MIRCEA CARTARESCU

Mircea Cărtărescu s-a născut pe data de 1 iunie 1956,

în București.[17] Despre copilăria sa, el va afirma că ea
„reprezintă principala sa experiență existențială și singura pe
care a trăit-o atent”.[18] Face parte din grupul poeților optzeciști
care au frecventat Cenaclul de Luni condus de criticul
literar Nicolae Manolescu, dar în timpul studenției a participat și
la ședințele cenaclului „Junimea”, conduse de Ovid S.
Crohmălniceanu. Absolvent al Liceului „Dimitrie Cantemir” din
București, el va urma cursurile Facultății de Limbă și Literatură
Română.[19] În 1980 prezintă teza de licență despre imaginarul
poetic eminescian din poezia postumă, care s-a transformat în
volumul "Visul chimeric", reeditat în anul 2011.[17] În
anul 1999 obține doctoratul în literatură română cu o teză
despre Postmodernismul românesc,[20] coordonată de
profesorul Paul Cornea, publicată în același an la editura
Humanitas, de asemenea reeditată.[21]
Activitatea literară]
Un proiect unic în felul său este Levantul, o epopee eroicomică,
dar și un periplu prin istoria literaturii române. Procedeul a fost
utilizat și de scriitorul irlandez James Joyce în capitolul
intitulat Boii soarelui din romanul Ulise. Scriitorul reciclează
toate stilurile poetice, de la Dosoftei la Nichita Stănescu. Însă
nu toți scriitorii și criticii contemporani apreciază felul în care a
fost scris Levantul. El a fost apreciat printre alții de
N.Manolescu sau Ovid.S. Crohmălniceanu, Criticul Virgil
Diaconu, în revista Actualitatea literară[23], consideră că:
„Volumul Levantul se naște prin imitarea poeziei poeților
predecesori, români sau străini, pe care Mircea Cărtărescu i-a
citit cu intenția expresă de a extrage din ei propria poezie”.
Mircea Cărtărescu este considerat un teoretician important
al postmodernismului românesc și un autor contemporan de
succes, apreciat atât în țară cât și în străinătate. Într-un interviu
realizat de Marius Chivu[24], scriitorul Gheorghe
Crăciun consideră că: „la Mircea Cărtărescu noutatea de
viziune e evidentă. Corpul e reprezentat de el ca o mașină vie,
mecanică, producătoare de halucinații, fantasme și care se
instituie de multe ori ca o prezență tutelară a oricărui tip de
viziune despre obiecte, lucruri, acte imaginare...”
Este un prozator și romancier care practică speciile literaturii
fantastice (fantasy) în volumul Visul (reluat într-o formă ușor
diferită sub titlul Nostalgia). Ultimul său mare proiect editorial,
trilogia romanescă Orbitor, are forma unui fluture, și conține trei
volume, Aripa stângă, Corpul și Aripa dreaptă, ultimul fiind
editat în luna iulie 2007. Cartea a fost scrisă sub influența
lecturii romanelor lui Thomas Pynchon, influență recunoscută
deschis de autor în interviurile sale. Operele sale au fost
traduse în limbile engleză, italiană, franceză, spaniolă,
poloneză, suedeză, bulgară, maghiară etc. Următorul său
roman publicat Solenoid a fost de asemenea tradus în mai
multe limbi și s-a bucurat de un real succes de public. A
publicat până în aceste moment patru volume din jurnalul său
intim, care se adresează mai mult cititorilor din România, acest
jurnal fiind început de autor din adolescență.
Între anii 1980 și 1989 a fost profesor de limba română la o
școală generală, apoi funcționar la Uniunea Scriitorilor, iar apoi
redactor la revista Caiete Critice.[22] Din anul 1991 este lector la
catedra de Istoria literaturii române a Facultății de Litere a
Universității din București. Din anul 2004 este conferențiar la a
Poezii[modificare | modificare sursă]
 Faruri, vitrine, fotografii..., Cartea Românească, București, 1980 - Premiul Uniunii
Scriitorilor pe 1980
 Poeme de amor, Cartea Românească, București, 1983
 Totul, Cartea Românească, București, 1985
 Levantul- poem epic, Cartea Românească, București, 1990 - Premiul Uniunii
Scriitorilor pe 1990[27]
 Dragostea. Poeme (1984-1987), Editura Humanitas, București, 1994
 Dublu CD, Editura Humanitas, București, 1998
 50 de sonete de Mircea Cartarescu cu cincizeci de desene de Tudor Jebeleanu,
Editura Brumar, Timișoara, 2003
 Dublu album, poeme, Editura Humanitas, București, 2009
 O seară la Operă, poeme, Știința, Chișinău, 2009
 Nimic. Poeme (1988-1992), Editura Humanitas, București, 2010 [28]
 Nu striga niciodată ajutor, Editura Humanitas, București, 2020
Proză[modificare | modificare sursă]
Unele dintre cele mai importante lucrări de proză ale lui Mircea Cărtărescu includ Visul, (Cartea
Românească, București, 1989 - Premiul Academiei române pe 1989), Nostalgia (ediție integrală
a cărții Visul, Editura Humanitas, București, 1993) și trilogia Orbitor:

 Orbitor. Aripa stângă, Editura Humanitas, București, 1996

 Orbitor. Corpul, Editura Humanitas, București, 2002
 Orbitor. Aripa dreaptă, Editura Humanitas, București, 2007
Alte lucrări:

 Travesti, Editura Humanitas, București, 1994, Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul

ASPRO pe 1994; a devenit roman grafic în limba franceză; Travesti (benzi desenate)
- 2011
 Enciclopedia zmeilor, Editura Humanitas, București, 2005
 Gemenii, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
 REM, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
 Mendebilul, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
 Frumoasele străine, Editura Humanitas, București, 2010
 Fata de la marginea vieții - povestiri alese, Editura Humanitas, București, 2014
 Solenoid, Editura Humanitas, București, 2015
 Melancolia, Editura Humanitas, București, 2019
 Theodoros, Editura Humanitas, București, 2022
Eseu și publicistică[modificare | modificare sursă]
 Visul chimeric, Editura Litera, București, 1992; Editura Humanitas, București, 2011;
 Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999
 Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, Editura Humanitas, București, 2002
 De ce iubim femeile, Editura Humanitas, București, 2004
 Baroane!, Editura Humanitas, București, 2005
 Ochiul căprui al dragostei noastre, Editura Humanitas, București, 2012
 Peisaj după isterie, Editura Humanitas, București, 2017
Jurnal[modificare | modificare sursă]
 Jurnal I, 1990-1996, Editura Humanitas, București, 2001
 Jurnal II, 1997-2003, Editura Humanitas, București, 2005
 Zen. Jurnal 2004-2010, Editura Humanitas, București, 2011
 Un om care scrie. Jurnal 2011-2017, Editura Humanitas, București, 2018

ceeași catedră.