PLANUL CARACTERIZARII UNUI PERSONAJ LITERAR

I. Personajele literare sunt persoanele implicate in actiunea unei opera literare:

1. Dupa locul ocupat in opera:
a) principale;
b) secundare;
c) episodice;
d) figurante
2. Dupa modul de prezenta in opera:
a) individuale;
b) colective
3. Dupa raportul cu realitatea:
a) Reale
b) Imaginare (miraculoase);
c) Simbolice;
d) alegorice
4. Dupa metoda de creatie folosita de
scriitor:
a) romantice;
b) realiste;
c) clasice
 II. A caracteriza un personaj inseamna, in esenta, a evidentia trasaturile fizice si
morale ale acestuia, asa cum se desprind din opera literara respectiva
Caracterizarea personajului este o compunere pe baza textului literar care are o structura
specifica, tinand cont insa de cerintele si partile generale ale unei compuneri.
O astfel de lucrare – dupa ce se realizeaza incadrarea personajului in opera, pe baza
datelor despre autor si opera - trebuie sa reliefeze urmatoarele aspecte:
I. INTRODUCERE:
1. Ce loc ocupa personajul in opera
2. Ce fel de personaj este (raportat la realitate)
3. Cine estepersonajul
4. In ceimprejurari este infatisat el
II. CUPRINS:
5. Care sunt insusirile fizice si morale ale personajului asa cum se desprind ele:
a. din prezentarea directa:
- de catre autor
- de catre alte personaje
- de catre personajul insusi (autocaracterizare)
b. din prezentarea indirecta:
- faptele personajului
- comportarea, gandurile si framantarile lui sufletesti
- relatia cu celelalte personaje
- aspectulfizic si vestimentar al personajului
- incadrarea intr-un anumit mediu
- punerea personajului in situatii limita
- nume si felul de a vorbi
III. INCHEIERE:
6. Care este atitudinea scriitorului fata de personaj
7. Ce categorie tipologica mai larga reprezinta personajul
8. Ce modalitati (procedee) de caracterizare foloseste autorul
SCHEMĂ DE CARACTERIZARE (I)

I. INTRODUCERE
 Precizarea numelui personajului si a operei literare în care apare
Ex: Fragmentul dat, din opera literara „............”, de ZY, prezinta o secventa din biografia unui
personaj literar, XZ. Subiectul este simplu: faci rezumat. Personajul principal al fragmentului,
anuntat înca din titlu, este.....................În realizarea portretului se împletesc modalitatile de
caracterizare specifice genului epic: directe (prin datele furnizate de narator, de alte personaje
sau de personajul însusi) si indirecte (trasaturile reies di fapte, limbaj, comportament, mediul în
care traieste).
 Amintirea poreclei, daca aceasta exista
 Discutarea semnificatiei numelui în sugerarea unor trasaturi de caracter
 Numele este primul însemn al unui personaj si exprima de multe ori aspecte ale caracterului
sau
 Numele poate fi însotit de apelative precum domnul, mos, popa, sugerând vârsta, profesia
sau atitudinea celorlalti fata de personaj
 Uneori personajele au nume generice (ex: Prâslea, mamita), pentru ca reprezinta o întreaga
categorie sociala
 Prezentarea pozitiei sociale a personajului (vârsta, profesie, statut social)
 Stabilirea locului si a rolului în opera (personaj principal, secundar, episodic)
 Este personaj principal, deoarece întreaga actiune si celelalte personaje graviteaza în jurul
lui.
II. CUPRINS
 PORTRETUL FIZIC. Aceasta presupune sa se prezinte:
 Figura
 Mimica
 Talia
 Gesticulatia
 Vestimentatia
 Mijloacele de caracterizare folosite în realizarea portretului fizic:
Exemplu :
Portretul fizic este realizat prin mijloace directe, de catre narator sau de catre alte personaje. Naratorul
noteaza folosind epitete sau comparatii (ex....) câteva trasaturi fizice, sugerând frumusetea, distinctia,
urâtenia ca reflex al rautatii sufletesti, etc.
Mimica si gesticulatia personajului (exemple din text) dovedesc............
Vestimentatia se remarca prin saracie / distinctie / eleganta / bun gust / aratând pozitia sociala / starea
sociala / educatia / lipsa de educatie a personajului. Personajul X poarta .............(exemple din text)
 PORTRETUL MORAL. Aceasta presupune:
 Precizarea trasaturilor morale numite în text ( Naratorul îl înfatiseaza ca pe........................,
evidentiind demnitatea/ generozitatea/ istetimea/ etc. Celelalte personaje îl numesc „.................”,
aratând neîncrederea, încrederea, dezaprobarea, admiratia, etc fata de el.)
 Prezentarea faptelor personajului
 Surprinderea felului în care vorbeste
 Indicarea comportamentului în situatia data
 Evidenterea felului în care mediul în care traieste (locuinta, localitate, decor) reflecta personalitatea
eroului
 Compararea cu alte personaje pentru a releva prin asemanare sau opozitie anumite trasaturi de
caracter
Exemplu:
Prima ipostaza în care este surprins personajul este........................, în care se remarca
prin........................
Naratorul insista asupra ..............................
Atentia cititorului este atrasa de atitudinea impunatoare / demna / meditativa a........................
Trasaturile exterioare scot în evidenta câteva dintre trasaturile interioare
Cutare trasatura este pusa în evidenta prin epitetul / comparatia/ etc........
Firea calda / primitoare / mândra / sensibila a eroului reiese din.......
Dialogul dintre personaje este elocvent pentru .............
Una dintre trasaturile personajului este.............................., care reiese din......
Atitudinea admirativa / ironica a naratorului fata de personaj este marcata prin
epitetul..........................

III ÎNCHEIERE
 Concluzii asupra personajului
Exemplu:
Fragmentul dat m-a impresionat prin maiestri scriitorului de a contura, prin putine mijloace artistice,
unn portret care ramâne ca un exemplu de simplitate / modestie/ demnitate / curaj / întelepciune /
noblete sufleteasca / sensibilitate si poate constitui un model pentru fiecare dintre noi.
 SCHEMĂ DE CARACTERIZARE (II)
PLANUL COMPUNERII
I. INTRODUCERE
Locul personajului (principal / secundar /
episodic etc.)
II. CUPRINS
1. Rolul personajului în acţiune - f. scurt
rezumat al subiectului
2. Trăsături caracteristice :
 identificarea însuşirii şi numirea ei;
 argumentare (de unde reiese însuşirea:
citate comentate sau referire la întâmplări
semnificative);
 modalităţi de caracterizare :
- directă (făcută de autor, de alte personaje
sau de personajul însuşi); SAU
- indirectă ( din faptele lui, din vorbe, din
relaţiile cu alte personaje etc.);
3. Atitudinea autorului faţă de personaj
III. ÎNCHEIERE
Concluzii - rezumatul cuprinsului
- mesajul artistic
COMPUNEREA
Goe este personajul principal al schiţei “D-l
Goe...”, de I.L. Caragiale.
Goe pleacă împreună cu familia la Bucureşti, de 10
mai. Pe peron şi în tren, el face ...............
..........................................................................
....................................................................
Pentru a-l caracteriza pe Goe autorul foloseşte atât
caracterizarea directă, cât şi cea indirectă.
Caracterizarea directă este făcută direct de narator,
precum şi de alte personaje.
Din spusele directe ale naratorului aflăm că ..........
...........................................................................
Din ce spun alte personaje, reiese că Goe ..........
........................................................................
Modalităţile de caracterizare indirectă sunt în
special comportamentul şi vorbele personajului,
dar şi felul în care este îmbrăcat şi chiar numele
lui.
Astfel, din comportamentul lui, reiese că................
Felul în care vorbeşte indică faptul că Goe
....................................................................
El este îmbrăcat ...................................... ceea ce
sugerează că ..............................................
Autorul este evident ironic faţă de personajul
său.....................................................................
În concluzie, prin Goe, autorul vrea să contureze
un anumit tip ..........................................................
.....................................