Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri (n. 21 iulie S.N. 2 august 1821, undeva în ținutul Bacăului, Moldova — d. 22 august S.N. 3 septembrie 1890 , Mircești, județul Roman, România) a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. PRIMI ANI Tatăl acestuia, Vasile Vasile Alecsandri a fost fiul medelnicerului Alecsandri (1792-1854) s-a Vasile Alecsandri și al Elenei Alecsandri, căsătorit în 1816 sau în 1817 născută Cozoni. După unii cercetători, anul cu Elena Cozoni, fiica nașterii ar putea fi 1821, 1819 sau chiar 1818. pitarului Dumitrache din Locul nașterii sale este incert, deoarece nașterea Târgu Ocna. În anul 1818, s-a petrecut în timpul refugiului familiei tatăl poetului s-a ocupat Alecsandri în munți din calea armatei lui printre altele și cu comerțul Alexandru Ipsilanti. Se consideră că s-a născut cu sare, conducând undeva pe raza județului Bacău. A avut un frate, caravanele de sare de la Iancu Alecsandri și o soră, Catinca Alecsandri, Târgu Ocna spre râul Prut, căsătorită cu Constantin Rolla, boier și om pentru export (vezi politic român, militant înfocat pentru Unirea Drumurile sării de la Târgu Principatelor Române (1859) și ministru în mai Ocna multe rânduri în guvernele Moldovei. ).[8] ANII DE FORMARE În anul 1834, împreună cu alți tineri boieri moldoveni, printre care viitorul domn Al. I. Cuza și pictorul Ion Negulici, a fost trimis la studii la Paris, unde și-a dat bacalaureatul în anul 1835. În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în științe, urmând cursurile Facultății de Inginerie, pe care nu a terminat-o. În 1838 apar primele încercări literare în limba franceză: Zunarilla, Marie, Les brigands, Le petit rameau, Serata. În anul următor s-a întors în țară și a ocupat un post în administrație până în 1846. Împreună cu Costache Negruzzi a făcut o călătorie în Italia, care a devenit motiv de inspirație pentru nuvela romantică Buchetiera de la Florența. În 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iași și și-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Vasile Alecsandri- poet al neamului. EXILUL Vasile Alecsandri a fost unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848. Mișcarea revoluționară din Moldova a avut un caracter pașnic (fiind denumită în epocă „revolta poeților”). La 27 martie 1848, la o întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, a fost adoptată o petiție în 16 puncte adresată domnitorului Mihail Sturdza, petiție redactată de către Vasile Alecsandri. După înfrângerea mișcării pașoptiste Vasile Alecsandri este exilat. După ce călătorește prin Austria și Germania se stabilește la Paris, unde se întâlnește cu alți militanți pașoptiști munteni; din perioada exilului datează poeziile Adio Moldovei și Sentinela română. În mai 1849 pleacă, împreună cu ceilalți exilați, la Brașov, apoi în Bucovina, iar în toamna aceluiași an, la Paris. Scrie primele „cântecele comice” (Șoldan Viteazul, Mama Anghelușa) și câteva scenete comice și muzicale. Se întoarce în țară în luna decembrie. Activitate culturala A fost unul dintre fruntașii mișcării revoluționare din Moldova, redactând împreună cu Kogălniceanu și C. Negri Dorințele partidei naționale din Moldova, principalul manifest al revoluționarilor moldoveni. În 1854 - Apare sub conducerea sa România literară, revistă la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, Al. Russo, dar și muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu. În 1859 - Este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis în Franța, Anglia și Piemont pentru a pleda în scopul recunoașterii Unirii. Primește Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. În 1843 apare, în Albina Românească, Tatarul, prima poezie care va face parte din ciclul Doine și lăcrămioare. Tot acum scrie poeziile Baba Cloanța, Strunga, Doina, Hora, Crai nou. În 1848 scrie poezia Către români, intitulată mai târziu Deșteptarea României. În 1850, după o absență de aproape doi ani, Vasile Alecsandri se întoarce în țară; publică în revista Bucovina poeziile populare Toma Alimoș, Blestemul, Șerb sărac, Mioara, Mihu Copilul. Începe sa lucreze la ciclul Chirițelor cu Chirița în Iași. Aceasta va fi urmată de Chirița în provincie (1852), Chirița în voiagiu (1864) și Chirița în balon (1874). Volume de teatru. Volume de poezie Monumentul lui Vasile Alecsandri în Comedii Chișinău, Republica Moldova. Chirița în Iași sau două Poezii poporale. Balade (Cîntice
fete ș-o neneacă (1850) bătrânești) adunate și îndreptate de
Vasile Alecsandri, Volumul I (1852) Teatru românesc. Poezii poporale. Balade (Cîntice Repertoriul dramatic al d- bătrânești) adunate și îndreptate de Vasile Alecsandri, Volumul II (1853) lui Vasile Doine și lăcrimioare, 1842- Alecsandri (1852) 1852 (1853) Chirița în Poezii populare ale românilor adunate și întocmite de Vasile provincie (1855) Alecsandri (1866) Chirița în voiagiu (1865) Chirița în balon (1875)