Educație și gândirea critică

  „Istoria este cea dintâi carte a unei naţiuni căci într-însa îşi vede

trecutul, prezentul şi viitorul.” (N. Bălcescu) 

Ca în toate timpurile şi la toate civilizaţiile şcoala, educaţia şi învăţătura au

constituit şi constituie obiect de preţuire, de mândrie şi de cercetare. Oameni de
stat, mari învăţaţi, filosofi, oameni de cultură şi de artă, oameni de şcoală s-au
aplecat cu grijă asupra unui asemenea subiect cu implicaţii în dezvoltarea societăţii
prezente şi viitoare.
În epoca modernă educația și gândirea s-au influențat reciproc și s-au
modernizat progresiv.  La începutul epocii moderne învățământul avea un caracter
proponderent religios și elevii au început a studia cu cărțile tradiționale ca Biblia,
literatură și texte religioase, uneori lucrările autorilor antici, pentru începători
aceste texte erau extreme de sophisticate și invățătura începea să stea pe loc. Până
când în sec. al XVII-lea acestei pedagogii tradiționaliste i-a pus punct marele
filozof , gramatician și pedagog ceh Jan Amos Komensky. Scopul lui era de a nu
învăța texte pe de rost dar a învăța elevul treptat. Pedagocia modernă începe să
acorde un rol cât mai important organizării proceselor de studii , metodelor de
predare și formare a elevilor. Programul de studii în cadrul seminarului includea
următoarele obiecte: logica, retorica, filosofia, teologia, istoria, geografia,
matematica, limba greacă şi latină, iar facultativ limba franceză şi germană. Se
observă o dezvoltare majora în gândire, oamenii au început gândi într-un mod mai
modern și mai conștient asupra dezvoltării naturii și societății. Modul de gândire a
fost bazat pe o logică internă, pe o viziune mai bine argumentată și valorile care
erau predate (egalitatea, libertatea, proprietatea). Iluminiștii francezi au adus o
contribuție deosebită în evoluția gândirii modern. De exemplu J.J Roisseau
susținea idea contractelor sociale ca soluție pentru protecția persoanelor și
bunurilor acestora. Iluminiștii acceptau doar egalitatea civilă, nu și cea politică,
fiind că poporul încă nu era gata să-și exercite drepturile în mod rațional. Însă
ideele acestora cu privire la transformarea societății mai târziu au stat la baza
liberalismului politic, care promova libertatea, egalitatea și demnitatea persoanelor.

Peste puțin timp au apărut, s-au dezvoltat și s-au modernizat noi șiruri de teorii,
cum ar fi evoluționismul, materialismul, pozitivismul, marxismul, naționalismul…
începând de la ele , s-a afirmat spiritual critic și s-a dezvoltat sociologia ca știință.
Au început a deschide academii, apar societăți științifice, saloane de lectură, unde
se propun , se pun în dezbatere și se analizează în contradictoriu diverse teorii și
concepte despre evoluția societății și naturii.