Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Traditie si innoire
- Romanul romanesc intra in faza moderna prin cei trei mari romancieri ai perioade Liviu
Rebreanu , Hortensia Papada-Bengescu si Camil Petrescu .
-Romanul inlocuieste , ca dominanta epica, povestirea si nuvela , care inflorisera in
primele doua decenii ale secolului XX, cand literatura romana avea povestitori, dar nu
romancieri .
-Exista tendinta de obiectivare a romanului traditional, de esenta sociala, realizata in
diverse formule artistice, prin intermediul operelor lui Liviu Rebreanu ( ,, Ion" , ,,
Rascoala"),Mihail Sadoveanu (,, Baltagul ") ,Gib Mihaescu (,, Rusoaica") , G.Calinescu (
,, Enigma Otiliei ") , Cezar Petrescu ( ,,Intunecare") ,G.M.Zamfirescu (,,Maidanul cu
dragoste" ).
-Simetric, romancierul roman simte nevoia sincronizarii cu romanul european , innoitori
ai prozei secolului XX ( Marcel Proust , James Joyce,Virginia Woolf,Thomas Mann ,
Franz Kafka ) sunt cunoscuti , cititi, recenzati .
-Influenta bergsoniana se resimte la Camil Petrescu , Hortensia Papadat -Bengescu
,Anton Holban,asa cum s-a exercitat si asupra lui Proust sau a prozatoarelor britanice .
-Inclinatia spre parabola, spre experiment se manifesta si prin scrierile singulare ale lui
Mateiu Caragiale,Urmuz, Arghezi sau Max Blecher , dar si prin cartile prozatorului ,,total
" care e Sadoveanu .
1. Romanul de creatie
Cunoaste o mare diversitate de formule artistice:
a) Romanul fresca, in descendenta ,, Comediei umane" balzaciene , continua sa reflecte
viata sociala intr-un loc si timp dat , cu personaje capabile sa concureze starea civila. Un
asemenea proiesc vast se intrevede in intreaba opera a lui Cezar Petrescu , conceputa
drept ,, Cronica romaneasca a veacului XX " structurata in opt cicluri distincte, din care
se cuvin mentionate cateva: ,, Rodul pamantului" , ,, Razboi si pace " , ,, Capitala care
ucide" , ,, Targurile unde se moare " , ,, Fantasticul interior " , ,,Satyricon " etc. Prozatorul
roman scrie romane ale lumii rurale : ,, Ion " , ,, Rascoala " , dar si ale celei citadine : ,,
Enigma Otiliei " , ,,Maidanul cu dragoste " etc.
b) Romanul de familie sau romanul ciclic , ,,saga ", are o spectaculoasa revnire in
literatura europeana prin John Galsworthy (,,Forsyte Saga"), Roger Martin Du Gard (,,
Familia Thibault" ) sau Thomas Mann ( ,,Casa Buddenbrook ").Prozatorii romani fie pun
accentul intr-un asemenea roman pe atmosfera : ,, La Medeleni" de Ionel Teodoreanu , fie
deturneaza conventia romanesca si folosesc elementele sale drept cadru pentru
analiza : ,, Ciclul Hallipilor de Hortensia Papadat-Bengescu.Aparent epuizat, romanul
ciclic sau al unei familii renaste in perioada postbelica prin doua capodopere ( ,, Cronica
de familie " de Petre Dumitriu si ,,Morometii " de Marin Preda ) .
c) Bildungsroman , romanul formarii unei personalitati , cunoaste , dupa modelul
goethean ( ,,Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister " si ,, Anii de calatorie ai lui Wilhelm
Meister" ) si unul contemporan ( Jean Cristophe" de Romain Rolland .
,,Povestirile lui Adrian Zograffi " de Panait Istrati ilustreaza in literatura romana un
asemenea tip de proza.
d) Romanul de razboi , varianta a romanului fresca se impune dupa primul razboi
mondial prin cateva realizari remarcabile : ,, Pe frontul de vest nimic nou " de Erich
Maria Remarque , ,, Cruci de lemn " de Roland Dorgeles , ,,Focul " de Henri
Barbusse , ,, Furtuni de otel " de Ernst Junger etc. Reprezentativ pentru romanul
romanesc de razboi este la noi ,, Intunecare" de Cezar Petrecu . Dar elemente ale
romanului de razboi patrund si in romanul de analiza: ,, Padurea spanzuratilor" si ,,
Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi ".
e) Romanul istoric, dupa inflorirea pe care o cunoaste in romantismul european , cand
Walter Scott, Alexandre Dumas isi scriu capodoperele , repere in secolul XX cu o noua
incarcatura: naratiunile istorice devin parabole sau meditatii asuora istoriei si conditiei
conducatorului sau utopii propuse unei lumi aflate in criza.
Specia romanului istoriceste cultivata stralucit la noi de Mihail Sadoveanu , din a carui
opera trebuie mentionate nu numai capodoperele- ,, Zodia Cancerului sau Vremea Ducai
-Voda " si trilogia ,, Fratii Jderi"- si si alte cateva romane : ,, Nunta domnitei Ruxanda", ,,
Neamul Soimarestilor ", ,, Nicoara Potcoava".
f) Romanul politist intra mai greu in sfera de interes a marilor scriitori, desi literatura
anglosaxona isi descopera acum maestrii unei asemenea proze : Agatha
Christie,Raymond Chandler etc .
Victor Eftimiu foloseste formula artistica a romanului detectivistic.Ea apare intr-un singur
roman : ,, Amandoi " al lui Liviu Rebreanu , dar folosita ironic,distantat.
g) Romanul fantastic si mitic e adus in actualitatea romaneasca de Mircea Eliade prin ,,
Domnisoara Christina" cu elemente ce tin de fondul spiritualitatii romanesti .
2.Romanul de analiza
se afla sub influenta lu Bergson, filozof care a determinat o schimbare radicala in
gandirea europeana, cu implicatii profunde in sfera artei . Atat Proust, cat si autoarele
britanice aduc in roman dimensiunea interioara, meandrele constiintei . Prozatorii nu mai
pot ignora revolutia infaptuita de Freud in cercetarea psihicului. Introspectia, monologul
interior, fluxul constiintei sunt procedee prin care autorul ajunge la palierele abisale ale
sufletului eroilor, in subconstient si inconstient.
a) Romanele starilor sufletesti , cele care se bazeaza pe analiza unui sentiment, folosesc
de preferinta formula confesiunii si relatarea la persoana I.Naratorul este si protagonistul
experientelor relatate: ,, Adela " de G. Ibraileanu , ,, Ultima noapte de dragoste , intaia
noapte de razboi ", Camil Petrescu.
Liviu rebreanu pastreaza procedeele romanului traditional chiar si in cazul unui epos al
unei adanci prefaceri sufletesti: ,, Padurea spanzuratilor".
Hortensia Papadat- Bengescu utilizeaza personaje-reflector in ciclul Hallipilor pentru
descifrarea in trairea personajelora sentimentelor si a complexelor psihice fundamentale:
iubirea si vina materna, gelozia , dar si a modificarilor produse in constiinta de boala.
Modelul ramane capodopera lui Marcel Proust.
b) Romanele psihologiei abisale si obsesive urmaresc starile constiintei ,la limita
patologicului si a normalitatii . Reprezentativ e romanul lui Liviu Rebreanu , ,,
Ciuleandra " (cercetarea motivatiilor, a conjuncturilor si a cauzelor unui caz de
nebunie ) .Peste romanele lui Gib Mihaescu ( ,, Rusoaica" , ,, Donna Alba" ) sau ale lui
Victor Papillian (,, In credina celor sapte sfesnice", ,, Fara limita ") pluteste insa urma lui
Dostoievski.
3. Romanul problema
G.Ibraileanu face distinctie intre romanele de creatie si romanele de analiza pornind de la
modul de prezentare a personajului,fie orin comportamentul exterior, fie prin procesele
psihice . El intuieste si conturarea unui alt tip,al treilea ,pe care il numeste ,,ROMANUL
PROBLEMA", deoarece implica si meditatia filozofica in substratul sau,si il exemplifica
cu scrierile lui Andre Gide.
Un asemenea tip de roman foloseste deopotriva creatia si analiza si are ceva in plus. El
foloseste formula ,,autenticitatii" si a ,, experientei", care multiplica procedeele : jurnal
,proces verbal,scrisori, insemnari,dosar de existenta ,si totodata relativizeaza si punctele
de vedere pluralitatii naratorilor.
Scriu asemenea romane Camil Petrescu (,,Patul lui Procust"), dar si tinerii scriitori di anii
`30: Mircea Eliade (,,Maitreyi", ,, Nunta in cer" ) , Anton Holban (,,Ioana ", ,, O moarte
care nu dovedeste nimic", ,, Jocurile Daniei ") si Mihail Sebastian (,, De doua mii de
ani") .
Modelele sunt acum altele : Andre Gide , James Joyce , Giovanni Papinni.
1. Doricul
,,E vorba in linii mari , de romanul din a doua parte a secolului XVIII si din secolul XIX )
care la noi atinge apogeul abia in deceniul al treilea al secolului XX. El zugraveste o
lume omogena si rationala
, in care ( valorile obstei se dovedesc in stare sa le integreze pe cele individuale ) morala
tuturor triumfa de obicei asupra moralei unuia singur ( sau , mai bine , morala individului
este una si aceeasi cu morala colectivitatii ) ; personajul e un caracter, adica o unitate
relativ stabila, indiferent de actiunea in care se afla prins,care-l confirma sau il infirma ,
fara a-l modifica fundamentala. In aceste conditii putem intelege lesne forma ,, auctoriala
" a romanului acesta : un autor omniscient si omnipotent este asemeni unei instante
supraindividuale, necontestate si autoritare:obiectivitatea aceasta aparenta ascunde insa o
reprimare a multiplului individual ce va si resimtita ,ulterior de artist,la fel de dureros
precum resimte insul uman repsimarea de catre colectivitate.
Deocamdata, insa, romanul raspunde idealurilor unei epoci increzatoare si este creator de
mitologie. E inca o specie tanara,virila, lipsita de rafinament.
Prefera pshihologia faptei ,analizei, epicul , desi dorinta lui suprema e de a crea iluzia
vietii complete. Lumea lui e coerenta ,vocatia ,autoritara.Autorul isi ia in stapanire
personajele ( le tine strans ca Mana lui Dumnezeu ,imaginata de Rodin ,bucata de
materie) , e un demiurg capabil doar de sacrificiul de a nu se dezvalui nemijlocit in
creatie;in care e prezent, totusi de la primul la ultimul rand,prin cunoasterea desavarsita a
destinelor, sufletelor si solutiile intrigii .
Cand incepe romanul ,stie deja cum se va sfarsi . [...] Roamnul traditional - in care El este
intotdeauna EU , cel care nareaza este cel care scrie, asaza iluzia vietii mai presus de
aceea a artei .
Autorul , fiind Dumnezeu , opera lui este o carte a Facerii .
Doricul romanului apartine unei carste biblice de inceput si unui creator la fel de
impasibil ca si Creatorul ."
2. Ionicul
romanului inseamna psihologism si analiza: iar reflectia incep sa traga viata de maneca.
S-a observat ca reflectia in romanul clasic e numai de natura morala : o distanta etica
intre autor si personajele sale, intre divinitatea invulnerabila si creaturile ei supuse
greselii. In noul roman reflectia e de natura artistica si e globala, caci noul roman a
pierdut speranta in iluzie si a inceput sa creada in autencitate .Cuvantul magic ce apare la
Camil Petrescu , la Holban , la Sebastian , la Eliade .Analiza si confesiunea au alungat
creatia. Din epos obiectiv, romanul uneori devine jurnal. [...]Autorul a fost detronat si a
cedat personajelor prerogativele puterii, locul i l-a luat naratorul. [...] Morala comuna a
fost substituita de o morala individuala : personajul isi regaseste orgoliul , ce fusese
candva apanajul autorului .Concretul psihilogic tinde sa lichideze caracterul , iar
istoricitatea exterioara se va traduce printr-o temporalitate romanesca vie si
contradictorie.Socialitatea lasa locul intimitatii.Problemele noului erou nu mai sunt
acelea ale lui Ion ,Dinu Paturica; caci el urmareste mai putin sa se integreze in lume decat
sa-si integreze lumea siesi, afirmand-o ca pe a sa proprie. Se afla << la recherchedu
temps perdu >> i deopotriva in cautarea unei identitati . Experientele lui - erotice sau
spirituale - se opun lumii. E un singuratic, un izolat, un frustrat ce izbandeste prin
vanitatea eului . [...] Unei forme inchise a fictiunii epice i se transfera o forma deschisa a
marturisirii . Iluzia s-a inversat : nu mai tine de crearea unui univers coerent, autonom, ci
de sugerarea incoerentei unei intimitati . [...] Temporalitatea s-a subiectivizat, e traita in
loc sa fie un simplu cadru . O forma multipla, libera, contradictori a uzurpat forma unica
a dominatiei si opresiunii ."
3. Corinticul
Totusi ,ciclul nu se incheia aici , simetric, dupa epoca primara si energecica a doricului
romanesc si dupa epoca interiorizata si feminina a ionicului, trebuie sa urmeze corinticul.
[...]Cativa romancieri incearca a gasi solutii morale si estetice crizei prin care trece
lumea. Apaati de sentimentul tragicului istoric, constient de marginirea individualismului
burghez si de pericolul invaziei unor forte sociale uriase ,care ar putea reinstaura in lume
un nou << ev mediu >>, ei ne apar cu totii sfasiati intre contrarii.Respecta spiritul culturii
inauntrul caruia s-a format si incearca sa creeze altul .Sunt niste reformatori
nostalgici.Putem spune ca ei se impart intre utopia unui umanism regasit si cruzimea
lipsei de speranta. Apartin intaii categorii Th. Mann , Hesse, Camus, si pe cea de-a doua o
ilustreaza Kafka, Musil , Canetti. A doua este, fireste mai radicala.
Corinticul reflecta o noua forma de dominatia ce semana cu represiunea. Personajele par
simple marionete, trase de sfori de un autor a carui vocatie suverana o constituie jocul.
Eposul naturalist era serios, eposul corintic e, in acest sens, ironic. Un Dumnezeu jucaus
reface lumea.
Romanul de acest tip este unul al ingenuitatii pierdute. Nu mai este vorba de sublimul
creatiei dintai , ci de un surogat de creatie, de dupa potop. Romanul de vine un fel de
Arca a lui Noe incarcata de biete fapturi ce s-au salvat de la inec : o lume de
supravietuitoare . Ironia e uneori tragica, impanzind romanul de toate formele grotescului
, burlescului si caricaturii . Sursele literare cele mai importante ale corinticului trebuie
cautate , de altfel , in << romanul >> alegoric si satiric al lui Rabelais si Swift ."