou de al lui Rafael. }
nsa ce-o fi devenit Mos Cosma? Ce-o fi devenit vioara lui ? Poate ca
astazi au devenit cenusa! Iata una din sculele gentii lui:
STROE PLOPAN
Sus pe muchea dealului 1
Merge-n voia calului
1
Este de însemnat ca toate drumurile vechi treceau pe muchea dealurilor
si aceasta din doua cauze: una ca la timpuri ploioase, apele scurgându-se pe
coaste, muchea r a mânea goala si se usca mai degraba; cealalta ca de pe
în a ltime românii za reau de departe pe dusmani, si astfel erau feriti de
surprinderi aV. A.i.
Dridri 145
Un bujor de Ca pitan,
Ca pitan Stroe Plopan
Care poarta buzdugan.
El arunca ochi de sus
Când pe valea din apus,
Când pe sesul inflorit
Din a dreapta-n r a sa rit;
+i tot cata ca sa vada
N-a za ri cumva o
prada Ici in zare, colo-n
zare Dup-a inimii
oftare.
Ciocârlia sus cânta,
Iar voinicul tot ca ta
+i din gura cuvânta:
„Caci nu am aripa ta
Ciocârlie neva zuta,
Pa sa rica-n cer pierduta!
Ca ci nu am eu zborul t a
u Sa ma-nalt in cer si eu
Ca sa va d in depa rtare
De vin hoardele t a tare
Sa r a peasca si sa fure
Fete mari cu ochi de mure,
+i copii de patru ani
Copilasi de cei ba lani!1
Cum mergea si cum gra ia
Iat a , ma re, ca za rea
Lâng-o apa, chiar pe mal,
Un foc mare str a lucind
Printre sa lcii pâlpâind,
+i-mprejurul focului
Trei t a tari st ând
locului,
+i frigând un miel furat
}ntr-o furca aninat;
Caii lor pasteau deoparte:
Iar la umbra, nu departe,
1
Copilasii români, cât sunt în vârsta frageda, au pa rul de tot balan aV. A.i.
Se bocea o mândra fat a

De o salcie legata,
+i plângea biata copila
De umplea crângul de mila!
Dar pa gânii o priveau
+i privind-o crunt r âdeau,
+i ziceau in limba lor:
„Mult pla teste ist odor,
Ca ci e fat a de bun soi
+i-i ca trestia la boi,
+i-i ca luna la obraz,
Numai buna de-un viteaz.
Ghirai Hanul pentru ea
Ne va da chiar ce n-om vrea
+i caftane de sultani,
+i cincizeci de pungi de bani!“
Cât Plopan ii auzea
Calul iute-si repezea:
„Bun a ziua, ma i t a tari!
Voi, de fete buni pra dari!
Spuneti mie fa r a teama,
Fa r a teama dati-mi seama:
Ori vi-i roaba de vânzare ?
Ori vi-i roaba de schimbare?
De-i pe schimb, eu mult voi da,
Caci cu zile v-oi lasa;
De-i pe plata, eu sunt gata
De la voi sa cumpa r fata
Nu cu aur si caftan,
Ci cu da ri de buzdugan.“
Ta tarimea iar r âdea;
Din trei unul r a spundea:
„Auzit-ati, auzit
Pe românul indracit?
Cica-i prins de mare dor
Ca sa mearga plutitor
Când sub valuri, când in soare,
Pe sub apa curga toare,
Dridri 147
Pân-in Duna rea cea lat a ,

Pân-in marea tulburata!...“
Vai de lume, vai de ea!
Bine vorba nu sfârsea,
Buzduganul se-nvârtea
Ca un uliu s-aba tea
Pe pa gâni in loc turtea;
Apoi mândru se-ntorcea,
La copila se ducea
+i cu glas voios zicea:
„Cine-mparte, parte-si face
Cum ii dorul, cum ii place.
Pe t a tari i-am impa rtit.
| ie, draga fat a-mare,
}ti fac parte de sca pare,
+i-mi las parte pentru mine
Ca sa ma insor cu tine.“
Iar copila ce zicea?
Za u! ca nu se mai bocea
Pa ru-n fat a-si aducea 1,
Cu voinicul se ducea!
Fie calea lor usoara
Cu foc lin la inimioara,
Cum e scris, cum e menit
Când e timpul de iubit.
V. ALECSANDRI
1
A-si aduce pa rul in fat a , sau a-si acoperi gura cu mâna, este un semn de
rusine pentru românce aV. A.i.
aVASILE POROJANi
Mircesti, 1880
Amice,
Am pierdut in zilele trecute un tovaras de copila rie care purta un
nume mai mult de satra decât de salon, caci se numea Porojan! El a
fost unul din robii nostri, tigan lingurar de soiul lui, insa pitar de
meserie.
Ma rturisesc ca m-am simtit cuprins de-o adânca mâhnire
când am aflat ca el s-a mutat cu satra pe ceea lume, ca multi din
contemporanii mei, boieri, t a rani si tigani, cu care m-am inca lzit
la soarele Moldovei timp de juma tate de secol si mai bine! Am
pierdut in Vasile Porojan pe cel de pe urma martor al inceputului
vietii mele, rivalul meu in jocul de arsice si in azvârlitura de pietre
pe deasupra bisericii Sfântului Ilie din Iasi, vecina cu casa pa rin-
teasca.
Valurile lumii si treptele sociale ne-au despa rtit de mult unul
de altul; eu in a lt ându-ma pe scara mai pâna in vârful ei 1 si
el r a m â n â nd jos fa r a a putea pune piciorul nici m a car pe int
âia treapt a ; insa acum 50 de ani eram am â ndoi egali dinaintea
soarelui, fiind deopotriva pârliti de dânsul, si formam o pereche
nedespa rtit a de cum r asa rea lumina zilei pâna ce apunea.
Poamele din gra dina nu apucau niciodata a se coace din cauza
noastra,
}n 1858 Alecsandri figura pe lista celor 38 de boieri dintre care in ianuarie

1
1859 avea sa fie ales domnul Moldovei si la un moment dat s-a pus destul de
serios problema alegerii lui.
Dridri 149
ca ci amândoi stiam a ne acata ca veveritele pe vârfurile cele mai nalte

ale copacilor roditori. Evreii nu mai indra zneau a trece pe strada casei
noastre din cauza zbura t a irilor de pietre cu care ii
improscam.
Mesteri in arta de a fura merele si perele de pe crengi; indra z-
neti la asaltul stogurilor de fân, din vârful ca rora ne pla cea a ne
da de-a rostogol; neobositi la „puia-gaia“, la „poarca“, la „t ârca“
si chiar iscoditori de noi jocuri, eram m â ndri unul de altul!...
Singura deosebire ce exista intre noi doi consista intr-aceea ca
pentru fa rdelegile noastre copila resti, numai Porojan era pedepsit
de ca tre jupâneasa din casa, mama Gahita! Câte ba t a i a mâncat
el, sa rmanul, pe socoteala mea!... De-abia sca pat din m âinile
jupânesei cu chica topor si cu obrajii bujorati de palme, el alerga la
mine si, uit ând usturimea, ma indemna sa ne juca m in puf. Eu
il mângâiam, dându-i câteva parale turcesti ca sa cumpere halvita
si simit, doua friandize, cum zic francezii, doua Delicatessen, cum
zic nemtii, pentru care Porojan era in stare sa-si vânda ca ciula
daca ar fi avut-o, si eu in stare sa-mi dau papucii din picioare.
Ce talent avea el pentru confectionarea arcelor de nuiele cu
sa geti de sindrila! Cum stia de bine sa inalte zmeie de h ârtie
poleita pâna sub nori si sa le trimita r avase pe sfar a!... Acele
zmeie cu cozi lungi erau fabricate de dasca lul bisericii si purtau pe
fata lor urma toarele cuvinte scrise cu slove chirilice:
„Afurisit sa fie cu tot neamul lui si sa arda in ja raticul iadului acel
care ar gasi acest zmeu ca zut si nu l-ar aduce in ograda Sfântului
Ilie.“
Zmeul sfora ind purta acest blestem pe deasupra orasului, fiind
pândit de toti ba ietii mahalalelor, si când i se int âmpla sa cada
din va zduh, devenea prada lor; blestemul nu producea nici un
efect, din cauza ca hotii nu stiau carte; insa Vasile Porojan pleca
indat a ca sa-si ga seasca paguba, sa rea peste za plazuri, peste
garduri, pâna ce da de hoti, incepea cearta cu ei, si câteodata
izbutea a se intoarce cu o bucatica din coada zmeului in mâna,
iar mai adeseori el venea cu pa rul vâlvoi si cu ca masa rupta.
Atunci fata lui se posomora si ochii lui se aprindeau de dorul

r a zbuna rii. Cu o iscusint a de salbatic, el isi prega tea armele,
adica o piatra rotunda legata de capa tul unui pac de sfar a , si când
vedea pe deasupra capului in a lt â ndu-se vreun zmeu str a in,
deodat a azvârlea piatra in va zduh si o azvârlea cu at âta ma
iestrie, incât piatra zbura totdeauna pe deasupra sforii zmeului si
ca dea iar lânga el.
— Al nostru-i, cuconasule!... striga Porojan cu glas triumfa tor;
si, in adeva r, tr a gând sfara lui incâlcita de acea a zmeului, acesta
in curând ca dea in mâinile noastre.
Ce bucurie!... Nici o comoara nu putea pla ti acea izbânda.
Tovar asul meu, pe lânga aceste dispozitii de stiint a
strategica,
mai poseda si apleca ri artistice; el suna din drâmba cu un talent
la care nu am putut ajunge niciodata si pe care il admiram mai mult
decât am admirat mai târziu talentul lui Liszt... stia sa imiteze
suierul serpilor si sa-i cheme astfel la el când ne ra taceam impreuna
prin fânatele inflorite din lunca de la Mircesti... si insa toate aceste
aptitudini ale lui fiind nesocotite, el a fost destinat a deveni pitar.
}ntr-o buna dimineata Porojan a fost dat pe mâna unui brutar
pentru ca sa invete a pla ma di pâini, ciurecuri, colaci, cozonaci etc., si
eu am fost trimis la pansionul dlui Victor Cuénim 1 ca sa
invat tot ce se putea invata pe atunci: un pic de frantuzeasca, un
pic de nemteasca, un pic de greceasca si ceva istorie, si ceva
geografie pe deasupra.
Adio, nepa sare a copila riei! adio, libertate! adio, fericire!
Ce-o fi patit tovarasul meu sub lopata brutarului, nu stiu, dar cât
pentru mine, imi aduc aminte ca, lipsit de Porojan, imi pa rea ca eram
o fiint a fa r a umbra.
Acea viat a noua de scolar inchis in sala de studiu, ghemuit pe un
pupitru si condamnat a inva ta pe de rost verbe franceze,
1
+coala particulara din apropierea Iasilor, intemeiata in martie 1828 de
francezul Cuénim, fost ofiter in armata lui Napoleon.
Dridri 151
germane si grecesti 1; obligatia de a ne trezi dimineata in sunetul

unui lighean de alama lovit ca un tam-tam chinezesc de doamna
Cuénim; sila la care elevii erau supusi de a mânca bucate cu care
nu erau deprinsi; o mie de mici mizerii ce sunt legate de bietul
copil iesit din casa p a rinteasca , foamea, frigul, neodihna si
examenele zilnice ale profesorilor ma adusesera la o desperare
amara... Desi luam parte la jocurile camarazilor mei când suna
ora de recreatie, insa cea mai scumpa petrecere a mea consista
intru a ma sui pe capra unei tr a suri vechi si pa r a sit a sub o sura
deschisa din toate pa rtile. De-acolo priveam cu melancolie dealu-
rile Socolei, miscarea nourilor pe intinderea cerului, trecerea
cârdurilor de cocoare prin aer, drumul vestit al Bordei ce ducea
in | ara de Jos si mai ales orizontul albastru, orizontul necunoscut
si plin de-o atragere misterioas a ... Dorul de cala torii se desteptase
in mine de câ nd intr-o noapte doi scolari, fratii Cuciuc, ne povestisera
nenorocirile lui Robinson Cruzoe, si de-atunci mintea mea devenise
un muzeu de tablouri ce reprezentau cora bii sfa r- mate de st ânci,
valuri de mare umflate cât muntii, cete de salbatici care frigeau
oameni pentru ospatul lor etc.
1
Obiceiul era la pansion de a invata lectiile pe de rost. Elevii cei mari,
studiind istoria, ajunsesera la secolul al XVII-lea si recitau in gura mare pasaje
din istoria Germaniei. Sala r a suna de cuvintele: paix de Westphalie... paix de
Westphalie, care mi se tip a rise in creieri, fa r a ca sa stiu ce insemneaza, dar
ele mai t ârziu mi-au fost de mare ajutor intr-un moment foarte critic. La
1836, trecând examenul de bacalaureat la Paris, profesorul de istorie ma
intreaba cum se numeste pacea care a pus capa t razboiului cunoscut sub numele
de ra zboiul de 30 de ani? N-aveam nici o cunostinta de istoria evului mediu si
ra masei mut dinaintea profesorului. Moment grozav, caci de la raspunsul meu
atârna soarta examenului!... Deodata incepu sa-mi rasune capul de cuvintele
„Paix de Westphalie“, auzite cu patru ani mai inainte si, in nedumerirea ce ma
cuprinsese, am rostit cu glasul uimit: „Paix de Westphalie!“
— Très bien! mon ami... a replicat profesorul si mi-a dat o bila alba.
Mult am binecuvântat pansionul dlui V. Cuénim când am aflat ca am fost
primit bachelier ès lettres aV. A.i.
Mare inr âurire au exercitat asupra imaginatiei mele de copil

int âmpla rile lui Robinson povestite de fratii Cuciuc! Acesti elevi
aveau o memorie extraordinara si aptitudine la invata tura, doua
calit a ti care erau de natura a-i duce departe... daca nu i-ar fi dus
in spânzura toarea de pe Câmpul Frumoasei, ca paricizi, indemnati la
crima de insasi mama lor 1...
Un rege alungat din tara lui si-o fi aducând adeseori aminte
de tronul sa u aurit. Astfel imi aduc aminte eu de capra tr a surii
de sub sopron. }n momentele ce stam urcat pe ea, imaginea lui
Porojan trecea pe dinaintea ochilor mei tintiti, insa nu neagra si
vesela, ci pudruita cu faina si umilit a de aceasta albeata nefireasca
. Dup a d â nsa veneau figurile celorlalti robi, servitori din casa
pa rinteasca , si anume: Stoica, vizitiul t a t âni-meu, care avea
mania de a fura tingirile cu bucate din curtile boieresti pe unde pa
rintele meu se ducea in vizit a si le ascundea in la dita tr a surii, fa r
a a se gândi ca va fi tr a dat de mirosul bucatelor si de zânga nitul
tingirilor hurducate pe pavea. Ana, femeia lui, pe care el cerea sa o
lase, sub cuvânt ca: i s-a invechit tiganca. Costache, buca tarul,
care nimerea foarte bine sarmalele, ihnelele, ostropaturile etc., dar
se
incurca in blanmangele, ca ci le da un miros de sa pun... inde 2, era
obligat sa le ma nânce intregi. Casandra, Maria si Zamfira, trei
fete frumoase pe care mama Gahita le luase cu de-a sila din
tiga nimea de la Mircesti, pentru ca sa le creasca in casa, sa le
deprinda a coase la gherghef etc. Casandra, alba ca o fata de boier,
se inamorase de Postolache, cobzarul de la tar a , si dorea sa se
ma rite cu el, insa jupâneasa o ca sa tori fa r’ de voie cu Costache
buca tarul, obligând pe Postolache sa-i cânte la nunta! Zamfira,
mai norocita, izbuti a fugi cu Didica scripcarul, de la care am
adunat mai multe cântece poporale, si a duce o viat a nomada cu
iubitul ei pâna a muri, nu se stie cum si unde.
1
Vezi si: G. Sion, Proz a. Suvenire contimpurane , Bucuresti, Editura pentru
literatura si art a , 1956, p. 166-191.
2
De aici (lat.); aici cu sensul: drept urmare.
Dridri 153
Cât pentru Porojan, el deveni un pitar de frunte sub ciomagul

profesorului sa u si fu ridicat la rangul de ciurecar al casei. Cariera lui
fu astfel desenata pe gura cuptorului cu litere nesterse de carbune!...
Domnii tarii puteau sa se mazileasca, datinile puteau sa se schimbe in
Moldova, fata lumii putea sa se prefaca in orice mod; eu, tovarasul lui
de odinioara, puteam sa devin, din simplu comis ce eram, postelnic
mare, ministru, domn chiar!... Porojan avea sa ra mâie pitar si numai
pitar pâna la sfârsitul vietii sale!... Stranie nedreptate a soartei!
Din ziua trist a a despa rtirii noastre numai duminicile ne mai
int âlneam in curte, când ne intorceam de la pansioanele noastre,
si atunci recâstigam tot timpul pierdut cu studiul... Ambitia noastra
era de a chiti si a zbura t ai cu pietricele late si rotunde pe palamarul
bisericii Sfântului Ilie, când el, suit in clopotnita, ba tea toaca,
execut ând variatii fantastice cu ciocanul de lemn pe scândura
spânzurata ala turi cu clopotele. }ntr-o zi avui satisfacerea de a-l lovi
peste mâna tocmai când obtinea un admirabil efect de toaca. Auzira
m un racnet in naltul cerului si pe urma o grindina de ameninta ri
care ca deau de sus pe capul nostru. Fiind insa ca distanta ce ne
despa rtea de palamarul virtuos era mare, i-am raspuns prin o noua
bombardare
si, ca partii, am rupt-o de fuga voiniceste. Victima noastra se plânse la
dascal, dascalul la diacon, diaconul la preot, preotul la jupâneasa
Gahita. Rezultatul acestor plângeri succesive a fost ca indata fura m
prinsi pemprejurul bisericii si dusi dinaintea maicii mele, care ma
dojeni putin cu blândete, si apoi ma sterse de sudoare pe obraz... Iar
Porojan pla ti gloaba pentru amândoi... Sa rmanul! Mult l-a costat
onorul de a fi tovarasul de nebunii al cuconasului!
Asemenea o pati si inainte de a fi dati la invata tura.
Pe la 1827 aveam de profesor pe caluga rul Gherman 1, acel care a
vândut lui Gr. Ghica-vod a manuscriptul lui +incai 2. El sedea la
1
Gherman Vida, maramuresean de origine, autorul Gramaticii practice
româno-frantuzesti, tip a rit a la Buda in 1833.
2
Hronica românilor si a mai multor neamuri..., publicata abia la 1853, la Iasi,
dupa manuscrisul adus de acest Vida.
noi si, afara de mine, avea si alti elevi externi, dintre care pe M.
Koga lniceanu. Acesta venea in toate zilele, imbra cat in anteriu
de cutnie si purtând un islic rotund de piele de miel sura... Vai de
nenorocitul islic! El devenise o minge in mâinile noastre si ne atra
gea oca ri aspre din partea pa rintelui Gherman, ba uneori chiar
si palme. Cum sa ne r a zbun a m? Vasile Porojan gasi modul de
r a zbunare!... Dasca lul nostru avea obicei sa doarma dupa
amiaza
si sa hora iasca de se r a suna ograda. El atunci se afla intr-un soi
de letargie din care nu l-ar fi trezit nici tunul. Profit ând deci de
aceasta imprejurare, ne-am apucat de am zugra vit cu cerneala
visinie sprâncenele, barba si mustatile ca luga rului. Efectul
produs a fost de minune!... Pa rintele Gherman nu mai indra zni sa
iasa in lume vro doua luni de zile pentru ca sa scape de glumele
oamenilor, iar bietul Porojan fa cu pentru prima oar a cunostint a
cu sfântul Neculai din cui.
Sunt dator insa a m a rturisi ca amicul meu stia s a rabde
suferintele cu un stoicism antic. Nici tipa, nici va rsa lacrimi, dar
plângeam eu pentru dânsul.
}n sfârsit suna ora unei despa rtiri complete!... }n vara anului
1834 dnul Cuénim dusese elevii sa i pe malul Prutului pentru
petrecerea vacantelor. Eram in gazda pe la casele t a r a nesti din
satul X... si ne ga seam la largul nostru: veseli, nebuni, zburdalnici
ca r ândunelele. }ntre sat si r âu se ridica un buchet de copaci rari
si pletosi, care devenise arena jocurilor noastre. Ad a postiti la
umbra lor, priveam cazacii de pe cela mal, inarmati cu sulite lungi,
si când ne sca ldam strigam la ei: zdraste ciolovec1, ca si când am
fi salutat pe Cesar.
+edeam intr-o amiaza culcat la tulpina unei r a chite, crezându- ma
ca-s Robinson Cruzoe si asteptând sa apara de dupa copaci o ceata de
sa lbatici, când za rii deodata figura lui Porojan.
— Vasile!... am strigat cu bucurie... Vasile!...
1
Noroc, ba ieti (rus.)
Dridri 155
— Eu, cuconasule, r a spunse Porojan. Am adus o scrisoare a

boierului lui domnul Cuénim.
— +i te-a trimis pe tine?
— Ba nu; dar m-am luat pe urma slujitorului de la Visterie, care
a fost insa rcinat cu scrisoarea. }mi era dor sa te mai va d o data,
cuconasule, pân-a nu te duce la Paris.
— La Paris? eu?
— Asa... am auzit vorbind fetele de sus, ca boierul a hota r ât
sa te trimita la carte, tocmai in fundul lumii... si am venit sa te
rog ca sa ma iei cu d-ta.
— Lasa pe mine, Vasile... fa r’ de tine nu ma duc, am r a spuns
cu siguranta.
}nsa peste vro zece zile mi-am luat adio de la maica mea, care
plângea, de la tatul meu, care se st a pânea ca sa nu plânga, de la
frate, de la sora, de la mama Gahita, de la servitori si am plecat,
la sând in urma mea pe bietul Vasile Porojan... Ochii lui se umplu-
sera de lacrimi pentru int âia oara de când il cunosteam. Am plecat
odata cu Alexandru Cuza, ca ruia norocul ii rezerva tronul Româ-
niei, cu va rul sa u, N. Docan, si cu pictorul Negulici, care a murit
la Constantinopol in urma evenimentelor de la 1848. Conduca to-
rul si guvernatorul nostru era insusi secretarul vestitului Corai 1,
dnul Filip Furnasaki.
Cinci ani intregi am stat in Paris, cercâ nd, dup a dorinta
pa rintelui meu, sa ma prega tesc pentru studiul medicinei, apoi
pentu studiul dreptului... Cercare zadarnica, fiind contrara imagi-
natiei mele vagabonde si apleca rii mele pentru literatura...
La intoarcerea mea in tar a , pe la sfârsitul anului 1839, dupa o pla
cuta ca la torie prin Italia, am ga sit casa pa rinteasca completa...
Porojan singur lipsea, ca ci fugise a doua zi dupa plecarea mea la
Paris si nu se mai intorsese la st a pâni de frica zgardei cu coarne de
fier si mai cu seama de groaza politaiului Urzica, prin mâinile
1
Korais Adamantios (1748-1833), filolog grec.
Dridri 157
ca ruia era obicei sa treaca toti tiganii lenesi, t âlhari sau prea
iubitori de libertate... Nu trecu insa mult timp si el apa ru in curte,
ca ci auzise de intoarcerea mea. Dorul de mine il fa cu sa infrunte
asprimea pedepsei ce meritase... dar am avut nespusa multumire
de a-l sca pa si de a-l reintegra iar asi in postul sa u de pitar al
casei. Dupa moartea pa rintilor mei, am eliberat toti robii nostri,
voind astfel sa recunosc amicia lui Porojan pentru mine. Frumoasa
zi a fost aceea când, din balconul casei de la Mircesti, am
declarat
tiganilor adunati ca sunt liberi! Ca nu li se vor mai lua copiii pentru
a fi crescuti si deprinsi ca servitori in casa boiereasca si ca pot sa
mearga unde le place fa r a impiedecare din partea nima nui.
Surprinderea lor s-a manifestat prin o exclamare sa lbatica, si
bucuria lor prin o mie de sa rituri desa ntate, ca oameni muscati de
tarantela. Vreo trei ba tr âni insa au inceput a plânge si a-mi zice:
— Sta pâne, st a pâne, ce ti-am gresit ca sa ne urgisesti astfel,
pa ca tosii de noi?!... Ne faci slobozi?... Cine o sa ne poarte de grija
de azi inainte?... Cine o sa ne hra neasca, cine sa ne imbrace, cine
sa ne cunune, cine sa ne ingroape?... Sta pâne, nu te indura de
noi si nu ne depa rta de mila ma riei tale!
Vorbe desarte pentru multimea ce intrase in paroxismul be-
tiei!... Toti, pa r a sindu-si bordeiele, plecara a doua zi cu tot avutul
lor ca sa mearga... Unde?... Nu o stiau nici ei, dar se pornira ca
sa calce peste orizont si sa afirme dreptul lor de oameni liberi...
Laia se opri la cea int âi crâsma, pentru ca sa celebreze noua lor
pozitie sociala , apoi se opri la a doua cr âsm a , pentru ca s a
cinsteasca in sa na tatea cuconasului, apoi se opri la a treia, pentru
ca sa boteze cu vin libertusca, apoi la a patra, pentru ca sa guste
daca rachiul liber e mai bun decât cela lalt etc., etc., si astfel au
dus-o intruna pâna ce, bându-si pâna si ca ciulile si apucându-se
de furturi, au ajuns in inchisorile de la Roman, de la Piatra si de la
Baca u.
Peste sase luni, s-au intors cu totii la Mircesti, goi, bolnavi, morti
de foame, inghetati de ger, si au ca zut in genunchi cu ruga minte
ca sa-i primesc iar robi ca in vremile cele bune, dupa cum spuneau
ei... Aceast a reintoarcere de bunavoie la sclavie m-a facut a cugeta
mult asupra modului de a libera popoarele ce sunt sclave din
na scare si m-am convins ca pe cât e de neomenos faptul de a lipsi
pe un om de libertate, pe at ât e de necumpa tat faptul de a libera
deodata pe un sclav fa r a a-l prega ti la fericirea ce-l asteapta si a-l
feri de neajunsurile unei liberta ti pripite.
Porojan insa nu impa rt asi soarta celorlalti tigani. Devenit liber, el
se duse sa exerciteze in tinuturi meseria lui de pitar si in sfârsit se
stabili la Piatra. Astfel ne pierdura m din vedere ani indelun- gati... Mi
se spusese chiar ca ar fi murit!...
}ntr-o zi, pe câ nd sedeam la masa in umbra copacilor din
gra dina de la Mircesti, za resc un str a in cu surtuc de nankin si cu
picioarele goale... Figura lui nu-mi pa rea necunoscuta... o privesc
cu luare-aminte... Ce s a va d?... Porojan!... Cine poate spune
bucuria mea?... Tovarasul meu de copila rie! tr aieste! iata-l!... iata-
l plângând si sa rutându-mi mâinile!... Nu stiam ce sa-i dau ca
sa-i fac multumire... }mi venea sa-l poftesc la masa; sa-i propun
o partida de arsici.
Dupa cele int âi momente de uimire, el imi povesti odiseea lui,
un lung sir de mizerii omenesti, apoi se ruga sa-l primesc a fi pitar
la Mircesti, zicând ca voieste sa moara unde s-a nascut. Am primit
cu recunostint a , l-am imbra cat din cap p â n a -n picioare, i-am
hota r ât o leafa buna si i-am ga tit o odaie deosebita in ograda. El
s-a instalat si dupa doua zile s-a fa cut neva zut impreuna cu un
cal al va tafului!
De-atunci l-am mai int âlnit o data la Piatra, sla ba nogit, plin
de reumatisme, plecat spre pa mânt de aspra mâna a ba tr ânetii
si dezgustat de lume. Sa rmanul! a pa r a sit-o in sfârsit, lu ând cu
el partea aceea din tabloul social care ne arata familiile boieresti
inconjurate de servitori tigani, precum erau casele patricienilor
romani, pline de sclavi adusi din lumea intreaga.
Dridri 159
MARG{RITA
}n una din serile iernii de la 1850, palatul X din orasul Iasi era
luminat ca pentru o serbare mai deosebit a . Toate ferestrele
str a luceau pe intunecata lui fatada, si treca torii din strada mare
za reau inla untru un mare numa r de dame si cavaleri inotând in
valuri de lumina. Un lung sir de calesti elegante se opreau una
dupa alta la scara, si din ele se coborau alte dame si alti cavaleri
int â rziati, care se suiau repede la r â ndul de sus, in sunetul armonios
al unei orhestre si intrau apoi in salonul cel mare al palatului.
Acea sala ornat a cu oglinzi nalte câ t peretii si cu l a zi de
portocali, insirate de-a lungul colonadei de marmura ce sustinea
galeria muzicantilor, acea sala, zicem, cuprindea in sânu-i tot ce poate
incânta privirile si inchipuirea: toalete pariziene de gustul cel mai
perfect, briliante str a lucitoare, flori exotice, policandre numeroase de
bronz aurit si mai cu seama figuri tinere, frumoase, vesele si mult
adimenitoare. Toate acestea formau un tablou magic!
Focurile pietrelor scumpe se unea cu razele scânteietoare ale
ochilor; parfumul imba t a tor al florilor se inalta in va zduh cu
armonia orhestrei, si lumina candelabrelor se reva rsa ca un val
de aur pe fruntile, pe bratele si pe umerele albe ale damelor. Stra
lucit a era intr-adeva r acea adunare, ca ci venise sa asiste la
cununia celei mai frumoase flori din aristocratia Moldovei, a
domnisoarei Marga rita X.
}n asteptarea acelei serba ri, damele asezate pe canapelele de

jur imprejurul salonului vorbeau cu cavalerii de frumusetile
miresei si se prega teau vesel pentru balul ce era sa urmeze dupa
ceremonia nuntii. Deodata usile unui alt salon mai mic se deschise-
r a si Marga rita, intova r asit a de maica-sa, se ara t a in toata
pompa toaletei de mireasa si in toata ma reata ei splendoare.
Damele se scular a repede ca sa o vad a mai bine, iar cavalerii,
adunati gra mada in fata ei, se inchinara ca dinaintea unei tinere
regine. Un lung fior de uimire trecu prin inimile tuturor.
Marga rita si cu maica sa, dupa o scurta oprire, se indreptara
ca tre usa din fund care ducea la capela palatului. Ajung ând insa
la acea usa, copila se opri si se inga lbeni pe fat a dând cu ochii de
un t âna r care, galben ca si dânsa, i se inchina profund pentru ca
sa-si ascunda tulburarea. Aceasta scena muta, ce cuprindea un
mister adânc, trecu neva zuta de nime, si mireasa, urmând dupa
maica sa, care o tr a gea de mâna, iesi din salon. Damele si cavalerii
se indreptar a in grab a spre capela unde era s a se celebreze
cununia, iar t âna rul, ra mas singur, ca zu pe un jilt cu inima
zdrobita de o cruda suferinta; ochii i se umplura de lacrimi, si
moartea ii apa ru ca o binefacere dumnezeiasca!
Dupa o ora, societatea se intoarse in salon, felicit ând pe socri
si pe tinerii insurati, dupa vechiul obicei. Socrii plini de bucurie
si noul insurat, glorios de fericirea lui, multumeau in dreapta si
in st ânga, pe când Marga rita se tinea deoparte, in t a cere, ca o
statuie de marmura alba; numai ochii sa i da deau inca semne de
viat a prin dou a lacrimi dureroase in care se reflecta veselia
adun a rii.
Tâna rul de care am vorbit si pe care il vom numi Alexis se
apropie de dânsa si ii zise cu glas uimit:
— Dati-mi voie, doamna mea, sa adaug si eu felicit a rile mele pe
lânga toate complimentele câte ati primit in asta seara. Toti v-au
adresat ura ri de fericire; eu va doresc implinirea dorintelor ce ati avut
necontenit de a ca la tori in Francia si in Italia.
Dridri 161
Marga rita privi la t âna rul ce-i graia cu o ca t a tura lunga si

intristat a ; apoi zise:
— Primit-ati un buchet de flori?
— Da, mi l-a dat domnul M., ba rbatul d-voastr a , când am intrat
in salon.
— +i v-a spus ca-i din partea mea?
— Nu.
— Acel buchet l-am compus eu insa mi pentru d-voastr a, ada
uga ea, rosindu-se pe obraji.
— +i eu m a jur sa-l pastrez toat a viata mea ca un suvenir
nepretuit!... r a spunse Alexis, tremurând de uimire.
Câteva persoane se apropiara de Marga rita; iar Alexis se retrase
incet, str ângând la pieptu-i un mic buchet de flori de trandafir,
de viorele si de rezeda. Din cea mai adânca desperare, el trecuse
pe loc in cea mai vie bucurie.
— Ma iubeste! gândi el, ma iubeste! Ah! de-acum nu-mi pasa
de suferinte, nu-mi pasa de moarte! ma iubeste Marga rita!...
Pe când Alexis improviza in sine acel monolog poetic si naiv,
pe care toti inamoratii il repeteaza de când exist a amorul, domnul
M. il observa de departe si zâmbea, va zându-l r a t a cind prin salon
ca un om ce nu ar avea constiint a de sine. El veni in fata lui, il atinse
cu mâna pe uma r si ii zise glumind:
— Trezeste-te, poetule, si te coboara pe pa mânt din regiunile
lumii ideale, ca ci balul o sa inceapa in curând.
Alexis tresa ri la glasul ce-l apostrofa astfel si r a mase putin
tulburat; insa dl M., lu ându-l de sub brat, puse a se primbla cu el
prin mijlocul salonului si urma a glumi asupra naturii fantastice
a poetilor, pretinzând ca ei sunt vâna tori de visuri nebune si de
rime ne-bune. Dl M. cultiva cu destul succes soiul acel de spirit
francez care se introdusese in societatea Iasilor si care consista
intru a face jocuri de cuvinte si calambure.
— }n adeva r, observa Alexis, lumea ne crede pe noi, poetii,
cam nebuni, fiindca noi vedem lucrurile printr-un va l magic, ce
le infrumuseteaza; insa nu mergem cu nebunia pâna la gradul

de a nu recunoaste defectele si ridicolele societatii.
— Nu ma indoiesc despre aceasta; insa ma rtureste ca daca
societatea are unele pa rti urâte si blamabile, ea poseda si avanta-
je de o mare valoare.
— Care? intreba Alexis, oprindu-se lânga una din coloanele
galeriei.
— Poeti de talent ca d-ta, amici sinceri ca mine si mai cu seama
fiinte ingeresti ca Marga rita. Priveste cât e de frumoasa sub cununa
ei de peteala. Ce asema nare poetica ai putea ga si pentru ea? Un
inger incoronat cu raze de soare? Un crin zâ mbitor sub roua
diminetii? Un. . . urmeaza d-ta, care esti poet, ca ci eu nu mai
ga sesc nimica.
— Nici eu, spuse Alexis, privind cu admirare pe Marga rita in
mijlocul amicelor sale.
— Cum?... Muza d-tale iti face infidelit a ti? intreb a dl M.
r âzând.
— Muza mea, am obicei sa o culc frumusel acasa când ma duc
la baluri.
— +i ea doarme in tot timpul cât esti absent?
— Doarme dusa pe ceea lume.
— Buna casa tineti impreuna! Am sa spun Marga ritei istoria
muzei d-tale si chipul ce ai descoperit de a tr a i cu dânsa in buna
armonie.
— Cred ca nu ai de gând a intrebuinta cu doamna M. acelasi
sistem...
— O! nu, nu inca. . . mai t ârziu... vom vedea. }nsa spune-mi
in toata sinceritatea, ce ai face in locul meu daca te-ai fi insurat d-ta
cu Marga rita?
— Eu? intreba Alexis tulburându-se. Nu inteleg...
— Vreau sa zic, cum ai urma in timpii cei dintâi ai ca sa toriei?
— As urma moda engleza; adica mi-as lua sotia la finitul
balului, m-as sui cu dânsa intr-un cupet de voiaj si m-as duce intins
Dridri 163
la Napoli sau aiure, pentru ca sa-mi petrec luna numita de francezi

luna de miere. Astfel as realiza un vis placut al dnei Marga rita si...
— Cum, ai petrece pe drumuri zilele cele dintâi ale fericirii
casnice? O! poet, poet! esti sublim! ma duc sa te spun Marga ritei.
Zicâ nd acestea, dl M. alerga r âzâ nd l â nga juna lui sotie si
incepu cu ea o convorbire in vremea ca reia aruncau impreuna
priviri deosebite asupra lui Alexis, el cu o expresie sardonica, si
ea cu o expresie de jale adânca.
Semnalul balului se dete; orchestra preluda prin un vals nou de-al
lui Strauss, si mai multe perechi de dame si cavaleri se repezira vesel
in vârtejul dansului. Marga rita, obligat a de a incepe balul, fa cu de
doua ori jurul salonului, str ânsa la pieptul ba rbatului sa u. Dupa
vals veni un contradans. Marga rita avea asta data pe Alexis de
cavaler; am â ndoi insa erau intr-un neast â mp a r sufletesc astfel de
mare, incât mâinile lor tremurau; lor li se pa rea ca toata lumea ii
observa cu malitie si ca citea in inimile lor. Dupa figura int âi, Marga
rita zise lui Alexis:
— Adeva rat e ca esti decis a pleca din tar a?
— Adeva rat.
— +i pentru mult timp ai de gând sa te depa rtezi?
— Pentru mai multi ani.
Ea cobori ochii si dupa o scurta t a cere intreba iar:
— Când ai hota r ât sa pleci?
— Peste doua luni, la prima vara.
— Ai sa petreci vara in Paris?
— Nu cred, fiindca voi merge negresit la Londra, ca sa vizitez
palatul expozitiei universale, si apoi din Englitera poate ca ma
voi imbarca pentru ca sa ma duc in America.
— Tocmai in America!... singur! replica Marga rita cu durere.
— Singur in America sau singur in Europa nu e totuna pentru
mine? observa Alexis suspinând.
Deodata, Marga rita isi ridica ochii, ii tinti drept in ochii lui Alexis
si zise, inspirata de-o gândire ademenitoare:
— Dar... daca voi veni si eu la primavara in Paris... sau la vara...

sau la iarna anului viitor, imi promiti ca te-oi ga si acolo?
— Promit sa ma aflu in orice parte a lumii vei merge si oriunde
vei dori ca sa fiu.
Figura Marga ritei se lumina de focul unei bucurii nema rginite;
si când la finitul contradansului Alexis o duse la locul ei, t âna ra
mireasa ii zise str ângându-l de mâna:
—Ma incred in cuvântul d-tale.
El se inchina in t a cere si peste putin timp iesi din bal, purtând
in sufletul lui o comoara de simtiri vesele si dureroase, care ii aduceau
in ochi câ nd lacrimi amare de desperare, câ nd dulci lacrimi de
fericire!
II
Cu patru luni inainte de scenele descrise in capitolul precedent,

Alexis se intorcea din straina tate, unde isi terminase studiile. Era pe
la finitul toamnei, atunci pe când in tara noastra ploile
incep a fi in doua cu za pada si drumurile devin nepracticabile.
Caii harabagiului pe care-l luase la Mih a ileni, plini de glod pâna
la urechi, inghetati, ca zuti de osteneala, de-abia mai puteau trage
tr a sura pe câmpul moale in care rotile intrau pâna la butuc, ca ci
din cauza intunecimii vizitiul r a t a cise drumul. Din zece in zece
pasi caii se opreau suflând greu si pa rea ca nu mai simt loviturile
biciului ce la sa urme dese pe umeda lor spinare.
— Unde ne ga sim? intreba Alexis pe harabagiu.
— Dumnezeu stie, r a spunse acesta. Eu nu mai va d nimic
inaintea mea.
— Ei bine, ce facem acum?
— Nu stiu, za u! Sa astepta m pâna s-a mai ridica pâcla, ca sa
ne putem ga si calea.
— Fie! zise Alexis si, invelindu-se bine cu mantaua, el se
ghemui in coltul tr a surii.
Dridri 165
Pierdut astfel, noaptea, pe locuri necunoscute, t âna rul ca la

tor se puse a gândi la t a rile civilizate de unde venea si a face o
trist a asema nare intre starea de inflorire a acelor pa rti ale Europei
si starea de mizerie a patriei sale. Acolo, orase mari, bine ingrijite,
bine luminate, bine zidite, ornate cu monumente de art a , cu
muzee, cu universit a ti etc., la noi, orase pa ca toase,
glodoase,
intunecoase a...i si lipsite de cel mai mic confort al vietii; acolo,
sosele minunate, poduri frumoase, canaluri largi, drumuri-de-fier
pretutindeni, la noi, drumuri cu ha ugase, podete de lemn putred,
cr âsme mizerabile pe ici, pe cole; acolo, cai nalti, tari, bravi,
mândri, vite grase, bine tinute in grajduri de piatra; la noi, cai
mici, nesa celati, st âlciti de ba taie, vite slabe, chircite, pa r a site
pe câmp la toate asprimile timpului; acolo, in fine, oameni care,
bucurându-se de binefacerile civilizatiei, au sentimentul demnitatii
personale, la noi, un popor ingenuncheat dinaintea impiegatilor
guvernului, dinaintea st a pânului mosiei, dinaintea arendasului si
a va tafului si a feciorilor boieresti etc.!
Toate aceste gândiri il atristau adânc, insa el se ga sea la acea
epoca frumoasa a tineretii unde iluziile, ca un cârd de pa sa ri
prim a va roase, zboar a in calea omului si-l ingâ n a cu
melodii
incânta toare! Prin urmare, tristetea lui nu tinu mult, ca ci el se
mângâie indata cu ideea de a fi unul din pionerii civilizatiei in
patria lui, misie nobila si visat a de fiecare t âna r, insa misie
grea
si descurajatoare pentru multi!
Vizitiul se coborâse din capra si se depa rtase de tr a sura
pentru ca sa caute drumul, iar caii, cu capetele plecate si cu
urechile la sate, se cla tinau in glod, putând de-abia sa se tie pe
picioare. }n curând Alexis auzi un tropot aproape de locul unde se
afla si un glas str a in care striga:
— Ma i, cel cu tr a sura! ce te-ai ba gat in ara turi ? Vizitiul
veni iute prin intuneric si r a spunse:
— Ne-am r a t a cit, s-acum caut sa ga sesc drumul.
— Da’ incotro mergeti?
— La Iasi.
— La Iasi?... Ati la sat calea Iasului departe!
— Cum se poate? zise Alexis, scotând capul din manta. +i
unde ne afla m aici?
— Pe mosia cucoanei Elencu.
— Care Elencu?
— Dorianca.
— Departe-i satul?
— Ba nu! cât cole.
— +i este cineva la curte?
— Este cucoana si duduca.
— Poti sa ne indrepti spre casa boiereasca?
— Cum nu? Eu sunt chiar din curte; sunt puscas.
— Minunat!... fii ca la uzul nostru si ti-oi da un bacsis bun.
— Sa rut mâinile... Hai!
Ca la retul apuca inainte peste câmp, si tr a sura puse a-l urma
incet, suind si coborând din brazda in brazda. Peste o juma tate
de ora se auzira la traturi de câini si se za rir a câteva lumini slabe
prin feresti afumate de case t a r a nesti; apoi se ivi o poarta mare,
ce se deschidea intr-un zid, si tr a sura, intr ând intr-o curte spa-
tioasa, se opri la scara unui castel cu doua r ânduri.
Mai multi servitori alergara sa deschida oblonul, iar unul din
ei conduse pe Alexis intr-un mic apartament in care domnea tot
confortul ospitalitatii bine intelese.
— Pe cine sa anunt cucoanei? intreba servitorul cu un aer
respectuos.
— Pe dnul Alexis V., r a spunse ca la torul nostru care, r a mas
singur, isi drese toaleta si-si piepta na pa rul, privindu-se intr-o
mare oglinda de perete.
Nu trecura zece minute, si servitorul se intoarse zicând ca este
invitat de cucoana a se prezenta ei. Alexis sui la r ândul I pe o
scara imbra cata cu covor si luminata de un policandru cu patru
la mpi, apoi intr a in salonul unde il astepta st a pâna castelului. El
Dridri 167
se ga si in prezenta unei dame ca de 45 de ani si a unei tinere

domnisoare, având amândoua tipul distins al adeva ratei aristo- cratii.
Dna Elencu Dorian, desi in vârsta, conserva inca urmele unei
frumuseti care acum luase un caracter de majestate, iar cât pentru fiica
sa, Marga rita, ea produse lui Alexis efectul unei minuni. +i in adeva
r, talia sa de regin a si expresia gratioasa, inteligenta si atr a ga toare a
figurii sale fermecau ochii la cea int âi privire. Alexis se inchin a
respectuos dinaintea damelor si zise, adresându-se ca tre dna Dorian:
— Va cer o mie de scuze, doamna mea, pentru libertatea ce
am luat de a ca ta un ada post in casa d-voastr a , neavând onorul
de a fi cunoscut...
— Va inselati, domnul meu, il intrerupse dna Dorian; daca va
va d acum pentru intâia oara, este ca v-ati dus de mic in straina
tate,
insa am buna cunostinta cu pa rintii d-voastr a , si fiica mea
Marga- rita e amica de pansion cu sora d-voastr a .
— +i puteti adauga, maman, o amica iubita, zise dra Marga rita cu
un glas dezmierda tor, ca ci Alina si eu eram nedespa rtite la pansion.
— Atunci sunt fericit de a ma introduce lânga d-voastr a sub
auspiciile sorei mele, spuse Alexis, si când m-oi int âlni cu dânsa,
oi sa ruta-o de-o mie de ori pentru serviciul ce-mi face in momentul
acesta.
Doamna Dorian se puse pe o canapea si ara t a lui Alexis un jilt
ala ture; apoi ea zise Marga ritei ca sa ordone a se aduce ceaiul.
Salonul in care intrase Alexis nu era mare, insa prin mobilarea
lui ara ta ca era locuinta favorita a unor dame deprinse cu luxul
vietii elegante; covoare pe parchet, flori exotice in jardiniere de
lemn de trandafir, oglinzi in cadruri poleite, albume si note de
muzica pe gheridoane, multime de mici obiecte de art a pe etajere
de palisandru, un frumos piano de Pleyel intre ferestre si un
papagal verde, care se primbla pe canapele, fa când
monologuri
in limba lui. Un foc vesel ardea in soba, raspândind caldura placuta
in salon, iar dinaintea gurii de la soba se tinea serioasa o mâta

alba, care torcea de multumire.
Dupa o scurta t a cere, in timpul ca reia Marga rita dase ordin
pentru ceai si venise de se puse pe un scaun in fat a cu Alexis, doamna
Dorian intreba pe t âna rul ei oaspe ce impresie i-a produs revederea
patriei sale dupa o absenta indelungata.
— Doamna mea, r a spunse Alexis, voi ma rturisi ca am simtit
o mare ba taie de inima când ma apropiam de frontiera Moldovei.
Toate suvenirele din copila rie se desteptaser a in minte-mi si
formasera un cortegiu ademenitor, care ma imba tase prin imagi-
nile fermeca toare ce-mi prezenta. Eram, intr-un cuvânt, incredintat
ca aveam sa intru in rai, nici mai mult, nici mai putin. }nsa când
am sosit la Mih a ileni am ga sit raiul cam glodos si locuitorii lui
cam nespalati a...i. Raiul se prefa cu in purgatoriu.
Damele incepura a r âde, iar Alexis, incurajat, urma descrierea
voiajului sa u cu harabagiul, voiaj comic si plin de mici incidente,
care at âtau r âsul. Doamna Dorian si cu Marga rita ga seau multa pla
cere a-l asculta, ca ci el avea un spirit original si o conversatie fin a si
variata. El vorbi de Paris cu entuziasm, mai cu seama ca Marga rita
manifestase o mare dorinta de a vizita capitala Frantei
si na lt a pâna la cer pe Alfred de Musset, ca ci acest poet era poetul
favorit al Marga ritei. Astfel, pe nesimtite, incepu a se naste o
comunitate de idei si de simpatii intre amândoi.
Un servitor aduse tablaua cu ceaiul si o aseza pe gheridon. Marga
rita implu tasurile de portelan si oferi una lui Alexis,
intrebându-l daca ii place ceaiul dulce sau fa r a zaha r, precum
obisnuiesc chinezii.
— Chinezii, r a spunse t âna rul, au dreptate sa prefere aceasta
ba utura sadea, ca ci aromul ei este astfel mai tare, insa eu sunt de
pa rerea papagalului d-voastr a , care va cere o bucatica de zaha r.
}n adeva r, papagalul zburase pe gheridon si se rotea gratios
pe dinaintea st a pânei lui, bâiguind toate cuvintele ce invatase.
Marga rita il sa ruta si-i dete partea lui de zaha r.
Dridri 169
— Ce pasa re curioasa! observa dna Dorian; este astfel deprinsa

cu fiica mea, ca nu vrea sa primeasca mâncare decât numai din
mâna ei. N-am va zut inca asa simpatie!... Pe toti, si chiar pe mine,
ne musca r a u când vrem sa-l lu a m pe deget, iar când vede pe
Marga rita, isi intinde penele, se gudura si face toate gentiletile.
— }mi dati voie, domnisoara, sa cerc si eu a lega amicie cu el?
intreba Alexis pe Marga rita, lu ând o bucatica de zaha r in mâna.
— Bucuros, insa luati seama sa nu va muste.
Alexis incepu a zice cu glas blâ nd: „Giali, Giali...ii frumos
Giali!...“ si pe loc papagalul, ca t ând la el cu coada ochiului, se
apropie incet repetând: „Coco, Coco“, se sui pe degetul lui Alexis
si lu a zaha rul fa r a nici o sfiala.
— Maman, maman! striga Marga rita: priveste minune ! Giali
se arata amic si cu dnul V.!
— }n adeva r, e lucru de mirare! ada uga doamna Dorian. Se
vede ca domnul Alexis are talentul de a imblânzi fiarele sa
lbatice.
— Giali, fiar a salbatica! Auzi, Giali, cum te oca r aste
maman?... Giali frumos, Giali dra galas, Giali gentil... Vin-aici,
Giali, vin!...
}n zadar Marga rita ii prodiga dezmierda ri si ii ara ta bucatele
de zaha r, pasa rea alintat a isi plecase capul, si Alexis ii ciugulea
cu degetul penele de pe gât. El r a spundea incet la glasul st a
pânei lui, insa nu se misca din loc.
— Pare-mi-se, observa dna Dorian, ca favoritul t a u iti face
infidelit a ti si ca s-a dat in dragoste cu domnul V. El nici mai vrea
sa stie de tine, Marga rit a ; si tu esti geloasa, o va d in ochii t a i. ..
esti geloasa!... Zicând aceste, incepu a r âde cu hohot. Papagalul
se trezi deodata, ridicându-si capul, isi intinse aripile ca un evantai
si imita r âsul vesel al dnei Dorian; apoi isi lu a zborul si se puse pe
uma rul Marga ritei.
— Vezi, maman, ca l-ai calomniat pe Giali? observa Marga rita.
Giali tot ma iubeste.
— Te iubeste, dar, r a spunse maica-sa, insa iubeste deopotriva
si pe dl V. El va uneste pe amândoi in aceeasi simpatie.
La aceste cuvinte, copila, int âlnind ochii expresivi ai lui Alexis,

se tulbura putin, iar acesta, vrând sa dea o explicare naturala
incidentului, se r a t a ci intr-o dizertare psihologica din care nu
mai putea sa iasa. Doamna Dorian il asculta zâmbind si il intre-
rupse, zicându-i:
— Efectul simpatiei nu se poate explica!
Atunci el schimba sirul conversatiei si lu a de pretext elegantul
piano din salon, pentru ca sa vorbeasca despre muzica.
— +titi a juca din clavir? il intreba Marga rita.
— Putin, foarte putin, domnisoara, r a spunse el. }n vreme cât
am fost student, imi variam studiile serioase cu muzica, insa n-am
parvenit a fi artist.
— E destul sa fie cineva simplu diletant pentru ca sa produca
multumire asculta torilor, replica Marga rita. Cred ca sunteti
macar diletant...
— Pentru mine, dar!... insa pentru altii. . . ma indoiesc.
— Sa vedem, zise dna Dorian mergând sa deschida clavirul.
Pune-te aici si executeaza ce stii mai nou.
Alexis, fa ra a face multe dificult a ti, se aseza dinaintea clavirului
si executa cu gust si precizie una din compunerile amicului sa u
Charles Miculi, o simfonie eleganta asupra melodiilor românesti. El
incânta damele prin talentul sa u si primi sincere complimente din
parte-le.
— Sunteti artist, dle V.!... ii zise Marga rita, si ce e mai rar, artist
modest.
Alexis se rosi de bucurie si r aspunse ca e fericit de a primi acest
atestat din partea unei persoane at â t de amabile; apoi, dup a
indemnul ei, continua a juca diverse bucati, dintre care una mai
cu seama pla cu prea mult.
— Ce melodie-i asta? intreba Marga rita.
— E o romant a nou a ce se câ nt a acum in toate saloanele
Parisului.
— Cunoasteti si cuvintele?
Dridri 171
— Dar, mi le aduc aminte.

— Nu ati vroi sa le cântati pentru ca sa le invat si eu?
— Le-as cânta bucuros pentru ca sa va fac pla cere, insa am
un glas care ma tem ca v-a face sa fugiti.
— Va asigur ca maman si eu suntem foarte curajoase, replica
Marga rita zâmbind.
— Daca este asa, iat a romanta. Ea poarta numele de L’oiseau
bleu1... insa in privirea gentiletii papagalului d-voastr a , vom numi-
o L’oiseau vert2.
Glumind astfel, Alexis cânta cu un glas simpatic urma toarele
cuvinte pe o melodie delicioasa:
L’OISEAU BLEU
Il est un bel oiseau volage,
Qui rarement reste en sa
cage,
C’est le bonheur,
Hôte joyeux de notre coeur.
Chacun de nous voudrait le prendre,

Mais lui, dit-on, ne veut se rendre
Qu’au doux appel
Des coeurs aimants, des voix du ciel.
Chantez, aimez et, sur mon â me,

Auprès de vous soudain, madame,
L’oiseau viendra
Et jamais ne s’envolera.3
1
Pasa rea albastra (fr.).
2
Pasa rea verde (fr.).
3
PAS{REA ALBASTR{
Este o frumoasa pasa re flusturatica ,
Care nu r a mâne decât arareori în colivia ei, E
fericirea,
Oaspe zglobiu al inimii noastre.
Tâna ra copila asculta cu multa luare-aminte, si când Alexis

se scula de la clavir, rugând-o ca sa cerce a cânta romanta,
ea r a spunse ca nu poate, nefiind bine dispusa in asta seara, dar se
angaja a cânta in seara viitoare.
— Atunci nu vreti ca sa am si eu multumire de a va auzi?
observa Alexis.
— Pentru ce? intreba Marga rita.
— Pentru ca mâine dimineata trebuie sa va zic adio si sa plec.
—Sa pleci asa degraba? zise dna Dorian. Nu se poate........}n
asta seara ti-am dat ospitalitate pentru d-ta; mâine ti-o ofer
pentru mine si pentru fiica-mea.
— Daca imi permiteti sa r a mân, r a spunse Alexis
inchinându- se, eu primesc cu recunostinta.
— +i noi iti multumim pentru orele pla cute ce ne-ai fa cut sa
petrecem, replica dna Dorian, intinzând mâna lui Alexis. El sa ruta
mâna respectuos si se retrase in apartamentul lui tocmai pe când
pendula din salon suna miezul noptii.
„Ce nobila dama e doamna Dorian! Ce inger gratios e dsoara
Marga rita!“ zise el in mintea lui pân a nu adormi.
„Ce amabil t âna r!“ zise si Marga rita când se ga si singura in
camera ei.
Fiecare dintre noi ar vrea sa puna mâna pe ea,

Dar ea, se spune, nu vrea sa se dea prinsa
Decât dulcii chema ri
A inimilor ce iubesc, a glasurilor ceresti.
Cântati, iubiti si, pe sufletul meu,

Doamna, pasa rea va veni
De îndata ala turi de dumneavoastra,
+i nu va mai zbura niciodata (fr.).
Dridri 173
III
Peste noapte iarna sosi la Moldova si intinse pe suprafata ei un

tapet de z a pad a alb a . Câ mpiile disp a ruser a sub acel va l str
a lucitor in razele soarelui si r a sunau de cronca nitul cârdurilor
de corbi ce zburau in aer. Alexis, trezindu-se dimineata si privind
pe fereastra, va zu copacii gra dinii coronati cu turturi argintii,
bazinul inghetat si pe straturile de flori multime de sticleti, care
ca tau seminte pentru hrana lor. O simtire de bucurie il cuprinse
in prezenta soarelui ce str a lucea pe cerul senin; el ar fi dorit sa faca o
primblare prin aleile parcului, insa nu singur... ci cu domnisoara
Marga rita; ar fi fost fericit sa vada pasurile ei la sând urme mici si
delicate pe oma t.
Pentru ce asta fantezie ?. .. Ra spunda tot omul care cunoaste
inceputul amorului.
Suindu-se in salon pe la 11 ore, el ga si pe dna Dorian si pe Marga
rita in toalete de iarna, adica in rochii de catifea, si pe Giali ciugulind
cu pliscul pieptul mâtei culcate lânga soba.
— V-am adus iarna, doamna mea, zise Alexis intr ând si salu-
t ând damele.
— Asa este, r a spunse dna Dorian, insa e iarna cu soare.
— +i cu una din cele mai mari pla ceri ale iernii: cu concerte, ada
uga Marga rita.
— Daca as fi poet, domnisoara, as zice ca, auzindu-va , aud
prima vara fa când panegiricul iernii, si acest suget gratios mi-ar
inspira un sonet foarte poetic.
— Cine stie daca nu cumva sunteti si poet, domnul meu!?
observa Marga rita.
— Asta o stiu eu, domnisoara, replica Alexis cu veselie.
— Ce stiti? Ca sunteti sau ca nu sunteti unul din favoritii
muzelor? intreba doamna Dorian.
— Mie nu-mi este iertat sa vorbesc de mine, dar sa intreba m
pe Giali, zise t âna rul r âzând.
}nsa pâna a nu-i adresa aceasta intrebare, Giali puse a rosti:

oui, oui, oui, oui .
— Ce pasa re inteligent a! observa Marga rita. .. Nu va mai
puteti apa ra in contra deciderii lui Giali! Iat a-va proclamat poet
prin urmare; luati iute condeiul si improvizati un catren in
onorul pa sa rii mele favorite.
Alexis deschise un album si scrise urma toarele patru versuri:
Un papagal, prin naltul sa u decret,
M-a in a ltat la rangul de poet.
Sa-i fac un imn? Ar fi cam in zadar.
El are gust mai bun... pentru zahar.
— Iata, zise el, demisia mea din calitatea de poet. Damele citir a
r âzând aceste versuri si apoi dna Dorian, lu ând bratul lui Alexis,
il duse in sala de prânz, zicându-i:
— Se spune ca poetii sunt adeseori cu stomacul gol; sper dar
ca vei impa rti cu multumire dejunul meu.
Masa, dupa obiceiul tarii noastre, era acoperita cu o mare varietate
de comestibile, numite de ba trâni mezelicuri, facute in casa: smân-
tâna, mura turi, pastra muri, dulceturi etc., asezate in ordin pe farfurii
de Saxa, semne vederate si gustoase de imbelsugarea ca ma rii, probe
de spiritul de gospod a rie al sta pânelor castelului.
Dupa dejun, Marga rita propuse o primblare cu sania, si fa r a
int ârziere se suira cu totii intr-o sanie elegant a , la care erau
inha mati doi cai negri de o rara frumusete. Telegarii, at âtati prin
gerul atmosferei si prin clinchetul zurgala ilor, plecara ca niste zmei,
ridicând un nor de pulbere de oma t sub copitele lor.
— Va place primblarea cu sania? intreba Marga rita pe Alexis.
— O ga sesc r a pitoare ca un vis, domnisoar a . Visat-ati
vreodata ca zburati prin aer? }ntocmai acest efect imi produce
lunecatul saniei pe za pada.
— +i mie tot asemene multumire imi face. }mi pare ca ma
ga sesc intr-o lume fantastica, unde sunt condusa pe aripile unui
zmeu, chiar ca in povesti.
Dridri 175
— Marga rit a , intreba dna Dorian, se afla si lupi in lumea ta

fantastica?...
+i, fa r a a astepta r a spunsul fiicei sale, ea tinti ochii cu grija
spre marginea pa durii pe lânga care treceau in repejune. Caii
da deau semne de spaima, sfor aind si muscând za balele, iar
vizitiul, str ângând fr âiele cu putere, cerca sa-i linisteasca cu
glasul.
— Gheorghe, Gheorghe! striga dna Dorian, ce se vede alergând
spre noi de la pa dure?
— Or fi niscaiva câini, cucoana, r a spunse vizitiul.
— Ba sunt lupi, lupi, Gheorghe!... Vai de mine, suntem pierduti.
— Nu va temeti, zise Alexis, nu va temeti, ca ci nu-i nici un
pericol. Am revolverul cu mine.
El se scula pe picioare si va zu alergând spre sanie trei lupi.
— Gheorghe, ada uga el ca tre vizitiu, poti sa st a pânesti caii?
— Pot, cucoane.
— | ine-i vârtos in mâini, ca sa nu r a peasca sania. Lupii
veneau mereu cu guri ca scate ca la o prada sigura.
— Domnule Alexis, suspina plângând dna Dorian, scapa pe
Marga rita!
— Apa r a pe maman, domnule Alexis! striga copila,
imbratisând pe maica-sa; si amândoua, strânse piept la piept, se
uitau la t âna rul lor tovaras, ce sta gata a se lupta de moarte cu
fiarele sa lbatice.
Alexis, conservând toata prezenta de spirit in acel moment critic,
astepta sa se apropie lupii, apoi intinse revolverul, chiti si dete foc.
Una din fiare se rostogoli ucisa in oma t, si celelalte se oprira la tr ând.
— Mâna acum, Gheorghe, dar ia seama la pra va lisuri.
Vizitiul pocni din bici si telegarii se izbira la fuga; cei doi lupi
r a masi se luara iar la goana si in câteva minute fura ala ture cu
sania. Coltii lor se vedeau sângerati si r a suflarea lor se auzea
hârâind. Damele, ingrozite, scoasera un tip a t fioros, iar Alexis,
chitind lupii cu sânge rece, desca rca revolverul in ei. Amândoi se
zvârcolira in loc, fiind r a niti, si incepura a se mânca intre dânsii,
luptând cu furie si pa t ând oma tul cu sângele lor. Sania se depa rt a

cu o repejune ametitoare si sosi in curând la castel.
Cine poate descrie manifest a rile de recunostint a ale dnei Dorian
si ochirea ingereasca cu care Marga rita recompensa purtarea lui
Alexis? Dna Dorian il sa ruta cu dragoste ca pe copilul ei, iar Marga
rita ii str ânse mâna zicând:
— Ne-ai sca pat, pe maica-mea si pe mine, dintr-un pericol de
moarte; din momentul acesta te consider ca un frate iubit!
Alexis era astfel de uimit, ca nu gasi nimic a r aspunde. El ridica
frumoasa mâna a Marga ritei si o sa ruta, fa r a a sti ce face; iar din
acel sa rutat inocent izvori scânteia menita de a-i infla ca ra inima
pentru toata viata lui. }nsasi Marga rita simti un fior fierbinte in sânul
ei, fior prevestitor al unui amor nema rginit!
Ziua intreaga se trecu in convorbiri asupra incidentului ce
transformase pe Alexis in erou; iar seara, când la mpile aprinse
umplura salonul de o dulce lumina, tinerii, prin indemnul dnei Dorian,
se pusera a face muzica. Clavirul r a suna armonios sub degetele
febrile ale copilei, in vreme ce Alexis, cuprins de extaz,
intorcea foile notelor; pe urma frumoasa diletant a incepu a cânta
o arie napolitana foarte originala, precum sunt toate melodiile
populare ale Italiei.
— Minunat! striga Alexis cu entuziasm; imi pare ca ma gasesc la
Neapoli. A! domnisoara, ce glas dulce si armonios aveti! +i cu câta
expresie stiti a cânta!... Nu va fac complimente; va marturisesc
adevarul cu toata franchetea... rareori mi s-a intâmplat sa fiu astfel de
patruns
in suflet... Copila se rosi de o tainica multumire, ce-i producea
admirarea lui Alexis, iar dna Dorian, adresându-se fiicei sale, zise:
— Vezi, Marga rit a , ca ai un glas de primadona? Tu nu vroiai
sa ma crezi pe mine.
— Ba te cred, scumpa maman, replica Ma rga rita, sculându-se
si sa rutând pe maica-sa cu veselie.
— Daca-i asa, cânta pentru mine melodia cea fa ra cuvinte, care
imi place mie atât de mult. Amicul meu va judeca de am gust bun.
Dridri 177
— Oi cânta-o bucuros, r a spunse Marga rita, daca dl Alexis va

promite sa compuie cuvintele ce-i lipsesc. +i graind astfel, gratioasa
copila se uit a cu amicala zâmbire la t âna rul nalt.
— Promit tot, domnisoara, numai sa am multumire de a va
mai auzi cântând.
Marga rita se puse din nou la clavir si cânta o melodie pa trunza
toare, ce destepta mii de visuri poetice in suflet. Glasul ei când se
accentua puternic, când se reducea la o suspinare armonioasa, când
exprima cu foc tainicele aspira ri ale inimii, si produse in sufletul lui
Alexis o profunda tulburare.
Fa r a a zice un cuvânt, el lua albumul de pe gheridon, se retrase
deoparte si scrise urma toarea poezie, in vreme ce Marga rita urma
cântecul ei:
Auzit-ai, frate, de un plai frumos
Care-n veci r a suna de cânta ri iubite?
Unde se-mpreuna cerul luminos
Cu albastrul ma rii cei nema rginite?
Acolo mi-e dorul, acolo ma vreu,
Pe-ale tale brate du-ma, dragul meu!
etc., etc.
(vezi pagina 278 in volumul Margaritarele)
Finind de a scrie aceasta romanta, Alexis depuse albumul sub

ochii Marga ritei si zise:
— Iat a versurile ce mi-a inspirat melodia d-voastra; cercati,
va rog, domnisoara, de a le cânta, pentru ca sa vedem daca se
potrivesc pe ma sura muzicii.
Doamna Dorian iesise din salon ca sa dea ordine pentru ceai.
Marga rita citi versurile cu o gingasa uimire si multumi lui Alexis,
asigurându-l ca ele exprimau visurile si aspira rile inimii sale; apoi ea
aplica melodia pe acele cuvinte si le gasi conforme cu caracterul
poetic si induiosa tor al muzicii.
— Ce titlu sa-i da m romantei? intreba ea cu o mica sfiala.
— Fiindca versurile mele au norocire de a va pla cea, r a spunse

Alexis cu jum a tate de glas, va rog sa primiti pentru aceast a
romanta titlul de Cântecul Margaritei.
— Primesc si inca o data iti multumesc de placerea ce mi-ai
facut, replica Marga rita, dând mâna lui Alexis si lasând a se
destainui in ochii sai simtirile care infloriser a de curând in sufletul
ei.
Tinerii privira lung si cu dulce dragoste unul la altul, si prin razele
amoroase ale ochilor ei legara soartele lor impreuna.
Serata se continua pâna t ârziu; iar când Alexis isi lu a adio de la
dame, ca ci avea a pleca a doua zi dimineat a , o umbra de mâhnire se
intinse pe fata lui.
— Dle Alexis, ii zise doamna Dorian, n-am nevoie sa te indemn
a considera casa mea ca a pa rintilor d-tale. Cred dar ca-i veni
ades sa ne vezi la Iasi, unde o sa ne intoarcem in curând. Adio! Te-
as mai opri aici vro câteva zile, dar trebuie sa fii asteptat acasa cu
nera bdare... Mergi de-ti imbratiseaza familia si nu ne uita pe noi.
— Cât oi tr a i, doamna mea, r a spunse Alexis, imi voi aduce
aminte de orele pretioase ce am gustat aici si...
El nu putu zice mai mult, ci sa ruta mâna dnei Dorian, care il
sa ruta pe frunte, apoi se intoarse spre Marga rita. Dra galasa
copila era cam palida pe frunte.
— A revedere, domnule Alexis!... ii zise ea... Spune Alinei ca o
sa rut de o mie de ori. . . A revedere!
— A revedere, bâigui Alexis, ametit si indreptându-se spre usa.
— Dar lui Giali nu-i spui nici un cuvâ nt amical? ad a uga
Marga rita.
— }l uitasem!... El se intoarse de la usa, lu a pasa rea in mâna,
o netezi pe pene, ii adresa cuvinte dezmierda toare, o sa ruta pe
cap si o dete Marga ritei; apoi el iesi urma rit de dna Dorian pân
in capa tul sca rii.
Trebuie, oare, sa descopa r un secret ?... Marga rita, ga sindu-se un
moment singur a in salon, sa rut a pe furis capul fericitului Giali!...
Dridri 179
IV
Alexis, dupa multe dificultati cauzate prin starea tica loasa a

drumurilor, sosi in fine la Iasi, insa, desi câmpiile erau acoperite cu
mantia geroasa a iernii, lui i se pa rea ca lumea-i inflorit a ca in
frumoasele zile din mai: insusi cronca nitul corbilor, singurele
pa sa ri ce za ri el in cale-i, avea ceva armonios; ca ci inima lui
desteptata r a suna de acele tainice si imba t a toare melodii ce
cânta amorul in anii tineretii. Imagina gratioasa a Marga ritei r a
spândea culori si raze fermeca toare pe tot ce se ara ta dinaintea
ochilor lui, incât, desi rotile tr a surii scârtâiau pin om a t, t â n a
rul poet declama cu entuziasm:
}n tara mea dulce sunt drumuri de flori,
}n dulcea mea tar a zbori, murgule, zbori ! 1 etc.
Reintrând in sânul familiei sale dupa lungi ani de absenta si
introducâ ndu-se in societatea Iasului, Alexis deveni simpatic
tuturor persoanelor care-l cunoscura; pa rintii lui erau fericiti si
mândri de dânsul, ca ci el le ara ta o afectie respectuoasa, iar mai
cu seama sora lui, Alina, ii prodiga cea mai dulce si ingenioasa
proba de iubire, gra indu-i necontenit de Marga rita. Ore intregi
petreceau impreuna, ea povestind si repovestind toate incidentele
vietii de la pansion, si el ascultând-o fa r a satiu, ca ci Alina vorbea
mai mult de amica ei decât de dânsa. Dra ga lasa copilita ghicise
secretul fratelui sa u si incet-incet devenise chiar confidenta lui.
Nimic mai gentil pe lume ca importanta ce-si atribuie o fetit a
gratioasa si inteligenta, care surprinde un secret amoros; natura
ei ingereasca ii inspira un tact delicat in toate cuvintele si in toate
faptele sale. Ea gaseste expresii dezmierda toare, care dau glasului
sa u o intonare mai dulce si mai armonioasa; ea se transforma in
geniul mângâierii!
1
Versuri din poezia Întoarcerea în tara , scrisa de Alecsandri la întoarcerea
din exil (dupa 1848).
}ntr-o dimineat a , ca o vesela raza de soare, Alina intr a in camera

fratelui sa u si ii zise, sa rutându-l:
— Ast a-noapte mi s-a ara tat prin vis un inger frumos care mi-a
vorbit de Marga rita.
— +i ce ti-a spus? intreba Alexis, zâmbind.
— Mi-a spus ca amica mea se uraste mult la tar a de o bucata
de vreme, ca ea cânta necontenit o romanta foarte poetica si ca
are sa vie in curând la Iasi.
— Draga mea Alin a! zise Alexis, ridicând in brate-i pe gingasa
lui surioara si sa rutând-o pe ochi; esti tu insati ingerul care l-ai
visat si imi aduci vestea cea mai fericit a . . . Are sa vie, zici?...
când?... azi? mâine?
— Inima-mi vesteste ca a si sosit! replica Alina cu o dra ga
lasa malitie.
— Sosit! r a cni Alexis, devenind palid de uimire. . . Esti sigura?
— Iat a proba! ada uga copila, aratând un bilet mic si elegant.
— Un bilet de la Marga rita!
— Deschide-l si-i vedea.
Alexis deschise iute plicul si citi:
„Scumpa mea Alin a!
Am sosit chiar acum de la tara, unde ma luase urâtul: doresc sa
te imbratisez. Vin a degraba pentru ca sa te sarut pe tine mai int âi
de celelalte amice; te astept cu nerabdare. Vina. Complimente
fratelui ta u din partea lui Giali.
Amica ta, MARG{RITA“
Alexis simtea inima lui ba t ând puternic la vederea acestor linii
scrise din repejune. El indemna indata pe sora lui ca sa se ga teasca
si dete ordin ca sa inhame caii la cupet.
— Vii cu mine? intreba Alina.
— As veni... insa nu stiu de se cuvine... asa de dimineata... Ce
socoti tu, draga Alin a?
Dridri 181
— Socot ca nu e nici un r a u sa ma intova r asesti intr-o vizit a

amicala.
— Ba nu; oi merge singur mai t ârziu... Acum du-te tu si-i
spune...
— Ce?
— Ce ti-a spune inima.
— Dar biletul meu... nu mi-l dai? intreba copila, zâmbind.
— }l vrei?
— Ba nu; tine-l la tine pentru ca sa nu-l pierd.
+i zicând aceste, Alina iesi r âzând, sprintena si gratioasa ca o
floare inaripata.
Ra mas singur, Alexis deschise din nou biletul, il reciti mai multe
ori si-l sa rut a . Apoi el se puse a se primbla de-a lungul camerei,
gândind la vizita ce avea sa faca Marga ritei si inchipuin- du-si o
convorbire amoroasa cu dânsa, convorbire compusa de fraze perfecte
si conforme cu dorintele sufletului sa u.
Acea vizit a multasteptata avu loc a doua zi, insa el se simti
at ât de tulburat in prezenta Marga ritei, ca uit a toate frazele ce le
prega tise si convorbirea se tinu asupra unor obiecte cu totul
indiferente. Noroc pentru el ca ochii lui avura o elocventa rara si
gra ir a , aparte, cu ochii Marga ritei despre un obiect mult mai
interesant, de starea inimii lor. Astfel, când buzele trandafirii ale
copilei ziceau ca st a pâna lor petrecuse in liniste zilele de pe urma
la tar a , frumosii sa i ochi protestau in contra acestei inocente
minciuni si declarau ca a lor st a pâna murea de dor de a se intoarce
la Iasi pentru ca sa se apropie de Alexis, si ochii acestuia exprimau
o fericire nema rginita, o recunostinta adânca, un amor demn de
ingereasca fiint a ce purta nume de floare. Asemene vizite se
repetau ades, gratie lega turilor amicale ce existau intre Marga
rita
si Alina si care inlesneau dese int âlniri intre Marga rita si Alexis,
at ât in salonul dnei Dorian, cât si in alte saloane din Iasi, pe la
vizite, pe la serate, pe la teatru, pe la baluri. Ambele amice erau
nedespa rtite pretutindeni, si Alexis, profit ând de aceasta nedespa
r-
tire, vedea in toate zilele pe Marga rita, si cu cât o vedea mai mult,
cu at ât el ii descoperea mai frumoase calit a ti si se exalta mai tare

in simtul adora rii sale. Prezentul era asa de str a lucitor, ca r a
spân- dea raze aurite chiar pe intunecimea viitorului, si acel viitor
se ara ta lui Alexis ca o lume noua, plina de incânta ri si de
dorinte realizabile... }ntr-un cuvânt, Marga rita si fratele Alinei
plutira in regiunile ceresti, pe aripile visurilor fermeca toare ale
iubirii si aspirau la unirea soartei lor prin sacrele lega turi ale ca
sa toriei.
}nsa!... O! cuvânt fatal! piatra nesimtitoare, pe care vin de se zdrobesc
proiectele si spera rile omului! Ce geniu r a uvoitor te-a pus in calea
dorintelor noastre!...
Alexis fu obligat a se absenta din Iasi, timp de o luna, fiind trimis
de tat a l sa u la Bucuresti, si in lipsa lui se da r âma palatul feeric al
visurilor sale!
O amica a dnei Dorian, una din acele dame care dup a ce
imba tr ânesc isi impun misia de petitoare, ga si de cuviint a a se
ocupa de ca sa toria Marga ritei si propuse de mire pe un nepot al
ei, dl M., care intr-adeva r unea toate conditiile de pozitie, de avere
si de buna educatie. Propunerea conveni sub toate privirile dnei
Dorian, si aceasta exercita toata influenta sa de mam a asupra Marga
ritei pentru ca sa obtie consimta mântul ei.
Sa rmana copila cerca in zadar sa lupte in contra destinului
care-i ucidea fericirea. Zile si nopti intregi ea plâ nse lacrimi
amare, dar nu avu putere sa refuze ruga mintea maicei sale când
o va zu in genunchi, cerându-i sacrificiul tineretilor si al inimii...
Marga rita se cununa cu dl M., zicând un adio dureros iluziilor
veselei junii!
Câteva zile in urma cununiei, Alexis trimise Marga ritei un mic

medalion sm a ltuit, ce cuprindea frunze din florile buchetului compus
de dânsa pentru iubitul ei (precum s-a va zut in capitolul
Dridri 183
1); si t â n a rul primi in aceeasi zi din partea iubitei lui o mica

cruciulita de briliant ce din copila ria ei, purtata la sân, fusese
martorul misterios al tuturor simtirilor inimii sale de vergina. . .
...................................
Prima vara sosi! .. . cu dânsa veni timpul de plecare in str a in a-
tate pentru Alexis. El fa cu o vizit a de adio Marga ritei, dar nu avu
norocul de a o gasi singur a ; salonul ei era plin de persoane straine.
}n zadar el prelungi vizita lui vreo doua ore, cu sperare ca i s-ar
prezenta ocazia de-a zice iubitei sale un cuvânt neauzit de nimeni
altul decât ea! Salonul, departe de a se deserta, se umplea inca
mai mult de vizitatori, si at ât Alexis, cât si Marga rita erau mun-
citi de un neastâmpa r sufletesc pe care de-abia il puteau ascunde
in ochii str a inilor.
}n fine, Alexis, desperând de a putea indeplini dorinta inimii
sale, se prega ti de plecat; deodata, Marga rita, inspirata de geniul
amorului, iesi iute din salon si se intoarse in curând cu medailonul
aninat la piept. Alexis ii multumi prin o ca uta tura plin a de
dragoste
si de recunostinta; apoi isi lu a adio si pleca. Marga rita r a mase
cufundata intr-o dureroasa melancolie, in vreme ce persoanele
adunate in salonul ei ziceau, vorbind de Alexis: „Original t âna r!
in veci pe drumuri, in veci pe mare! Trebuie sa fie inamorat!“
Alexis se porni de la Moldova in luna lui mart, lu ând pe sora
lui cu dânsul pentru ca sa-i arate minunile civilizatiei in Germania,
Francia si Englitera, si pe cât Alina se extazia la privirea acelor
minuni, pe at ât fratele ei era nesimtitor in fata lor, ca ci gândirea
lui zbura necontenit aiure, fiind preocupata de suvenirul Marga-
ritei. }n zadar gingasa copila ca ta sa distraga mintea lui prin
veselia caracterului ei, el zâmbea numai câteodata, si chiar acea
zâmbire era mâhnita.
Prima vara, vara si toamna trecura fa r a stiri de la Marga rita,
ca ci nici un r a spuns nu veni de la dânsa la toate scrisorile ce-i
adresase Alina din str a in a tate. Desi ea promisese ca va veni la
Paris, ba rbatul ei nu se ga si in pozitie de a indeplini dorinta ei
de
ca la torit, si prin urmare ea fu silit a a petrece o mare parte din an

la mosie. Pierz ând deci sperarea de a o vedea in Paris, Alexis decise
a se intoarce in tar a , mai cu seama ca Alina incepea a simti dorul
de pa rinti, si pe la finitul lui noiembrie ajunse in Iasi.
Revederea Marga ritei cu Alexis fu pentru amândoi un izvor
de chinuri, ca ci ba rbatul junei femei se ga sea fat a . Dupa o
lunga
si dureroasa despa rtire, dupa o lunga si fierbinte dorinta de a se
revedea si a-si comunica simtirile cele mai gingase ale inimii,
soarta ii osândi a se prezenta unul altuia ca niste str a ini si a-si
cumpa ni vorbele, si a-si ascunde uimirea de care erau cuprinsi.
Conversatia lor nu avu nici un interes, desi Alexis, ca un ca la tor
nou sosit, avea multe de spus, multe observa ri de fa cut asupra
t a rilor ce vizitase si mai ales asupra minunilor expozitiei universale
din Londra.
— Adeva rat e, intreba dl M. pe Alexis, ca ai fa cut un voiaj cu
balonul?
— Adeva rat! am avut curiozitate a cunoaste impresiile unei
asemene ca la torii in aer.
— Cum? zise Marga rita, v-ati expus la un asa pericol? si nu v-a
fost frica?...
— Frica? replica ba rbatul ei, r âzând. Amicul nostru e deprins
sa zboare prin nouri; in calitatea sa de poet nu se inalta el in toate
zilele prin ceruri, ca lare pe Pegas?
— Cu toate aceste, observa Alexis, nu as fi indra znit poate a
ma risca prin nouri, precum zice foarte malitios dl M., daca nu as
purta la sânu-mi un talisman nepretuit, care ma apa r a de orice
pericol. Marga rita intelese ca Alexis fa cea aluzie la cruciulita ce-i
dase ea, si toata figura ei se lumina de razele acelui soare tainic
ce r a sare in inimile iubitoare când ele sunt pa trunse de o neastep-
tat a fericire. Dl M., insa , incepu a r â de cu hohot si ad a uga
glumind:
— Za u! Ai sla biciunea a crede ca orientalii in puterea talis-
manelor?!
Dridri 185
— Ma rturisesc, r a spunse Alexis, ca am aceasta sla biciune.

— O! poet, poet, poet!
— Nu r âde, dl meu, ca ci daca ai fi avut norocire sa capeti un
talisman ca al meu, si mai cu seama tocmai talismanul meu, te-ai
considera omul cel mai ferice din lume...
Ba rbatul, intrigat, inceta de-a r âde; Marga rita zâmbi, aruncând
lui Alexis o ochire expresiva; iar acesta, inchinându-se, iesi din salon.
— Ce talisman sa aiba? intreba dl M. pe Marga rita când se
gasira singuri.
— Cine stie ?... poate vreo cruciulita!... r a spunse juna femeie,
deschizând un album.
— Nu se poate... Alexis e crescut in Paris, si Parisul nu-i fabrica
de bigoti. Mai lesne imi vine a crede ca a fi vreo vit a de pa r de la
o persoana iubita, ca ci poetii sunt peruchierii amorului.
Marga rita, supa rata prin aceasta observare ridicola, se scula
si se retrase in camera ei de toaleta, iar ba rbatul ei incepu a cânta
incet si se duse la un amic al sa u, unde isi petrecea zilele cu jocul
de ca rti. Iarna intreaga trecu fa r a ca ambii amorezi sa aiba prilej
de a se int âlni aiure decât la teatru si la baluri, sub ochii unei
numeroase aduna ri. Toate cerca rile lor de a se gasi impreuna
erau zadarnice, ca ci intr-un oras ca Iasii, unde purtarea fieca rui
e controlata de toti, ei erau obligati a se feri cu multa luare-aminte
de a nu da prepusuri. Prin urmare, vizitele lui Alexis in casa
Marga ritei se r a reau cu cât iarna inainta, si gratie acestei tactici
ei reusira a pa stra secretul lor neghicit de nimeni, insa numai
Dumnezeu stia câte suferinte pa timeau ei in t a cere.
Astfel anul 1852 ga si pe Marga rita si pe Alexis in lupta necur-
mata cu iubirea lor, iubire ce crestea cu at ât mai tare cu cât ei
ca utau a o comprima.
...................................
Când soarele lui mai aduse naturii o noua intinerire, Alexis decise
a merge sa viziteze muntii si ma na stirile Moldovei.
El se duse la Fa lticeni, oras vestit prin iarmaroacele lui, si de-

acolo la Slatina, unde piosul mitropolit Veniamin muri dup a
retragerea sa din scaunul eparhiei. De aici, Alexis se indrepta spre
Târgul Neamtului prin Râsca si se opri câteva ore pe ruinele cetatii,
ascultând in uimire glasurile tainice care soptesc intre ziduri cu
suflarea vântului si amintesc de gloria str a mosilor nostri.
}nspre seara, el apuca drumul ce duce la Agapia si ajiunse odata
cu noaptea in sânul acestei misterioase ma na stiri asezata intre munti.
}ntunecimea, str a punsa de câteva raze argintii ale stelelor ce se iveau
printre brazii de pe culmile in a ltate, r a spândea un va l de tristete
asupra acelui sfânt locas. Ta cerea adânca ce domnea
in el era ingânata prin curgerea pârâului Agapia si prin tipa tul
infior a tor al pa sa rilor de noapte, care zburau din clopotnita pe
stresinile ma na stirii si de pe acoperis in codri.
Alexis fu primit la arhondaric de maica iconoama si dus intr-o
chilie simplu mobilat a ce se gasea in fundul unei tinzi intunecoase.
Ba tr âna ca luga rit a il intreba de numele lui si daca avea neamuri
in ma nastire. El raspunse ca avea o vara primara, numita
Evghenia S., pe care nu o va zuse tocmai din copila rie, si ca dorea
prea mult sa se int âlneasca cu dânsa.
— Prea bine, fiule, zise iconoama; ma duc sa-i dau de stire c-ai
venit; si iesi din chilie. Alexis se duse in balconul de lemn al
arhondaricului, balcon care se prelungea pe dinaintea chiliilor de
jur imprejurul ogra zii. El se simti pa truns de o melancolie
adânca privind vârfurile muntilor ce pa reau a ca dea pe ma
nastire, biserica pierduta in intunericul noptii si zidirile acele t a
cute, care serveau de locuinta caluga ritelor. Din timp in timp, el za
rea umbre negre ce se furisau de-a lungul galeriilor sau pe ca r a rile
care duc de la chilii la biserica si i se pa rea ca se ga seste sub
impresia unui vis fantastic.
„Iat a , zise el in sine, o colonie intreaga de femei, si numai de
femei, condamnate a duce o viat a monastica, a stinge toate glasurile
inimii lor, a opri zborul imaginatiei, a-si ingropa tineretile,
Dridri 187
a se lipsi de multumirile lumii si a tr a i numai cu sperarea de a

merita intrarea lor in rai! Curios si puternic efect al bigotismului
asupra omenirii! cum denatureaza chiar legile dumnezeiesti!...
Femeia a ca rei misie pe pa mânt e atât de frumoasa si sacra!
femeia destinata a fi amanta, a fi sotie, a fi mama, a fi mângâierea
cea mai scumpa a omului, iat a-o redusa la un rol contrariu
naturii sale iubitoare, iat-o ajunsa in starea unei flori vestede,
decolorate, fa r a parfum si fa r a viat a!“
Gândurile lui ar fi mers departe daca nu ar fi fost distrase prin
sosirea a doua umbre ce se oprira lânga el. Erau maica iconoam a
si vara lui Alexis.
— Domnule, zise ba tr âna, iat a maica Evghenia! si se depa rt a
in intuneric.
— Dumneata esti, vere Alexis? intreba un glas dulce si t âna r.
— Eu, maicut a... am venit sa vizitez Agapia si am dorit sa te va d.
— +i eu de mult o doresc, ca ci sunt ani de când nu ne-am
mai int âlnit.
— Haideti dar in chilia mea, observa Alexis, pentru ca sa ne
vedem la fat a .
Intr ând in acea chilie si aruncându-si ochii la ca luga rit a , el
r a mase uimit de frumusetea ei si de expresia adeva rat ingereasca
a figurii sale. Alb a ca un crin, albeata ei era mult mai str alucitoare
sub coma nacul si neagra imbrobodire a hainelor caluga resti.
Ochii sai albastri ca floarea inului aveau o limpezime care reflecta
virgi- nitatea sufletului, gura ei mica si gratioasa se desena sub o
zâmbire de bucurie, si genele sale lungi lasau umbre usoare pe
rotunzimea obrajilor. }ntr-un cuvânt, ea pa ru at ât de admirabila
in lumina la mpii, ca Alexis nu se putu opri de a zice:
— Ah, verisoara, cum de te-ai ca luga rit fiind asa de
frumoasa? Juna ma icut a cobori ochii si r a spunse:
— Nu m-am ca luga rit de buna voie, verisorule!
— Cum? striga Alexis, luând-o de mâna, o mâna delicat a de copil.
— M-au silit pa rintii mei sa pun rasa.
—Ce nelegiuire! N-au mila de tineretile tale?

— Nu! Am va rsat siroaie de lacrimi, le-am ca zut la genunchi,
i-am rugat, le-am declarat ca nu ma tr a gea inima sa ma ingrop
de vie in m a n a stire... toate au fost in zadar! }ntr-o zi m-au
amenintat ca m-or blestema daca m-as improtivi dorintei lor, si
atunci a trebuit ca sa plec capul. Eu, care eram m â ndr a de
lungimea si de frumusetea p a rului meu, am fost tunsa ca un
fa ca tor de rele; eu, care ma numeam in lume Lucia, m-am trezit
deodata despa rtit a de aceasta lume sub numele de Evghenia.
Zicâ nd aceste, maica incepu a plâ nge si ca zu pe un scaun.
Alexis, induiosat, ca t a sa o linisteasca prin cuvinte mângâietoare, dar
nu putu sa reuseze decât pomenindu-i de zilele copila riei lor.
— }ti aduci aminte, draga verisoar a , de teiul cel mare din
ograda de la mosia noastra?... iti aduci aminte cum ne jucam la
umbra lui si cum ne speriam unul pe altul, ascunzându-ne dupa
trunchiul sa u?
Copila, auzind aceste cuvinte, isi ridica ochii plini de lacrimi,
ii tinti cu drag asupra lui Alexis si zise zâmbind:
— }ti aduci si tu aminte, verisorule, când te-ai suit in copac pentru
ca sa-mi rupi o creanga inflorit a si ai cazut lânga mine?... Doamne!
cât m-am speriat atunce!... Chiar acum, dupa trecere de at âti ani,
inca imi bate inima când gândesc ca puteai sa te ucizi.
— Ah! observa Alexis. +tii ca lucrul r a u nu piere.
— De aceea poate n-am pierit nici eu când m-au ca luga rit,
replica ma icuta, r âzând incet. Dar spune-mi, verisorule, ce te-ai
mai fa cut din copila ria noastra? Stiu ca ai fost multa vreme in
str a in a tate! Ai studiat in Francia... Sunt si acolo m a n a stiri si
caluga rite?
— Sunt, draga, in toate t a rile persoane nenorocite, caci
prostia omeneasca nu are hotare.
— Dar tu, fost-ai incalte si esti fericit?
— Eu, draga? r a spunse Alexis suspinând, desi tr a iesc in
lume, duc zile mai negre si mai amare decât voi, care sunteti
inchise in m a n a stiri.
Dridri 189
— Esti nefericit tu, Alexis? zise copila, apropiindu-se de va rul

ei si apucându-l de mâna... Cum?... Ce durere poti sa simti când
parintii t a i au iubire pentru tine, când toata lumea trebuie sa te
stimeze si sa-ti arate simpatie?... iubesti poate vreo persoana pe
care imprejura rile nu-ti permit de a o lua de sotie!?... Dar... inima-
mi spune ca nu este alt a cauza durerii tale.
— O! Suflet ingeresc! ai citit in sufletul meu si ai descoperit
adeva rul! racni Alexis cu desperare. Asa este, Lucio, iubesc o fiint a
inzestrata cu toate darurile naturii, si ea-i condamnat a a face bucuria
altuia.
— Ah! replica Evghenia, esti mult mai de jelit decât mine, draga
Alexis.
Am â ndoi r a maser a câ tva timp cufundati intr-o
dureroasa t acere, când sunetul unui clopot ii trezi din cufundarea
gândurilor.
— Ce este? intreba Alexis. Pentru ce trage clopotul la miezul
noptii?
— Trage pentru utrine, r a spunse maica... Merg la biserica...
Vii si tu, verisorule?
— Vin sa te va d in strana.
— +i sa ma auzi cântând, ada uga ea, ca sunt eu de r ând in asta-
noapte.
Peste un cuart de ora, Alexis cobori sca rile arhondaricului si
apuca pe-o ca r a rusa in sunetul toacei batute de o ca luga rit a
pemprejurul bisericii. El intr a in sfântul locas luminat de o
singura lampa aprinsa dinaintea icoanei Maicei Domnului. De la
usa pâna lânga stranele cânta retelor, biserica era plina de ca
luga rite pierdute in umbra, unele culcate pe lespezi, altele
dormitând prin strane, iar aproape de usa altarului sta maica
Evghenia, acoperita cu o mantie lunga si creata. Ea cânta
psalmele rugaciunii, cu ochii ridicati spre icoane si luminati de
flaca ra slaba a la mpii de argint. Glasul ei melodios r a suna sub
bolta intunecata si va rsa in inima simtirea pietatii. Alexis o privi
cu o respectuoasa admirare si crezu ca vede un palid serafim
coborât din ceruri pentru ca sa continue pe pamânt imnul de
adorare ca tre Dumnezeu.
Dridri 191
Rezemându-se de strana mitropolitului, el ca zu intr-o reverie

profund a si adresa cerului fierbinte ruga minti pentru fericirea Marga
ritei; ca ci imaginea iubitei sale ii apa rea in toate tablourile ma rete ce
se prezentau ochilor lui. La finitul serviciului, Evghenia
intova r asi pe Alexis pâna la scara arhondaricului unde isi zisera
adio, ca ci el avea a pleca a doua zi de dimineata.
— Când ne-om mai vedea, verisorule? intreba maica.
— Dumnezeu stie! r a spunse Alexis, ca ci sunt decis a pleca iar
in str a in a tate.
— Vrei sa fugi de durere? zise copila; in za dar, ea-i umbra
omului.
— Sau poate ca omul e umbra durerii! Adio, draga Lucie!
— A revedere dar, verisorule, când a vrea Dumnezeu! ada uga
ea cu glas intristat si dispa ru ca o na lucire.
VI
Plecând in faptul zilei de la Agapia, t âna rul ca la tor se duse

la Va ratic, alt a m a n a stire de ca luga rite, asezat a in poalele
unui munte, apoi trecând prin satul Ba lt a testi, el sui Dealul
Doamnei, se cobori la Hangu, si acolo lu a o pluta ca sa mearga la
Piatra pe apa Bistritei. El facu aceasta primblare incânta toare fa ra
a fi distras din tristele cugeta ri care ii fr a mântau mintea, caci in
acea frumoasa perioada a vietii, unde inima omului domneste in
toata suvera- nitatea sa, lumea se lumineaza si se intuneca dupa
starea inimii. Un cântec poporal zice:
Inima-i voioasa,
Lumea-i luminoasa.
De la Piatra, Alexis se decise a merge la mosia unde se ga sea
Marga rita de câteva zile. El sosi acolo pe o minunata dimineata
de primavara si se cobori in gra dina pentru ca sa astepte momentul
fericit in care va vedea pe iubita lui singur a , ca ci ast a dat a

ba rbatul ei era absent. Dupa o r a t a cire prelungita prin aleile si
prin desimea parcului, el ca zu pe o lait a la umbra unui stejar
ba tr ân si cerca in zadar sa aline ba t a ile inimii sale; minutele-i
pareau lungi, verdeata naturii posomorât a , câ ntecul p a sa rilor
monoton, când deodata, prin un efect magic, totul se inveseli in
ochii lui! Soarele deveni splendid, verdeata frunzelor si a gazo-
nului se inviosa , ciripitul pa sa rilor se schimba in armonie pla
cuta, ca ci Marga rita intrase in gra dina.
}mbra cata intr-o rochie alba de gaza, t âna ra femeie venea iute
prin o alee nisipit a si str a lucea ca o apa rire cereasca in umbra deasa
a copacilor. Alexis, uimit, se scula si se repezi inaintea ei, mâinile lor
se str ânsera tremurând si ochii lor se umplura de o lumina aurita.
— Ai venit, zise ea cu glas febril, inima-mi spunea ca ai sa vii!...
— Am venit, raspunse el, caci nu mai puteam trai fa ra sa te va d.
Zicând aceste, ei se apropiara de un boschet si se pusera pe banca.
Cine poate inventa o limba at ât de expresiva care sa fie in
stare de a descrie la murit simtirile sufletelor lor, când ei se va
zura am â ndoi singuri in misterul acelui boschet de flori?
Bucuria, mirarea, uitarea suferintelor trecute, imba tarea fericirii
prezente
si chiar o tainica timiditate se concentrau la un loc cu aspira rile cele
mai infocate ale amorului. Ta cerea lor avea o elocvent a nerezistibila,
si privirile lor aveau electrice luciri.
— O! Marga rit a , scumpa Marga rit a! zise in fine Alexis; as
vrea sa mor in momentul acesta, pentru ca nu cred sa ga sesc in
viata mea alt moment mai divin. Dupa at âtea suferinte te va d
singura, te admir in deplina libertate si pot sa-ti spun cât te iubesc
si câta
inr âurire ai asupra soartei mele...
— Ah, amicul meu! replica Marga rita cu tristete; daca ai muri,
nu mi-ar ra mânea multe zile de tr ait!... caci sunt foarte nenorocit
a,
si datoriile mele de sotie nu-mi permit a realiza visul inimii mele.
Dridri 193
Ma iubesti, Alexis, o stiu, si aceasta este singura mea mângâiere

in viat a , insa... Ea t a cu si pleca capul plângând.
— Te inteleg, iubita mea; lega turile ca sa toresti nu-ti permit a
dispune de soarta noastra; ele sunt ca niste ziduri nalte, care ne
despart pentru totdeauna... Ce-mi r a mâne dar de fa cut mie, care
nu pot suferi mai mult viata fa r a tine? Sa sed in tar a ca sa fiu
necontenit martorul fericirii altuia? Nu, nu-mi simt destula
ma rinimie pentru asemene sacrificiu, nici destula putere pentru
a r a bda asemene chin.
— +i ce ai de gând sa faci? intreba ea, ridicându-si ochii plini de
lacrimi.
— Nu-mi r a mâne decât sa ma depa rtez de tine si sa ma duc
in fundul lumii!
— Iar sa ma lasi singura? striga ea, apucându-l de brat cu o
miscare convulsiva , iar sa te arunci in valurile periculoase ale vietii
vagabonde? Ce-oi sa ma fac eu in lipsa ta, când stii ca de când m-
am ma ritat nu am nici o multumire alta decât aceea de a te vedea
din vreme in vreme?
— Ascult a-ma, draga Marga rit a , replica Alexis, cuprinzând-
o cu bratele si lipind-o de inima lui, numai Dumnezeu stie câta
iubire mi-ai inspirat si câta amar a desperare se adun a in mine câ
nd gândesc a ma depa rta de tine; dar ceea ce vreau sa afli este ca
te iubesc de o mie de ori mai mult pentru tine decât pentru mine si
ca nici un sacrificiu pe lume nu m-ar opri de a-ti asigura linistea
si a-ti feri reputatia de clevetirile str a inilor.
— +i ce-mi pasa de clevetirile lor, striga Marga rita; amorul nostru
e mai presus decât r a utatea oamenilor. Tu m a iubesti, Alexis...
lumea imi este indiferenta.
— Te iubesc cum meriti de-a fi iubita, scumpa mea! ca pe o
fiint a ingereasca , care a desteptat in sufletul meu cele mai gingase
si mai nobile simtiri. Amorul ce ai aprins in mine a deschis inaintea
mea raiul unei fericiri la care nu-mi este permis de a aspira, ca ci
in poarta acelui rai st a ingerul virtutii, blând si frumos ca tine. Tu
ai facut pentru mine ceea ce numai providenta era in stare sa faca, mi-
ai dat o noua viat a , si eu nu pot sa-ti ara t recunostinta mea decât
numai prin sacrificiul inimii mele. Trebuie sa fug de tine pentru ca sa r
a mân demn de tine.
— Nu vreau! Nu vreau sa ma lasi singura t a tii! Nu vreau sa
ma parasesti prada suferintei! suspina Marga rita, plecându-si
capul pe uma rul lui Alexis.
Uimit, nebun de dragoste, t âna rul depuse o infocata sa rutare pe
fruntea iubitei sale. La acest contact fierbinte ea se trezi din ameteala
ce o cuprinsese, se smuci din bratele lui Alexis si, cu ochii r a t a citi
si cu glasul tremura tor, ea zise:
— Ai dreptate... trebuie sa ne despa rtim... de ai r a mânea mai
mult, simt ca as fi pierduta... Adio! si vru sa se depa rteze. Alexis
o tinu de mâna.
— Adio! ada uga el. Adio pentru totdeauna!
— Pentru totdeauna!... Ah! Alexis, acest cuvâ nt e moartea
pentru mine! si, nemaiput â nd rezista indemnului inimii sale,
Marga rita se arunca in bratele lui Alexis. Buzele lor se inclestar a
intr-o lunga si voluptuoasa sa rutare. Sufletele lor se int âlnira in acel
dulce sa rutat, si soarele str a luci mai splendid pe limpedele senin al
cerului. }n curând, Alexis lu a calea str a in a t a tii!
VII
La Galati, unde era s a se imbarce pentru Viena, el scrise urma

torul bilet Marga ritei si i-l trimise la tar a :
„Scumpa mea Margarita!
Când vei intreprinde vreo cala torie departata si te vei gasi ca mine
in momentul de a parasi patria ta, vei cunoaste una din simtirile
cele mai amare si vei afla atunci câta mângaiere gusta bietul cala
tor adres ând ultima lui gândire fiintei ce iubeste. Acest adio al
inimii in
Dridri 195
ora plecarii cuprinde un amestec de jeliri dureroase si de tainice

prevestiri, care il mâhnesc adânc si il infioreaza, caci i se pare ca zice
adio pentru totdeauna !... Fericit acela care intr-un asemene moment
gaseste in fundul inimii sale o imagine frumoasa, un suvenir dragalas,
un nume adorat carora sa poata inchina comorile sufletului sau!
Nu stiu, cât pentru mine, ce-mi rezerva destinul si cum are sa fie
viitorul, dar ce stiu bine este ca, zicând acum adio tarii mele, simt o
dulce mângâiere de a gândi la tine, ingerul meu, si de a-ti trimite in
aceste rânduri tot ce este mai gingas, mai nobil, mai iubitor in inima
mea.
Marinarii au un obicei foarte poetic. Pâ n-a nu se arunca in
pericolele marilor, ei merg de orneaza cu flori altarul Maicei
Domnu- lui, dinaintea caruia ingenuncheaz a si se roaga. Eu, a
carui soart a seam ana cu a lor, am aceleasi crederi ca dânsii si imi
place sa incunun scumpul t a u suvenir cu toate minunile cele mai
gratioase ale
inchipuirii si cu toate dezmierdarile unui amor nemarginit.
Adio dar, Margarita! Adio, ingerul meu!... Plec muncit de o
cumplita durere, dar oricum sa fie, sunt multumit de a sacrifica
fericirea mea in favoarea linistii tale, caci, precum ti-am declarat
din viu grai, te iubesc de o mie de ori mai mult pentru tine dec ât
pentru mine. Daca socoti insa ca merit o recompensa, fa ca sa o
gasesc in Paris, sub forma unui ravas scris de tine cu toata
increderea
si sinceritatea amorului puternic ce m-a supus tie pentru viata
intreaga.
ALEXIS V.“
Iat a r a spunsul Marga ritei, ce ga si el la posta din Paris:
„Scumpul meu Alexis,
La iubitul ravas ce mi-ai scris din Galati, ma grabesc a-ti trimite
aceste rânduri; nu ti le trimit insa ca o recompensa, precum zici, ci ca
o ruga minte si ca o dest ainuire. Afla, scumpul meu amic, ca daca m-
am ferit de amorul meu in timpul cât te gaseai aproape de mine,
a fost pentru ca simteam cât de puternic domnea el in sufletul meu

si pentru ca nu ma credeam in stare de a rezista indemnurilor lui; dar
de când te-ai departat, de când al ta u adio a desteptat in sânu- mi
durerea despartirii, simt ca am nevoie de toata dragostea ta pentru ca
sa ma sustie in cruda singura tate in care m-ai parasit. Acest adio,
care cuprinde un sacrficiu at ât de mare din parte-ti in favoarea
linistii mele, a adus o dulce apropiere intre noi si mi-a dat o vie
incredere in amorul ta u, amor devotat, mare si nobil ca inima ce-l
contine.
Iata, dragul meu, taina ce de mult doream a-ti descoperi; ea iti va
explica tot ce a putut sa-ti para neinteles in purtarea mea ca tre tine.
Spune-mi dar acum ca nu mai pastrezi nici o indoiala asupra
simtirilor mele, incredinteaz a-ma ca te departezi de mine pa truns de
fericirea ce gusta tot omul care se stie iubit!
Ai va zut cum soarta nemiloasa a stins visul cel mai frumos al
juniei mele. Trebuie sa mai adaug ca neimplinirea acestui vis de
fericire m-a aruncat intr-o descurajare adânca? O! scumpul meu
Alexis! fericirea mi s-a ara tat de departe ca o fantasma insela toare
si a disparut iute din ochii-mi, pentru ca sa o jelesc cât voi trai!
Sperarea m-a parasit, si nu mai vad inaintea mea dec ât un
orizont
intunecat.
Crede-m a, Alexis, trist e lantul ce te leaga de mine! Singura idee
ce ma sustine este ca fiintele care traiesc fara nici un tel in viata lor
mor in floarea tineretii... Fie ca sirul zilelor mele sa se curme cât mai
curând, daca sunt condamnata de legile sociale a trai far’ de tine!
Adio !... Aud pasuri in sala... de-abia pot gasi un minut unde sa fiu
singura cu suvenirul ta u... Adio! iti trimit in acest adio partea cea
mai iubitoare a inimii mele zdrobite.
MARG{RITA“
Alexis citi printre lacrimi acest r a spuns duios al iubitei sale si, cu
lacrimile in ochi, el scrise urma toarea epistola si o expedui surorii lui,
cu ruga minte de a o inmâna Marga ritei:
Dridri 197
„Scumpa mea iubita!

Scrisoarea ta e de natura a nebuni pe un om de fericire; ea contine
cuvinte de acele ce vibreaza in inima lui, il incânta, il induioseaza
si il inalta mai presus de ceilalti oameni... +i, insa, trebuie oare sa
spun intregul adevar?... Dupa ce am citit-o de multe ori, dupa ce
am analizat fiecare fraza, fiecare cuvâ nt, am descoperit in ea o
mâhniciune at ât de mare, ca toata veselia mea s-a stins intr-o
clipa. Tu imi vorbesti de fericirea ce produce incredintarea de a fi
iubit
in lume si, cu toate ca aceast a cugetare ar trebui sa fie pentru tine un
puternic apara tor in contra suferintei, totusi, scrisoarea ta respira o
descurajare fara margini. Esti trista! trista pâna a te gândi la soarta
celor ce mor in floarea tineretii!... Cum vrei dar ca dupa o asemene
marturire din parte-ti sa mai pot fi fericit?...
Nu, draga mea; am fost crud inselat când m-am crezut in stare de
a rabda chinurile despartirii. Zic ându-ti adio, am sperat ca voi
asigura linistea vietii tale si chiar, poate, pe a mea, dar vad ca in
zadar am pus o lunga distanta intre noi doi! Departe de tine, inima
mea se lupta cu dorul neimpacat, dorul care cuprinde o lume intrea-
ga de suferinte. +i cunosti si tu, Margarita, acel chin ce sf âsie inima
si stii cât e de crunt!
Crede-m a, insa, ca el e mai putin dureros dec ât durerea ce simt
gândind la tristetea ta.
Iubirea mea pentru tine este un cult de adorare si dar numai
daca te-as sti fericita, as putea gusta vreo slaba alinare. Imaginea
ta, stralucitoare si vesela, ar rasp ândi asupra singura tatii mele
luciri mângâietoare, dar, intunecat a sub valul mâhniciunii, ea
intuneca lumina zilelor mele. O! scumpa mea Margarita, fa ca
amorul meu sa fie pentru tine un soare splendid; fii z â mbitoare, fii
radioasa la razele lui, si astfel iti promit sa uit prezentul, uit ându-
ma chiar pe mine insumi.
Daca ai vedea ce se petrece in sufletul meu, ai fi mândra ca ai
desteptat in el at â tea mari si frumoase simtiri: iubirea, dorinta
gloriei, devotamentul, indulgenta si aspirarea ca tre un viitor ce ti l-

am hara z ât numai tie. Tristete sau veselie, toate imi vin de la tine,
caci in fiecare din cuget arile mele tu domnesti singura si singura ai o
dragalasa inrâurire. Ai produs in mine o inviere morala si iti sunt
dator mai mult decât cu viata, iti sunt dator cu dezvoltarea calitatilor
inimii mele.
Ah! daca am trai pe timpul z ânelor, pe când aceste gratioase
zeit ati protejau destinul celor ce se iubeau si când ele ne-ar fi
adunat la un loc pe amândoi, cu ce mândra aureola de fericire as
corona fruntea ta! Cât de bine as sti sa realizez visurile tineretii
tale! Ce inspirari minunate as undi in z â mbetul ta u! Ce nume
stralucit de poet as dobândi pentru ca sa fiu demn de tine. Viata
impreuna ar fi pentru noi doi o comoara nesf ârsita de cele mai
gingase simtiri, de cele mai fierbinti dezmierdari. Lumea nu ar mai
exista pentru noi si noi nu am mai exista pentru lume, caci am uita
tot, si chiar pe noi
insine ne-am uita in betia incânta toare a amorului!
Câte minunate visuri de aceste am facut in cursul cala toriilor
mele! }n frumoasele seri ale primaverii, pe când pluteam pe
Dunare, de câte ori inchipuirea mea te-a adus lânga mine pe podul
vaporului
si, prin efectul acelei iluzii dragalase, mareata priveliste a Carpatilor
imi parea de-o mie de ori mai poetica. La Dresda am vizitat cu tine
galeria de tablouri. }n vreme ce ma primblam in saloanele muzeului,
te simteam rezemata pe bratul meu, si admirarea mea pentru
tablourile artistilor renumiti crestea, caci tu ma faceai sa descopar
in ele frumuseti necunoscute de mine pâna atunci.
Ce sa-ti spun, iubita Margarita? in prezenta minunilor naturii,
precum si in fata productelor geniului omenesc, inima mea te-a
asociat la toate uimirile sale, si pretutindeni iubirea mea te-a inaltat
pe tine deasupra tuturor faptuirilor dumnezeiesti si tuturor operelor
care onoreaza geniul omenirii.
Astfel te iubesc si astfet te-oi iubi pân-in momentul când mâna
mortii mi-a inchide ochii si mi-a ingheta inima.
ALEXIS V.“
Dridri 199
Peste o luna de zile Alexis primi un mic bilet in care Marga rita
ii anunta sosirea ei la Paris pentru iarna si il ruga sa nu-i mai scrie, ca
ci ba rbatul ei incepuse a da semne de gelozie. Alexis astepta iarna
cum asteapta un bolnav prima vara; insa la finitul toamnei toate spera
rile lui ca zura ca frunzele copacilor. Marga rita
ii trimise aceste câteva r ânduri, care il fa cura sa zaca trei luni de zile
pe patul durerii:
„Alexis!
Cu moartea-n suflet iti scriu aceste linii!... Uit a pe Margarita,
care de azi nu mai exista pentru tine... Sunt mama !... Sa intindem un
val negru asupra trecutului si asupra promiterilor viitorului. . .
Adio!... Adio pentru totdeauna!
MARG{RITA“
VIII
Cum se terminar a fazele acestui amor at â t de mare si de

infla ca rat?
Francezii, cu caracterul lor vesel, zic: Tout finit par des chansons
dans ce monde!1
Iat a cântecul final al romanului Marga ritei:
ADIO
Adio! ah! niciodata
N-am gândit ca pe pa
mânt A mea inima-
ntristata
Va rosti acest cuvânt.
Dar tu insati, tu, pe care Te-
aveam tainic Dumnezeu, Ai
vroit fa r a-ndurare
Ca sa sting amorul meu!
.................
1
Totul se sfârseste cu cântece pe lumea asta! (fr.).
Adio, ramâi ferice!

+terge din inima ta
Pe cel ce adio-ti zice,
Desi-n veci nu te-a uita.
Te-am iubit cu dor fierbinte
+-astfel te iubesc ca vreu
Sa va d stins din a ta minte
}ntreg suvenirul meu!....
(vezi volumul Margaritarele1)
}n urma acestui striga t suprem si dureros al inimii, Alexis
intreprinse o lunga ca la torie prin Africa si America, iar in lipsa
lui de mai multi ani, Marga rita, prinsa in sloiurile vietii casa
toresti, deveni mama de o gentila si numeroasa familie. Când se
reva zura am â ndoi in salonul Alinei, care se m a ritase de curâ
nd, focul patimii lor pa rea cu totul potolit, si fiecare din ei pa rea
ca a fa cut un vis frumos, la care se gândea câteodata cu o
zâmbire indu- iosata.
Marga rita, inconjurata de copilasii sai, intinse o mâna amicala lui
Alexis si-i zise cu glas sincer:
— Alexis! vrei sa fii fratele meu?
Alexis ii r a spunse depun â nd pe acea m â n a tremur â nd a un sa
rutat respectuos!
1870
Prima si ultima strofa din poezia Adio, publicata pentru întâia oara în cadrul
1
bucatii Un salon din Iasi (1855) si introdusa apoi în ciclul Margaritarele.

Dridri 201
aINTRODUCERE LA SCRISORILE LUI ION

GHICA C{TRE VASILE ALECSANDRIi
Printului Ion Ghica
Mircesti, decembrie 1883
Iubite amice,
Iata-ne cu iarna in tara! Ea a sosit noaptea, pe furis, si s-a grabit
sa-si scuture cojoacele pe fata pa m ântului pentru ca sa afirmeze
stapânirea ei... A doua zi românii s-au trezit vasali acestei regine
aspre ai carei ministri sunt criva tul si gerul, ai carei curtezani sunt
lupii si corbii, a carei armata sunt fulgii de zapada si turturii de
gheata, ale carei palate sunt cla dite cu troian. Baba cocheta si
sulemenita se mireaza in oglinda râurilor inghetate si poarta pe
frunte-i o coroan a de briliante ce te pa trunde de fiori când o privesti
si te preface in sloi când te atingi de dânsa.
E timp de a se culege pe acasa si de a se adaposti la gura sobei in
asteptarea altei regine mult mai atraga toare, Prim avara, care va
detrona in curând pe ba trâna uzurpatoare. Sperare dragalasa!... Ea
ne face a rabda despotismul ingrozitor al iernii fara nici o incercare
de rascoala in contra ei, caci orice manifestare razvratitoare ar
luneca pe gheata si ar cadea sleita sub un numar infiorator de grade
de frig. Pa durile apar ca niste pete negre pe fondul alb al tabloului
iernatic. Copacii desfrunziti au aerul de schelete pârlite in foc, si
printre crengile lor zboara ciripind multime de pasarele, sticleti,
pitigoi, vrabii, cioc ârlani etc., ca t ându-si hrana, pe când sub cerul
nouros cârduri lungi de corbi fac manevre prevestitoare de vijelii. }n
toate zarile, pe toate câ mpiile se intinde o pa tura alba ca o pânza pe
un mort, iar pe drumurile disparute sub zapada se vad miscându- se
incet sa nii incarcate cu lemne de la padure. Vitele par chircite,
pasarile zgribulite, si oamenii vineti la fata. Iarna gaseste o

petrecere de artist lipind pe geamuri flori fantastice de gheata si
vopsind cu culoare pa tlaginie urechile si nasurile omenesti. Ea
simte multumire de a pune natura in suferinta si de a face ca
insusi aerul sa para tremurând de ger când privesti fulgii
spulberati de suflarea vântului.
Eu, amice, desi mare admirator al frumusetilor Iernii, splendide la
lumina soarelui si fermeca toare sub razele lunii, ma feresc de
contactul ei prin intrebuintarea unui numar, ajuns a fi legendar, de
paltoane si de bla ni. Când o vad sosind, o intimpin cu ba trânescul
cântec poporal:
Sora-mi esti, sora sa-mi fii,
Iar la noi mai rar sa vii.
+i ea, drept multumire, intoarce cheia in broasca usii mele,
trântindu-ma astfel la inchisoare pâna la epoca sosirii nagâtilor.
Trei, patru si uneori cinci luni de zile, retras in casuta mea, imi
inchipuiesc ca sunt intr-o corabie prinsa de sloiurile Ma rii
Baltice. Pa rere negresit, dar parere asa de intetita in mintea mea,
ca zaresc chiar ursi albi trecând pe câ mp!... Cât despre lupi, ii
aud noaptea urlând
in marginea satului si ziua ii recunosc in impiegatii fiscului.
Cât tine timpul aspru, cât termometrul face gimnastica sub
linia de la zero ca sub un trapez ideal, imi umplu zilele cu
indeletniciri intelectuale si cu intretinerea focului din sobe. Am
ajuns in arta aceasta la inaltimea vestalelor si acum stiu a da
cladirii despicaturilor de lemne forme arhitectonice care ar merita
medalie de aur, daca asemene talente s-ar recompensa in tara
noastra.
Dimineata imi place sa ma scol de cu noapte si sa gasesc
cabinetul meu de lucru bine incalzit si vesel luminat de un
candelabru aprins. Ceaiul e gata pe masa; cateii mei sar prin
camera cu mii de jocuri si de dezmierdari, astept ând portiile lor de
zahar; biroul ma cheama l ânga el, ara t ându-mi calimara plina,
condeiul zburdalnic, hârtia alba. „La lucru!“ imi sopteste un glas
ce iese din tuspatru colturi ale cabinetului si cu placere ascult
adeseori indemnul sa u; incep prin corespondenta cu Londra, cu
Parisul, cu Bucurestii, cu Iasii, cu
Dridri 203
Montpellier, chiar si cu America; apoi ma apuc de vreo lucrare mai

serioasa si ziua trece far-a baga de seam a daca ninge si daca sufla
crivatul.
Sunt zile in care... insa te vad z â mbind si cla tin ând din cap...
sunt zile in care ies pe afara, invelit cu blana nr. 3, si fac o primblare
scurt a, de tot scurt a, pe cararile trase in oma tul din gradin a. Admir
in treaca t cerul otelit, zapada cristalizat a ce sc ârt âie sub
picioare, pasarelele ce zboara imprejuru-mi tipând de mirare (?)...
cla tinarea copacilor in semn de cainare pentru imprudenta mea si
ma simt cuprins de un avânt eroic infruntând dusmana lumii,
Iarna!... dar sa ne grabim a ne intoarce in casa, caci inghet cu tot
eroismul meu! Seara, câ nd perdelele sunt trase, cad pe gâ nduri,
privind la salamandrele din soba. 0 melancolie adânca pa trunde in
sufletul meu pe când viscolul vâjâie prin horn; iar pentru ca s-o
alung, adun cu mintea imprejuru-mi pe unii din contemporanii mei
ce se bucura
inca de viata si rasfoim impreuna albumul suvenirelor noastre.
Tu esti unul din cei chemati si mai alesi. Iata dar un raport exact
de cele ce am grait cu tine, ieri seara, in ajunul sfintilor Tirs, Lefkie
si Filimon. Amice, când vine vârsta nemiloasa si ne spune ca e
timp de ast â mparat pornirile inimii si de strâns aripile inchipuirii,
când zburdalnicele zboruri prin lumea na lucirilor atra ga toare
devin periculoase si cala toriile departate prin lumea reala o
intreprindere obositoare, ne ra m â ne o ultima si nepretuita
petrecere pentru m â ngâierea zilelor din apusul vietii. Ea consista
intru aducerea- aminte a trecutului si reinvierea prin povestire a
diverselor epoci prin care am trecut int âlnind in calea noastra
tipuri originale si lu ând parte la fapte care se ating de istoria tarii.
Acest voiaj in jilt are avantajul de a fi si comod, si incânta tor.
Tu mi-ai povestit adeseori int â mpla ri interesante pe care le
auzisesi din ba trâni si mi-ai zugravit cu un adevarat talent de
pictor unele figuri din generatia ce ne-a precedat, intreva zute de
tine in copilarie. Eu insumi am cercat sa fac a zbura pe sub ochii
tai un stol de suvenire variate, si astfel orele noastre de int âlnire
au fost
totdeauna pline de veselie sau de uimire, pline de incântari culese

in gra dina trecutului, sau de visuri patriotice vâ nate pe câ mpul
viitorului necunoscut. Am imba tr â nit insa fara a pierde patima
acestui vânat, caci dintre toate pasiunile omenesti amorul de patrie
este singurul care nu se stinge niciodata.
Daca am fi avut o masin a stenografica de buzunar, masin a ce se
va inventa negresit in secolul nostru de avocati si de deputati
elocventi, ea ar fi produs o mica biblioteca de anecdote, de schite
usoare, de memorii istorice si de portrete bine colorate, care formau
un soi de muzeu demn de a fi vizitat; iar generatia actuala, a carei
cunostinta de trecut nu se intinde peste limitele celor din urma
treizeci de ani, ar gasi in el multe subiecte de studiu atraga tor si
folositor... Câte romane, câte piese de teatru, câte scrieri
fiziologice s-ar putea cladi cu materialul adunat in el! +i câte spirite
sa na toase s-ar retrage cu multumire in sanctuarul sa u spre a se
odihni de luptele zilnice si de preocuparile, zise politice, ale epocii
de fata!...
Tipuri pentru tipuri, sunt de preferat acele disparute din societatea
rom âna, in locul acelor de venetici alungati din tarile lor si
adapostiti asta zi intre noi cu pretentiile lor ridicole de critici si de
reformatori,
in locul acelor de Don-Juani de trotoires , acelor de salvatori
patentati de patrie, acelor de invidiosi care stupesc veninul lor spre
tot ce-i mai sus dec ât dânsii, chiar desi sunt convinsi ca stupitul
cade tot pe obrajii lor etc., etc. Fapte pentru fapte... istoria va
judeca valoarea acelor care s-au desav ârsit cu sacrificii de avere si
de viata chiar, si acelor savârsite sub indemnul ambitiei personale
sau al dobândirii de averi colosale.
Aceast a idee m-a indreptat ca tre tine, amice, cu propunerea ca sa
incepem intre noi o corespondent a menita de a continua convor-
birile noastre si sa le publica m intr-o foaie literara pentru placerea
noastra intima. M-am magulit totodata cu slaba sperare ca acea
corespondenta va fi bine primita de unii din compatrioti care
binevoiesc a recunoaste putine merite predecesorilor si ceva mariri
evenimentelor petrecute inainte de venirea lor pe lume.
Dridri 205
Tu ai admis propunerea mea si ai realizat-o in parte cu o

activitate de care s-au folosit cititorii foaiei Convorbirilor literare .
Mi-ai trimis din Bucuresti si din Londra un sir de epistole care in
curând vor fi adunate intr-un volum demn de a figura in bibliotecile
bine compuse. Oaspe iubit, el va veni sa ia loc in familiile române,
spre a le povesti cu graiul sa u limpede, vesel, placut, câteva scene
de la inceputul secolului nostru, sau din zilele noastre, si a
desfasura o galerie originala de figuri ce poarta sigiliul
caracteristic al epocii lor.
Sunt incredintat, amice, ca ai gasit o mare placere de a
rechema la viata acele umbre care din zi in zi se afunda mai mult in
pustiul uitarii si al nepasarii. Nu mai putin sunt convins ca
volumul ta u va procura o deplina satisfacere persoanelor
inteligente ce-l vor citi din scoart a in scoart a si vor fi cala uzite de
el prin regiunile unei lumi necunoscute lor. }n epoca de asta zi e
mare meritul unei opere literare care poate sa distraga spiritul
omenirii din vârtejul ce o conduce cu repejune spre tinta intereselor
materiale.
Cât pentru mine, locuitor de tara, retras in pasnica singura tate de
la Mircesti, apreciator si iubitor de roduri intelectuale, iti multumesc
cu sinceritate pentru corespondenta ta imbelsugata. Totodata insa ma
ingân cu ademenitoarea sperant a ca vei da un frate gemene
volumului ta u, daca nu mai multi. Tu ai inca un tezaur de suvenire
care foiesc in capul ta u cu dor de a iesi afara, precum se bat
pasarelele de gratiile coliviei. Fa-ti mila cu ele si le deschide colivia,
pentru ca sa se bucure de incântarea libert atii si ele, spre multumire,
sa ne incânte cu glasul lor armonios. Din parte-mi iti promit sa urmez
exemplul ta u precât imi vor permite puterile si
imprejurarile vietii.
Spune-mi dar anii tai petrecuti in insula Samos in calitate de bei,
guvernator acestei insule1, si cala toriile tale prin Asia Mica. Din
1
Ion Ghica a fost guvernator al insulei Samos (insula cu populatie greaca în
Marea Egee, lânga coasta Asiei Mici, pe atunci sub st a pânire turceasca ), din
1854 pâna în 1859.
acea epoca a vietii tale eu nu-mi aduc aminte dec ât unele trasa turi
povestite mie de veselul nostru amic, raposatul locotenent de marina
Laurent, care a primit ospat in casa ta de pe malul Marii Egee... Pe
atunci, in timpul ra zboiului de la Crâ m, pirateria luase o mare
dezvoltare in Archipel. Grecii, ostili armiilor aliate, franceza si
engleza, care faceau asediul Sevastopolului, atacau adeseori
corabiile
incarcate cu provizii pentru Kamies si Balaclava, le pradau si le
cufundau in adâncul marii. }n zadar vapoarele de ra zboi ale
Frantei le dadeau goan a apriga printre insule! }ndra znetii
imitatori ai lui Canari1 stiau a se adaposti pe sub maluri si in
pesterile st âncilor, fiind ajutati de toti compatriotii lor... Nici o
pedeapsa, nici amenin-
tarea de moarte, nu indupleca pe acestia de a trada locul ascunderii,
si bietii capitani de vapoare se intorceau totdeauna fara izbânda
din expeditiile lor, retragâ ndu-se furiosi in portul de la Samos.
Laurent râdea de ei, poreclindu-i amirali Bredouille2.
Una din acele bande de pirati devenise mai cu seam a o calamitate
pentru corabiile de transport. Ea, fiind urmarita de aproape de ca tre
vaporul pe care se gasea Laurent, in calitate de ofiter de marina, si tu,
in calitate de amator de vânat, debarcase in insula Leros si se facuse
neva zuta intr-o pestera adânca din sânul ei... Vaporul ajuns
in port dupa pirati, comandantul chema autoritatile locale si le
ordona sa-i predea in mâna lui. Toti grecii se jurara pe toti sfintii
din calendarul ortodox ca nu sunt gazde de hoti, desi ei se gaseau in
buza pustilor intinse spre dânsii de marinarii francezi. Un semn
numai al capitanului, si cadeau morti fara a-si incarca sufletul cu
mârsavul pacat al tradarii!
Atunci, dupa spusa lui Laurent, tu te-ai apropiat de comandat
si, domolindu-i mânia, l-ai sfa tuit sa debarce oamenii lui in insula
pentru ca sa cerceteze cu de-ama nuntul toate malurile si toate
Canaris Constantin, marinar grec, erou al luptei pentru eliberarea Greciei de

1
sub jugul turcesc, mai târziu prim-ministru al Greciei.

2
Plouat — de la fr. revenir bredouille.
Dridri 207
st âncile. Sfatul ta u fu ascultat, dar cercet arile ra masera zadarnice!...

}n fine, int âlnind o turma de capre, ati intrebat pe pastorul lor, un
baietan de vreo 16 ani, unde stau ascunsi piratii? El raspunse mândru
ca nu stie!... Capitanul iar se infurie si porunci sa-l impuste. Grecul se
puse dârz in fata armelor incarcate, fara a deschide gura, far-a-si
pierde linistea, desi da ochi cu moartea. El era sublim de abnegare si
de eroism!
— Capitane — ai zis tu in acel crâncen moment — nu ucide
pastorul; ucide caprele lui, de vrei sa afli adevarul.
Asa s-a si int â mplat... Abia marinarii francezi impuscasera
vreo zece capre, si pastorul uimit marturisi ca piratii se gaseau
intr-o pestera apropiata, care comunica cu un turn parasit din
timpul cavalerilor de Rhod. Asediul st â ncii se facu dupa toate
formele strategice; lupta se incepu cu inversunare; trageau piratii
cu desperare, omorâsera trei marinari si ra nisera patru si dupa
câteva ore banda fu nimicita! Unul singur din ei toti scapa cu
viata si fu gasit peste câteva zile plutind pe mare intr-o cutie de sc
ânduri fabricata de el si condusa prin valuri de o lopat a rupta...
Sarmanul fu prins,
insa gratiat, si merita sa fie !
Spune-mi cum la aceeasi epoca ai oprit flotila lui Saltafero, care
venea de la Chalris sa abordeze la Samos cu scop de a rascula pe
samioti in contra sultanului, pe când Franta si Englitera aparau
drepturile si existenta Imperiului Otoman. Mareata a trebuit sa fie
scena int âlnirii tale cu seful energic al flotilei in capa tul insulei
Samos, la Calabaetas, avâ nd de cadru cerul albastru al Asiei si
intinderea albastrie a marii; având tu, in urma ta, poporul adunat din
Samos, si Saltafero, având in urma lui flotila cu steaguri juma- tate
albe si juma tate albastre! }n asemenea imprejurari si-ntr-un
asemenea tablou poetic conversatia voastra a avut negresit un
caracter epic, caci Saltafero se depart a de Samos, fara a-si implini
scopul, si tu ra masi stapân pe insula ta.
Spune-mi cum ai arestat pe vestitul Hiotoglu, nascut in satul
Seftidikios de l ânga Smirna, acel hot indra znet care, dupa ce facuse
multe morti de om si atacase in trei rânduri caravanele de la Meca, se

retrasese in insula Samos, imbogatit, linistit si foarte considerat de
compatriotii lui si trecut intre ofiterii de jandarmerie ai insulei?
Ordinul de arestare a lui sosise de la Constantinopol, dar autoritatile
locale se sfiau de a-l indeplini, caci Hiotoglu nu era comod de prins.
Pentru el viata chiar a beiului nu pla tea nici o letcaie.
Laurent mi-a povestit ca tu, suindu-te calare si intovarasit
numai de un singur jandarm, fost si el palicar, adica hot de soiul lui,
te-ai dus in casa lui Hiotoglu, prin care jandarmii chiar se cam
fereau de a trece. Toti locuitorii se aflau in piata, caci era o zi de
sarba toare, iar Hiotoglu, purtând la piept un seleaf bogat de arme,
sta mândru sub un maslin. El isi facea cheful cu ciubuc si cafea,
dupa obiceiul oriental, pe când fruntasii satului stau in picioare
dinaintea lui smeriti si respectuosi.
Tu, descalec ând, te-ai apropiat de el si i-ai zis:
— Bre Hiotoglu! Am venit sa-ti spun ca am ordin de la Poarta sa
te arestez si sa te trimit la Stambul... Deci te ga teste sa vii cu
mine... nu te arestez, de te-i purta bine nu va fi ra u de tine, dar de-i
ca uta sa fugi te-oi gasi in fundul pa mântului si atunci va fi ra u
de tine.
— Eu? intreba hotul, incruntându-si ochii.
— Peste doua sapta m â ni eu ma duc la Constantinopol; sa te
cobori la malul marii, ca sa ne imbarca m impreuna. Ai auzit?
Cuvintele tale au ca zut ca un fulger in gloata ce te inconjura.
Hiotoglu te avea la cheremul lui, dupa cum zic turcii, caci avea la
indemâna un arsenal intreg. Cu toate aceste, el se stapâni, si ca t ând
drept la tine cu ochirea lui de vultur, raspunse: Bine!... apoi ceru
calul sa u si te intovarasi pâna la juma tatea drumului. Acolo v-ati
oprit l ânga un izvor, ca sa adapati caii, si Hiotoglu iti adresa aste
cuvinte:
— Bei mu1, ai auzit de mine? Am mâncat zilele multor turci.
Sunt neimbl ânzit când ma aprind de mânie, ucid tot ce-mi sta in
1
Printul meu (gr.).
Dridri 209
cale... +i insa tu ai indra znit sa-mi spui mie verde-n ochi ca ai de

gând sa ma dai pe mâna turcilor!... Priveste! suntem acum singuri; as
putea sa te sting de la lumina soarelui si apoi sa trec in Asia ca sa ma
fac neva zut. O stii?
— O stiu! ai raspuns tu; insa daca ai comite aceast a crim a,
daca m-as lasa ca un misel ca sa-mi rapesti tu viata, nu ai scapa de
urgia guvernului nici in sânul maicii tale, caci eu sunt guvernatorul
de Samos, stapânul ta u... si priveste, am cu ce sa te culc la pa
mânt pâna a nu pune tu mâna pe seleaf.
Zic ând aceste, ai scos din buzunar un revolver cu sase incarca
turi. Hiotoglu privi revolverul z â mbind si replica:
— Nu arma ta ma domoleste, ci dârzia ta fata cu mine!... Esti
palicar si crestin ca mine... sa traiesti! când vei fi sa pleci, m-oi afla
la malul marii la Vathy.
Hotul atunci disparu, si la ziua hotarâta se afla la malul marii.
Câti oameni de meseria lui Hiotoglu si chiar de alte meserii mai
putin periculoase s-ar gasi intre popoarele civilizate capabili de a
urma pilda lui? Orientalii nu au obicei sa anine un parole d’honneur
la promiterile lor; ei zic un simplu: pola cala pe greceste, sau un peki
pe turceste, adica un simplu bine pe româneste, si chiar daca aceste
cuvinte le-ar scurta viata, ei se feresc de a le calca. +i pe la noi, in
vremile de demult, se tineau lega turile cu sfintenie, insa de când
obiceiurile noastre s-au altoit cu parole d’honneur , altoiul a corupt
in parte vechea si curata lor simplitate.
Pe vestitul ta u vâna tor de caravane am avut eu insumi prilejul de
a-l cunoaste. }ti aduci aminte de int âlnirea noastra neasteptat a pe
vaporul mesagerilor de Ioudain ce pleca de la Smirna la Constanti-
nopol, in toamna anului 1854 sau 1855? Tu veneai de la Samos cu
Hiotoglu si cu jandarmii Cara-Vasili si Themistocli; eu veneam de la
Paris cu scop de a ma duce sa asist la asediul Sevastopolului si sa
vizitez ruinele acestui oras. Hotul ta u era de talie nalta, insa parea
conformat cu muschi si cu nervi de otel; fata lui usca tiva si arsa de
soare avea un nas coroiat ca un plisc de uliu si niste ochi negri,
infocati, pa trunza tori, care ii dau un aspect de vultur rapitor. }nvelit

intr-o burca mohorâ ta, el sta pe podul vaporului ghemuit l â nga
catarg si parea nepasa tor de soarta ce-l astepta. Privirea lui era
pironita pe intinderea marii si parea ca vâneaza fantastice
caravane
in fundul orizontului... I-am adresat cuvântul in mai multe rânduri,
dar el nu mi-a raspuns dec ât prin monosilabele grecesti né, ohi1, si
acest mod de convorbire m-a descurajat de a lega o mai strânsa
cunostinta cu el.
Dupa doua zile de cala torie, sosind la Constantinopol, ne-am
suit tuspatru intr-un caic, am abordat la Tophane si de-acolo ai
trimis pe viteazul mânca tor de turci la cancelaria de Samos din
Galata, liber si fara paza alta dec ât cuvântul sa u. +tiind ca a
doua zi era sa fie dat ministrului de Marina. Marturisesc ca am
simtit atunci in mine o neinvinsa parere de ra u, caci oamenii
energici de soiul lui Hiotoglu mi-au inspirat totdeauna multa
simpatie. Am aflat, insa, mai t ârziu ca dupa staruintele tale pe l
ânga fiorosul Mehemet Ali- pasa s-a ara tat indura tor ca tre
dânsul, primind din parte-i cuvântul ca va lasa in pace caravanele
de la Meca, si l-ai trimis indara t la Samos, unde mi-ai spus ca se
facuse tutungiu.
Graieste-mi de epoca aceea din tinerete când sedeai cu mine in
casa parinteasca din Iasi, pe ulita Sfântutui Ilie, astazi numita
strada Alecsandri 2. Iti amintesti pe nedespartitul nostru tovaras de
locuinta, frumosul pudel Caro, si festele ce jucam numerosilor nostri
creditori? Cum alungam pe cei mai intetiti dintre evrei cu
zburdarile nebune ale câinelui care la un semn sarea pe deasupra
lor smulg ându-le chitia neagra de pe cap?... Admirabil Caro!...
desi el avea oarecare apuca turi de comunist si fura din bacalii
provizii ce le ascundea sub patul ta u, el pricepea misiunea lui de a
ne scapa de fiarele nesa tioase ce ne importunau, pe când eram
ocupati cu redactarea foaei Pro-
Da, nu (gr.),
1
Ion Ghica, Opere , vol. 1, Buc., 1956, p. 194: O cala torie de la Bucuresti la
2
Iasi înainte de 1848.

Dridri 211
gresu , fondata de Negruzzi, Kogalniceanu, tu si eu. El era considerat

de noi ca cel mai activ si mai pretios colaborator al nostru si se
bucura de o stima fara margini din partea tuturor. Marturiseste,
amice, ca daca ar mai trai Caro, nu l-ai da pe multi literatorasi de
asta zi, la tra tori ca dânsul, dar nu ca dânsul inteligenti...
Prin indemnul ta u atunci am scris si publicat critica mea glu-
meata asupra Stantelor epice ale raposatului Aristia, in care voda
Bibescu era comparat cu un singur si teapa n catarg ... Nenorocitul
poet s-a dus pe ceea lume fara sa ma ierte. Fie raspunderea ta in
seculum seculorum 1!
Descrie-mi tabloul societatii iesene sub domniile lui Sturza si
Chica-voda, cu tinerimea ei vioaie, elegant a, entuziasta, patriota;
cu boierii sai ba trâni imbracati in haine bizantine si inspaim
ântati de avâ ntul ideilor moderne, cu buchetul ei de dame
frumoase, simtitoare, nobile, spirituale, partase ale visurilor noastre
de independenta si de marire pentru patrie. Ce inrâurire
puternica au avut ele asupra miscarii nationale si cât au contribuit
a introduce la noi tot ce distinge pe o societate civilizat a! Multe
figuri gratioase de acum 30-40 de ani ar merita sa formeze o
galerie incânta toare si numele lor sa fie inscrise in litere de aur pe
table de marmura.
}mprospa teaza in minte-mi un alt tablou de un caracter mai
prozaic, acela al falansterului nostru la Pera, in timpul ra zboiului
de la Cr â m; sefii acelui falanster erati tu, Negri si Rallet, iar adeptii
lui erau toti ofiterii francezi din lagarul de la Maslac, asezat aproape
de Constantinopol. Negri si Rallet se luptau cu calugarii greci in
chestia averilor ma nastiresti si rabdau multe neajunsuri din partea
politicii miselesti a Divanului turcesc fata cu românii; noroc pentru
ei ca locotenentul Laurent, capitanul avizoului ambasadei franceze,
venea in toate zilele ca sa-i faca a-si uita necazurile. El reprezenta
veselia si spiritul glumet al compatriotilor lui Rabelais si poseda un
repertoriu bogat de anecdote umoristice, afara de talentul extraor-
1
În vecii vecilor (lat.).
dinar de a imita, sau cântând, sau suierând, toate instrumentele unei

orchestre intregi. Uvertura lui Guillaume Tell o executa in deplina
perfectie, impestrit ând-o cu niste note false de clarineta, care
produceau efectul cel mai comic.
}n asediul orasului Sevastopol el comandase o baterie si
câstigase un reumatism ca si dânsul de poznas. Boala lui se
dezvoltase mai t ârziu intr-un mod straniu, aducând-l in starea
jalnica de a nu putea pasi inainte, insa lasându-i facultatea de a
merge indara t si a cobori astfet scarile cu o repejune miraculoasa.
Cu toate acestea spiritul lui nu pierduse nici o particica din vechea-
i veselie... }ti aduci aminte balul dat de stapâna casei ce locuiam la
Pera? Laurent, in uniforma lui de capitan de marina militara, facu
o intrare splendida in salon
si, apucând de la usa, se adresa pe rând la toate damele, asigur
ându- le ca sem a nau cu impara teasa Frantei, Eugenia. Amicul
nostru a fost sublim de elocvent a in seara aceea si a devenit eroul
preferat al sexului frumos din Pera. Mi se pare ca el a si abuzat de
o favoare at ât de binemeritat a.
Istoriseste-mi intrevederile si convorbirile tale cu oamenii politici
din Turcia si din Englitera in chestia intereselor noastre, si modul cu
care fostul guvernator at Caucazului, generalul Graben, trimisul
imparatului Nicolai, a surprins aderarea }naltei Porti la tratatul de
la Balta Liman. Generalul pe care il cunoscusem la Iasi, caci era
casa torit cu una din surorile cumnatului meu Rolla, ajungând la
Constantinopol, adresa Divanului mai multe cereri gogonate, cum
se zice la tara: precum dreptul de trecere libera prin Bosfor flotei
rusesti de ra zboi, dreptul de protectie ortodoxa pentru imparatul
asupra tuturor crestinilor din Peninsula Balcanica, dreptul de a
cumpara flota vice-regelui de Egipt si alte asemenea enormitati.
Divanul, sustinut in taina de ca tre ambasadorii puterilor
occidentale, raspunse prin un refuz categoric, pe care generalul
Craben se facu ca-l intelege ca un act de ostilitate in contra Rusiei si
pomeni cuvântul de declarare de ra zboi.
}n zadar noi, rom â nii afla tori la Constantinopol, noi, cei cu
durerea, ne incercara m sa asigura m pe turci si pe ambasadori ca
Dridri 213
era o simpla comedie ce avea de tinta numai tratatul de Balta

Liman. Marii politici orientali si apuseni ne tratara de tarani de la
Dunare. Generalul Graben simula prega tirile sale de plecare, insa
pân-a nu se imbarca avu o ultima int âlnire cu vizirul si-i zise: „Ce
raspuns sa duc eu imparatului? }ntetirea nejustificat a a Divanului
are sa fie privita de Maiestatea Sa ca o ofensa personala si,
martor mi-e Dumnezeu, ca eu doresc a feri, Turcia, precum si pe
Rusia, de calami- tatile unui ra zboi. Tot ce v-am propus in numele
imparatului, ati respins dupa indemnul ambasadorilor straini. Ei
bine, puneti-ma macar in posibilitatea de a domoli mânia
Maiestatii Sale, ducând la Petersburg tratatul de Balta Liman
subsemnat de Sultanul.“ Turcii se consultara cu ambasadorii si a
doua zi tratatul era investit cu toate formele uzitate. Craben pleca
din Constantinopol râzând in barba, iar faimosii diplomati,
convinsi ca au dat probe de o maiastra dibacie diplomatica,
trimisera pe la guvernele lor respective o nota identica care
proclama in cuvinte pompoase pretinsa lor victorie contra politicii
rusesti in Orient!
Descrie-mi in tot adevarul lor evenimentele de la 11 / 23 febru-
arie 1866, care, oricum ar fi caracterul lor, formeaza o pagina
importanta in istoria tarii.
Spune-mi, in fine, tot ce stii din trecut prin altii si prin tine insuti.
Te gândeste, amice, ca dintre contemporanii nostri tu ai fost si inca
esti unul din cei mai activi pe tarâ mul politic si posezi prin urmare
un tezaur de suvenire care cer imperios sa iasa la lumina in ochii
generatiei actuale si ai celor viitoare. Urmeaz a dar sirul epistolelor
tale cu acea verva fericita ce distinge cuprinsul volumului ta u si
sa-
ti ajute Dumnezeu a lasa in urma ta un complet de schite pitoresti, de
memorii istorice, de tablouri sociale care sa imbogateasca analele
Academiei noastre si comoara literaturii române. Ele vor ada uga un
titlu mai mult la acele dobândite de tine in ochii tarii ca unul din
introducatorii României in era sa de lumina, de marire si de glorie.
MANIFESTE +I AMINTIRI POLITICE
PROTESTA | IE }N NUMELE
MOLDOVEI, AL OMENIRII +I AL LUI
DUMNEZEU
Fratilor români din toata România! Va chem sa fiti martori la

nelegiuirile guvernului printului Moldovei, Mihail Sturza, care de
patrusprezece ani s-a ara tat prin toate faptele sale dusmanul cel mai
aprig al natiei noastre! Veniti cu toti sa protesta m in fata lumii
impotriva sistemului barbar si corumpa tor ce a intrebuintat pâna
acum acest domnitor pornit de patimi spre a tinea Moldova in
lanturi si in intunecime! Veniti cu toti sa protesta m in numele
Patriei, al Omenirii si al lui Dumnezeu, impotriva tiraniei machia-
velice a acestui om, care nu respecta nici Patrie, nici Omenire,
nici Dumnezeu!
De 14 ani, Mihail Sturza, st a pânit de nesatiul iubirii de argint,
se slujestele de ma surile cele mai arbitrare si de chipurile cele
mai nerusinate pentru de a-si indestula patima r a pirii; dar, spre
nenorocirea t a rii, acea patima este neindestulata, ca ci ea nu are
hotare.
De 14 ani, Mihail Sturza, inarmat cu otrava corumperii, stinge
simtirile de omenie si de cinste din inimile supusilor sa i, degra-
deaza caracterul natiei, o compromiteaza in ochii Europei si ii da
o directie care o duce pe calea pieirii.
De 14 ani, Mihail Sturza r a st a lm a ceste si calca cuprinsul
Reglementului Organic in interesul sa u particular. El vinde rangu-
rile boieriei; vinde posturile statului de la cele mai mici pâna la
cele mai nalte; vinde scaunele clerului, vinde hota r ârile judeca-
toresti; vinde masurile administrative; vinde cinstea, vinde cugetul
oamenilor; vinde drepturile Patriei noastre! El vinde orice se poate

vinde sau nu, si aduna aur peste aur, milioane peste milioane, pe care
le scoate afara din tara, pentru ca sa o sa raceasca inca mai mult!
De câ nd s-a suit pe tron, Mihail Sturza a luat Moldova in arenda,
si asa de strasnic a stors-o in mâinile sale parintesti, ca din venitul de
12.000 galbeni, ce avea la anul 1834, el a izbutit a avea in ziua de asta
zi, 1848, un venit de mai mult de 200.000 galbeni.
De când a apucat sceptrul in mâna, Mihail Sturza, nemultu-
mindu-se numai cu inmultirea averilor sale din averea t a rii, a tintit
necontenit la da r âmarea natiei noastre. Pe toti oamenii cu iubire
de dreptate i-a depa rtat din slujbele statului sau, desi a incredintat
posturi la unii din ei, a ca utat sa-i comprometeze in ochii obstii,
pentru ca nici un moldovean sa nu r a mâie nepa tat si pentru ca
toti sa fie instrumente oarbe ale patimilor sale. Pe toti bunii patrioti
ce s-au impotrivit sistemului sa u de corumpere i-a prigonit si ii
prigoneste inca cu o dusma nie neimpa cata. Pe multi r a i huliti de
opinia publica i-a adunat pe l â nga tronul sa u si le-a inlesnit
mijloace de pra da ciuni fa r a margini. Pe t a rani i-a adus in cea
mai cruda si mai jalnica stare prin asupriri nesfârsite si la cel mai
de pe urma grad de tica losie, prin biruri grele si r a u impa rtite.
Toate mijloacele de propasire a neamului românesc din Moldova
le-a nimicit; scoalele le-a l a sat in neingrijire; Academia din Iasi
a desfiintat-o pe juma tate; lanturi tiparului a pus; foile publice cele
mai bune le-a inchis; intreprinderile de imbuna t a tiri publice le-a
oprit! si toate aceste fapte nelegiuite le-a desa vârsit prin porunci
arbitrare si impotrivitoare atât obiceiurilor si pravililor pa mântului,
cât si cuprinsului Reglementului!
Fratilor! }n mijlocul at âtor nenorociri, in sânul at âtor rele, tara
noastra gemea cu durere, tara, impinsa pe calea pieirii de parin-
teasca mâna a domnului, se zbuciuma in agonie, când deodata soarele
liberta tii ce s-a ridicat asupra Europei a aruncat o raza si
in pa rtile noastre.
Dridri 217
La acea lumina mântuitoare, toate clasele societatii s-au trezit

ca dintr-un somn adânc si dureros si va zând r a nile de care erau
acoperite au simtit intr-o unire nevoia de o grabnica vindecare.
Oamenii care sunt in stare de a-si sca pa Patria de sub asuprire au
inceput a-si aduce aminte ca sunt români, si mai ales tinerimea
Moldovei, care varsa lacrimi de sânge in preajma suferintelor
obstesti, s-a simtit deodata insufletit a de o falnica na dejde. Atunci
deodata un mare numa r de persoane au alergat la Iasi de prin
provincii spre a se uni cu fratii lor din capitala si a ca uta impreuna
lecuirea bolii ce muncea pe români de atât amar de ani!
La aceasta miscare insa ocârmuirea, in loc de a linisti obstea prin
masuri intelepte de imbuna tatiri, s-a cuprins de groaza, ca una ce se
cunostea vinovat a , si in urmare Mihail Sturza, parintele Patriei,
ingrijindu-se mai mult de averea sa decât de siguranta publica, a
adunat intr-ascuns pe toti arna utii si pe toti raii din târg, le-a impa
rtit arme, le-a hota rât lefuri si si-a format cu ei o garda personala
si t ainuita.
Care a fost gândul sa u, alca tuind acea ceata numeroasa de hoti
in sânul capitalei, când avea militia pa mânteasca, comenduita
de
insusi fiul sa u, hatmanul Dimitrie Sturza, pentru tinerea bunei
orânduieli? Care a fost planul sa u, inconjurându-se de asemene
ceata de straini fugiti sau alungati din ta rile lor? Judece lumea si
hota rasca! Ceea ce stim este ca asemene dispozitie dusma neasca,
amenin-
t â nd siguranta publica a orasului, a adus mare impiedicare
relatiilor comerciale si a silit pe neguta tori a se pune sub ocrotirea
consulatelor str a ine pentru apa rarea averii si a vietii lor. Ceea ce
suntem siguri este ca voda, cu toate fa ga duintele sale ca tre
domnii consuli, a tinut intr-ascuns pe arna utii inarmati si ca s-a
slujit cu ei pentru ca sa maltrateze pe fratii nostri si sa le calce si sa
le prade casele in noaptea de 29 mart. 1
1
Dovada la aceasta avem calcarea casei cneazului Gheorghe Cantacuzino
si pra da rile de ceasornice, de bani si de alte lucruri ce s-au fa cut de ca tre arna
utul lui beizade Grigore... +i alte multe aV. A.i.
Ceea ce cunoastem este ca inarmarea vagabonzilor de ca tre

ocârmuire, aceasta masura nelegiuita intr-un stat intemeiat pe legi
si ocrotit de doua curti suverane a desteptat grija poporatiei intregi
a capitalei; ca duhurile au inceput a fierbe cu ura; ca boierii
au
inceput a se gândi serios la soarta ce astepta pe toti; ca multi din cei
mai insemnati amploiati, precum ministrul dreptatii, ministrul
treburilor str a ine, prezidentul Divanului domnesc, prezidentul
Divanului apelativ, mai multi judeca tori si câtiva deputati si-au dat
indata demisiile din posturi, nevroind a fi instrumente de pieire pentru
tar a in mâinile lui Mihail Sturza; si in sfârsit ca deosebite mici aduna
ri au inceput a se intruni cu gând de a ga si chipurile legale de paza
pentru fiecare locuitor.
}n preajma acestor simptome de nemultumire obsteasca ,
domnul, urmând pornirilor sale de despotism, a scos un ofis impotriva
aduna rilor, dar vazând ca acea porunca nu se baga in seama de ca
tre obste si temându-se de a o atâta pe aceasta mai mult, a socotit sa-
si puie iar masca de Parinte al Patriei spre a insela iarasi pe acei ce-i
numea copiii lui; si pentru ca sa izbuteasca mai sigur la acest tel, a
insa rcinat pe domnul ministru dina untru ca sa afle dorintele obstii
si sa-i faca tot soiul de faga duinte in numele lui.
Dl ministru s-a adresat indata ca tre dnii C. Rolla, Lascar Rosetti,
M. Epureanu, P. Cazimir, N. Ghica si V. Alecsandri si, incredintându-i
de bunavointa a sta pânirii pentru de a implini dorintele obstii, i-a
intrebat: care sunt acele dorinte?
Ei au raspuns ca nu puteau lua asupra-le insa rcinarea de a vorbi
in numele obstii intregi pân-a nu impa rt asi acesteia intrebarea
ocârmuirii si pân-a nu consulta glasurile tuturor fratilor lor. Deci
pe la 7 ceasuri de seara, adunându-se un mare numa r de persoane
de toate treptele si de toate neamurile in sala lui Regensburg, d-nii
Rolla, Rosetti, Ghica si ceilalti s-au infatisat dinaintea lor, le-au
incunostiintat propunerea fa cuta lor de dl ministru, si in urmare
adunarea intreaga a ales indata un comitet insa rcinat de a redija
cererile obstii pentru imbuna t a tirea st a rii românilor din
Dridri 219
Moldova. }nsusi dl ministru si dl aga au fost fat a la acea adunare

si s-au putut incredinta ca toti ma dularii ei s-au ara tat insufletiti de
respectul legalitatii 1.
Comitetul s-a adunat a doua zi dimineata, 28 mart, in casele
logofatului C. Sturza si a inaintat lucrarea de care era insarcinat, cu
toata nepartinirea cugetului curat si cu toata iubirea de binele obstesc.
Iat a , fratilor, cerceta rile fa cute de el asupra st a rii nenorocite
a tuturor claselor din Moldova si articolele propuse pentru imbuna-
t a tirea acelei st a ri. Voi toti, locuitorilor sa teni care gemeti sub
asupririle cele mai strasnice; voi, militarilor care sunteti instrâm-
ba t a titi cu r a spla tirea slujbelor voastre; voi, nevoieasilor, care
v-ati pierdut sau va pierdeti averile in mrejele judeca toresti; voi toti,
care iubiti Moldova si-i doriti binele, ascultati si judecati daca acei ce
au lucrat pentru binele vostru au fost niste netrebnici tulbura- tori,
precum ei sunt numiti in ofisurile domnesti din 29 si 31 mart.
l. Fiindca Reglementul Organic al Moldovei este temelia pe
care st a asezata constitutia noastra si fiindca Mihail Sturza a calcat
la prilejuri de interes personal articolele acestui Reglement,
precum se dovedeste prin chipurile intrebuintate de el la formarea
Camerelor de deputati, adica: prin imp a rtire de decreturi, de
posturi si de bani la alega tori; precum se dovedeste prin silnica
depa rtare din sânul Camerei a domnului Lascar Rosetti, deputatul
tinutului Fa lciu, si prin numirea arbitrara a altui deputat in locul
sa u; precum se dovedeste prin infiintarea unei aspre cenzuri de
care nici se pomeneste in Reglement; precum se dovedeste prin
toate zilnicele nelegiuiri ce domnesc atât in ramurile judeca toresti
si administrative, cât si in intrebuintarea banilor bugetului; precum
se dovedeste prin slobozirea arbitrara de ofisuri, fa r a de a fi mai
int âi supuse Aduna rii; precum se dovedeste prin o multime de
pedepse fa cute fa r a judecata praviliceasc a si c.l.t.: Obstea,
vroind
1
V. si scrisoarea lui G. Sion catre Gh. Barit, publicat a in Anul 1848 in
Principatele Române, tom. l, Bucuresti, 1952, p. 223 si urm.
a pune sfâ rsit unor asemene urm a ri va t a m a toare drepturilor

poporului, cere: „Sfânta pa zire a Reglementului in tot cuprinsul sa u
si fara nici o rastalmacire.“
2. Fiindca prin sistemul lui Mihail Sturza, corumperea s-a intins
in toat a tara, a p a truns in toate si a ajuns la gradul cel mai
primejdios pentru viitorul Moldovei, precum se dovedeste prin
nerusinatele vâ nza ri a hota r ârilor judeca toresti si a m a surilor
administrative, lucruri cunoscute de toti; precum se dovedeste prin
obiceiul mituirii, care in vreme de 14 ani a prins mai adânca
r a d a cin a in tar a decâ t insasi in vremea domniei fanariotilor;
precum se dovedeste prin numeroasele pilde de nepa sare cu care
multi din alega tori isi vând voturile, fa r a a se gândi ca isi vând
cugetul si Patria: Obstea, spre a st avili intinderea unui r a u ca
acela care degradeaza caracterul natiei si il acopera de rusine in
fata lumii, cere: „Secarea corumperii prin pravile inadins facute
si a abuzurilor ce izvorasc din acea corumpere“.
3. Fiindca in ochii lui Mihail Sturza, cinstea oamenilor, siguran-
ta personala si pa zirea formelor sunt nesocotite si fiindca in mai
multe imprejura ri a ara tat in fapta o mare lipsa de respect pentru
drepturile orica rui moldovean, precum se dovedeste prin arestarea
si trimiterea la m a n a stirea Râsca i a domnului Mihail Koga lni-
ceanu, fa r a nici o cercetare formala si fa r a nici o judecata
praviliceasca, 1 precum se dovedeste prin arestarea si inchiderea
in cazarma din Galati a domnilor Toader Sion si Tuchididi, fa r a
nici o cercetare formala si fa r a judecat a praviliceasca, 2 precum
se dovedeste prin arestarea, inchiderea in cazarma de la Galati si
maltratatia neomeneasca ce s-a fa cut domnului Panu, prezidentul
Dl Koga lniceanu a fost trimis la ma na stire pentru ca a apa rat drepturile t

1
ârgului Botosani improtiva unor ca luga ri greci aV. A.i.

2
Dnii Toader Sion si Tuchididi au fost inchisi in cazarma pentru ca au apa
rat drepturile nenorocitilor locuitori ai tinutului Vaslui, ce au fost asupriti prin
ma surile catagrafiei trecute aV. A.i.
Dridri 221
de Husi, f a r a nici o cercetare formala si f a r a nici o hota r â re

praviliceasca, 1 precum se dovedeste prin exila rea de demult a
logofa tului Costache Sturza, visternicului Neculai Roznovanu si
altii, pe la mosiile lor sau pe la ma na stiri, tot fa r a cercetare si
fa ra judecata praviliceasca ; Obstea, vroind a feri in viitor pe fiecare
locuitor de asemenea acte arbitrare, ce sunt neiertate de Regle-
ment si nepotrivite cu legiuirile unei t a ri constitutionale ca
Moldova, cere: „Siguranta personala, adica: nimeni sa nu mai
poata fi pedepsit decâ t pe temeiul legilor si in urmarea unei
hotarâri judeca toresti“. Totodat a , pentru de a feri pe fiecare
arestat de a astepta judecata ce i s-ar cuveni luni si ani intregi, prin
inchisori, precum adeseori s-au va zut pilde, Obstea cere: „Ca
fiecare arestat sa fie infa tisat in vreme de 24 ceasuri dinaintea
tribunalului competent“.
4. Fiindca locuitorii sa teni au ajuns la gradul cel mai mare de
tica losie prin nepa sarea mai multor proprietari si mai ales prin
ma surile de asuprire ale guvernului lui Mihail Sturza, precum se
dovedeste prin da rile de bani la care sunt supusi, sub cuvânt de
plata pentru soldati, plata pentru slujitori, plata pentru cutiile
satelor, plata pentru foaia sa teasca, plata pentru peceti s.c.l. (toate
aceste pe deasupra birului hota r ât de Reglement); precum se
dovedeste prin nenuma ratele beilicuri ce ei sunt siliti a face in
orice timp, at ât pentru proprietari, cât si pentru st a pânire, adica:
podvozi grele, ca r a turi de piatr a , de lemn si de pa cura pentru
pavelele din Iasi sau din t ârgurile tinutale; ca r a turi de var, de
piatra si de cherestea pentru zidirile particulare ale domnului in t
ârguri si pe la mosii; lucrul nema surat al boierescului, lucrul
1
Dl Panu a fost pedepsit pentru ca, nevroind a-si vinde cugetul st a pânirii, a
ales de deputat pe dl Lascar Rosetti, ce este cunoscut de om cu iubire de patrie.
N.B. Domnul A. Rusu si altii au fost inca jertfe ale nedreptatii domnesti!
aV. A.i
soselelor, lucrul podurilor s.c.l., toate aceste sub bicele slujitorilor,

pe care ei singuri ii tin cu banii lor; precum se dovedeste prin
asupririle cunoscute ale unor arendasi, si mai cu seam a prin
tiranicele schingiuiri ce insusi beizade Grigore Sturza face locuito-
rilor de pe mosiile ce el a luat in arenda; schingiuiri care au
infiorat tara intreaga, dar pe care domnul Moldovei le-a inga duit
ca un pa rinte bun si iubitor de... popor; precum se dovedeste, intr-
un cuvânt, prin plângerile acestui popor fa ra ajutor si fa ra na
dejde, plângeri drepte, de care se r a suna tara si care au r a zba tut
in toata Europa civilizat a : Obstea, ce cunoaste pe t a rani ca frati
buni de acelasi sânge si de acelasi nume, vroind a curma
suferintele lor, cere: „Grabnica imbuna tatire a starii locuitorilor
sa teni, at ât
in relatiile lor cu proprietarii mosiilor, cât si in acele cu
ocârmuirea, precum si contenirea tuturor beilicurilor cunoscute sub
nume de plata
si celelalte“.
5. Obstea cere ca: „Mazilii, ruptasii, ruptele Visteriei si celelalte
clase privilegiate sa fie ocrotiti potrivit Reglementului si sa nu mai
fie intrebuintati in trebi particulare“.
6. Tot in privirea usura rii nevoilor ce sunt in spatele t a ranilor,
Obstea cere ca: „Priveghetorii sa se aleaga dupa glasuirea Regle-
mentului, fara nici o inrâurire din partea ocârmuirii“.
7. Fiindca prin abuzurile catagrafiei trecute multe nedreptati
s-au introdus in plata birului si fiindca prin urmare multi din
locuitorii ce sunt apa rati de Reglement pentru acea plata se gasesc
ast a zi silnic cuprinsi intre birnici, precum se dovedeste prin
nenuma ratele jalbe ce sunt in arhiva Visteriei, si mai cu seama
prin obsteasca ja luire a locuitorilor tinutului Vasluiului, in urma
ca reia dl Toader Sion si dl Tuchididi, imputernicitii lor, au fost
inchisi la cazarma din Galati, Obstea cere: „Alca tuirea unei noi
catagrafii, spre a scapa de impilare pe toti nenorocitii locuitori care
sunt asupriti prin abuzurile catagrafiei trecute“ .
8. Fiindca scoalele, singurul mijloc de luminare pentru popor,
au fost totdeauna neingrijite de ocârmuire si fiindca Mihail Sturza
Dridri 223
nu numai ca nu a urmat glasuirii Reglementului despre informarea

scoalelor, ci dimpotriva a in a dusit pe cât a putut dezvoltarea
invata turilor in tara, precum se dovedeste prin desfiintarea claselor
celor mai insemnate din Academie si prin nepunerea in lucrare a
reformelor propuse de ca tre comisia scoalelor, Obstea cere:
„Reforma scoalelor pe o temelie larga si nationala, spre rasp
ândirea luminilor in tot poporul“, caci acum invatarea limbii
românesti este dispretuita si intrarea in Academie este iertata
numai celor care au bani, iar nu poporului sa rac.
9. Fiindca prin armarea arn a utilor, Mihail Sturza a ca lcat
Reglementul, a batjocorit militia pa mânteasca si a pus in pericol
at â t averile, câ t si vietile oamenilor, impiedicâ nd totodat a si
relatiile comerciale lipsite de orice sigurant a prin asemene masura
primejdioasa, Obstea cere: „Dezarmarea grabnica a arna utilor si
a altor insi ce s-au inarmat de ca tre ocârmuire si inchezasuirea lor
pe viitor ca nu vor fi pricina de tulburare publica“.
10. Fiindca ostasii românesti insa rcinati cu paza Patriei merita
a fi sub cea mai de aproape ingrijire a ei si fiindca pâna acum ei
au fost supusi unui sistem de disciplin a aspr a si injositoare
caracterului militar, precum si instrâmba t a titi in r aspla tirea
slujbei lor prin nedreptatea favorului, Obstea cere: „Ridicarea
pedepselor trupesti, injositoare caracterului, din disciplina militiei
nationale;
imbuna tatirea hranei sale si mai ales dreapta inaintare in ranguri,
dupa vechimea slujbei si dupa meritele personale“.
11. Totodat a spre a indemna pe locuitori a nu mai fugi de
ostasie, Obstea cere: „Ca militarii care au slujit Patriei si care au
câstigat recunostinta obsteasca sa fie scutiti de orice dajdii, când
vor iesi din slujba“.
12. Fiindca pâna acum ministrii nu au fost alt a decât implini-
torii vrointelor domnului, desi dupa Reglement ei au fost r a spun-
za tori de toate lucra rile lor, si fiindca o asemenea anomalie a fost
totdeauna va t a ma toare intereselor t a rii, Obstea cere ca:
„Ministrii sa aiba deplina libertate praviliceasca in lucrarile lor,
pentru ca sa poarte cu drept raspunderea acestor lucrari“.
13. Fiindca banii ridicati asupra poslinei grânelor impiedica

pe de o parte inlesnirea comertului si inflorirea agriculturii, iar pe
de alt a parte nu aduc nici un folos t a rii, ci numai domnului singur,
ca ruia acei bani sunt ha r a ziti de ca tre adunarea obsteasca,
Obstea cere: „Desfiintarea poslinei ca una ce este va t a ma toare
agriculturii si comertului“.
14. Tot pentru inlesnirea negotului, Obstea cere, potrivit
Reglementului: „}mbuna tatirea portului Galati, ca cel mai mare
canal al infloririi comertului si agriculturii Moldovei“.
15. Fiindca clerul Moldovei se afla in cea mai proasta stare
prin neingrijirea ocârmuirii; fiindca Mihail Sturza nu si-a implinit,
in vreme de 14 ani, datoria sa de domn crestin, datorie sfânta, ce
ii poruncea sa ridice starea morala, sociala si intelectuala a preotilor,
adica: a acelor oameni ce sunt indatorati prin misia lor de a propo-
va dui popoarelor iubirea de oameni, de Patrie si de Dumnezeu; si
fiindca in urmarea acelei nepasa ri a ocârmuirii poporul Moldovei a
pierdut tot respectul ca tre tagma preoteasca de astazi, Obstea cere:
„Ridicarea morala, sociala si intelectuala a clerului“.
16. Fiindca prin neorânduielile ce domnesc in ramurile judeca-
toresti si administrative si prin sistemul de hatâruri adoptat de
ocârmuire, creditul public s-a desfiintat cu totul; fiindca o multime
de datorii r a mân nepla tite la vadele si peste vadele din pricina
nep a zirii legilor; fiindca imprumut a rile de bani au ajuns a fi
nesigure, desi ar fi legalizate de judeca torii si inchezasuite pe
amaneturi; si, in sf â rsit, fiindca asemenea neor â nduieli sunt
menite a da r âma negotul t a rii, Obstea cere: „Pa zirea cu
sfintenie a legilor pe care se reazema creditul public, si aceasta in
privirea tuturor, fara osebire, pentru siguranta relatiilor
comerciale“.
17. Tot spre inlesnirea negotului, Obstea cere: „}nformarea unui
tribunal de comert in Iasi si talmacirea in limba nationala a
codului de comert francez ce este primit de Reglement“.
18. Fiindca Mihail Sturza, nemultumindu-se de toate mijloacele
legiuite si nelegiuite ce intrebuinteaza spre ma rirea averilor sale,
Dridri 225
a pus mâna si pe o parte insemna toare din banii t a rii, intrigând

prin obsteasca adunare ca sa i se hota rasca si banii Rezervei, suma
de mai mult de un milion, afara de lista civila si de banii poslinei;
si fiindca Rezerva in oricare tara este hota r ât a pentru imbuna t a tiri
obstesti, iar nu pentru imboga tiri particulare, Obstea cere ca:
„Banii de rezerva sa fie intrebuintati in formarea unei ba nci de scomt
pentru inlesnirea negotului tarii“.
19. Fiindca p â n a acum hrana Obstii de prin t ârguri a fost
speculat a de oamenii ocârmuirii, de ispravnici si de agi, care,
având puterea in mâinile lor, au fost volnici de-a face tot soiul de
abuzuri, spre câstigul lor particular; si fiindca prin inga duirea
acelor neorânduieli din partea ocârmuirii, locuitorii t ârgurilor au
fost totdeauna nedreptatiti Obstea, spre a opri asemenea abuzuri,
cere ca: „Hrana Obstii de prin t ârguri sa fie sub cea mai de
aproape
ingrijire a guvernului, pentru de a nu se mai face un mijloc de
imbogatire particulara“.
20. Fiindca politia este in cea mai mare neorânduiala, incât
comisarii au ajuns a fi tiranii claselor de jos: si fiindca soarta
arestatilor, supusa vrointelor acelor comisari, infioreaz a omenirea,
Obstea cere: „Asezarea politiei pe principii omenesti in privinta
nenorocitilor arestati“ 1.
21. Fiindca guvernul, ca lcând legile, a indra znit a pedepsi fa
r a a-i judeca pe toti câti s-au cercat a manifesta in public dorintele
lor de imbuna t a tiri obstesti; si fiindca a indra znit a se ara ta at ât
de arbitrar in actele sale, pâna si de a ridica drepturile politice
ale unor din boieri, precum se dovedeste prin publicarea in Buletin a
ridica rii drepturilor politice ale hatmanului Alecu Aslan 2 si ale
1
Acesti nenorociti, ba tuti si schingiuiti ca in vremile cele mai barbare, mor de
foame si de neingrijire in intunericul temnitelor aV. A.i.
2
Hatm. Alecu Aslan fa r a a avea alt a vinova tie decât pentru ca a vroit a
se alege deputat la Baca u, in contra poruncii st a pânirii, si fa r-a fi nicidecum
judecat potrivit Reglementului, i s-au ridicat drepturile politice aV. A.i
dlui Moldovanu, Obstea cere: „Liberarea tuturor arestatilor civili

si militari in pricini politicesti si reintoarcerea drepturilor politice
acelora caror li s-au ridicat nedrept pentru asemenea pricini“.
22. Fiindca s-au va zut multe pilde de scoatere din slujba a
amploiatilor vrednici si cinstiti, care nu au vroit a fi instrumente
oarbe ale nedreptatilor ocârmuirii — precum se dovedeste prin
depa rtarea din postul de prezident a domnului Panu (pentru ca
acesta a ales deputat pe dl Lascar Rosetti); precum se dovedeste
prin o multime de alte pilde cunoscute de toti; si fiindca aseminea
nelegiuri sunt menite a stinge simtirile de cinste din inimile
amploiatilor care se tin cu slujba, Obstea cere: „Nestra mutarea din
posturi a amploiatilor vrednici si cinstiti si inaintarea lor in posturi
mai inalte potrivit meritelor si cuprinsului Reglementului“. Totodata
spre a pune pe amploiati in stare de a nu fi siliti sa primeasca mita
de la impricinati, Obstea cere: „Sporirea lefurilor amploiatilor pentru
de a le inlesni mijloace de vietuire cinstita si neatârnata“.
23. Asemenea, spre contenirea abuzurilor ce s-au introdus in
administratie, Obstea cere: „Ca toti amploiatii sa fie raspunz a tori
pentru faptele lor in lucrarile slujbelor ce le vor fi incredintate“.
24. Fiindca, din lipsa unei ba nci nationale, toata inlesnirea
ba neasca a negotului se afla in m âinile zarafilor jidovi care
speculeaza cu camete nelegiuite, Obstea, spre a da râma acel sistem
de t âlha rii ce domneste in toata tara sub ochii ocârmuirii, cere:
„}nfiintarea unei banci nationale pe cel mai sigur temei“.
25. Fiindca Codica criminala si Procedura cer o reform a
radicala si fiindca sistemul pedepsitor, adica starea tica loasa a
inchisorilor, lipsa de hrana indestula toare pentru arestati, ba t a ile
de biciul ca l a ului pe ulite si celelalte sunt acte ce degradeaza
omenirea in veacul acest de civilizatie, Obstea cere: „Grabnice
reforme de imbuna tatiri in Codica criminala, in Procedura si in
Sistemul pedepsitor“.
26. Fiindca banii pensiilor, in contra cuprinsului Reglementului,
s-au imp a rtit nedrept si pe hat âruri si fiindca multe persoane
Dridri 227
inavutite primesc pensii mari, iar nevoiasii, care prin slujbele lor
au câstigat dreptul de ajutor, sunt nedreptatiti precum se dovedeste
prin pensiile de zece lei pe luna ce sunt hota r âte pentru unii din
soldatii r a niti in deosebite int âmpla ri, unde s-au purtat cu
vitejie; precum se dovedeste prin o multime de alte pilde, Obstea
cere:
„}mpartirea dreapta a banilor pensiilor si indreptarea abuzurilor ce
s-au introdus in impartirea acelor bani“.
27. Fiindca , dupa cuprinsul Reglementului, ofisurile domnesti
nu pot avea putere praviliceasca pân-a nu fi supuse cerceta rii
obstestii Aduna ri si fiindca Mihail Sturza de mai multi ani sloboade
necontenit ofisuri si le pune in lucrare, ca si când Moldova nu ar fi
o tar a constitutionala, ci o monarhie absoluta Obstea, dorind
contenirea de asemene ca lca ri in drepturile Patriei sale, cere ca:
„Ofisurile slobozite pâna acum de ocârmuire in ramurile judeca toresc
si administrativ sa se supuie voturilor obstestii Adunari, si pe viitor sa
se conteneasca de a se slobozi asemenea ofisuri fara de a fi cerce-
tate de Adunare“.
28. Fiindca sfânta Dreptate trebuie sa domneasca la lumina
soarelui si, in urmare, fiindca lucra rile judeca toresti trebuie sa
nu se faca in taina, Obstea cere ca: „Seantele tribunalelor sa fie
publice“.
29. Fiindca dupa Reglement toti românii au dreptul de a fi fat a
la lucra rile obstestii Aduna ri, lucra ri ce privesc insasi soarta lor,
si fiindca st a pânirea a cercat in mai multe rânduri a opri publicului
intrarea in sala Camerei, Obstea cere ca: „Seantele obstestii Adunari
sa fie publice“. Totodata, potrivit Reglementului, cere ca: „ | inerea
bunei orânduieli in sânul Camerei sa at ârne de aceasta insasi, iar nu
de vornicia de aprozi“.
30. Fiindca obsteasca Adunare este reprezentatia natiei si are
de sfânt a indatorire intemeierea fericirilor Patriei si sprijinirea
drepturilor fieca rui român, Obstea cere ca: „Tot pa mânteanul sa
aiba dreptul de a adresa jalba obstestii Adunari“ (spre a putea ga
si ocrotire impotriva nedreptatilor ce ar pa timi din partea st a
pânirii).
31. Fiindca prin impa rtire de posturi, de ranguri si de r aspla

tiri ba nesti la deputati, domnul are mijloace de a-si forma o
majoritate favoritoare intereselor sale si va t a ma toare intereselor t
a rii, precum se poate dovedi prin actele Camerelor trecute care, fa
r a nici un drept, au ha r a zit lui Mihail Sturza banii poslinei si ai
rezervei, si care, m a rindu-i lista civila, i-au mai incuviintat inca a
lua din Visterie suma de aproape de 40.000 galbeni, sub cuvânt de
chirie de palat, Obstea, spre a pune stavila corumperii deputatilor,
cere ca: „Deputatii sa nu poata fi in slujba si sa nu poata primi
nici ranguri, nici raspla tire ba neasca in vremea deput atiei lor“.
32. Fiindca chipurile intrebuintate de ocârmuire in alegerea
deputatilor obstestii Aduna ri de acum au fost cu totul ilegale si
improtiva gla suirii Reglementului, adica: fiindca Mihail Sturza a
trimis in tinuturi pe dl visternic si pe dl postelnic ca sa influenteze
voturile alega torilor prin imp a rtire de bani, de posturi si de
decreturi; si fiindca afara de aceste mijloace de corumpere a mai
intrebuintat inca si ingrozirea, trimitând la Baca u pe dl aga din
Iasi1 cu arna uti si pompieri inarmati, ca sa fie fat a la alegere; si
fiindca fa r a nici o dreptate Mihail Sturza a depa rtat din sânul
Camerei pe dl Lascar Rosetti, deputatul Husului, si a numit de la
sine pe altul in loc; si fiindca o asemene Adunare alca tuit a prin
chipuri arbitrare si nelegiuite nu insufla nici o incredere t a rii,
Obstea cere: „Desfiintarea acestei Camere (ce nu poate exista, dupa
Reglement fiind ilegala ) si injghebarea unei noi Adunari, fara nici
o inrâurire asupra alega torilor din partea guvernului, pentru ca
aceasta sa fie adevarata reprezentatie a natiei si adevarata
incheza-
suire a fericirii Patriei“.
33. Fiindca p â n a acum articolul 57 din Reglement a fost
neba gat in seama, Obstea cere ca: „}n puterea acelui articol,
Camera sa aiba dreptul de-a face domnului punere inainte a tot felul
de lucru privitor la folosul obstesc“.
1
Toderita Ghica aV. A.i.
Dridri 229
34. Fiindca Mihail Sturza, urmând sistemului sa u de da r

âmare a natiei, a ca utat a opri dezvoltarea inteligentei, spre a
tinea pe popor in intunecime; si fiindca de câ nd s-a suit pe tron,
el a
in a dusit orice incercare de propasire prin infiintarea unei cenzuri
aspre si despotice (de care nici se pomeneste in Reglement) si prin
inchiderea arbitrara a celor mai bune foi publice, precum Ala
uta româneasca, Dacia literara si Propasirea 1, Obstea, dorind
luminarea poporului si inflorirea literaturii românesti, cere: „Ridi-
carea cenzurii in privirea tuturor trebilor si a intereselor din la
untrul t a rii“. +i aceasta pentru ca pe viitor toate actele ce s-ar
face
impotriva legilor sa fie supuse publicit a tii, iar nu sa r a m â n a
ascunse si necenzurate de Obste.
35. Fiindca inarmarea arna utilor de ca tre st a pânire a ara tat
vederat t a rii intregi care sunt simtirile adeva rate ale pa rintelui
Moldovei, Mihail Sturza, pentru obste si fiindca semetia unei
asemenea masuri dusma nesti a ingrijit pe toti locuitorii atât pentru
vremea de fat a , cât si pentru viitor, Obstea, spre a se pune in stare
de apa rare a averilor si a vietii, cere: „}nformarea grabnica a unei
garde cet atene prin toate t ârgurile tarii, alca tuita at ât de
români, cât si de straini proprietari“.
Acestea sunt, fratilor, cererile Obstii pentru folosul si siguranta
Patriei; judecati acum, in cuget curat, care a fost dusmanul vostru?
Obstea, ce le-a propus domnului, sau Mihail Sturza, care nu a
vroit sa le incuviinteze?
Dup a sa vârsirea redactiei acestor articole, lucrate in graba,
pentru ca st a pânirea ameninta aduna rile Obstii, s-a fa cut citirea
lor in fata unui mare numa r de boieri insemnati, de neguta tori si
de str a ini adunati in sala logofa tului Costache Sturza si incuviin-
t ându-se ele de ca tre toti, cu totii au cerut sa adauge isca liturile
lor la iscaliturile ma dula rilor comitetului. Peste 800 de nume s-
au
Asemene si Foaia de Transilvania a fost oprita de a mai intra in tar a

1
aV.A.i.
subscris pân-in seara si au int a rit valoarea acelei lucra ri. }nsusi
preasfintia-sa mitropolitul Moldovei a consfintit prin a sa iscalitur a
dreptele cereri ale Obstii 1.
A doua zi, comitetul a impa rt asit ministrului copie de articolele
pomenite, pentru ca sa o arate domnului, na da jduind ca domnul s-ar
tinea de fa ga duinta ce dase de a implini dorintele poporului.
}nsa Mihail Sturza, care acum isi prega tise puterile armate
bizuindu-se in oarecare nota a Rusiei atinga toare de Principatele
Duna rii, isi azvârle deodata masca de pa rinte al Patriei si
deodata s-arata in toata furia sa. Ura lui asupra bunilor patrioti, at
âtata prin reclamatiile drepte ale natiei, se trezeste mai inveninata
decât oricând! Sta pânit de interesul sa u particular, temându-se
de a pierde mijloacele sale de imbogatire prin incuviintarea acelor
35 de puncturi, si mai cu seama ingrozindu-se la ideea de a fi silit
prin o noua Camera sa deie socoteala de toti banii t a rii in vreme
de 14 ani, Mihail Sturza se face surd la plângerile Patriei sale,
dispretuieste cererile ei si porunceste fiilor sai, beizadelile Dimitrie
si Grigore, sa porneasca militia asupra Obstii, oriunde ar ga si-o
adunata! Pa rintele Patriei, fa r-a se ingriji de ideea r a zboaielor
civile, porunceste uciderea intre frati de acelasi sânge, de acelasi
nume, de aceeasi lege!
Odata cu aceasta porunca, el fuge de la palat, se inchide in
cazarma, si acolo, atâtând soldatii prin ba uturi imba t a toare si
prin rastalmacirea punctului glasuitor despre garda cetateana;
facându-i sa creada ca Obstea vroieste sa desfiinteze militia prin
formarea acelei ga rzi; inselându-i cu tot soiul de clevetiri
improtiva acelor ce vroiau binele lor, ii repede asupra-le ca asupra
unei bande de hoti ra zvra titori.
1
Am auzit ca vreo câtiva din acei ce au isca lit in hârtia Obstii s-au dus de
si-au cerut iertare de la voda, zicând ca au fost siliti sa isca leasca. Nenorociti
acei care si-au pa tat numele familiei prin asemenea fapta injositoare si prin
o minciuna at ât de tica loasa! aV. A.i
Dridri 231
+ase sute de soldati, intova r asiti de pompieri cu topoare, de arn a

uti inarmati si de un tun, se pornesc sub comanda beiza- delelor, merg
de calca casa logofa t. Costache Sturza si, nega sind acolo decât pe st
a pânii casei, se inainteaza spre locuinta dlui Aleco Mavrocordat.
}n vremea aceasta, un mic numa r de persoane, adunate la dl
Mavrocordat, asteptau r a spunsul ocârmuirii, fa r-a avea nici un
prepus de m a surile ce se prega teau la cazarma; când deodat a câtiva
ma dula ri ai comitetului, intorcându-se de la dl ministru, le spun ca
voda nu vroieste a incuviinta unele din cele mai drepte cereri ale
Obstii. Totodata soseste vuietul ca militia s-a inarmat si s-a pornit din
cazarma!
La aflarea acestor vesti o indignare grozava pa trunde pe toti.
Toti intr-un glas striga: „La arme, fratilor! voda ne-a inselat! Voda
vrea sa ne omoare! La arme, la arme, sa ne apa r a m viata!“ Dar
pân-a nu apuca inca de a se pune in stare de apa rare, militia
soseste si, urmând poruncilor lui beizade Grigore, se arunca asupra
tinerilor neinarmati ce ga seste in casa lui Mavrocordat si, ma car
ca acestia striga la soldati: „Fratilor! noi vrem binele vostru! noi
suntem fratii vostri!“, soldatii turbati ii lovesc cu straturile si cu
baionetele pustilor, ra nesc vreo câtiva din ei, ii leaga ca pe niste hoti
si ii duc la cazarma, dupa ce au sfa râmat toate mobilele din casa! 1
Dupa aceasta izbânda in care sefii militiei au câstigat hula
lumii prin cruzimea poruncilor lor, oamenii politiei, comenduiti
de aga, si soldatii cu arna utii, comenduiti de beizade Grigore incep
a se abate ca cete de hoti pe la birturi si pe la casele boierilor,
strica usile, sfarma mobilele, prada lucrurile si leaga pe toti câti
ga sesc inla untru. Târgul intreg este luat in asalt de bande de
slujitori beti si de arna uti aprinsi de dorul pra da ciunii.
1
Tinerii maltratati in casa lui Mavrocordat fac parte din cele mai bune familii
si sunt anume: A. Muruzi, A. Cuza, Iorgu Sturza, Romalo, Filipescu,
A. Catargiu, Nicu Catargiu, A. Mavrocordat, D. Cuza si altii aV. A.i.
Casa cneazului Gheorghe Cantacuzino este ca lcat a noaptea,

desi st a pânul casei este sudit rusesc. Armele cneazului,
ceasornice de pret si alte, tot ce se gaseste sub mâinile arna utilor
este pra dat.
— Casa Rosettestilor este calcat a si tuspatru fratii arestati si inchisi la
cazarma. Casele lui Neculai Docan, a logofa t. Lupu Bals, a lui
Harnav si alte multe sunt ca lcate fa r a sfiala ; si intr-o singura noapte
peste 200 de oameni sunt prinsi, legati si aruncati in
inchisori. Iar 13 din tinerii cei mai insemnati din Moldova sunt
legati in ca rute de posta si dusi la Galati, fa r-a li se da nici apa
ma car intr-un drum de 14 poste, fa r-a li se da nici mantale de
coperit, spre a fi feriti de r a ceala noptii! 1 De la cazarma din Galati
ei sunt transportati la cetatea Ma cin de pe malul drept al Duna rii,
fa r a sa fi fost nici judecati, nici osânditi de vreun tribunal dupa
pravilele t a rii. — Cât pentru ceilalti nenorociti de prin temnitele
Iasului, numai ei si Mihail Sturza, si Dumnezeu stiu ce necazuri au
pa timit, ce pedepse au suferit si sufera inca poate, pentru ca au
manifestat nobila dorinta de imbuna t a tiri in Patria lor!
Iat a , fratilor! rezultatul fa ga duintelor lui Mihail Sturza! insela-
ciuni, nelegiuiri, ca lca ri de case, pra da ciuni, risipiri, schingiuiri,
inchideri prin temnite, ba t ai cu bicele prin inchisori, exiluri, calca ri
de drepturi ale tuturor, dispretuirea legilor t a rii, osâ nde f a r a
judecata praviliceasc a , pedepse barbare improtiva tuturor aseza-
mintelor t a rii noastre!
+i inca nu-i tot! Mihail Sturza, nemultumindu-se cu toate
jertfele ce au picat de mâinile sale si vroind a se dezba ra odata
pentru totdeauna de tinerimea t a rii, de acea banda de ra zvra
titori ce avea curaj a protesta impotriva nelegiuirilor ocârmuirii,
Mihail Sturza, zic, vroind a secera cu o singura lovitur a toata na
dejdea Patriei, face liste de proscriptii si le trimite pe la tinuturi cu
porunci
1
Acestia sunt Alecu Moruzi, Lascar Rosetti, Raducanu Rosetti, Dimitrie
Rosetti, Alecu Cuza, Romalo, M. Epureanu, Moldovanu, N. Catargiu, Filipescu,
V. Cantacuzin, P. Bals si S. Miclescu aV. A.i.
Dridri 233
aspre de prigonire asupra celor cuprinsi in ele; inchide granitele

pentru ca nimeni sa nu poata sca pa de zbirii lui, nici sa poata
intra in tara lor tinerii ce se intorceau din str a in a tate 1; fa ga du-
ieste preturi mari pentru capetele unora din fratii nostri, anume:
Costache Moruzi, V. Ghica si altii si totodata, profit ând de groaza
obsteasca si intrebuintând toate mijloacele de corumpere si de
amenintare, adun a prin tar a isca lituri de multumire pentru
pa rinteasca lui obla duire!
Iat a , fratilor, faptele cu care domnul Moldovei s-a f a cut
r aspunza tor ca tre Omenire si ca tre Dumnezeu. Acestea sunt
petele nesterse cu care el s-a acoperit in ochii lumii
de fat a , si ai viitorimii!
Acum Mihail Sturza triumfeaza, ca ci a ajuns la scopul sa u!
Tinerimea, na dejdea t a rii, este proscrisa! Patriotii cei mai vrednici
sunt depa rtati de la sânul Patriei, incât cei dintre dânsii care sunt
inca pe loc au r a mas fa r a ajutor si fa r a putere! Acum domnul
Moldovei triumfeaza, ca ci Moldova poarta doliul copiilor sa i!
Fratilor români din toata România!
Voi, locuitorilor sa teni din Moldova, ale ca ror drepturi au fost
dispretuite de acel ce se numeste Pa rintele Vostru;
Voi, neguta torilor, care ati fost jigniti in interesele voastre prin
pusteirea capitalei;
Voi, boierilor, care ati câstigat cinstirea lumii intregi, sprijinind
drepturile poporului;
Voi toti care va jeliti fratii, pa rintii, rudele si copiii depa rtati
de la sânurile voastre prin tirania ocârmuirii;
Veniti sa unim cu totii glasurile noastre si sa protesta m impotri-
va lui Mihail Sturza! Sa protesta m in numele fratilor nostri, care au
fost si sunt inca pedepsiti prin inchisori si exiluri, fa r a de a fi fost
judecati! — in numele Patriei noastre ce este in agonie! — in
1
Sunt porunci inadins pentru tinerimea din Paris ca sa-i opreasca intrarea
in Moldova aV. A.i.
numele Omenirii batjocorite! in numele lui Dumnezeu care ne

priveste!
Veniti sa unim cu totii glasurile noastre si sa le inalta m la ceruri,
pentru ca sa se coboare in Patria noastra Sfânta Dreptate, ce judeca pe
cei r a i si ii supune la pedepse infricosate spre a-i face pilde de
ingrozire omenirii in toate veacurile!
VASILE ALECSANDRI
(Madular al comitetului ales de Obste
pentru redactia cererilor sale.)
Mai - 1848
EXTRACT DIN ISTORIA MISIILOR MELE POLITICE
VICTOR EMANOIL - CAVOUR - LAMARMORA
Sunt acum noua sprezece ani, un mare entuziasm infla ca rase

inimile românilor!
Cuvântul magic de unire r a suna in toate gurile. Hora Unirii se
cânta, se dansa de poporul intreg si fiecare om isi uitase nevoile
pentru ca sa se ingâ ne voios cu sper a rile unui viitor plin de
ademeniri. Eu insumi, pa r a sind câmpul inflorit al literaturii si
aruncându-ma in torentul ideilor politice, imi culcasem muza in
fundul unui portofoliu ministerial si o acoperisem sa rmana! cu un
teanc de hârtii oficiale, de memuare, de note consulare etc., etc.
Voturile unanime ale Camerelor din Iasi si din Bucuresti
inaltând pe tronurile Moldovei si Valachiei pe colonelul Alexandru
Cuza, noul Domn ga si de cuviint a a trimite Cabinetelor europene
acea memorabila declaratie prin care zice ca: „desi pe tronurile
Principatelor-Unite el era gata a depune ambele sale coroane pe
fruntea unui Principe str a in, daca marile Puteri ar voi sa realizeze
dorintele natiei române exprimate de Divanurile ad-hoc din anul
1858". 1
+apte exemplare din acest document istoric fura subscrise de
Domnitor si expediate Puterilor semnatare tratatului de Paris.
Ma ria Sa imi facu onorul a ma numa ra intre persoanele insa
rcinate
1
Aceast a epistola se va publica, impreuna cu alte documente importante,
in volumul complet al istoriei misiilor mele politice anota lui Alecsandri la
publicarea acestui capitol in Convorbiri literarei.
de a le duce la destinatia lor si imi adresa oficial urma toarea

scrisoare:
„Domnule ministru,
Trebuinta cerând ca sa trimitem o persoana de incredere spre a
transmite diverse depese importante inaltelor curti a Frantei, a Marii
Britanii si a Sardiniei, am gasit de cuviinta a-ti incredinta o
asemenea misie delicat a. Facându-ti dar cunoscut aceast a decizie
a noastra, te rog sa te prega testi a pleca indata, dupa ce vei primi
instructiile noastre. Dumnezeu sa te tie in a sa sf ânta paza.
ALEXANDRU IOAN“.
}nstructiile ce-mi dete Domnitorul se cuprindeau in aceste
singure cuvinte ce-mi zise la momentul pornirii mele:
„Du-te si fa cum te-or povatui inima si constiinta!“
Apoi imi mai incredint a dou a scrisori, una ca tre imp a ratul
Napoleon si alta ca tre contele Walewski, ministrul afacerilor
str a ine al Frantei, pe lânga epistolele adresate contelui Cavour si
lordului Malmersbury.
Astfel dar, infasurat in haina serioasa a diplomatiei, am plecat
in misie politica la Paris, la Londra si la Turin pe la inceputul lui
februarie 1859.
Moldova, Galitia si o mare parte din Germania erau albe de
za pad a , gerul foarte aspru, drumurile troienite, multe poduri
d a r âmate de sloiuri, calea foarte grea sub toate privirile, insa
avântul patriotic ce-mi aprinsese sufletul facu sa nesocotesc
viforii iernii, sa inving toate greutatile ca la toriei si sa sosesc la
Paris a
saptea zi dupa plecarea mea din Iasi.
Aveam mult serioasa si mult delicata insa rcinare de a apa ra
pe lânga Cabinetele Frantei, Engliterei si Sardiniei actele
savârsite
in Moldova si Valachia la inceputul anului 1859, precum alegerea
de Domn a colonelului Alexandru Cuza in aceste doua provincii
etc., acte care erau sa fie discutate in viitoarele conferinte din
Paris. Misie importanta! r a spundere mare si spa imânta toare!...
Dridri 237
Eu, un biet t a ran de la Duna re, aveam a ma ga si in contact cu

capacitatile cele mai recunoscute din Europa! cu oamenii cei mai
insemnati!... Nu dar fa r a griji ma intrebam de voi putea sa ma
ridic si sa ma sustin la in a ltimea misiei mele?... insa ga seam o
imba rba tare in tainica si deplina convingere ce aveam de mult ca
Dumnezeu tine cu românii.
+i in adeva r, reusind at ât in Londra, cât si in Paris mai presus de
toate spera rile mele, gratie buna t a tii si marinimiei impa ratului
Napoleon, veni r ândul sa-mi cerc norocul si la Turin.
Am plecat deci din Paris cu drumul de fier a Lionului si
multumita ordinelor marchizului de Vilamarina, ministrul plenipo-
tentiar al Sardiniei pe lânga curtea Frantei, am ga sit toate inlesni-
rile in ca la toria mea pâna la Turin. Vamesii din Savoia m-au la
sat sa trec la frontiera fa r a a cerceta bagajul meu si, la St. Jean de
Norienne, am ga sit o caleasca de curier ce ma astepta ca sa ma
duca peste muntele Cenis pâna la Suza. Afar a de aceste atentii
delicate ale guvernului piemontez, am fost int âmpinat la Cham-
bery de un magistrat care primise ordin sa ma intova r aseasca
de-a lungul Savoiei.
Am sosit la Turin in faptul zilei si am tras la hotelul Trompeta,
unde mi se prega tise un frumos apartament, si am fost acolo
int âmpinat de cavalerul Vegezzi Ruscalla, ce avuse buna tate sa
vie inaintea mea la acea ora matinala. Dl Ruscalla este unul din
acei oameni privilegiati a ca ror tinerete sufleteasc a se conserva
pâna la cele mai adânci ba tr ânete. Desi pa rul sa u e ca runt,
figura sa e vie, inteligenta, misca toare ca o figur a de june
conspirator italian, ca ci ea exprima pornirile entuziaste ale iubirii
de patrie. Filolog erudit, el cunoaste mai multe limbi si literaturile
lor. Patriot ardent, el viseaza neincetat la unirea si neatârnarea
Italiei, si visurile sale se inalta pâna la culmea ideii de reinviere a
intregii familii latine.
Aceste tendinte de panlatinism l-au indemnat a studia dialecte-
le tuturor popoarelor ce se rudesc cu neamul italian, incât asta zi
el e singurul literator din Italia care sa cunoasca limba, literatura

si aspira rile românilor, el, prin urmare, a si intreprins nobila misie
de a le face cunoscute compatriotilor sai. Cerceteaza toate gazete-
le, toate publicatiile moderne din Italia si ori in care vei ga si un
articol politic sau filologic asupra Principatelor noastre, fii incre-
dintat ca e scris de Ruscalla. Noi, românii, ii suntem mult datori
si s-ar cuveni sa-l recunoastem de cetatean român, fiind el nu numai
unul din cei mai fierbinti patrioti ai Italiei, dar si unul din cei mai
devotati patrioti ai României.
Dupa o lunga si interesanta conversatie asupra int âmpla rilor
din Principate si din Piemont, amicul meu dl Ruscalla ma la sa sa
ma odihnesc, fa ga duindu-mi ca va instiinta pe contele Cavour de
sosirea mea si ca va veni mai t ârziu sa-mi anunte ora audientei
ce mi se va acorda.
Pe la amiaza, dl Vegezzi ma instiinta ca voi fi primit chiar in
aceeasi zi de dl ministru al afacerilor str a ine, si dar ma indreptai spre
aripa Palatului regal in care se afla toate ministerele.
Ga sii pe Exelenta Sa intr-un mic cabinet, dinaintea unui birou
inca rcat de hârtii, expediind ordine si telegrame in toate unghiurile
Italiei. Cine nu cunoaste asta zi numele acestui om mare, acestui
ministru care prin talentele sale de administrator, prin tactul sa u
politic, prin energia sa inteleapta, prin cunostintele sale intinse,
prin stiinta cumpa nirii intereselor Italiei cu ale Europei, a reusit
a ridica regatul Sardiniei la nivelul statelor celor mari si a indrepta
aspira rile italienilor ca tre un tel unic: Neatârnarea si Unirea
Italiei!
Contele Cavour e de stat mijlociu si in puterea vârstei. Figura lui
rotund a , alb a , putin colorat a pe obraz, se lumineaz a de scânteile
ochilor sa i albastri, desi acestia stau ascunsi din dosul unor ochelari
de aur, si se invioseaz a prin farmecul zâmbirii sale fine si pla cute.
Contele ma primi cu o simplitate afectuoasa, ma puse l â nga d â nsul
pe canapea, citi scrisoarea domneasca ce-i adusesem si apoi imi zise:
Dridri 239
— V-as complimenta bucuros pentru actul patriotic ce ati

desa vârsit in tara d-voastr a , daca n-as sti ca complimentele sunt
de prisos unui popor ce se simte mândru si fericit de faptele sale.
Românii, acesti frati depa rtati ai italienilor, au dat mare proba de
patriotism, un exemplu admirabil de Unire, pe care noi, italienii,
suntem gata de a-l urma.
„Domnule conte, r a spunsei, daca am izbutit a realiza dorinta
noastra seculara, aceasta reusire o datora m in parte si Excelentei
Voastre, care ati apa rat cu at âta ca ldura drepturile Principatelor
la Congresul din Paris.“
— Am fa cut, apa r ându-le, un act potrivit cu convingerea mea
si conform intereselor familiei latine, si voi continua aceeasi
politica din toate puterile mele. Unirea Principatelor si consultarea
votului poporului este inceputul unei ere noi in sistemul politic al
Europei. Ele vor prega ti prin triumful lor unirea tuturor italienilor
intr-un singur corp, ca ci asta zi nimeni nu se poate impotrivi ca
faptul minunat ce s-a realizat la poalele Carpatilor sa se realizeze
si la poalele Alpilor.
„Cu un rege valoros ca Victor Emanoil si cu un ministru energic
ca contele de Cavour, observai, ce nu poate indeplini o natie
inteligenta ca natia italian a!“
Contele zâmbi si-mi adresa o multime de intreba ri asupra t a
rii mele, la care r a spunsei cu franchete fa r a a exalta calit a tile si
fa r a a ascunde defectele noastre, ca ci mi se pa rea ca vorbesc nu
cu un str a in, ci cu un compatriot. Apoi rugai pe dl ministru sa gra
beasca trimiterea unui consul sard in Principate si sa binevoiasca
a-mi
inlesni transportul a zece mii de pusti da ruite noua de impa ratul
Napoleon. Contele imi anunta ca a si numit in postul de reprezen-
tant al Sardiniei pe cavalerul Strambio si imi promise ca va pune
la cale nolisarea de vase de comert pentru transportul armelor la
Galati.
„Acum, dnule conte, ada ugai, dupa toate buna t a tile ce ati avut
pentru noi imi iau libertatea de a va adresa o intrebare foarte
serioasa si de o mare importanta pentru Principate, la care va

rog sa-mi r a spundeti categoric: bine sau r a u am face daca am
proclama noi insine Unirea definitiva a Moldovei si a Valachiei,
dupa ce am ales un singur Domn pentru ele?“
Contele imi r a spunse nu, caci, prin o noua complicatie politica ,
am compromite actul alegerii de la al ca rui succes atârna viitoarea
noastra Unire.
Dupa aceste cuvinte ce se potriveau cu acele ale lui Napoleon,
contele trimise ca sa invite in cabinetul sa u pe generalul Lamar-
mora, ministrul de r a zboi, si ma prezenta Excelentei Sale, anun-
t ându-i totodata ca aveam misii de la printul Cuza de a ma infatisa
regelui. Generalul, nalt de stat, inzestrat cu o figur a martiala, se
ocupa cu o neincetata activitate de reorganizarea oastei in preve-
derea luptelor viitoare pentru independenta Italiei, si era cel mai
energic auxiliar al contelui de Cavour, având increderea deplina
a regelui si bucurându-se de o mare popularitate ce o dobândise
in Crimeea. El a fost comandantul micii armate piemonteze care
a cooperat la luarea Sevastopolului, impreuna cu armatele aliate
franceza si engleza.
Generalul Lamarmora ma str ânse milita reste de mâna si ma
indemna a merge a doua zi la palat, asigur ându-ma ca voi fi primit
indata de Maiestatea Sa.
— Mâine, zise el, avem consiliu la regele. Ga siti-va in salonul
adiutantului de serviciu când vom iesi de la Maiestatea Sa, si va voi
introduce eu insumi.
„Va multumesc, dnule general, de aceasta amabilitate, r a spun-
sei, si totodata va exprim adânca satisfactie ce simt de a va revedea
in ajunul marilor evenimente ce se prega tesc.“
— A ma revedea? intreba generalul cu mirare... Unde ne-am
mai va zut?
— }n cartierul general al maresalului Pelissier.
— Ati fost in Crimeea?
— Dar, si am vizitat laga rul artistic al armatei piemonteze.
Dridri 241
— La ce epoca?
— Câteva zile in urma lu a rii Sevastopolului.
— Suntem dar cunoscuti vechi... A revedere in curând pe un
alt câmp de r a zboi mult mai important pentru noi, insa pâ n a
atunci, a revedere la palat.
Multumind ambilor ministri de buna lor primire, ma intorsei la
hotel, unde ga sii pe cavalerul Strambio, ca ruia contele de
Cavour pusese insa rcinarea de a-mi inlesni vizitarea curiozitatilor
de Turin, si deschiderea lojilor ministeriale in teatre, etc. Am facut
impreun a o lunga primblare prin oras, admirâ nd fizionomiile vesele,
vioaie si entuziaste ale generatiei tinere.
Capitala Piemontului este unul din orasele cele mai considera-
bile de peste Alpi. Asezat a la poalele acestor munti, pe malul st âng
al r âului Po, ea cuprinde o populatie activa de 180.000 de suflete.
Stra zile sale sunt drepte, casele nalte, magaziile elegante, insa
afara de strada numita Po, care este formata de arcade, toate
celelalte str a zi nu au nici un sigiliu particular. Turinul e lipsit de
monumente importante in privirea artei, precum le poseda Geno-
va, Florenta, Venetia, Roma etc., insa el r asufla un aer de libertate
ce-i da o superioritate ma reata asupra surorilor lui. Pe piete nu
se inalta catedrale monumentale precum Domo la Milan, Santa
Maria de Fiore la Florenta, San Marco la Venetia, San Petro la
Roma etc., dar se ridica statui de eroi-martiri ai libert a tii nationale.
Astfel pe piata Castello albeste la soare o statuie de marmura ce
reprezinta, in suvenirul nenorocirilor de la 1848, un ostas piemon-
tez in lupta pentru apa rarea Italiei si pe piata San Carlo, cea mai
frumoasa si mai regulata dintre toate, se-nalta statuia ecvestr a de
bronz a regelui Emanoil Filibert, lucrata de vestitul Marochetti, etc.
Palatul regal e o zidire nalt a , lipsit a de orice ornamente
arhitecturale si ridicata in fundul pietei Castello. Apartamentul
regelui se ga seste la al doilea r ând unde duce o scara de piatra,
larga si ma reata. Cea int âi camera in care intri e o sala
spatioasa
si destul de goala, ale ca rei ferestre dau pe gra dina palatului; ea-i
ocupata de servitori in livrea si de câtiva militari de serviciu. Usa

din fund se deschide intr-o a doua camera mica si intunecoasa
unde st a adiutantul insa rcinat cu introducerea persoanelor ce au
audiente. Aceasta e vecin a cu salonul regelui, salon simplu
mobilat, imbra cat pe pereti cu stofa de ma tase visinie. Un singur
obiect de arta orneaza salonul, dar el merita admirarea privitorilor.
E un grup de marmura alba ce reprezinta pe tustrei copiii lui Victor
Emanoil jucându-se cu un câine de Terre-Neuve.
Nu asteptai mult in camera adiutantului, a doua zi când ma dusei la
palat, si va zui pe ministrii care tinusera consiliu cu regele. Generalul
Lamarmora, za rindu-ma, veni sa-mi deie mâna, apoi
imi zise sa intru in cabinetul Maiestatii Sale. Trecui prin salon si
gasii pe Victor Emanoil in picioare, purtând haine civile de culoare
neagra, insa având un aer militar si cavaleresc foarte impozant.
Regele e nalt, are forme erculane, ochii semeti si pa trunza tori si
o figur a ca reia mustatile sale stufoase si r a sucite dau un
caracter de nobila si energica ba rbatie.
Ma inchinai respectuos dinaintea Maiestatii Sale.
— Bine ai venit, domnul meu!... imi zise regele cu glas puternic.
Ce face printul Cuza?
„Ma ria Sa, raspunsei, depune omagiile sale la picioarele tronului
Maiestatii Voastre si asteapta cu incredere continuarea generoaselor
sentimente ale M. Voastre pentru Principatele Române.“
— Are dreptate printul, ca ci am stima si simpatie pentru natia
româ n a .
„Natia româna presimte aceasta simpatie, Sire, si priveste in
persoana Maiest. Voastre pe seful familiei latine, din care face si ea
parte.“
— Nu am putut inca face nimica pentru dânsa, dar am sperare
in Dumnezeu si in poporul italian ca in curând voi indeplini ceea ce
pa rintele meu a cercat la 1848. Atunci am fost nenorociti, insa
nenorocirile noastre au dat un caracter sacru cauzei Italiei.
Dridri 243
„Aceast a sfânta cauza, Sire, va triumfa, credem noi, românii,

pentru ca are pentru succesul ei spada Maiest a tii Voastre si
simpatiile natiei franceze.“
— Ai va zut pe impa ratul la Paris? intreba regele, dupa o
scurta t a cere.
„Am avut onorul a fi primit de doua ori de Maiestatea Sa“,
r a spunsei.
— Crezi ca Franta va veni in ajutorul Piemontului daca acesta
ar incepe ostilit a tile?
„Opinia publica , Sire, este pentru participarea Frantei in favoarea
Italiei.“
— Oricum sa fie, replica regele, punând o mâna in sold, eu nu
voi da inapoi vis-à-vis de Austria; si chiar de-oi fi pa rasit de
ajutorul Frantei, voi tinea lupta singur, cu armata mea. Poporul sard
e brav
si deprins cu r a zboiul. Am asta zi o suta de mii de ostasi, si, de va
fi nevoie, alti o suta de mii vor alerga la un semn al meu, ca sa ia
r ând sub steagul patriei.
Rostind aceste cuvinte, figura lui Victor Emanoil se luminase
de acea sublim a flaca r a a entuziasmului ce inspira sufletelor
viteze simtirea amorului de patrie. }n acel moment geniul sa u pa
rea a pa trunde misterele viitorului si a intrevedea realizarea
glorioase- lor aspira ri ale Italiei.
„Sire! zisei in admirarea ce-mi inspira regele, Providenta ajuta
inimilor mari. Cauza Italiei va triumfa, ca ci intreaga Italie va
r a spunde la apelul Maiestatii Voastre. Natia italian a stie acum
unde merge, ca ci ea stie cine o conduce. }n scurtul timp de când
m a aflu aice, am observat in fizionomia poporului un aer de
convingere si de hota r âre energica care imi probeaza ca ora luptei
a sunat. Tot italianul asta zi pare convins de triumful principiului
mântuitor al independentei si pare gata a reincepe lupta de la
1848, ca sa r a zbune pe pa rintele Maiestatii Voastre.“
— Asa este si asa va fi! replica regele cu glasul r a suna tor.
Dup a aceste cuvinte, Victor Emanoil se inform a de starea
spiritelor in Ungaria si in Principate, apoi ma concedie zicându-mi:
— Arat a complimentele mele afectuoase printului Cuza si

spune-i din parte-mi ca toate scolile civile si militare din regatul
meu sunt deschise pentru români, care vor fi primiti ca niste frati!
Ma inchinai profund si iesii entuziasmat de caracterul eroic al
regelui. Cuvintele sale r a sunara puternic in mintea mea, ca niste
profetii de mari evenimente. Ce se va int âmpla oare in viitor?
Dumnezeu singur o stie! Tot ce se poate prevedea este ca de se va
incepe lupta cu Austria, Piemontul, condus de Victor Emanoil, va
sti a face minuni de vitejie, spre a r a zbuna suvenirul amar al
catastrofei de la Novara.
NAPOLEON III
TREI AUDIEN | E LA PALATUL TIUILLERIILOR
1859
}ndata dupa sosirea mea in capitala Frantei (februarie 1859)

cerui audienta de la dl ministru afacerilor str a ine, contele Walew-
ski, si a doua zi ma prezentai la palatul ministerial ce se ridica pe
malul st âng al Senei. Usierii ma introdusera intr-un mare salon
ornat cu tot luxul palatelor regale: mobile aurite si imbra cate cu
catifea rosie, perdele lungi de stofa de Lyon cu torsade de fir,
bronzuri artistice asezate pe ca mine de marmura alba, covoare
groase impestritate cu diferite desenuri etc., etc. Iar dintre toate
ornamentele acelui salon de primire cele mai demne de admirare
sunt portretele impa ratului Napoleon si al impa r a tesei Eugenia,
lucrate de celebrii pictori Winterhalter si Diubiuf; tablouri minuna-
te in privirea artei si a sema na rii! Ele au totodata meritul de a
reprezenta, unul, maiestatea imperiala imblânzita prin expresia
de buna tate a figurii lui Napoleon, si celalalt, prestigiul impa r a
tesc str a lucind de tot farmecul frumusetii incoronate.
Dridri 245
Un usier veni sa-mi anunte ca Excelenta Sa dnul ministru ma

astepta in cabinetul s a u. Intrai dar in acel sanctuar at â t de important
unde asta zi se innoada si se deznoada firurile incâlcite ale politicii
europene si m a ga sii in fata contelui Walewski. Excelenta Sa m a
primi cu mult a amabilitate si se puse a citi scrisoarea ce-i adusesem
de la printul Cuza; apoi imi zise:
— Sentimentele de abnegare ale Domnului român merita toata
lauda, insa ele nu pot simplifica chestia Principatelor. Este de
neta ga duit ca actul alegerii sale, sa vârsit de români, e de natura
a recomanda patriotismul lor, dar totodata el e si de natura a pro-
duce grele complica ri in politica Orientului. +titi prea bine, domnul
meu, câte dificultati au avut a int âmpina guvernul Maiestatii
Sale
impa ratului in sânul Congresului din Paris, prin urmare va este
negresit cunoscut ca Turcia si Austria sunt impotivitoare Unirii
Principatelor, ca Englitera sprijin a sistematic politica Turciei, ca
Prusia nu are nici un interes de a fi favorabila dorintei românilor; cât
pentru Rusia, cred ca nu mai aveti nici o indoiala despre caracterul
politicii sale in privirea d-voastr a .
— Asa este, domnule conte, r a spunsei; insa oricât de mari
impotriviri poate ga si chestia româ nilor in unele cabinete ale
Europei, noi nu pierdem curajul, incât vom fi siguri ca Excelenta
Voastra va sustine interesele noastre in conferintele ce au a se
deschide in curând, precum le-a sustinut si in Congresul trecut.
— Dar ce poate face Franta singura in contra Turciei, Austriei,
Engliterei si celorlalte puteri?
— Franta, domnule conte, e mai puternica asta zi decât poate
se crede insasi. Ea poate arunca in cumpa na politicii europene o
greutate nema surata, numele lui Napoleon.
— Asa este; insa ma rturiseste, domnul meu, ca actul alegerii
colonelului Cuza este cam aba tut din calea Conventiei.
— Ma rturisesc orice veti voi, domnule ministru, incât voi fi
incredintat de sprijinul Excelentei Voastre... Acel act, desi consi-
derat ca rebel Conventiei, are avantajul de a ne deschide calea
Unirii, preva zuta de insasi Conventie, si dar noi credem ca am

fa cut un act conform cu spiritul ei si chiar cu politica Frantei.
Credinta noastra nestra mutata este ca Franta nu ne va pa rasi, caci
ea nu va voi a lasa neindeplinit dorul de renastere al unui popor
intreg, un popor de vit a latina ce se rudeste cu marele popor francez.
— Nu pierdeti din vedere ca Franta e singura.
— Singur a , insa in capul celorlalte puteri. Daca ea va
recunoaste actul alegerii printului Cuza, Europa va imita ma
rinimia sa.
Contele Walewski incepu a r âde si observa ca popoarele tinere nu
se indoiesc de nimica.
— Ferice de dânsele, r a spunsei, ca ci izvorul faptelor mari
este credinta!
Dupa o scurta t a cere contele ma intreba, ca t ând drept in ochii
mei, daca este adeva rat ca ambele Principate doresc deopotriva unirea
lor intr-un singur stat?
— Adeva rat — r a spunsei in deplina convingere.
— Adeva rat e ca alegerea domnitorului at ât in Moldova, cât si
in Valachia a rezultat din vointa unanima a Camerelor, iar nu din vreo
inr âurire oculta, exercitata asupra deputatilor?
— Adeva rat!
— }nsa precât stiu, in timpul alegerii erau mai multi preten-
denti la tron.
— Acei pretendenti au cercat a se pune in iveala, dar ei nu
reprezentau decâ t ambitia lor personala, si natia era s a tula ,
dezgustata chiar de asemenea ambitii egoiste. Ea aspira la incoro-
narea unui principe mântuitor, iar nu la simpla in a ltare a unui
om. De aceea, când a sunat ora alegerii, toti deputatii au fost ani-
mati de adeva ratul patriotism si s-au ara tat demni de mandatul lor.
— Domnul actual era seful unui partid politic pâna a nu fi ales?
— Nicidecum; el era simplu soldat in rangurile partidului
national, ca noi toti.
— +i credeti ca reprezinta in constiinta principiile pentru care v-
ati luptat cu at âta energie? Credeti ca va respecta Conventia?
Dridri 247
— O credem.
Contele se puse a gândi. Eu il priveam cu luare-aminte, cercând a
ghici impresia produsa de r a spunsurile mele, insa nu putui descoperi
nimica.
— Domnule conte, zisei sculându-ma de pe scaun, dati-mi voie
a va adresa o intrebare: }n urma convorbirii ce am avut onorul a
tinea cu Excelenta Voastra, putem noi, românii, avea sperare in
sprijinul Ei pentru actul alegerii sa vârsite in Principate?
— Aceasta, r a spunse contele zâmbind, at ârna de la impa ratul.
— Prea bine: putea-voi dar s a am onorul de a vedea pe
Maiestatea Sa?
— Aveti vreo scrisoare pentru Ea?
— Am si scrisoare din partea Domnului Cuza, si insa rcinare
de a prezenta verbal omagiile sale respectuoase.
— E greu de a fi prezentat impa ratului in zilele acestea, imi
observa contele, ca ci Maiestatea Sa e foarte ocupata, si nu cred
sa fii primit inainte de 15 zile.
— Voi astepta pâna când Maiestatea Sa va putea dispune de
câteva minute in favoarea mea; tot ce va rog insa, dle ministru,
este sa aveti buna tate de a spune impa ratului ca sunt venit inadins
cu o misie pentru Maiestatea Sa.
— Bucuros. Chiar asta zi l-oi informa despre sosirea dvoastra.
A revedere, domnul meu.
Iesind din cabinetul ministrului, ma simtii cuprins de o tainica
grija. Cu cât imi repetam convorbirea mea cu contele Walewski,
mi se p a rea ca adeva ratul caracter al ei nu era incurajator.
Ministrul se ara tase in adeva r foarte amabil, insa nu mai putin
diplomat cu mine, ca ci se ferise de a se lega prin vreo promitere
câ t de mica. Totul at ârna de la impa ratul! imi zise el drept
concluzie... Fie. Mai bine sa ai a face cu Dumnezeu decât cu sfintii,
spune românul in intelepciunea sa; insa când oare va sosi ziua
aceea fericit a in care voi putea aborda geniul incoronat care
tine soarta noastra in mâinile sale?...
Ma dusei sa fac o primblare la Bois de Boulogne pentru ca sa- mi

alin neastâmpa rul si ma intorsei la hotel pe la cinci ore. Portarul
imi dete un plic in care ga sii urma torul bilet:
„Maiestatea Sa imparatul va primi in audienta particulara pe dl
Alecsandri mâine, la unsprezece ore.
DUCA DE BASSANO.“
II
La ora indicata ma prezentai la poarta pavilionului din mijloc

al palatului Tuilleriilor, numit Pavilionul Orologiului.
Sub peristil se aflau câtiva Cent-gardes, in uniforma lor str
alucitoare, precum si mai multi usieri, care purtau lanturi de
argint pe deasupra fracurilor negre. Unul din acestia, aflând ca
aveam o audienta la impa ratul, ma introduse indata in salonul
adiutantilor. Aici ma int âmpina un sambelan care, citind cartea
mea de vizit a , ma invit a sa intru in alt salon, cu ferestre mari
deschise pe gra dina Tiuilleriilor. Acest salon are o insemna tate
glorioasa, fiind sanctuarul stindardelor ga rzii impa r a testi.
De-abia m a asezasem pe o canapea imbra cat a cu covor de
Gobelini si auzii sunând intr-o camera laterala un timbru argintiu;
sambelanul deschise indata o usa mare de lemn de mahon si in curând
veni sa ma cheme in numele impa ratului.
Inima-mi incepu a bate de o mare uimire... Trecui prin doua
saloane mici si ma ga sii in prezenta lui Napoleon.
Maiestatea Sa fa cu doi pasi spre mine, in vreme ce ma inchi- nam,
si zise cu buna tate:
— Domnule A... am aflat cu multumire sosirea d-tale in Paris.
Cred ca-mi aduci vesti bune din Principate.
Glasul plin de blândete, zâmbetul incurajator, ca uta tura bine-
voitoare, care impreunara cuvintele impa ratului, alinara pe loc
neastâmpa rul inimii mele. Ca prin un efect magic ideile mele luara
Dridri 249
un zbor mai liber si mai inalt in atmosfera imperiala in care ma

gaseam, si cauza patriei mele, incredintata mie, se prezenta atunci
inaintea ochilor mei in toata ma rimea sa.
}mpa ratul lua din mâinile mele scrisoarea autografa a printului
Cuza, se puse pe un jilt de marochin aproape de birou si imi fa cu
semn sa sed pe un scaun ala turi.
}n vreme ce Maiestatea Sa citea scrisoarea domneasca, eu
examinam cu o curiozitate nesatioasa tr a sa turile acestei figuri
ma rete care raspândeste o lumina atât de glorioasa in istoria seco-
lului nostru. Napoleon e de stat mijlociu; pa rul sa u incepe a ca
runti; tipul obrazului nu seama na cu acel al mosului sa u
Napoleon I,
insa are un caracter de energie insotita cu o blândete fermeca toare.
Fruntea e nobila; ochii albastri au o expresie adânca si visa toare;
graiul e simpatic, conving a tor si indulcit prin efectul unei zâmbiri
amicale care atrage inimile.
Toate persoanele ce tr a iesc in contact cu imp a ratul sunt
subjugate de neincetata buna tate a sufletului sa u si il adoreaza
mai mult decât pe un om incoronat, il adoreaza ca pe un binefa-
ca tor, ca pe un pa rinte. Generozitatea sa nu are margini; ea se
manifest a la toate cazurile at â t in favorul amicilor dinastiei
napoleoniene, cât si in ajutorul str a inilor.
Cabinetul impa ratului e simplu mobilat; peretii sunt acoperiti cu
ha rti geografice si cu portrete de familie. }ntre feresti, pe o consola
de marmura, este bustul lui Napoleon l, iar pe ca mina bustul reginei
Hortensia, mama impa ratului actual.
Sfârsind citirea scrisorii domnesti, impa ratul se intoarse spre mine
cu un aer de satisfacere si zise:
— Simt o mare simpatie pentru natia româna si pentru domnul
Cuza, si va d cu multumire ca nu m-am inselat când am judecat
cauza Principatelor demna de sprijinul Frantei. Actul patriotic ce
ati desa vârsit de curând prin in a ltarea unui singur om pe ambele
tronuri, al Moldovei si al Valachiei, tactul politic ce ati probat
savârsindu-l imi dau incredere ca meritati viitorul la care aspirati.
Nu-mi ra mâne decât a va felicita si a va asigura ca ajutorul Frantei,

ca simpatiile mele nu vor lipsi pe calea inteleapta ce ati apucat.
La aceste cuvinte at ât de ma gulitoare ma simtii pa truns de o
adânca uimire si r a spunsei:
— Sire! Cuvintele binevoitoare ale Maiestatii Voastre sunt de
natura a insufla mândrie sufletelor române. Nu zic a ma ri
recunostinta lor, caci românii au un cult entuziast pentru numele
Maiesta-
tii Voastre. }n tara mea, de la mic pâna la mare, toti binecuvân- teaza
pe impa ratul Frantei ca pe geniul mântuitor al României; si chiar in
ora când s-a savârsit actul alegerii Domnului, o presimtire puternica
indemna pe reprezentantii Natiei a indeplini cu toata
increderea acel act, ca unul ce le p a rea si conform dorintei Maiestatii
Voastre, si avantajos intereselor românesti.
}mpa ratul zâmbi cu multa buna tate la acest r a spuns, aprinse
o tigareta si replica:
— Cunosc simtirile românilor pentru natia franceza, ca ci
afara de chestia politica ce a contribuit a dezvolta acele simtiri,
exista
si o lega tura de familie intre ambele natii. Sunteti de vit a latin a ,
si multi din d-voastr a , chiar printul Cuza, mi se pare, v-ati fa cut
studiile in Paris?
— Adeva rat, Sire; conformitatea de caracter, de gusturi si de
idei cu francezii ne indeamna a veni de preferinta in sânul Frantei
pentru ca sa primim lumina civilizatiei. Printul Cuza a fost unul
din cei int âi tineri rom â ni care au studiat in universit a tile
Parisului.
— Ce vârsta are printul?
— Patruzeci de ani, Sire.
— Pân’ a nu fi ales Domn, era colonel?
— Dar, Sire!... +i acum ca a ajuns la cea mai inalta pozitie in
patria sa, ambitia sufletului sa u este de a fi in Orient cel int âi
locotenent al Maiestatii Voastre.
— Care este starea actuala a Principatelor in privirea admini-
stratiei, a finantelor si a puterii armate?
Dridri 251
— Sire! Principatele se afla intr-o deplin a dezorganizare

administrativa in urma deosebitelor guverne provizorii ce s-au
succedat in timp de doi ani; finantele sunt reduse la zero, si armata
regulata, compusa de 10. 000 oameni, este r a u organizata, ca ci
ea se resimte de regimul vechi, si r a u armata, ca ci nu are decât
pusti si sa bii vechi aduse din Rusia.
— Cum? N-aveti fonderii de tunuri, fabrici de capsule si de praf?
— N-avem nimica, Sire; ne ga sim sa raci de toate, si de arme
bune, si de ofiteri cu experient a . Singura noastr a sperare se
reazema in generozitatea Maiestatii Voastre. Am dori sa aducem
din Franta ofiteri instructori pentru toate ramurile artei militare
si sa introducem in oastea româna administratia, disciplina si mai
cu seama acel spirit militar care face din armata franceza o armata
de eroi.
— Prea bine, r a spunse impa ratul; aprobez dorinta românilor
si le da ruiesc 10. 000 de pusti cu capsule. Totodata le promit a trimite
ofiteri instructori de toata arma, precum si oameni speciali pentru
infiintarea fonderiilor si fabricilor trebuitoare oastei.
Ma rturisesc ca auzind aceasta fa ga duinta neasteptata, nu ga sii
cuvinte ca sa exprim in deplin simtirea recunostintei mele. Uimit, ma
inchinai in t a cere.
— Aveti ceva artilerie? ma intreba iar Maiestatea Sa.
— Am avut. Sire, vreo câteva tunuri p â n’ a nu se aprinde
ra zboiul Orientului; insa când s-au retras rusii din Principate, ei au
ridicat mica noastra artilerie cu a lor. Pe urma austriecii, ocupând
Principatele, au gasit prilej a vinde guvernelor de atunci câteva
tunuri vechi, precum si o suma de sa bii de pe timpul Mariei Tereza.
Napoleon incepu a r âde si adauga:
— V-as da si doua baterii de artilerie, daca ar fi inlesnire de a le
transporta in Principate.
— Sire, r a spunsei, guvernul Maiestatii Voastre nu va avea nici
o supa rare intru aceasta; eu insumi ma insa rcinez cu transportul
armelor.
— Prea bine; ocupa-te deocamdata cu expeditia acelor 10. 000

de pusti si a munitiilor lor; eu voi da instructiunile necesare
ministerului meu de r a zboi. Cât pentru artilerie, vom aviza mai
pe urma.
}mpa ratul lu a condeiul si fa cu un semn pe o coala de hârtie; apoi
urma intreba rile sale:
—- Mi-ai spus ca finantele d-voastr a sunt in proast a stare.
N-ati gândit a face un imprumut in str a in a tate?
— Sire, pân’ a nu pleca din tar a , ministrul elabora un proiect
de imprumut de 6. 000. 000 fr. cu gând de a-l supune Camerelor;
si printul Cuza m-a insa rcinat a cerceta daca un asemenea imprumut
s-ar putea efectua aice.
— 6. 000. 000 numai? Nu cred sa poata ajunge o asemenea
suma la nevoile unei natii care voieste a renaste si a se organiza.
Care sunt garantiile ce ati infatisa pentru asigurarea imprumutului?
— Avem, Sire, mai multe venituri mari ale statului, precum
va mile, ocnele, exportul grânelor etc., care sunt in stare a garanta
un imprumut mult mai important.
— De este asa, hota r âti-va mai bine a contracta un imprumut
de 12.000.000 franci, si, in cât priveste inlesnirea efectua rii sale,
voi vorbi eu insumi cu unul din cei mai mari bancheri din Paris,
cu Pereire; insa nu uita a scrie indata printului Cuza ca sa-ti trimita
o imputernicire legalizata pentru a putea incepe asemenea nego-
ciere, precum si titlurile garantiei imprumutului.
— Sire, r a spunsei inchinându-ma, voi urma intocmai povatu-
irilor Maiestatii Voastre.
Napoleon mai fa cu un semn pe coala de hârtie, aprinse o a
doua tigareta si zise:
— Mi-ai spus iar a ca armata româna se suie numai la 10. 000
de oameni. Pentru ce acest mic numa r de soldati intr-o populatie
de 4. 000. 000?
— Pentru ca pâna acum am fost str âns legati in fasele Regula-
mentului Organic; cu toate acestea insa, noi am ga sit chipul de a
Dridri 253
ma ri puterea noastra armata prin infiintarea de deosebite corpuri

neregulate, precum dorobanti, pla iesi, gra niceri, al ca ror numa r se
suie la 15.000; incât socotind unii cu altii, avem 25. 000 de oameni
purta tori de arme.
— Bun soldat e românul? intreba impa ratul.
— Precât imi este iertat a judeca asemenea chestie in nestiinta
mea de art a militar a , eu consider, Sire, soldatul român ca pe unul
din cei mai buni din Europa, caci este disciplinat prin insasi natura
sa, deprins cu toate greutatile vietii, cu foamea, cu osteneala, cu
ca ldura, cu gerul, si are o aplecare la soldatie. }n vremea când
rusii au organizat cel intâi batalion românesc, ei se minunara astfel
de lesnirea tinerilor recruti a deprinde mânuirea armelor, cât ii
numeau franzuski , adica francezi. Ceea ce le lipseste ostasilor
români este o organizare inteleapta, o instructie militara care sa
destepte in sufletul lor acel simt de demnitate personala, acel amor
fanatic al steagului, care insufla inimile militarilor francezi si ii
indeamna a face minuni de vitejie.
}mp a ratul m a asculta cu luare-aminte. Ma oprii din zborul
entuziasmului ce ma apucase in privirea soldatilor români si a armiei
franceze, caci as fi putut vorbi o ora intreaga asupra acestui suget.
— Va d cu pla cere, observa Maiestatea Sa, ca ai o sincer a
admirare pentru armia mea.
— Sire, admirarea mea pentru dânsa este asa de adânca, ca
in ochii mei armata este partea cea mai nobila a natiei, adeva rata
cavalerime din secolul nostru, ca ci religia sa e intemeiata pe cele mai
sublime simtiri: onor, ba rbatie, glorie si abnegare!
Napoleon facu semn de aprobare si, sculându-se de lânga birou,
ma invit a a ma apropia de-o mare harta geografica intinsa pe peretele
din fata ferestrelor.
— Vin a , imi zise Maiestatea Sa, de-mi arat a configurarea
provinciilor ocupate de români.
Atunci in vreme de un pa trar de ora debitai un curs intreg de
geografie româneasca, ara t ând cu degetul mai int âi Principatele
Unite, apoi Banatul, Transilvania, Bucovina si Basarabia, ce le

inconjoara, apoi satele românesti r a spândite pe malul drept al Duna
rii, vorbind de omogenitatea poporului ce locuieste aceste pa rti ale
Orientului, de rodirea pa mântului, de desimea pa durilor, de bogatia
minelor, de t a ria Carpatilor ca punct strategic, de multimea râurilor
etc., si sfârsii, zicând cu un entuziasm bine simtit:
— Vedeti, Sire, cât e de intinsa adeva rata Românie, si ce
Regat important ar constitui cu ale sale 9.000.000 de româ ni,
daca Providenta ar realiza visul si aspira rile lor. Pus de o mâna
puternica
in cumpa na politicii moderne, el ar hota ri pentru totdeauna solutia
at ât de grea a chestiei Orientului.
}mpa ratul tinti ochii sa i pa trunza tori asupra mea; apoi schim-
bând sirul convorbirii ma intreba de am a pleca in curând la Londra?
— Cât mai in curând, Sire, r a spunsei; ca ci afara de misia mea
in Englitera, am insa rcinare a merge si la Turin.
— Te indemn dar, zise Maiestatea Sa, a nu int ârzia nicidecum
cala toria d-tale la Londra, caci acolo este adeva ratul câmp al
misiei d-tale. Aici ai ga sit calea usoar a , fiind politica mea
favorabila chestiei Principatelor; insa la Londra vei ga si oarecare
preventii
in contra alegerii Domnului, ce e considerata ca o ca lcare a Con-
ventiei si poate chiar ca un act de premeditare in contra integritatii
imperiului otoman. Misia d-tale e delicata si grea, insa nu pierde
curajul. Mergi, pân’ a nu pleca, de te sfa tuieste cu contele Walew-
ski, si când vei ajunge la Londra, du-te de vezi pe ambasadorul
meu, Duca de Malakof, care iti va da bune povatuiri.
— Sire, r a spunsei pa truns de at âta buna tate, ma astept la
mari greutati de infruntat in Englitera, si chiar poate la o trist a
neizbân- da in negocierile mele, dar buna tatea ce mi-a ara tat
Maiestatea Voastra imi da curajul a aborda orice lupte, orice
improtiviri.
Napoleon imi fa cu onorul neasteptat de a-mi da mâna, conce-
diindu-ma, si replica:
— Cum te-i intoarce din Englitera, sa vii la Tiuillerii.
Ma inchinai cu recunostinta. }mpa ratul ada uga:
Dridri 255
— Scrie printului Cuza ca are toata simpatia mea, si arat a

compatriotilor d-tale deplina mea satisfacere pentru actul politic
ce au desa vârsit cu patriotism, curaj si spirit.
— Sire, replicai cu glasul cam tremura tor, deie-mi voie Maiesta-
tea Voastra a depune la picioarele sale multumirile româ nilor
pentru aceste cuvinte at ât de incurajatoare si totodata a-i expune
nedumerirea critica in care ei se ga sesc.
Napoleon imi fa cu semn de a vorbi liber:
— Sire! Suntem un popor t â n a r, fa r a nici o ispit a de viat a
politica , si dar precum am fost luminati de un instinct providential
a face un act ce a atras laudele Maiestatii Voastre, am putea comite
si greseli. Fie generoasa Maiestatea Voastra si binevoiasca a ne
ara ta calea ce trebuie sa urma m. Noi in ora de fat a ne ga sim in
exaltarea izbândei. Am fa cut un pas mare, care ne mândreste si
ne impinge a pasi tot inainte. Trebuie oare sa ceda m acestei porniri
entuziaste proclam â nd Unirea definitiva a Principatelor? Cu un
singur cuvânt, cu un semn, Maiest. Voastra ne va conduce cât de
departe sau ne va opri pe loc.
— Nu, raspunse impa ratul; nu se cuvine acum deodata sa faceti
un al doilea pas, caci insasi Franta, desi va este favorabila , nu v-ar
putea apa ra in contra acuza rii de ca lcare a Conventiei. Aceast a
Conventie este un act oficial european, subsemnat de sapte puteri;
el trebuie respectat! }n alegerea Domnului, românii au avut spiritul
de a profita de o lacuna ce exista in Conventie, nefiind preva zut
cazul numirii aceluiasi Domn in Principate; insa prin proclamarea
intempestiva a Unirii ati r a sturna deodata tot lucrul Congresului
de Paris, si atunce chiar eu insumi nu as mai putea sa va tin parte.
Ceea ce se cuvine s a faceti acum este s a asteptati in liniste
viitoarele Conferinte si sa va ocupati cu seriozitate de reorganiza-
rea administrativa, financiar a si militara a Principatelor. Ca tati a
va recomanda Europei prin intelepciunea reformelor din la untru,
precum v-ati recomandat prin patriotismul de care ati dat dovada,
si va prega titi nu a silui evenimentele, ci a profita de cursul lor.
— Sire, intrebai, Maiestatea Voastra imi permite de a scrie

aceste printului Cuza?
— Negresit, r a spunse impa ratul, si-i veti ada uga ca il sfa
tuiesc sa pa streze ordinul cel mai deplin in Principate!
Pe urma concediindu-ma cu o zâmbire binevoitoare imi zise:
— A revedere dupa intoarcerea d-tale din Englitera.
Ma inchinai respectuos si iesii din cabinetul impa r a tesc, incân-
tat si transportat de gratiozitatea cu care Maiestatea Sa ma tratase
timp de o ora. Salonul de ala turi era plin de persoane in cravate albe
care asteptau audiente de la impa ratul. Ne salutara m cu totii,
si in sfârsit alergai la fratele meu pentru ca sa-l insa rcinez cu operatia
transporta rii armelor. }n nime altul nu ma puteam increde mai bine
pentru o asemene misie delicata, care reclama o inteligenta vie si
unita cu o mare discretie.
A doua zi vizitai, pe contele Walewski, dupa ordinul impa ra-
tului. Excelenta Sa ma povatui de a fi foarte restrâns in vorba cu
oamenii de stat ai Engliterei si de a sustine alegerea prin argumen-
te doveditoare de respectul românilor pentru Conventie si de a lor
credinta ca tre suzeranitatea }naltei Porti; apoi ma asigur a ca Duca
de Malakoff va fi instiintat prin telegraf de sosirea mea la Londra.
Asadar, plecai din Paris seara la opt ore, dupa ce mai int âi am
scris printului Cuza toate detailurile audientei mele la impa ratul
si dupa ce am stenografiat toate cuvintele impa ratului Napoleon,
pentru ca sa cunoasca mai t ârziu românii cât de generos si de
afectuos a fost pentru noi Napoleon III.
III
La intoarcerea mea din Englitera 1, unde misia mea avu o reusit a

satisfa ca toare, cerui audienta si ma prezentai indata la palatul
1
Detailurile misiei melc la Londra se vor publica mai t ârziu aV. A.i.
Dridri 257
Tiuilleriilor dupa ordinul ce primisem de la impa ratul. Napoleon

se gasea in cabinetul sa u impreuna cu maresalul Vaillant,
ministrul de r a zboi, si ma primi cu buna tatea sa obisnuit a , ma
onora cu darea sa de mâna si ma invit a sa iau un scaun; apoi,
adresându- se ca tre ba tr ânul maresal, ii zise:
— Domnule ministru, vei sti ca am da ruit zece mii de pusti 1 cu
munitiile lor armatei române. Vei da ordinele necesare, pentru de a
le tinea gata la dispozitia domnului A. care se insa rcineaz a cu
transportul lor. Totodata vei alege un numa r de ofiteri instructori
de toata arma, cu destinare pentru ei de a merge in Principate
indata ce va veni cererea oficiala de la guvernul printului Cuza.
Maresalul intreba daca nu ar fi necesar de a se trimite si un ofiter
superior cu cunostinte de inalta strategie? Apoi, adresându- se de-a
dreptul la mine, imi zise:
— Aveti in tar a oameni capabili de a purta comanda unei
armate intregi si de a pune Principatele in stare de apa rare la caz
de nevoie?
— Avem, r a spunsei, putini tineri care au fa cut studii militare,
dar ca rora le lipseste practica, experienta.
— Nu e destul, replica maresalul. Pre cât inteleg, aveti elemente
de buni sefi de batalioane cel mult, iar nu inca de ofiteri superiori,
de generali.
— Pe cine socotiti, domnule ministru, sa insa rcina m cu
asemene misie? intreba impa ratul.
Maresalul st a tu pe gânduri, iar impa ratul imi fa cu intrebare
daca cunosteam vreunul din ofiterii superiori care ar primi sa
mearga in Principate?... Numii pe generalul Rose, unul din cei
mai bravi si mai tineri militari, ajunsi la un grad asa de nalt prin
meritele lor.
— Rose? replica Maiestatea Sa zâmbind, imi trebuieste mie;
nu pot sa vi-l dau.
1
Acele 10.000 de pusti se ga sesc in arsenalul din Bucuresti aV. A.i.
— Rose? ada uga maresalul, bravo! Va d ca stiti a alege, insa

Rose e necesar armatei franceze. Sire! Ma voi ocupa insumi a ga si
un ofiter capabil pentru Principate si voi raporta indata Maiestatii
Voastre.
Maresalul se scula, adunând intr-un mare portofoliu mai multe
hârtii de pe birou. }mpa ratul zise:
— Prea bine! Domnul A... se va adresa de acum de-a dreptul
ca tre d-voastr a at ât pentru arme cât si pentru ofiteri instructori.
— Sire! indra znii atunci a zice; deie-mi voie Maiestatea Voastr
a a cere o noua gratie in favoarea organiza rii armatei noastre.
— Care? intreba Napoleon.
— }nvoirea Maiestatii Voastre de a se primi studenti români in
scoalele militare de la Saumur si de la Metz, precum si la scoala
politehnica, si a statului major.
La aceasta propunere cam indra zneata maresalul se intoarse
repede spre mine, voind negresit sa faca o observare: insa impa ratul
nu-i dete timp, ca ci imi acorda cererea cu generozitate, zicând
ministrului ca sa ia nota de dânsa. Ba tr ânul maresal se inchina si iesi
din cabinet; atunci Napoleon se apropie de camina. }si aprinse o
tigareta si ma intreba care a fost rezultatul misiei mele la Londra? Ma
gra bii a face in scurt istoricul audientei mele la lordul
Malmersbury, ministrul Foring-Oficiului, si ada ugai:
— Sire! Am buna sperare ca Englitera va fi de opinia Maiestatii
Voastre in chestia Principatelor.
Napoleon ma asculta cu atentie si curiozitate, apoi binevoi a
ma felicita de rezultatul fericit ce obtinusem si zise:
— }ncât Franta si Englitera vor fi in acord, orice chestie e sigur
a de a triumfa.
Dupa aceste cuvinte memorabile, M. Sa ma intreba daca in
timp cât m-am ga sit la Londra am observat vreun simptom
de
ingrijire in privirea complica rilor politice dintre Austria si Italia?
— Mai toate persoanele ce am cunoscut in Englitera, r
aspunsei, mi-au pa rut preocupate de iminenta unui r a zboi
austro-italian.
Dridri 259
Mi s-a facut pretudindeni intrebare daca in caz de agresie din partea

Austriei, Franta ar merge in ajutor Piemontului; insa m-am ferit, Sire,
de a emite vreo opinie personala in aceasta chestie importanta.
— Ai va zut pe lord Palmerston?
— Nu, Sire, ca ci era absent din Londra; insa am fa cut vizit a
lorzilor Clarendon si John Russel.
— Care e opinia lor asupra cauzei d-voastr a?
— I-am la sat in cele mai bune dispozitii pentru noi.
Napoleon suna un timbru de argint. +ambelanul de serviciu
intr a si primi ordin de a trimite sa cheme la Tiuillerii pe contele
Walewski. Pe urma Maiestatea Sa, asezându-se lânga birou, ma
intreba daca cunosteam armia austriaca?... etc. . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 .
}n sfârsit, impa ratul se informa despre r a masitele arheologice ale
romanilor in t a rile noastre precum: monumente, medalii, inscriptii,
urme de laga re etc. si, aducând conversatia asupra limbii noastre, ma
invit a sa scriu o fraza româneasca pe o coala de hârtie, pentru ca sa
poata judeca despre latinitatea ei.
— Iat a , Sire, am zis, dou a versuri dintr-un câ ntec popular
pa strat in Rom â nia de pe timpul unchiului Maiestatii Voastre,
Napoleon I, si am scris:
Buna parte nu-i departe,
Vine sa ne dea dreptate!
}mpa ratul cunostea acest cântec, ca ci la 1855 r a posatul Ioan
Voinescu, unul din exilatii de la 1848, lu ându-l de la mine, il
comunicase impreuna cu traducerea lui bibliotecarului impa ra
tesei Eugenia. Maiestatea Sa p a rea a se interesa mult la acel
glas depa rtat din fundul Carpatilor, care celebra legenda
napoleoniana.
Aceast a a doua audient a tinu o jum a tate de or a , in care m-
am convins si mai mult de simtirile, pot zice, pa rintesti ale
1
Acele 10.000 de pusti se ga sesc in arsenalul din Bucuresti aV. A.i.
impa ratului pentru români; apoi concediindu-ma, Maies. Sa imi zise

cu multa buna tate:
— +tiu ca ai sa pleci in curând la Turin. Observa, cât vei fi in
Piemont, starea spiritelor, si când te-i intoarce la Paris, vin a iar la
Tiuillerii ca sa-mi comunici observa rile d-tale.
Ma inchinai respectuos si, intors la hotel, imi fa cui prega tirile de
plecare in Italia.
IV
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 .
Dupa sa vârsirea misiei mele in capitala Piemontului, plecai la
Genova. Drumul de fier trece prin acea vale minunata care se
intinde la poalele Alpilor pâna-n Marea Mediterana, unindu-se
cu câmpiile atât de ma noase al Lombardiei de la malurile
Tesinului pâna la poalele Apeninilor. Acea cale ferata pune in
comunicatie Turinul si Genova prin Alexandria, oras int a rit cu
fortificatii gigantice si asezat la confluentul r âurilor Bormida si
Tanaro.
Viaducurile, tunelurile, podurile aruncate pe torentele Scrivia
si Traversa intre Genova si Novi sunt demne de a fi considerate ca
zidiri romane.
Am vizitat Genova cu mult interes, ca ci acest oras pa streaza
inca sigiliul evului mediu. Am admirat palatele acelea inalte care
incununeaza amfiteatrul portului si impodobesc str a zile Balbi,
Nuova, Nuovissima etc.; piata Carlo Felice, pe care este cla dit tea-
trul ce poarta acelasi nume; palatul ducal, vechea resedinta a Dogi-
lor, catedrala zidita in marmura alba si neagra; primblarea numita
Acqua Sole etc. si mai cu seama am ra mas incântat de acea culoare
locala, de acel aspect m a ret, ce aminteste epoca infloririi si a puterii
fostei republici genoveze.
De aici m-am imbarcat pe un mic vapor, care m-a transportat
in 12 ore la Nita, acel caravanserai feeric, ridicat pe malul
1
Punctele in textul lui Alecsandri din Convorbiri literare.
Dridri 261
Mediteranei pentru pa timasii bogati ce vin sa cumpere in timp de

iarn a razele binefa ca toare ale soarelui. De la Nita, lu â nd un
elegant cupeu inh a mat cu cai de post a , m-am indreptat spre
Marsilia si am trecut prin vestita si poetica vale a Canei, a ca rei
vegetatie se compune de ma slini, rodii, lauri, portocali si la mâi.
}ntre Marsilia si Paris nu m-am oprit decât la Avinion pentru
ca sa vizitez pe generalul Rose, ce comanda garnizoana si vechiul
palat al Papilor, ast a zi transformat in cazarma. Generalul mi-a
promis ca se va ocupa in curând cu redactarea unui proiect de
reorganizare a armatei române, si, din parte-mi, nu ga sii mai bun
chip de a-i multumi, decât repetându-i cuvintele ma gulitoare ce
rostise impa ratul despre dânsul.
Când am sosit la Paris, am constatat o mare tulburare in lumea
politica. Neintelegerile dintre Austria si Piemontul luasera de
câteva zile un caracter ameninta tor; r a zboiul pa rea iminent, ca
ci regimentele austriace se inaintasera pâna la hotarele Sardiniei
si se prega teau a trece Tesinul. Ma prezentai la Palatul Tiuillerii si
fusei introdus indat a in cabinetul imp a ratului. M. Sa veni din
salonul de ala turi si-mi zise:
— Domnule A., nu pot sa-ti dau asta zi decât zece minute, ca
ci prezidez consiliul maresalilor. Ce veste imi aduci din Italia? Cum
ai aflat spiritele in Piemont?
— Sire! r a spunsei; Maiestatea Sa regele Victor Emanoil e gata
de lupta si conteaza pe ajutorul Maiestatii Voastre. Natia italian a
de la nord e decisa a secunda vointa regelui. Ceea ce m-a convins
despre hot a r â rea poporului este ca nu am va zut ca la 1848
manifest a ri de un entuziasm teatral, ilustrate cu steaguri, cu esarpe
tricolore, cu cocarde si cântece patriotice, ci un entuziasm t a cut,
adânc, intunecos, pot zice, ca un cer negru inainte de furtuna.
Piemontezii asteapt a numai un semn pentru ca s a p aseasca
inaintea dusmanului si tintesc ochii pe vârfurile Alpilor ca sa
za reasca stindardul glorios al Frantei.
— Bine, replica impa ratul, il vor za ri in curând. Eu plec peste

trei zile in Italia. Acum un singur lucru cer numaidecât de la
printul Cuza: mentinerea ordinului celui mai deplin in Principate
pe cât timp va tinea r a zboiul de peste Alpi.
— Vointa Maiestatii Voastre, Sire, va fi implinita, r a spunsei
inchinându-ma.
— Voiesc asemenea sa faci cunoscut românilor ca sunt multu-
mit de ei si ca ma voi ingriji totdeauna de soarta lor. Ast a zi pozitia
politica a Principatelor e asigurata prin diversele interese ale
Puterilor, ca ci Rusia le va ap a ra in contra Turciei, Englitera si
Austria in contra Rusiei, si Franta in contra tuturor. Organizati- va
in liniste, dezvoltati resursele voastre financiare, agricole si
militare si asteptati cursul evenimentelor in pace.
— Vom urma, Sire, instructiile Maiest. Voastre.
Dupa aceasta mica, dar importanta convorbire, Napoleon se
apropie de mine si ma intreba zâmbind cu blândete:
— Nu mai ai nimic a-mi cere pentru tara dumitale?
La aceasta intrebare fa cuta cu un glas at ât de incurajator, o idee
luminoasa imi trecu prin minte:
— Sire! raspunsei, am doua cereri de facut, insa nu indraznesc...
— Gra ieste! replica impa ratul.
— Cea dint âi, Sire, este ca guvernul Maiest a tii Voastre sa
admita infiintarea in Paris a unei agentii oficioase a Principatelor
Unite.
— +i a doua?
— A doua, Sire, este invoirea Maiestatii Voastre pentru francezi
ca sa poata primi si purta decoratiile ordinului ce printul Cuza
are de gând a institui.
Napoleon st a tu putin a se gândi. Cererea aceasta din urma
tintea la nu mai putin decât la recunoasterea suveranitatii Princi-
patelor, ca ci un decret imp a r a tesc, publicat de vreo doi ani,
autoriza pe francezi a primi decoratii numai de la statele indepen-
dente si suverane. Cu toate acestea, impa ratul in marinimia lui se
uit a la mine cu blândete, imi dete mâna si r a spunse:
Dridri 263
— }ncuviintez cererile printului Cuza si promit sa-i trimit

ordinul Legiunii de Onoare, indata ce ma voi intoarce din Italia. 1
Ma inchinai pa truns de recunostinta si facând in mine cele mai
sincere ura ri pentru gloria Frantei si pentru pa strarea zilelor lui
Napoleon.
A treia zi in adeva r asistai la plecarea impa ratului din Paris.
Maiestatea Sa in uniform a de general si, avâ nd pe gratioasa
impa r a teasa la dreapta sa, iesi din curtea palatului intr-o
caleasca cu patru cai. Strada de Rivoli era ticsit a de lume care
striga cu frenezie: „Tr a iasca impa ratul! Tra iasca impa r a
teasa!“
Caleasca inainta in pasul cailor. Unii din privitori, animati de un
entuziasm nesta pânit, se suiau pe scara tr asurii ca sa dea mâna cu
impa ratul si r a cneau:
— Mergi, Sire, si de vei avea nevoie de noi, cheama-ne; vom
alerga cu totii.
Napoleon zâmbea, iar impa r a teasa uimita avea ochii plini de
lacrimi.
Astfel plecarea salvatorului Italiei din Paris a avut caracterul unui
adeva rat triumf.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2 .
Iat a relatia audientelor mele la palatul Tiuileriilor, relatie din
care sunt obligat a omite multe pa rti de un mare interes, dar pe
care convenientele politice actuale nu-mi permit a le publica. }n
cursul misiilor mele am gasit pretutindeni laude si simpatii pentru
români; pretutindeni am primit cele mai favorabile promiteri. Deie
Domnul ca sa stim a profita si a ne ara ta demni de ele!
}n adeva r, un popor necunoscut pâna ieri nu poate sa aiba mai
mult noroc! +i un reprezentant al lui nu poate avea o primire mai
onorabila in palatele regale, decât aceea ce am int âmpinat in Franta si
in Italia, in numele Natiei Române!
1
Diverse evenimente au impiedicat realizarea acestei promiteri aV. A.i.
2
Punctele se afla in Conv. lit.
MISIA MEA LA LONDRA

MARE+ALUL PELISSIER. - LORDUL MALMERSBURY.
1859 1
Comunicatiile intre Paris si Londra se fac ast a zi cu o mare

r a pejune. Zece ore sunt de ajuns spre a te transporta din capitala
Frantei la Calais, de la Calais pe mare la Douvres si de la Douvres
cu drumul de fier in capitala Engliterei. Vaporul era plin de cala tori
ce se intorceau din toate unghiurile lumii, iar dintre toti cel mai
interesant in ochii mei era un John-Bull scurt, gros, ros la fat a ca o
rodie, ros la pa r ca un morcov si care venea tocmai de la
Honcong in primblare... O primblare de trei luni de la China prin
India!... Fericit roscovan!
Sosind la Londra am scris indata lordului Malmersbury, minis-
trul afacerilor str a ine, instiint ându-l ca sunt insa rcinat de printul
Cuza a-i aduce o scrisoare autografa si rugându-l sa binevoiasca a-mi
acorda o audienta. Totodata am trimis si doua bilete lorzilor
Clarendon si John Russel de la care reclamam favoarea de a fi primit
ca trimis extraordinar al printului. Voiam a cere asemenea primire si
de la lordul Palmerston, insa acest mare personaj lipsea din Londra.
Ra spunsurile dorite imi venira numai dupa o sa pta mâna de lunga
asteptare, timp de care profitai pentru a face vizita mea ducelui de
Malacoff, ambasadorul Frantei, si pentru a ma primbla ca un simplu
turist prin toate pa rtile orasului.
Palatul ambasadei franceze se afla lânga poarta principala a
lui Hyde-Parc, pe strada Piccadily. Ma prezentai a doua zi dupa
sosirea mea la Londra si fusei introdus intr-un mare salon-cabinet
unde gasii pe ducele de Malacoff. Maresalul Pelissier, al ca rui nume
s-a ilustrat prin luarea Sevastopolului, este un om mic de stat,
}n Conv. lit. urmeaza mentiunile: (Extract din istoria misiilor mele politice)
1
(urmare).
Dridri 265
insa are umeri largi si zdraveni; pa rul sa u e ca runt si tuns scurt;

figura lui energica exprim a un caracter de bronz. El e tipul militarului
francez ars de soarele Africii si otelit de focul r a z- boaielor.
Când intrai in acel cabinet lung si spatios, un câine de Terre-
Neuve ce sedea culcat lânga maresalul, cu capul pe genunchii lui,
se scula, veni spre mine, se ridica pe labele de dinapoi si rezema
cele de dinainte pe pieptul meu. Dihania aceea neagra era mare
cât un urs!
— Nu va temeti, dnule A... zise ducele r a spunzând saluta rii
mele.
— N-am frica de câini, dnule Maresal, replicai, ca ci imi sunt
foarte dragi.
Ca si câ nd ar fi inteles cuvintele mele, câinele incepu a se
gudura sub dezmierda rile ce-i faceam, apoi, ascultând de porunca
st a pânului sau, el merse incet la fereastra si se puse a privi in
Hyde-Parc.
Dupa complimentele obisnuite, ilustrul maresal imi zise:
— Ati venit la Londra spre a sustine evenimentele din Principa-
te?... Rolul D-voastr a e greu si chiar displacut, caci ministrii
reginei sunt foarte preveniti contra actelor ce ati desa vârsit in
Camerele din Iasi si din Bucuresti.
— O stiu, dnule Maresal; Maiestatea Sa impa ratul si contele
Walewski m-au luminat asupra greut a tii misiei mele, insa am
speranta ca, prin ajutorul povatuirilor ce veti binevoi a-mi da, voi
reusi a combate preventiile cabinetului englez.
— Cu greu! Cauza d-voastr a a fost r a st a lma cit a aici cu
multa diba cie de ambasadorul Turciei, dnul Musuri.
— Nu ma indoiesc de aceasta, ca ci dl Musuri e fanariot, si in
toate nenorocirile t a rii mele, in toate persecuta rile ce au pa timit
românii, cei mai neimpa cati agenti au fost fanariotii.
— Se poate, insa nu trebuie sa vorbiti astfel cu ministrii englezi.
Aici politica de simta mânt nu-si are loc. Gra iti-le pozitiv si ca tati
a le ara ta ca interesele Engliterei sunt legate cu chestia actuala a

Principatelor; probati-le ca sunteti oameni practici si ca voiti a
respecta tractatele ce aveti cu Imperiul Otoman, altminteri veti pierde
timpul in zadar.
— Va multumesc, dnule duce, pentru aceste povatuiri si va
incredintez ca voi profita de ele.
Convorbirea mai urma câtva timp asupra acestui subiect, apoi
isi lu a zborul spre t a rmurile Crâmului, unde va zusem int âia oara
pe maresalul Pelissier, in timpul r a zboiului.
— Ati fost la Crâm? ma intreba maresalul.
— Am fost, dup a luarea Sevastopolului, si am ga zduit la
colonelul de Vernon in cartierul general, ala ture cu locuinta
Excelentei Voastre.
— +i de ce nu v-ati prezentat mie?
— N-am indra znit, fiindca aveam de tovaras un jurnalist.
— A! Daca-i asa... bine ati facut, zise r âzând maresalul
Pelissier, care nu putea suferi jurnalistii. El pretindea ca un
jurnalist indiscret poate sa fie pernicios asemenea unui spion in
cursul unei campanii; de aceea cât a comandat asediul
Sevastopolului el dase ordin a nu se primi jurnalisti pe t a rmurile
Crâmului ocupate de armia franceza.
Luându-mi adio de la ducele de Malacoff, ma dusei sa fac o
primblare in Hyde-Parc.
Acest parc intins cât o mosie si verde ca smaraldul era plin de
echipajuri str a lucite cu câte doi sau patru cai inha mati à la Dau-
mont , cu câte unul sau doi lachei purtând peruci pudruite; cât
pentru birje nu se za rea nici una, ca ci Hyde-Parcul fiind o prim-
blare aristocrat a , birjele sunt oprite de a intra in el; si prin urmare
cine nu are caleasca sa proprie se vede silit a ma ri numa rul pieto-
nilor ce se insir a de-a lungul aleii Amazoanelor. Spectacol r a pitor!
Cele mai frumoase fiice ale Engliterei pe caii cei mai frumosi de
cala rie trec in zbor ca niste visuri gratioase. Amazoanele, cu obrajii
imbobociti ca niste trandafiri, indeamna caii cu glasul lor armo-
Dridri 267
nios, iar fugarii infocati de alergare joaca in loc, necheaza, se alint a

sub dezmierda rile mâinilor albe, si bietii pietoni stau intr-un extaz
destul de comic, in prezenta acelui vârtej fermeca tor de gratii, de
tinerete si de eleganta.
Duminicile in Englitera sunt consacrate religiei; locuitorii se
ocupa cu citirea Bibliei in sânul familiei; toate trebile inceteaza,
toate dughenile se inchid, toate petrecerile zgomotoase sunt oprite,
incât orasele, de la cele mai mici pâna la cele mai mari, devin
triste si nesuferite pentru un str a in.
Ma agatai, in cea int âi duminica dupa sosirea mea in Londra, pe
un omnibus care mergea la Rismond.
Rismond este un rai de verdeata! Parcul sa u e vestit intre cele
mai minunate din lume, insa ce mi-a pla cut si mai mult decât
parcul, este amfiteatrul de culmi coronate cu case de tar a ce se
ridica pe malul Tamisei. Acele case numite cottage au o arhitectura
variata si eleganta care formeaza un tablou incânta tor. Gra dinile
lor se coboara pâna in apa cu buchete de copaci, cu straturi de
flori si cu verzi covoare de gazon frumos ca o catifea. Multime de
luntrisoare inguste pluteau pe oglinda Tamisei lega nând copilasi
ba l a iori si trandafirii la fat a ; altele erau conduse de tinere si
r a pitoare misses, adeva rate figuri de keepseak. Spectacol poetic
ce incânta privirea si face a crede la realizarea visului de perfectie
a omenirii! Cine il vede nu se poate opri ca sa doreasca de a tr a
i
si a muri in acel loc de liniste, in sânul acelei naturi zâmbitoare!
Petrecui o mare parte a zilei pe malul Tamisei, ca ci nu m
a
puteam despa rti de acea priveliste poetica, si plecând la Londra
spre seara, am vizitat in treaca t gra dina botanica numita
Kew (kiu), unde sunt de admirat un turn chinezesc si mai multe

sere de fier si de cristal. }n una din acestea reva zui vestita plant a
tropicala Victoria ale ca rei frunze sunt largi si rotunde ca niste mari
tipsii, precum si gra dinarul ce se ocupa special de cultura ei.
Acest gra dinar tr a ieste cu planta sa favorita intr-o atmosfera
de treizeci grade de ca ldura; el o cloceste cu ochii pentru ca sa o
vad a inflorind, si câ nd planta r a spunde la dorinta lui, el are

multumirea de a primi vizita intregii populatii din Londra. Adeva-
rul e ca toti englezii vin s a admire floarea imbobocit a , insa
gra dinarul se ma guleste ca o mare parte din admirarea compatrio-
tilor sai este pentru dânsul, si astfel el se simte omul cel mai multu-
mit din regatul Britaniei.
La anul 1851, când am fost cu fratele meu la cea intâi Expozitie,
Victoria se ga sea in deplin a inflorire. Fratele meu intreb a pe
gra dinar daca planta avea nevoie totdeauna de o asa fierbinte
temperatura.
— Oh, yes! r a spunse gr a dinarul cu un aer de profesor de
botanica.
— +i d-ta tr a iesti necontenit in aceasta atmosfera tropicala?
— Oh, yes!
— Ia seama, dnul meu, sa nu cresti si d-ta odata cu planta,
fiind expus la acelasi regim, si tot crescând pe tot anul, sa te
trezesti intr-o zi mare cât un urias.
Gr a dinarul, mic de stat ca Ghemis din balad a , tr â nti niste
hohote care produsera un adeva rat cutremur in sera, si de atunci
el spune la toti vizitatorii ca s-a inchis la ca ldura inadins pentru
ca sa dobândeasca proportii gigantice; insa, departe de a creste,
sa rmanul! nu face decât sa scad a , si de va urma tot astfel cu
sca derea, peste câtiva ani el are sa ajunga a fi piticul cel mai
pitic din Englitera.
}ntorcându-ma la Murley-otel, Trafalgar Square, unde sedeam,
prin sirul acel de str a zi care nu se mai sfârsesc si care poarta
numele de Piccadily, Regent-Street, Oxford-Street, Pall-Male etc.,
ga sii un bilet de la secretarul lordului Malmersbury prin care mi
se anunta ca voi fi primit de Excelenta Sa dnul ministru, a doua
zi la o ora dupa amiaza, insa nu ca o persoana oficiala, nefiind
inca recunoscuta alegerea domnitorului, etc.
Acest bilet foarte categoric m a puse pe gânduri si imi dete
oarecum cheia politicii engleze in privirea Principatelor. }mpa ratul
Dridri 269
Napoleon imi fa cuse onorul de a ma primi ca pe un ministru,

lordul Malmersbury nu voia a-mi recunoaste nici un caracter de
oficialitate, ci ma reducea la rolul simplu de un trimis particular.
Pozitia mea devenise foarte delicat a ; insa nu era loc de a da
ind a r a t; trebuia sa merg inainte si sa sacrific amorul propriu
personal in interesul cauzei noastre comune.
}n sfârsit sosi ziua, suna ora int âlnirii mele cu lordul Malmer-
sbury! Merg â nd la Foring-Office, secretarul ministerului m a
introduse in cabinetul Excelentei Sale. Ma ga sii in fat a cu un
personaj nalt, demn si sever, ca rui adresai urma toarele cuvinte:
— Mylord, am fost insa rcinat de in a ltimea sa printul Cuza a
va aduce aceasta scrisoare pe care Va rog sa o primiti.
Lordul Malmersbury pân-a nu lua scrisoarea imi observa ca daca
mi-a acordat o audient a a fa cut-o ca pentru o persoan a particulara,
iar nu ca pentru o persoana oficiala , fiindca titlul de Domn nu a fost
recunoscut de Puteri colonelului Cuza; ca prin urmare insasi
scrisoarea ce-i prezentam o primeste ca de la simplul colonel, si nu ca
de la printul Cuza.
— Binevoiti, ii r a spunsei, a o primi ca de la colonelul Cuza,
scrisa pe tron.
— Ma iertati, replica lordul, convenientele diplomatice nu-mi
permit a considera inca pe colonelul Cuza decât ca simplu colonel,
nici a privi aceasta scrisoare decât ca scrisoarea particular a a unui
colonel.
— Fie, zisei; aveti insa buna tate a o primi pentru ca sa nu fiu
silit a o duce inapoi la Moldova.
Excelenta Sa o lu a , insa nu o deschise dinaintea mea, ci o puse
intr-o cutie, la sând un colt al scrisorii iesit afara, si ma incredinta
ca o va citi mai t ârziu cu toata luarea-aminte. Dupa aceasta
opera-
tie, ma invit a sa ma pun pe un scaun si se aseza pe jiltul de lânga
biroul sa u.
Se fa cu o scurta t a cere, dupa care lordul lu a cuvântul cu un
ton foarte sever si zise:
— Domnul meu... cele de pe urma evenimente din Principate

au avut un caracter de neorânduiala si de dispret pentru Conven-
tie, care ne-au surprins din partea unui popor ce invocase protectia
puterilor occidentale. Sub inr âurirea unui partid violent, voturile
Camerelor s-au r a t a cit din calea prescrisa si au ridicat acelasi
Domn pe ambele tronuri ale Principatelor, act contrar Conventiei
care stipuleaza ca fiecare Principat va avea printul sa u st a
pânitor! Acest act nu poate fi aprobat de guvernul Maiestatii Sale
Regina Engliteriei, caci afara de caracterul sa u ilegal, el tinteste la
lovirea intereselor Curtii Suzerane; el ameninta integritatea
Imperiului Otoman prin o lucrare tainica si revolutionara ce cauta
a dezlipi Principatele de acest imperiu. Domnul meu, românii au
comis o mare greseala politica , caci prin nera bdarea lor, prin dorul
de independenta ce-i domina, prin visul de cuceriri cu care se
ingâna, ei nu numai ca nu vor câstiga nimica, dar inca vor pierde
simpatiile Europei. Englitera, de a ca rei bunavointa Principatele au
avut bune dovezi, se vede asta zi silit a a face mari rezerve in
privirea lor, fiindca ele au trecut peste limitele prerogativelor
acordate lor, alegâ ndu-si un singur Domn si prega tindu-se, pe
câ t stiu, a proclama Unirea lor definitiva. Rapoartele ce am
primit de la Constantinopol nu-mi lasa nici o indoiala despre
spiritul revolu-
tionar ce anima pe români si va declar, domnul meu, ca Englitera
nu poate suferi dezvoltarea unui asemenea spirit periculos intr-
un stat aliat; de aceea nu e dispusa a recunoaste alegerea colonelu-
lui Cuza ca Domn pe ambele provincii.
}n fata unei asemenea formale declar a ri, inspirata de
cuprinsul unor rapoarte calomniatoare t a rii mele, ma cuprinse o
dureroasa indignare. }mi ridicai fruntea privind drept in ochii
ministrului si r a spunsei cu o liniste perfecta:
— Mylord, rapoartele de la Constantinopol cuprind acuza ri foarte
grave in contra natiei mele, dar nu ma mira fiind venite de la
Constantinopol, unde chestia Principatelor e ra u inteleasa. Dati-mi
voie dar a r a spunde la acele invinova tiri pe care le-am dispretui
Dridri 271
daca ele nu ar fi de natur a a ne lipsi de simpatia si protectia

Guvernului binevoitor al Engliterei. Acei ce au interes a compro-
mite cauza noastr a au r a sp â ndit vorbe mari, pentru ca sa fie
crezuti mai bine, si au atribuit românilor planuri gigantice, care,
norocire pentru noi, sunt astfel de r a u inventate incât ele cad si
dispar sub ridicol. Ei au zis ca ne hra nim cu visuri de independenta
absoluta, ca tintim la r a sturnarea Imperiului Otoman, ca avem
proiecte de mari cuceriri si celelalte. Pentru ca sa sustie asemenea
idei, negresit ei trebuie sa creada ca noi nu am avea nici o cunos-
tint a de interesele noastre, si tocmai aceasta probeaza sa r a cia
imaginatiei lor. Toate popoarele au un simt instinctiv de nevoile
si de conservarea lor. Românii asemenea au acel simt mântuitor
si cred din vechime intr-acest adeva r politic, adica: ca soarta lor
e str âns legata cu soarta Imperiului Otoman, ca integritatea t a rii
lor e at ârnata de integritatea teritoriului turcesc. Pieirea ce i-a
amenintat pân-acum nu se afla peste Duna re, si prin urmare ei s-au
ar a tat totdeauna credinciosi Curtii Suzerane. Istoria insasi o
probeaza: la 1821, când a intrat Ipsilanti in Moldova ca sa inceapa
revolutia greceasca, din porunca impa ratului Alexandru al Rusiei,
luat-au românii armele impotriva turcilor? Nu, desi proclamatiile
lui Ipsilanti erau redactate in numele religiei si al independentei.
Din contra, ei se r a scular a contra grecilor care sub steagul
libert a tii faceau pra daciunile cele mai barbare. Mai t ârziu, la
1828, când Rusia a declarat r a zboi Turciei, când armiile sale au
cuprins Principatele, luat-au parte românii la acel r a zboi in contra
suzera- nului? Nu, ei au suferit in t acere toate relele unei ocupatii
de sapte ani. Doua zeci de ani mai pe urma, la 1848, când toata
Europa, afara de Englitera, a fost zguduita de paroxismul
revolutionar, care a fost caracterul misca rii din Principate?
Românii au ars in piata publica Reglementul Organic impus de
Rusia si au strigat: jos protectoratul mosca lesc si sa tr a iasca
Sultanul! Divanul ad- hoc, la care a asistat Sir Henry Bulwer,
comisarul englez, manifestat-a vreo dorinta contra intereselor
Turciei ? Nicidecum; el a cerut
Unirea cu un Domn strain si respectarea tratatelor cu }nalta Poarta.

}n sfârsit acum, cu prilejul alegerii Printului, care a fost cea int âi
lucrare a Camerelor? Cererea de investitura la Constantinopol!
Ce probeaza toate aceste acte? Spiritul revolutionar al românilor
impotriva Sultanului sau dorinta lor de a sta lipiti de Imperiul
Otoman pe baza tratatelor? Judece insasi Excelenta Voastra. Ca
românii au visuri de independenta, cine poate sa-i mustre? Este
oare oprit unei natii destepte de a dori imbuna t a tirea soartei sale,
si incât acea natie se poarta cu intelepciune si nu ataca interesele nima
nui, merita ea oare de a fi osândita? Iar ca românii viseaza cuceriri,
aceasta inventie e cu atât mai sublim a ca de la sublim la ridicol nu e
decât un pas. Cuceriri? Cu ce? Cuceriri? Care? Nu cumva ei voiesc sa
incorporeze Rusia sau Austria, sau Turcia Europei, de care sunt
inconjurati, ca un pitic intre trei uriasi? Poate ca tintesc mai departe?
La cucerirea Parisului, a Londrei? Cine stie? Pe o asemenea cale de
gluma toate presupunerile sunt permise.
Lordul Malmersbury incepu a zâmbi, si-mi facu semn sa urmez,
dând o mare atentie la cuvintele mele.
— Intr-adeva r, mylord, urmai dup a o scurt a pauza, este o
cucerire la care aspira m cu o vederata ambitie, mai cu seama de
la anul foametei Irlandei; singura cucerire despre care negresit
Musurii din Constantinopol si din Londra nu au pomenit in
rapoartele lor; vreau sa zic cucerirea bogatiilor noastre teritoriale,
cucerirea deplinei libert a ti de a dezvolta lucrul pa mântului
nostru, cu gând de a schimba produsele agricole ale t a rii
românesti pe acelea ale manufacturii engleze. La 1846, când
foametea Irlandei a fost usurata prin ajutorul grânelor din
Principate, Parlamentul britanic a r asunat de un mare adeva r; s-a
zis atunci ca Principatele Duna rii sunt magaziile de abundenta ale
Engliterei! Noi voim a consacra acest adeva r si a profita de rodul
pa mântului nostru spre a introduce la noi, prin canalul
schimbului comercial, confortul civilizatiei reprezentat de
produsele minunate ale industriei engleze. Daca o asemenea
ambitie, daca un asemenea dor de
Dridri 273
cuceriri sunt simptome revolutionare, apoi merita m in adeva r a

pierde simpatiile si protectia Guvernului Gratioasei Sale Maiestati.
Lordul Malmersbury avu buna tatea a raspunde ca incât românii se
vor ocupa de imbun a t a tirile dinla untru si de dezvoltarea comertului
lor, Englitera le va conserva stima ce merita oamenii practici; insa,
ada uga lordul:
— Cum se face ca un popor insuflat de idei sa n a toase s-a
alunecat a uita respectul cuvenit unui act oficial european, al
Conventiei, alegând un singur Domn pentru ambele Principate ?
— Mylord, r a spunsei, actul alegerii sa vârsite de români este
din contra cel mai mare semn de respect al lor ca tre Conventie si
ca tre inaltele Puteri ce au subscris-o.
— Cum asta? intreba ministrul zâmbind.
— Dati-mi voie sa m a explic. Acea Conventie poate fi sau
avantajoasa, sau neavantajoasa intereselor Principatelor; prin
urmare, românii sunt in dreptul lor sau de a o aplica in tar a , sau
de a nu o aplica, si in cazul din urma Europa generoasa i-ar la sa
in voia lor, ca ci in epoca de asta zi legile nu se mai impun cu sila
popoarelor. Pâ n-a nu li se da noua Conventie, româ nii aveau
Reglementul Organic; ei puteau dar alege intre aceste doua sarte,
si, ga sind lucrarea Conferintelor de la Paris neaplicabila, sa o lase
deoparte si sa urmeze a se guverna dupa regimul trecut. Daca
am fi urmat astfel, atunci negresit ca am fi probat o lipsa flagrant a
de respect ca tre marile Puteri ce au binevoit a se ocupa de soarta
noastra; insa ce am fa cut noi? Plini de recunostinta ca tre Ele, am
primit Conventia cu entuziasm si am voit sa o aplica m in constiin-
t a , mai cu seama ca ea pa rea a cuprinde elementele de realizarea
dorintelor noastre, a Unirii. Ei bine, Mylord, va ma rturisesc ca de
la cele int âi pasuri pe calea regimului nou, am inteles, cu toata
simplicitatea noastra de t a rani ai Duna rii, ca am intrat nu pe un
drum neted, ci in sânul unui labirint ingrozitor, un labirint din
care desfid pe oamenii de stat cei mai practici ai Engliterei si ai
Frantei de a putea iesi. +i in adeva r, Mylord, ce garantie de buna
orânduiala si de progres infatiseaza un regim guvernamental in

care domineaza influentele contrare a cinci puteri independente
una de alta: doi Domni, doua Camere si o Comisie centrala! Cum
se va acorda pasirea Principatelor ca tre Unire, cu vointele, cu
interesele de dinastie a doi Printi, cu spintec de partid, cu luptele
parlamentare a doua Camere, si cu rolul de legislator, cu dreptul
nela murit de control al Comisiei centrale? Ca si câ nd s-ar fi
inh a mat cinci cai la o tr a sura, trei dinainte, doi ind a r a t, care,
tr a gând in doua pa rti contrare, rup hamurile si sfa r âma tr a
sura. Cu toate acestea, noi nu ne-am descurajat; decisi de a ar a
ta buna vointa din parte-ne, si respectul nostru ca tre actul oficial
al Europei, am cercat a simplifica resorturile masinii
guvernamentale spre a o pune in stare de a functiona mai usor.
Ne-am rezemat dar pe o maxima a codului politic ce declara ca tot
ce nu-i oprit este permis, si va zâ nd ca Conventia nu ne opreste
de a alege acelasi Domn in ambele Principate, am inlesnit
aplicarea ei prin reducerea numa rului puterilor constitutionale ale
noului nostru regim. }n loc de cinci, precum am avut onorul a vi le
enumera, domnule ministru, le-am redus la patru; adica in loc
de cinci cai r a u inh a mati, am l a sat numai patru, destinati a
trage cu totii
inainte spre a urni carul statului. Carul e greu intr-adeva r, calea
e neba tut a , plina de piedici, caii nu sunt inca bine deprinsi,
dar
in sfârsit, cu chipul acesta, nu suntem amenintati de a sta locului;
cu chipul acesta proceda m ma car cât de incet la aplicarea
stipula-
tiilor Conventiei si proba m respectul nostru pentru vointa marilor
Puteri.
Lordul Malmersbury st a tu putin a gândi, apoi zise:
— Se poate ca Conventia sa aiba oarecare defecte, ca ci nu e
lucru usor de a face legi pentru t a ri depa rtate, insa trebuie sa
credeti ca intentiile Puterilor au fost toate in favorul d-voastr a .
— Noi o credem, Mylord; de aceea am acceptat noua legiuire
fa r a a da semne de vreo nemultumire, insa e cu drept ca si Puterile
sa ne creada.
Dridri 275
Dupa aceasta, conversatia se intinse asupra vârstei si carac-

terului colonelului Cuza, precum si asupra nemultumirii ce ar fi
produs in Principate suirea sa la domnie dupa cuprinsul rapoar-
telor fa cute de partizanii separatismului, turci, greci si austrieci.
}ncredintai pe dnul ministru ca cea mai mare liniste domneste in
tar a , ca entuziasmul locuitorilor români e nema rginit si ca de la 5—
24 ianuarie Principatele, departe de a fi in doliu, sunt in sa rba- toare
si asteapta cu toata increderea de la dreptatea Puterilor mari
recunoasterea actului patriotic ce au desa vârsit.
La aceste cuvinte lordul se scula, se uit a la mine cu o expresie de
figur a mult mai blânda si zise:
— Dnule A... sunt foarte multumit de vizita D-voastra si de
informa rile ce mi-ati dat asupra evenimentelor din tara dvoastra.
Englitera e patria libert a tii si prin urmare ea nu are nici un interes
de a se impotrivi la dezvoltarea fericirii si a liberta tii altor natii.
Daca este adeva rat, precum m-ati incredintat, ca aspira rile româ-
nilor nu sunt contrare intereselor Imperiului Otoman, ca ei vor
sa pa streze lega turile lor cu Curtea Suzerana, ca gândul lor e
de a respecta Conventia si de a se ocupa, ca oameni intelepti si
practici, de imbuna t a tirea institutiilor dinla untru, va declar cu
leali- tate ca Guvernul Maiestatii Sale va va da cele mai vii probe
de a sa stima si buna vointa. El va ara ta chiar in viitoarele
conferinte cele mai favorabile dispozitii in chestia alegerii
printului Cuza.
— Va multumesc, Mylord, in numele compatriotilor mei,
r a spunsei inchinându-ma, si adaug multumirile mele personale
pentru buna tatea cu care m-ati ascultat si mai cu seama pentru
gratiozitatea cu care ati dat chiar acum titlul de Print colonelului
Cuza.
Excelenta Sa zâmbi si-mi dete mâna, replicând: „De asta zi nu-i
voi mai da alt titlu“.
Iesind din cabinetul lordului, bucuria mea era at ât de zbur-
dalnica incât putin a lipsit ca sa-mi uit gravitatea rolului meu de
sol si ca sa incep a cânta in gura mare: God save the Queen! Am
alergat numai intr-un suflet la hotel, am raportat }na ltimii Sale

rezultatul conferintei mele cu ministrul reginei Victoria, si a doua
zi am plecat la Paris ca sa raportez impa ratului rezultatul fericit
al misiei mele in Englitera.
PRIN | UL NAPOLEON
CONTELE KISSELEFF — MARCHIZUL DE VILAMARINA —
CAVALERUL NIGRA — BARONUL HÜBNER —
DNUL THOUVENEL — LAMARTINE.
1859 1
}n intervalul ca la toriilor mele la Londra si la Turin, am fa cut

vizite la mai multe persoane ce ocupau inalte posturi sociale si
politice, persoane a ca ror influent a putea sa aduca o greutate
favorabila in cumpa na intereselor noastre.
Cea int âi vizit a a fost pentru printul Napoleon, va rul impa ra-
tului. Alteta Sa imperiala locuieste in Palatul Regal (Palais-Royal)
impreuna cu augustul sa u pa rinte, fostul rege Jerome Bonaparte.
Figura printului poarta vederat sigiliul napoleonian; manierele sale au
o franca apuca tur a ; spiritul s a u este deschis si luminat; opiniunile
sale liberale si favorabile principiului nationalitatilor. Alteta Sa ma
primi indata ce-i cerui audienta, se exprima intr-un mod incurajator
asupra evenimentelor din tara noastr a , ar a t a simpatie pentru
poporul rom â n si pentru domnul Cuza; apoi
incepu a vorbi cu entuziasm de cauza Italiei, intrebându-ma daca
aceasta cauza ga seste r a sunet in România.
Am r a spuns ca o cauza at ât de just a si important a a atras atentia
tuturor popoarelor de vit a latin a si ca noi, românii, suntem frati cu
italienii.
1
+i aici Conv. lit. mentioneaza: (Extract din istoria misiilor mele politice).
La sfârsit se afla , ca si la celelalte insemna ri, mentiunea: (va urma).
Dridri 277
— }mi place de a va sti animati cu asemenea simtiri, zise

printul, ca ci e cu putinta ca Italia sa aiba nevoie de concursul d-
voastra. Pentru a merita de a fi liber, un popor trebuie sa fie gata
la mari sacrificii.
Peste câteva zile am primit o invitare la masa din partea dlui
Bixio, un amic intim al printului Napoleon. Alteta Sa imperiala,
având de sotie pe fiica regelui Victor Emanoil, printesa Clotilda,
si respectând ideile sale religioase, se ferea de a da mese in palatul
regal pe tot timpul cât tinea postul mare; când voia sa onoreze
pe un str a in cu o invitare, dnul Bixio punea casa lui la dispozitia
printului.
Convorbirea flutur a asupra diferite subiecte interesante si in
mare parte asupra t a rii noastre, iesit a deodata din unda ca o insula
din fundul oceanului. Fiecare exprima cunostinte geografice si
etnografice mai mult sau mai putin gresite in privirea acestui colt
de pa mânt pierdut in umbra de at âtea secole, insa fiecare fa cea
ura ri binevoitoare in privirea viitorului sa u. Printul Napoleon
singur dezvolta un sir de idei exacte despre importanta int âmpla-
rilor de la noi, aprobând alegerea colonelului Cuza ca domnitor
pe amândoua Principate si considerând poporul român ca o garda
inaintata a civilizatiei latine in Orient.
Dupa prânz venira mai multe persoane cunoscute; caci
salonul dlui Bixio era locul de int âlnire al tuturor notabilitatilor
politice, literare, artistice, stiintifice si sociale at ât din Franta,
cât si din
intreaga lume. Astfel in acea seara avui multumirea de a cunoaste
pe poetul Ronsard, pe dnul Charton, editorul Cala toriilor impreju-
rul lumii, pe unul din fratii ilustrului astronom Arago si pe
generalul Trochu, care a fost guvernatorul Parisului dupa ca derea
impa ratului Napoleon III. Acest general avea o elocvent a
naturala foarte atr a ga toare, mai cu seama când el descria
caracterul vesel
si eroismul soldatilor francezi.
— Vous êtes orfèvre, Mr. Josse, ii observa printul Napoleon cu
amabilitate, aplicându-i o fraza din Molière. Pe urma Alteta Sa
imperiala, in momentul de a se retrage, avu buna tatea de a ma

indemna sa ma adresez buna vointei sale orisicând si pe orisice as
avea nevoie.
Atât de mare si de generoasa era pe atunci simpatia familiei
imperiale pentru juna Românie!
A doua zi m-am dus la ambasada Rusiei, unde am ga sit pe contele

Kisseleff fumând dintr-un ciubuc turcesc. Eram foarte curios de a
vedea pe acest om de stat care a jucat un rol atât de important
in t a rile noastre pe timpul ocupatiei rusesti de la 1828. Suvenirul
administratiei sale si Reglementul Organic redactat sub inspira rile
sale personale atâtasera de mult in mine dorinta de a-l cunoaste.
Contele e de stat inalt, are pa rul si mustata albe; iar portul si
infatisarea sa au un caracter mai mult militar decât diplomat. Cum ma
va zu, dl ambasador imi zise:
— Vizita D-voastr a , dnule A., imi face mare pla cere, ca ci am
cunoscut pe pa rintele D-voastr a la Iasi.
— Sunt fericit, dnule conte, am r a spuns, de a vedea ca va
aduceti aminte de Principate si de locuitorii lor, ca ci suvenirul Ex.
Voastre nu s-a sters din mintea românilor. Pa rintele meu mi-a
vorbit adeseori de contele Kisseleff.
— Am cunoscut si pe tat a l printului Cuza, la Galati; am
cunoscut pe toti boierii din Moldova si din Valachia.
— Multi din ei nu mai exista, dnule conte. Moartea a secerat
fa r a mila timp de 30 de ani.
— Dar!... acum ati r a mas voi, copiii, in locul ba tr ânilor; voi
pe care v-am va zut, pot zice, in fasa; voi, generatia cea noua, cea
revolutionara, observa r âzând contele.
— Noi, scolarii Excelentei Voastre, replicai, ca ci Excelenta
Voastra a fost cel int âi revolutionar in tara noastra.
— Eu, revolutionar!
— Aduceti-va aminte de reformele ce ati introdus in tar a in
timpul administratiei Ex. Voastre. Fiecare din acele reforme era
Dridri 279
menita a produce o revolutie radicala in starea sociala a Principa-

telor. Aduceti-va aminte mai cu seama ca Reglementul Organic
prevede si consacra chiar principiul unirii lor. Noi n-am fa cut alta
decât a-l traduce intr-un fapt national; de aceea si avem buna
sperare ca la viitoarele conferinte contele Kisseleff, asta zi ambasa-
dor, va sustine ideile contelui Kisseleff, ex-guvernator al Principatelor.
— Vom vedea, vom vedea, insa, ada uga contele cu veselie, nu
ma pot opri de a r âde la ideea ca eu trec in ochii românilor de
revolutionar.
— Revolutionar ultra! Daca vi s-ar ridica vreodata o statuie,
ea va purta urma toarea inscriptie: Contele Kisseleff, int âiul refor-
mator revolutionar al Principatelor Dunarene!... +i mai jos, intre
parenteze, va figura in litere de aur articolul din Reglement care
prevede Unirea lor.
— }nsa acel articol a fost sters in urma din Reglement, daca
nu ma insel?
— }nsa nu a fost sters din inimile românilor.
— A! ... zise contele dupa o scurta t a cere; am pa strat scumpe
suvenire de Iasi si de Bucuresti!... drept proba, iat a ciubucul meu
favorit; il am tocmai de când eram guvernator si de câte ori fumez
din el, gândul meu zboara spre trecut... Ce femei frumoase erau
in Moldova si in Valachia! ce contraste de obiceiuri! ce popor viu,
inteligent si vesel! Era o multumire de a lucra la imbuna t a tirea
soartei lui chiar in contra ordinelor de la Petersburg!... A! credeti
ca am fa cut tot ce mi-a fost prin putinta ca sa fie administratia
mea folositoare moldovenilor si valachilor si sa destepte in ei
avântul progresului.
— O stim, dnule conte, si va suntem recunosca tori; insa va
este si acum prin putinta de a va ara ta amicul nostru si de a va
completa opera inceputa la 1828.
— Cum?
— Apa r ând cauza românilor si sustinând alegerea Domnului
Cuza in sânul conferintelor.
— Vom vedea, vom vedea, replica ambasadorul; insa daca vreti

ajutorul Rusiei, trebuie sa va linistiti spiritele si sa nu va mai
gânditi la revolutii.
— Credeti, dnule conte, ca vom deveni oamenii cei mai pasnici
câ nd ne-om vedea tara intrat a pe o cale de autonomie si de
libertate; dar pentru ca sa se aline fierberea spiritelor noastre avem
nevoie de recunoasterea faptelor ce am s a vâ rsit, avem, prin
urmare, nevoie de sprijinul Ex. Voastre.
— Daca ar fi sa urmez numai dup a dorinta mea, observa
contele cu un aer de franchete, v-as face cea mai sigur a promitere;
insa stiti ca ambasadorii nu sunt totdeauna st a pâni pe vointele
lor... cu toate acestea nu trebuie a despera de nimica pe lume...
simpatiile mele personale le aveti, ele ma vor conduce, pe cât imi
va fi iertat, pe calea cea mai favorabila acelor t a ri iubite in care
am petrecut anii cei mai pla cuti ai vietii mele.
Zicâ nd aceste cuvinte, contele Kisseleff m a insa rcin a ca sa
exprim complimentele sale printului Cuza, si astfel ne despa rtir a m
in termenii cei mai convenabili. Ambasadorul de atunci al impa-
ratului Alexandru II intelegea politica Rusiei intr-un mod mult
mai larg si mai demn decât oamenii de stat actuali.
De la ambasada ruseasca ma indreptai ca tre Legatia de Sardinia

spre a vizita pe marchizul de Vilamarina. Reprezentantul Maiestatii
Sale regelui Victor Emanoil este un vechi colonel de cavalerie si
are o fizionomie cu totul italian a ; ochi negri si expresivi, mustata
insotita de imperiala si acel sigiliu particular ce se intipa reste cu
vremea pe fata oamenilor dedati artei militare. Marchizul ma primi
cu o politete foarte amicala, vorbi cu entuziasm de natia româna
si termin a zicâ nd ca : italienii sunt m â ndri de fratii lor de la
Dun a re.
— Dnule marchiz, am r a spuns, românii sunt asta zi fericiti de
a se vedea astfel imbratisati de natiile civilizate ale Europei, dar
numai atunci fericirea lor va fi deplina când ei vor vedea intreaga
Dridri 281
ginta latin a str âns unita si ridicata iar la locul ce i se cuvine in lume.
— Aceast a nobila dorinta se va realiza in curând, asigura dl
de Vilamarina, ca ci triumful cauzei italiene va urma de aproape
triumful cauzei române.
Dupa o convorbire intinsa asupra intereselor at ât de identice
ale celor dou a surori dep a rtate ce poart a numele de Italia si
România, marchizul se informa de ziua pleca rii mele la Turin si
imi promise de a anunta prin telegrama sosirea mea in capitala
Piemontului; apoi, lu ându-si adio de la mine, ma invit a sa merg
a face cunostinta cu cavalerul Nigra, primul secretar al Legatiei
si ginere al filoromânului Vegezzi Ruscalla.
Ga sii un t âna r nalt, cu pa rul ba lai, cu mustata fin a , cu o figur a
simpatica si pla cuta, un adeva rat secretar de ambasada, elegant,
gentilom, invatat si poet. La cea int âi privire ne imprietenira m si
incepura m a ne desta inui spera rile noastre, dorintele noastre, ca
si cum ne-am fi cunoscut de 20 de ani. Nigra si eu avem aceleasi
gusturi, acelasi amor pentru poezia populara; ca si mine el a facut
o colectie de cântece ale poporului italian; ca si mine el a pa r a sit
ocupatiile sale literare pentru calea spinoasa a politicii, spre a servi
cauza patriei sale, dar ca si mine el aspira a vedea sfârsitul luptei,
pentru ca sa se poata retrage in sânul familiei, in linistea cabine-
tului, in domeniul inflorit si fermeca tor al literaturii. Vis dulce si
nerealizabil poate pentru Nigra, ca ci acest t âna r este unul din cei
mai apreciati de contele de Cavour si cred ca el e destinat la un
viitor insemnat 1.
Dupa vizita mea la reprezentantul Sardiniei, ga sii o pla cere

originala de a merge la reprezentantul Austriei. Baronul Hübner
1
}n adeva r cavalerul Nigra a ajuns, dupa reorganizarea Italiei, a ocupa postul
de ambasador in Paris pâna dupa ca derea lui Napoleon si asta zi el ocupa aceeasi
pozitie inalta la Petersburg aV. A.i.
este tipul diplomatului ce-si cumpa neste vorbele de trei ori pân-a le
pronunta. Obrazul sa u e ras cu totul: fizionomia sa denota o finete
care ii disimuleaza chiar anii. Ex. Sa m a primi intr-un cabinet
elegant, spatios, mobilat cu un gust sever, si luminat de mari ferestre
ce se deschid pe gra dina hotelului Ambasadei.
Scena ce jucara m amândoi in timp de juma tate de ceas ar putea
figura intr-o inalta comedie de salon. Voi cerca a o reproduce aici cu
cea mai deplina exactitate, ca un model de strategie diplomatica:
B A R O N U L (cu o politete perfecta ): Sunt prea onorat de
vizita D-voastr a , dle A. Binevoiti a lua un jilt.
EU (inchin â ndu-ma): Tot onorul este pentru mine, dnule
baron... }na ltimea sa printul Cuza m-a insa rcinat a aduce compli-
mentele sale tuturor personajelor insemnate ale diplomatiei europene,
si m-am gra bit a ma prezenta Ex. Voastre.
BARONUL (salut ând) : Ma simt foarte ma gulit de aceasta
atentie din partea printului... De curând ati sosit la Paris?
E U: Chiar ieri m-am intors din Londra.
BARONU L: Cred ca a trebuit sa faceti o ca la torie prea grea de
la Moldova pân-aici in timpul iernii?
E U: }n adeva r am avut ceva greutati, insa am putut ca la tori
destul de repede. Aveam mare graba a sosi in Paris pentru ca sa
ara t cui se cuvine adeva rul asupra evenimentelor din
Principate
si s a reclam bun a vointa oamenilor de stat ce au a hot a ri in
conferintele viitoare chestia alegerii domnului român... De aceea
chiar una din primele mele vizite s-a cuvenit cu drept Ex. Voastre.
B A R O N U L (z â mbind): Ce vârsta are Printul
Moldovei? E U: Domnul Principatelor Unite are 40 de ani.
BARONU L (cu putina mirare) : A!... si ce caracter are?
E U: Un caracter conform cu imprejura rile politice ale t a rii;
un caracter ce da toate garantiile de mentinerea ordinii inla untru
si de cea mai deplina armonie cu puterile vecine. Avem dar buna
sperare ca guvernul Maiestatii Sale impa ratului Austriei va recu-
Dridri 283
noaste f a r a dificultate alegerea colonelului Cuza ca domn al ambelor

Principate.
BARONU L: Printul Moldovei e de vreo familie mare?
E U: Familia domnului Principatelor Unite este una din cele
mai vechi dintre familiile române.
BARONU L: in ce stare se ga sesc partidele la d-voastra?
E U: Partidele toate s-au contopit intr-un singur partid, precum
este probat prin voturile unanime ale ambelor Camere din Iasi si
Bucuresti. Linistea cea mai perfecta domneste pretutindeni, ca ci
toti românii asteapta cu incredere aprobarea Europei civilizate
pentru actul politic sa vârsit de ei... Românii, dle baron, cunosc
mai cu seama câte interese de comert si de vecina tate ii pune in
contact zilnic si, pot zice chiar, ii leaga cu imperiul Austriei, si sunt
cu totii incredintati ca acele interese vor pleda puternic in
favoarea cauzei lor prin organul reprezentantului austriac in sânul
conferintelor.
}n zadar intindeam undita, pestele nu voia sa muste; in zadar
aduceam vorba la chestia Principatelor, Baronul sovaia imprejurul
ei, ferindu-se de a se atinge de dânsa. }n loc de a da un r a spuns
oare care, el se inchisese, ca intr-o cetate, intr-un sistem de
intreba ri care ii evitau nevoia de a da cea mai mica explicare asupra
politicii austriece. Admiram aceasta strategie diplomatica, desi ea
contraria asteptarea mea, si ma credeam ca asistam la o comedie
jucata in perfectie de personajul ei principal.
Baronul r a spunse la cuvintele mele din urma iar asi printr-o
intrebare:
— Trecut-ati prin Viena, domnul meu, când ati venit la Paris?
Aici, ma rturisesc ca nu ma putui st a pâni de a r âde putin si
r a spunsei:
— Ba nu, domnule baron, n-am trecut prin Viena, caci un amic
al meu a fost insa rcinat de printul Cuza a duce scrisoarea }naltimii
Sale adresata dlui ministru al afacerilor str a ine din Viena, insa
la
intoarcerea mea in tar a negresit m a voi abate prin capitala
Austriei, spre a va prezenta omagiile mele, daca Ex. Voastra s-ar afla
din int âmplare acolo.
Baronul ma asigura ca ar fi incântat de a ma revedea, si dupa
o salutare foarte politicoasa ne despa rtir a m zâmbind amândoi,
el cu putina malitie, eu cu putina ciuda.
Printre persoanele insemnate ce am mai va zut la acea epoca

nu voi trece sub t a cere pe dnul Thouvenel, ambasadorul Frantei
la Constantinopol, si pe ilustrul poet Lamartine.
Dl Thouvenel care ne-a fost de mare ajutor in lupta noastra
pentru alegerea deputatilor sub caimacamia lui Vogoridi, este un
spirit inalt, un caracter drept si energic, unul din acei oameni pe
care o natie intreaga se poate rezema cu incredere. Ex. Sa a
manifestat o adeva rata multumire pentru curajul si patriotismul
ce au ara tat românii in ultimele evenimente si a ada ugat:
— De mult asteptam ca natia româna sa dea semne de viat a si sunt
fericit ca asteptarea mea nu va fi inselata. }ncât un popor nu da acele
semne, el nu merita de a atrage atentia si simpatia lumii.
Dnul Lamartine, dulcele poet al inimilor tinere, eroul poetic al
revolutiei de la 1848, desi ajuns acum in iarna vietii, totusi poarta pe
a sa frunte larga aureola geniului. Conversatia sa e armonioasa
si fermeca toare ca un r âu limpede ce curge intre maluri inflorite.
Simtirile inalte, ideile sublime, cugeta rile filozofice curg din buzele
sale sub forma cea mai corecta a limbii franceze si cu o bogatie
ce minuneaza pe asculta tori. Nu cred sa se ga seasca aiure ca in
Franta asemenea oameni care sa posede o facilitate at ât de mare
de a-si exprima gândirile. Lamartine are o elocvent a r a pitoare
chiar in convorbirile vietii private, si care in imprejura rile cele
mari ale vietii publice devine o putere ce opreste omenirea pe
malul pra pastiei sau o impinge in fundul ei. L-am ascultat, timp
de o ora, cu nesat, fa când o mult ingenioasa disertatie asupra
poetului Béranger, si mai cu seama l-am admirat când a desfasurat
dinaintea noastra minunata panorama a Orientului intreva zut de
Dridri 285
el prin va lul geniului sa u. Dezvoltând o teorie str a lucit a si mult

seduca toare asupra viitorului oriental, marele poet s-a adresat
ca tre mine si a rostit aceste cuvinte, demne de meditat:
— Domnul meu, desteptarea unei Natii este cel mai sublim
spectacol ce-l poate da omenirea cerescului Creator; insa când o
natie are norocul de a atrage privirea lui Dumnezeu, ea trebuie
sa se mentie la in a ltimea pozitiei si a demnitatii sale. Eu, dnul
meu, fac sincere ura ri pentru prosperitatea si ma rirea românilor,
ca ci mi-a pla cut totdeauna a vedea pe copii pasind pe urmele
onorabile si glorioase ale str a bunilor!
DIN POSTUME
SUVENIRE DIN 1855
Lui Ion Ghica
Amice,
}n cumplitele catastrofe de la Sedan si de la Metz, doi oameni
nenorociti, maresalul Bazaine si generalul Wimpfen, au avut trista
misie de a subsemna cu numele lor cele mai colosale capitulatii
din istoria militara a lumii. Acesti doi capi de oaste, dintre care
unul, maresalul Bazaine, implicat intr-un proces celebru, a fost
condamnat la degradare si la inchisoare pe viat a, am avut ocaziune
de a-i cunoaste la Crâm, in niste imprejura ri ce-mi place a-mi
reaminti, ca ci ele se raporteaza la un timp de glorie pentru impe-
riul Frantei, un timp de mari evenimente politice care au produs
regenerarea patriei noastre.
Iat a notele ce ga sesc in jurnalul meu de ca la torii. | i le trimit
in toata simplitatea lor, astfel cum ele au fost scrise sub impresiile
diverse ce am simtit in primblarea mea printre ruinele orasului
Sevastopol si pe t a rmurile Crâmului ocupate de ca tre armatele aliate
in anul 1855.
25 noiembr.
PE MAREA NEAGR{
Gigantica expeditie a puterilor de la Apus in contra colosului

de la Nord si faptele sa vârsite in timp de câteva luni pe marginile
imperiului rusesc au atras ochii lumii intregi asupra Crâmului
precum odinioara Palestina desteptase avântul r a zboinic al

Cresti- na t a tii. Numele orasului Sevastopol a dobândit acelasi r
a sunet ca
si Ierusalimul, ca ci neamurile care au mers in secolele trecute ca
sa-si verse sângele pentru apa rarea Sfântului Mormânt au intre-
prins in zilele noastre o noua cruciad a pentru apa rarea
civilizatiei
si acum ele taba r a sub zidurile Sevastopolului.
Crâmul a devenit asta zi coltul de pa mânt cel mai important,
fiindca pe t a rmurile lui se dezbate chestia Orientului. El este mai
cu seama pentru noi, românii, locul sacru unde se pla smuieste
viitorul t a rilor noastre. Cum se face dar ca tinerimea româna nu
alearga cu entuziasm sa se inroleze sub stindardul francez si sa
combata ala turi cu acei care acum r a sa desc arborele de viat a al
neamului românesc? Aceast a nepasare este un fenomen
psihologic greu de explicat si totodata prea putin recomandabil
pentru simtul de patriotism al str a nepotilor lui Traian.
Sub indemnul acestor gânduri si cuprins de o neinvinsa curiozi-
tate, m-am decis a intreprinde un pelerinaj la vechea Taurida,
intova r asit de un amic1 ce fusese inca o data in Crimeea.
Desi iarna se apropie cu cortegiul ei de furtuni pe Marea Neagra,
ne suim vesel amândoi pe vaporul ce merge la Kamies, zicând adio lui
Negri, lui Rallet, lui Ion Ghica2 si la mai multi ofiteri din taba ra de la
Maslac, care au venit sa ne vada plecând. Unul din ei, locotenentul
Laurent, ce a luat parte activa la asediul Sevastopolului in posturile
cele mai periculoase si acum coman- deaza vaporul ambasadei
franceze, mi-a dat scrisori de recoman- datie pentru generalul
Wimpfen si pentru colonelul de Vernon, mare prevot 3 al armatei de
Orient. Doamna Bazaine, afla toare
Baligot de Beyne.
1
Initial, Alecsandri scrisese tie, amice, apoi a sters si a scris deasupra lui Ion
2
Ghica.
3
Prévôt (fr.) - comandant al jandarmeriei, la cartierul general al unui
corp de armata.
Dridri 289
acum in Constantinopol, m-a insa rcinat cu un pachet pentru

ba rbatul ei, comandantul actual al orasului Sevastopol.
Astfel asigurati de a ga si inlesniri si protectie la nevoie pe
t a rmurile Crâmului, ne la sa m cu nepa sare pe seama generoasei
Providente care se ingrijeste de soarta cala torilor si, luând Bosforul
de-a lungul ca printre o feerie de teatru, trecem pe lânga Fanaraki
si intr a m in Marea Neagr a ca reia vaporul nostru se inchin a
respectuos. Aceast a inchinare insa, provenita pe neasteptate din
undularea apei, ne face sa pierdem echilibrul si naste mai multe
incidente tragicomice. Unul din pasageri, negustor de boi, gros si
gras cât un buhai, urmând zuliul cora biei, ga seste de cuviint a a
executa un rostogol prelungit intocmai ca o balerca ce s-ar duce de-
a dura pe o costisa. Altul, mai sprinten, surprins de o noua miscare
a vaporului, tangajul, purcede la galop, fa r a voia lui, de la o
margine pâna la ceelalta a podului, si nu se poate opri decât
agatându-se cu desperare de gâtul unui turc mahmur pe care il
r a stoarna impreuna cu dânsul. Tot atunci, o vivandier a cocheta,
desi cam st a tut a , se pra vale pe spinare de pe scaunul ce gemea
sub gratiile ei, si arat a soarelui aprins o pereche de caltavete
stacojii, care poarta in litere de aur deviza heraldica : honni soit
qui mal y pense1.
}n vremea aceasta ca pitanul, suit pe pasarela, da ordine prin
buciumul de alarma (porte-voix). Contramaistrii suiera din fluie-
rase de argint pentru ca s a reguleze manevrele; o parte din
marinari insirati sus pe verguri desfasoar a p â nzele si ceilalti
alearga de-a lungul podului tr a gând fr ânghiile dupa dânsii.
Vântul sufla cu t a rie; valurile clocotesc in spuma si se izbesc de
coastele vasului; masina geme cumplit in pântecele lui, si aburii ies
pe tevie cu o vâjâire infior a toare; iar bietii pasageri, pierduti in
acel valma-
sag spaimânta tor, fug când de-o parte, când de alt a parte, ametesc
si incep a resimti simptomele bolii de mare. Unii ofteaza adânc si
1
Sa-i fie rusine celui ce se gândeste la ceva rusinos (fr.).
cad pe gânduri; altii se apropie sova ind si grabnic de bastingajuri,

altii dispar in cabine, iar turcul mahmur, ghemuit intr-un colt, rosteste
Allahuri desperate. Dar in fine, pânzele se rotunjesc ca piepturi uriase
de leba da, marinarii se astâmpa r a si vasul isi ia zborul repede, la
sând in urma-i o lunga brazda spumegoasa.
}nspre seara, odata cu asfintitul soarelui, vântul cade, valurile se
alin a si luna ridica discul sa u aurit pe linia orizontului. Ea pare
curioasa de a vedea ce se petrece pe intinsul ma rii si pe ingustul cora
biei.
Atunci toti pasagerii reapar zâmbitori, desi cam palizi, si se lauda
ca n-au pa timit nicidecum de boala ma rii; insasi proprietara
caltavetelor heraldice pretinde ca are stomac de bronz ca si inima.
Fiind deci cu totii multumiti de dânsii, increza tori in atestatul
de bravura ce si-au acordat singuri si linistiti mai cu seama prin
aspectul ma rii linistite, ei se impart in deosebite grupe, cântând,
fum â nd, glumind si vorbind cu mare entuziasm de asaltul ce
francezii au dat orasului Sevastopol. Ar crede cineva, auzindu-i,
ca toti au fost fat a si au contribuit la acel eroic fapt militar.
Amicul meu si eu ne primbla m printre grupele acum reinviate
si sonda m cu ochii orizontul pentru ca sa za rim coastele Crâmului,
sperând ca vom za ri chiar turnul Malacofului. Acest turn apare
in inchipuirea mea cu prestigiul misterios al palatelor din povesti,
dar mai avem inca multa mare de bra zduit cu pieptul vaporului
pân-a ne ga si in fat a cu el; prin urmare ne pogorâm in cabina ca
sa adormim in pla cuta lega nare a valurilor alinate.
A doua zi, 26 noiembrie, marea se tulbura din nou chiar pe la
ora când toti asteapta dejunul cu nera bdare. Pe loc simptomele
bolii de mare se manifest a din nou printre pasageri, gasind stoma-
curile lor desarte, si acestia, sa rmanii! departe de a se pune la
masa pentru ca sa-si potoale luptele stomacului, se gra besc a se
pune in paturi. Ziua trece cu destula monotonie pentru dânsii si
ora prânzului suna fa r a a-i decide sa se scoale pentru ca sa rein-
noiasca laudele de ieri. Unii gem pe toate tonurile gamei suferintei;
Dridri 291
altii sunt furiosi ca nu pot sa ia parte la masa si ca au sa fie obligati de

a o pla ti, iar majoritatea doarme dusa pentru ca sa adevereasca
proverbul francez: qui dort, dine1.
Cerul se acopera treptat cu nori suri, care se tot intuneca; vântul
devine tot mai tare si mai rece cu cât ne apropiem de Crimeea;
vaporul are spasme si inainteaz a plecâ ndu-se, ridicâ ndu-se,
culcându-se pe coaste, sova ind prin spuma valurilor ca si când ar fi
cuprins de betie. Turcul mahmur, ajuns la juma tate de suflet, suspina
in Allah pe care nici el insusi nu-l aude, iar vivandiera
si-a pierdut mintile si caltavetele in zguduirea ce-i produce mis-
carea cora biei. }nt âlnim multe corvete care vin de la Kamies si
de la Balaclava; ele au transportat provizii pentru armatele aliate,
si acum se intorc la Constantinopol, ducând la spitalurile din Pera
si din Scutari un mare numa r de ostasi ra niti sau bolnavi. Noi ii
saluta m in treaca t si ei ne raspund cu glasul slab: Vive la France!
Sa rmanii! Câti dintre ei sunt destinati a nu mai revedea patria lor!
Noaptea-i neagra! o tristete profunda ne cuprinde când lumina
zilei este inlocuita prin razele palide ale fanarelor aprinse pe pod...
Omul de la cârma st a neclintit cu ochii tintiti pe busola si cu
mâinile pe roata; ofiterul de cuart se primbla de-a lungul, invelit
in manta; o parte din marinari stau adunati in capa t, iar noi. . .
Somnul e negustor de minciuni; el ne aduce visuri ademenitoare,
pline de verdeata si de flori... +i in faptul zilei za rim pa mântul
Crimeii alb de za pada.
1
Cine doarme, ma nânca (fr.).
SUVENIRE DIN VIA | A MEA

NOT{
Mircesti, mai 1865
Familia mea este originara din Venetia.

Pe timpul când aceasta republica era in str a lucire, un str a bun
al meu, om cu inima indra zneata si cu spirit cavaleresc, veni in
Moldova, se puse cu a lui spada in serviciul t a rii, se ca sa tori cu o
românca si deveni obârsia familiei Alecsandri.
}n una din ca la toriile mele, am descoperit mai multe persoane
cu acelasi nume in Venetia, in Padova si in Ferara.
Pa rintele meu, vornic Vasile Alecsandri, om de o mare intelep-
ciune, de o probitate rara si inzestrat cu simtiri generoase, a stiut a-si
crea singur o avere insemnata si o pozitie inalta in patria sa.
Maica mea, suflet nobil si ingeresc, Elena Cozoni, era asemene
de origine italian a . Na scuta in t ârgul Ocnei, maica-mea avu
sapte copii, dintre care cinci fete si doi ba ieti. Din toata familia
mea, asta zi ne ga sim r a masi pe lume numai fratele meu Iancu si
eu!
Sunt nascut in Baca u, la anul 1821, luna iulie, in timpul revolu-
tiei grecesti ce a izbucnit mai int âi in Moldova sub comanda prin-
tului Ipsilanti.
| ara fiind pe atunci in prada eteristilor greci si a ienicerilor,
pa rintii mei fura nevoiti a se ada posti in codri, cu copiii lor si cu
câtiva servitori credinciosi.
Nasul meu a fost fratele maicii mele, Mihai Cozoni, om viteaz,
vâna tor vestit in Muntii Ocnei, care, intr ând in oastea lui Ipsilanti, ca
sutas, muri cu arma in mâna la Dra guseni, in Valahia (vezi balada
Andrii Popa).
Dridri 293
Suvenirele mele din copila rie intreva d ca prin vis privelisti

câmpenesti dominate de un pa r sa lbatic, o casuta mica in Iasi, in
care locuise familia mea, si figurile unor tigani sclavi ce tremurau
dinaintea mamei Gafita, o jupâneasa de casa, in care maica mea
avea toata increderea, si dinaintea ba rbatului ei Gheorghe Ciolacu,
un grec de la Hio, ciunt de o mâna, si care era va taf. Amândoi
erau tipul cel mai adeva rat de servitori credinciosi ce cu vremea
fac parte din familie. Mama Gafita m-a crescut pe brate-i si mos
Gheorghe m-a invatat a vorbi greceste. Mi-am facut cele intâi studii
la ca luga rul Gherman, amic al casei (el a dat lui Grigore Ghica
voda manuscriptul lui +incai), si mai t ârziu am intrat in pansiona-
tul dlui Victor Cuénim, un soldat din armiile lui Napoleon, r a t a
cit
si r a mas in Moldova. }n timpul cât am petrecut la el, cea mai mare
pla cere a mea, când sunau orele de recreare, o ga seam in privirea
dealurilor inverzite ale Socolei. Vederea orizontului imi insufla
dorinte de zburare. Sosirea r ândunelelor, trecerea cârdurilor de cocori
pe albastrul cerului imi produceau un neastâmpa r sufletesc ce intriga
foarte mult pe bravul soldat al lui Napoleon.
}n vara anului 1834, dl Cuénim dusese scolarii s a i ca s a
petreaca vacantele pe malul Prutului; satul in care ne ga seam
era despa rtit de acest r âu prin o mica pa dure de copaci grosi si
rari. }mi pla cea a ma r a t a ci la umbra lor, ca ci imi inchipuiam ca
eram, intr-o insula sa lbatica, Robinson Cruzoe. Ma furisam pe
dupa copaci când ajungeam pe malul apei si priveam cu oarecare
grija cazacii ce treceau pe cela lalt mal, ca la ri pe caii lor mici si
inarmati cu la nci lungi. Umbrele lor se prelungeau pe fata apei si
cântecele lor r a sunau puternic in pa dure.
(Mai multe foi sunt t a iate din caiet; probabil ca
ele contineau urmarea relat a rii.)
aP~INEA AMAR{ A EXILULUIi1
Mircesti, 1881
Amice Ghica,
Gustat-ai vreodata pâinea amara a exilului? Sper ca nu, dar in
orice caz imi place a constata ca ai sca pat teafa r, ca si mine, de
influenta sa perturbatoare.
Pâinea amara a exilului poseda strania proprietate de a crea
in tara noastra martiri noi si patentati. Ea trebuie sa fie pla ma dit
a cu o parte din fa in a neagra, muceda, aprinsa si cu trei pa rti de
lacrimi de crocodil, de zeama de ma tr a guna si de bocete
patriotice;
— a fi mâncat pâinea amara a exilului este un fapt care de la
1848 incoace a devenit la noi un titlu la admirarea, la recunostinta
generatiilor prezente si viitoare.
Pe frontonul Panteonului din Paris este scris in aur:
Aux grands hommes la Patrie reconnaissante.
Pe frontonul Panteonului ce se va ridica odata in Bucuresti va
figura urma toarea inscriptiune:
Celor cu pâinea amara a exilului: Patria recunosca toare.
Esti om cât de ordinar, destinat a trece pe lume necunoscut? A
face umbra pa mântului de azi pâna mâine? E destul sa te
impinga norocul a te infrupta macar cu alocutia de pâinea amara a
exilului, pentru ca sa te trezesti cu un nimb str a lucit pe frunte, ca
sfintii din ceaslov, sa devii om insemnat, patriot de prima clasa si
sa
1
Titlul scrisorii este cel pe care intentiona sa i-l dea Alecsandri.
Dridri 295
aspiri la orice onor, ba chiar si la recompensa nationala. . .

reversibila, sub pretext ca esti mucenic al unei credinte la care
nici nu ai visat. Cu at ât mai mult daca destinul te-a ajutat a juca
un rol oarecare in evenimentele t a rii, daca ai fost silnic depa rtat
de sânul ei sau chiar daca te-ai depa rtat insuti, de buna voie, ca
un om prudent când ai simtit apropierea unui pericol serios.
Totul e sa fi fost condamnat sa pui pe umeri haina de proscris
a petrece câtva timp in centrurile cele mari ale civilizatiei, in Paris,
in Viena, in Londra etc., a-ti lumina mintea la focarul stiintelor si al
artelor frumoase, a deveni pe nesimtite un om nou... indopându- te cu
pâinea amara a exilului!
Câ nd privesc prin fereastr a câ mpiile acoperite cu za pad a ,
copacii pudruiti cu praf de gheata, cerul ascuns sub o pâcla deasa,
natura moart a , viscolul ce spulbera om a tul, de pare ca insasi
atmosfera tremura de frig, când aud suieratul infior a tor al criva tu-
lui care stinge viata in treaca tul sa u, ma gândesc la adeva ratii
martiri din timpurile noastre si imi zboara prin minte unele strofe din
Pohod na Sibir.
Sub cer de plumb intunecos,
Pe câmp plin de za pada,
Se tr a ga neaza-ncet pe jos
O jalnica gra mada
De oameni tristi si inghetati
}n lanturi ferecati!
Sa rmani de sase luni acum

Ei merg fa r a-ncetare
Pe-un larg pustiu ce n-are drum,
Nici ada post nu are.
Din când in când un ostenit
Mort cade, pa r a sit!
E lung cel sir de osânditi! —

Pe vâna ta lor fat a
Necontenit sunt pa lmuiti
De-un criva t plin de gheata

+i pe-al lor trup de sânge ud
Des cade biciul crud!
................
Convoiu-ntreg nedezlipit
}ngenunchind se lasa
Pe câmpul alb si troienit
Sub negura geroasa.
+i st a gra mada la un loc
Fa r’ ada post nici foc!
................
Treptat oma tul spulberat

Se-ntinde ca o mare
+i creste si sub el, treptat,
Convoiu-ntreg dispare,
+i-n zori tot câmpu-i invelit
C-un giulgi nema rginit!
Au fost!... Acum ei unde sânt?...

Un cârd de vulturi zboara
Pe sus c-un repede avânt
+i iute se coboara.
Iar dintre brazi vine urlând,
Urlând lupul fla mând!
Iat a suferinte, iat a martiri! Ochii se umplu de lacrimi când aceasta
imagine grozava trece pe dinaintea lor.
Când ma gândesc insa la exilul de la 1848, din care noi insine
am facut parte, si imi aduc aminte de asa-zisa pâine amara a acelui
exil, nu ma pot apa ra de o ironica zâmbire. Unde ne-am exilat de
buna voie, noi, pretinsi eroi ai acelei epoci? Unii in Paris, altii in
Viena, adica in orasele care ne atrag mai mult pe noi, românii;
altii in Constantinopol, pe malul Bosforului feeric, unde tu avusesi
multumirea de a da ospitalitate cu pâinea amara a exilului si cu
alte cataifuri la multi din compatriotii nostri, victime ale revolutiei
Dridri 297
de la 1848 (sic); altii la Brusa, in Asia minora at ât de frumoasa, unde

guvernul turcesc i-a tratat ca pe musafiri ai sultanului, dându-le pensii.
Care dintre noi a pierit de foame, de frig si mizerie in tot timpul
câ t ne-am delectat sub cerul albastru al Orientului si ne-am
bucurat de bunurile civilizatiei occidentale? Unul singur a murit
de dorul t a rii si al copiilor lui, nenorocitul Ioan Voinescu, iar noi,
ceilalti proscrisi, afara de vreo doi, trei, care au trecut din viat a
ca toti muritorii lumii acesteia, ne-am intors acasa din str a in a-
tate, din exil, ca dintr-o plimbare prin t a ri incânta toare, dintr-o
ca l a torie in care am câstigat experient a , suvenire pla cute si
cunostinte de folos t a rii noastre.
Am mâncat insa pâinea amara a exilului? Dar! am mâncat cu
destula veselie si la restaurantele cele bune, si in buna companie,
si, dupa revenirea noastra in patrie, ne-am gândit adesea la dânsa,
ma rturisind intre noi ca era destul de alba si nu tocmai amara.
Unii dintre noi au mers pâna a o binecuvânta ca pe o anafura cu
care s-au impa rt asit moldoveni cu munteni, pentru ca sa ajunga
la unirea t a rilor surori.
A veni dar asta zi si a se poza dinaintea publicului ca un martir
cu stomacul stricat de pâinea amara a exilului este un act sau de
naivitate, sau de smintire, sau de sarlatanie, si e de mirat cum de se
mai pot gasi oameni care sa aiba nedemnitatea a intinde mâna la
favoarea publica, strigând cu tonul calicilor:
„Da la paca tosul care a mâncat pâinea amara a exilului“.
Dar ce sa ne mira m, amice Ghica? Nu suntem oare deprinsi a
vedea in zilele noastre minunile bosca riei celei mai perfectionate?
Epoca noastr a este o epoca produca toare de tot soiul de saltimbancuri
politice si sociale. Ea da nastere la o multime de
indra zneli imprudente si la feluri de fiinte eteroclite care ar putea
sa ocupe un loc insemnat in muzeul lui Barnum, celebrul exibitor de
monstruozitati. Pe lânga vitelul cu trei capete din Australia,
pe lânga invalidul cu cap de lemn si femeia cu barba din Franta

etc., ar figura cu destul succes productul cel mai straniu din
România, adica : omul cu burta plin a de pâinea amara a exilului, si
un alt product nu mai putin comic, despre care voi scrie alta data,
adica omul care, singur el, a facut tot in tara aceasta si a ghiftuit-o
de glorie, de libertate, de ma riri si de prosperitati, fa ra stirea ei.
}n primii ani ai domniei lui Cuza r a sa risera ca ciupercile niste
patrioti de a treia mâna care se porecliser a cu emfaz ai dintâi. Ei
sustineau ca aclamasera ai dint âi cu entuziasm ziua de 5—24
ianuarie 1859, ei aclamaser a cu frenezie ai dintâi cu convictiune si
admiratiune proclamatiunea conventiunii, dupa stilul lor, ei aclama-
sera ai dint âi pe Doi Mai etc., prin urmare acei aclamatori de meserie
gaseau ca aveau dreptul a fi tot ai dintâi si la impa rteala placintei.
Acum insa nu mai pare destul de avantajoasa cariera de al
dint âi; lumea e in progres, ambitiile au crescut odata cu poftele.
Ast a zi a iesit in piata o noua banda, care, neavând cu ce sa
atraga ochii lumii, isi pun pe cap pâinea amara a exilului ca o
cununa de spini si striga cât ii tine gura ca fiecare din ei, in parte,
a dezmor- mântat România. Ei sunt cioclii salvatori ai fiicei lui
Traian!... +i astfel e de neghioaba gloata gurilor ca scate ca se
ademenesc a crede la eroismul acelor ciocli si la existenta unor fapte
care n-au existat si nici se vor ga si in istorie, precum si la
dezmormântarea
t a rii noastre, care — slava Domnului — nu murise niciodata.
Câ t de tic a loasa , câ t de ca zut a ar fi trebuit s a fie
mosia str a moseasca, daca era de ajuns bratul unui pitic sa o
ridice pe picioare. }nchipuieste-ti Buceciul da r âmat printr-un
cutremur de pa mânt si ridicat de cine? de Statu-Palm a din
poveste.
Ce r âs homeric o s a arunce posteritatea câ nd va privi in
panorama timpului trecut caricaturile comice ale alor dintâi, ale
celor cu pâinea amara a exilului si ale dlor dezgropa tori de tara.
Cu ce sigiliu nesters de ridicol au sa fie! Sa rmani infierati pentru
totdeauna! Cum au sa fie exploatati in folosul comediei de ca tre
autori dramatici ai viitorului.
Dridri 299
Astfel Shakespeare a nemurit pe Falstaff, Moliére pe Tartuffe,

Cervantes pe Don Quijotte etc. Astfel poporul italian a incarnat
grotescul in Pulcinello, francezul in Guignol, românul in Vasilache
| iganul, rusii in Hagi Aivat etc.
Fericiti urmasii nostri! Vesele ore au sa petreaca si mult au sa se
minuneze de naivitatea str a bunilor lor!
APRECIERI
Alecsandri poate rezista victorios lecturii atunci când stim sa alegem din
opera lui ceea ce a dat mai spontan, mai puternic si mai complet, in armonie
cu versurile-i clasice. }n primul r ând trebuie sa punem comediile lui. +i, mai
presus de ele, minunata lui proza, asa de luminoasa si de fin a . Impresiile lui
de ca la torie as putea zice ca sunt pagini necunoscute, pentru ca moda vrea
sa asocieze numai versuri la numele lui Alecsandri, insa cine le descopera
intr a in ele cu surprindere si cu uimire, ca intr-un vechi palat incânta tor.
Mihail SADOVEANU, Marturisiri, Editura pentru literatura si art a , Bucu-
resti, 1960, p. 158.
+i in Dridri, roman abia inceput, notabil este stilul de epoca.

George C{LINESCU, Istoria literaturi rom âne de la origini pâna in prezent.
Editia a II-a, revazuta si ada ugita. Editura Minerva, Bucuresti, 1986, p. 318.
Un loc aparte in creatia de proza a lui Alecsandri ocupa inceputul de

roman Dridri (scris in 1869, publicat in 1873) si nuvela Margarita (scrisa in
1870, publicând din ea numai un mic episod in 1880). Cea din urma este o
nuvela plina de clisee si lipsit a de vreo insemna tate deosebita, desi ofera
câteva descrieri de natura izbutite si, la un moment dat, o critica a monahis-
mului, destul de ascutita. Te intrebi ce a putut determina pe scriitor sa creeze
aceasta nuvela, pe care niciodata nu arata a intentiona sa o publice, cum de
a pa r a sit el stilul obisnuit al prozei sale cu caracter subiectiv — si totusi at ât
de obiectiv — in care izbutea at ât de bine, abord ând modalitati literare
desuete, pe care el insusi de mult le pa r a sise, si daca nu cumva nepublicarea
ei nu se datoreaza constiintei sale ca nu reusise, deci unei exigente literare
Dridri 301
mai presus decât in genere i se presupune. Dridri, in schimb, desi neincheiat

si desi prezinta in ceea ce ofera, indeosebi in prima parte, o serie de sla biciuni,
aduce câteva lucruri foarte interesante. }n primul r ând, in cel dintâi capitol,
imagini din lumea teatrelor pariziene in perioada din jurul anului 1848,
prozatorul nostru, desi nu se eliberase cu totul de clisee, izbutind o infatisare
vie, un dialog plin de verva, uneori cu replici de un scânteietor si rafinat
spirit, dovedind capacitatea de a inregistra ama nunte caracteristice de teatru.
Mult mai interesant este totusi cel de al doilea capitol. }nfatisând un epilog
al misca rii revolutionare din Moldova de la 1848, Alecsandri surprinde cu
multa luciditate, cu multa forta de observatie si spirit critic o serie de aspecte
ale evenimentelor din acest moment, sesizâ nd mai cu seama nepa sarea
boierimii fat a de aceste evenimente. Pe de alt a parte, capitolul ma rturiseste
o insemnata evolutie a scriitorului pe linia adâncirii realismului...
G. C. NICOLESCU, Proza lui Alecsandri. — }n cartea: Al e cs andr i, Proza.
Editura pentru literatura, Bucuresti, 1966, p. XVII—XVIII.
Delicioasa e proza narativa — si proza in genere — a lui Alecsandri.

Indiferent de specii: nuvele, corespondenta, aceasta proza e scrisa alert,
spiritual, cu verva, consolidata prin scene vii, unele dialogate. }n prozele de
imaginatie nu partea epica, senzationala, romantioasa, retine atentia, ci
pictura de medii, peisaje, interioare. Cu at ât mai mult, rememora rile de
cala torie, relata rile cu caracter autobiogarfic de orice fel incânta, prin
variate descrieri, prin portretiza rii, prin reproducerea unor discutii sau
conversatii interesante, prin istorisiri de felurite patanii. Având inna scut
darul moldove- nesc de a povesti, prozatorul-poet stie tot atât de bine sa
zugraveasca . Privelis- tile din Balta Alb a , de exemplu, nu se mai uit a : „Pe
marginea unei ba lti za rii deodata un soi de t ârg ce nu era t ârg, un soi de
bâlci ce nu era bâlci; o aduna tura extraordinara, o insiruire neregulata de
corturi, de casute de scânduri, de vizunii, fa cute in rogojini, de brasovence,
de cai, de boi, de oameni care
informau de departe una din privelistile cele mai originale de pe fata pa mân-
tului“. }n proza de idei o preocupare constanta e apa rarea limbii, manifest a rile
contrare spiritului ei, indeosebi „pumnismul“, fiind ironizate caustic.
Dumitru MICU, Scurta istorie a literaturii rom â ne , I. Editura Iriana,
Bucuresti, 1944, p. 201.
CUPRINS
Nota asupra editiei............................................................................................................2
Tabel cronologic.................................................................................................................3
BIOGRAFII
NICOLAE B{LCESCU }N MOLDOVA............................................................................8
CONSTANTIN NEGRUZZI............................................................................................20
PROSPER MÉRIMÉE.....................................................................................................44
DIN PERIODICE, BRO+URI ETC.

SATIRE +I ALTE POETICE COMPUNERI DE PRIN | UL ANTIOH CANTEMIR........53
MELODIILE ROM~NE+TI............................................................................................60
PRIETENII ROM~NILOR..............................................................................................67
LAMARTINE..................................................................................................................73
ALECU RUSSO..............................................................................................................75
DRIDRI...........................................................................................................................84
DIN ALBUMUL UNUI BIBLIOFIL
I BOIERII A+EZATE DE ALEXAXDRU-VOD{ CEL BUN +I B{TR~N...............112
II FORMULA DE AFURISENIE............................................................................116
III............................................................................................................................117
IV EPITAFUL LUI PRALE.....................................................................................117
V FRAGMENTE DINTR-O POVESTE...................................................................118
VI RIME DEFECTUOASE.....................................................................................119
VII C~TEVA CUGET{RI.......................................................................................120
CUVINTE VECHI FRANCEZE DIN XV SECOL............................................122
STOICISMUL ROM~NULUI...........................................................................128
ARGHIR...........................................................................................................129
NECULAI B{LCESCU....................................................................................135
C~NTECUL BUCOVINEI................................................................................140
CORADINI.......................................................................................................141
GEANTA LUI MO+ COSMA..........................................................................143
Dridri 303
aVASILE POROJANi...........................................................................................148
MARG{RITA.................................................................................................................158
aINTRODUCERE LA SCRISORILE LUI ION GHICA
C{TRE VASILE ALECSANDRIi.................................................................................201
MANIFESTE +I AMINTIRI POLITICE

PROTESTA | IE }N NUMELE MOLDOVEI, AL OMENIRII
+I AL LUI DUMNEZEU................................................................................................215
EXTRACT DIN ISTORIA MISIILOR MELE POLITICE...............................................235
DIN POSTUME
SUVENIRE DIN 1855...................................................................................................287
SUVENIRE DIN VIA | A MEA......................................................................................292
aP~INEA AMAR{ A EXILULUILi.........................................................................294
Aprecieri.........................................................................................................................300
Vasile Alecsandri
DRIDRI
Apa rut: 1998. Format: 70x10 81 / 32
Coli tipar: 13,30. Coli editoriale: 14,21. Tiraj: 5000 ex.
Casa de editura «LITERA»
str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chisin a u, MD 2005, Republica Moldova
Operator: Vitalie Esanu
Tehnoredactor: Olga Perebikovski
Corector: Raisa Coscodan
Redactor: Ion Ciocanu
Editor: Anatol Vidrascu
Tiparul executat sub comanda nr. 1071.
Firma editorial-poligrafica „Tipografia Centrala“,
str. Florilor, 1, Chisin a u, MD 2068, Republica Moldova
Departamentul Edituri, Poligrafie si Comertul cu Ca rti

Vasile Alecsandri - Dridri

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vasile Alecsandri - Dridri

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BIBLIOTECA SCOLARULUI

NOT{ ASUPRA EDI | IEI

Textele sunt reproduse aici dupa volumele: V a sil e Al e cs andr i, Opere ,

Coperta: Isai Cârmu

ISBN 9975–74–025–1 © LITERA, 1998

1844 La 18 ianuarie are loc premiera piesei Iorgu de la Sadagura, primita de

Oamenii de ma sura lui Nicolae Ba lcescu sunt inca rari intre

noastre. Simt dar o multumire adânca, o pla cere duioasa a ma-

— „Pa sa rica zbura toare,

— „Raz a vie ca la toare,

— „Du-te, raza str a lucit a ,

Balcescu tipa rise in ea lucrarea sa atât de erudita asupra Armatei rom

„Bucur a-te ! zicea o mama inteleapta ca tre ba rbatul ei,

din int âmplare vreun impiegat al statului si mai cu seama vreun

familiei si trimisi in exil la ma na stiri, fa r a nici o forma de proces,

sub ce soi de sistem despotic tinerii francezi si nemti, bonjuristi si

N. Ba lcescu, C. Filipescu, A. Russo, Coradini etc., au asistat la

Postscriptum : - }n iarna anului 1847 am petrecut trei luni cu

,,Cher ami, au mois de novembre 1851, je reSus une lettre de

chaque sujet un intérêt tout particulier, et que l’on fut ou non de

Pentru a judeca si a pretui meritul unui autor, trebuie a

}n capul guvernului un domn iesit din monstruoasa impreunare

seama a balurilor de la curte si a ceremoniilor din ziua Sf. Nicolae).

Clasa III, miluita cu cinuri (ranguri) de: slugeri, sa trari, medel-

obezi, in zgarde de fier cu coarne, purtând zurgala i!... | iganii

Dupa aceasta repede ochire asupra intregului tablou, sa exami- na

precum se intelegeau atunci acele datorii, adica: in mergerea

p a m â nt, b a tut de Gavril cu un harapnic, apoi iar a sculat pe

Toti st a tur a incremeniti!... afar a de ispravnic, care r a cni

2 - disproportia de educatie ce exista intre generatia femeiasca si

}n privirea sociala , spectacolul nu era mai putin curios a...i

ca tre puternicul zilei, ii zicea: milostive stapâine, maria-ta, lumina-

putea fi mai comic decât acea sintrofie de capete fa r a slice si de

(diba cie), servind de treapta spre acatare, si at ât de puternic el rodea

Cât pentru vreo serbare nationala nici nu se pomenea; ca ci

Limba, p a strat a cu sfintenie de str a bunii nostri si de popor,

câ ntecele de lume erau bine primite, fiind cântate de la utari la mese,

pentru multumirea lor, precum diletantii fac muzica in singur a tate,

Tabloul de mai sus va p a rea poate depins cu culori cam

sera inca in tar a , ca societatea purta sigiliul oriental, ca spiritul

vecine1. Ei au fost singurele coloane r a mase al timpului nationali- t a

De vrei sa fii episcop, c-o mantie va rgata,

a scoate la lumina imaginea crunta a lui Alexandru Lapusneanu si a

de neinsemnata, Negruzzi stia sa o prezinte sub forme interesante,

„Francez, neamt, rus, ce firea te-a fa cut,

Pentru cine apreciaz a frumusetile literaturii franceze, pentru

Dupa intoarcerea mea de la Maroc, intr ând in Spania pe la Cadix

— Cum ai petrecut noaptea ? intreba Mérimée.

izul local... Astfel este patria lui Cid Campeador in privirea

— Va inselati, domnule Mérimée; acesta e un cântec poporal de la

}n iarna trecuta, pe la februarie, ga sindu-ma la Cannes, m-am

si se ingrijeau de el ca de un copil. Ele stiau sa aline suferintele lui

Prosper Mérimée ocupa in patria lui o pozitie inalt a : el era

}n Satira I, precum am va zut, Cantemir defaim a ignoranta

Stârpind prin sfaturi bune na ravurile rele?

Desi el pe sub gene cu ochi scânteietori

nalta treapta in arta satirei si prin care s-a incoronat de laurii

De-i zic: „asculta, frate, te r a t a cesti cu mintea,

Cu o nema rginita bucurie facem stiut ca o parte din cele mai

româ nesc, acest neam a stiut a feri de inecare toate odoarele

interesau de soarta noastra, precum si prin minunatele desenuri ale

ascutite, pasajele cele mai pa timase; cobza tine loc de baza, si

dulceata un cântec de dor. Atunci se opreste fa r a voie ca dominat

Când mintea isi ia zborul de se afunda in ha ul de suferinte, de