Traditii si obiceiuri de

Craciun

TRANSILVANIA
 În Transilvania, s-au păstrat foarte multe obiceiuri străvechi.
Gospodinele încep să facă pregătirile pentru sărbători încă din postul
Crăciunului, iar bărbații se asigură că până la Crăciun au terminat lucrările
agricole. În unele sate, se organizează sezători, unde femeile tes haine de
sărbătoare și alte obiecte decorative cu motive traditionale.
În Ardeal, sărbătorile de Crăciun încep de la Sf. Nicolae (6 decembrie),
când fetele se aduna în grup, încă din seara de 5 decembrie, şi frământa
plăcintele care z vor fi unse cu ou, pentru a doua zi. Doar la 9 fix seara, năvălesc
flăcăii şi se încinge petrecerea, cu glume şi lapte parfumat. Tot în Transilvania
se obişnuieşte ca în noaptea de Crăciun, la un semn al diacului, mirenii să
arunce cu boabe de porumb strigând: „Rod în cucuruzi!”.
În seara de 23 spre 24 decembrie, până după miezul nopţii şi în unele
locuri până la ziua, cete de copii merg din casă în casă cu colinda: Moș-
Ajunul, Bună-dimineaţa, Colindisul sau Bună-dimineaţa la Moş-Ajun. În
unele părţi din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piterei sau
pizerei. După credinţă populară, ei sunt purtători de noroc şi fericire.
Colindele copiilor sunt scurte şi au menirea de a ura belşug gazdelor care îi
aşteaptă cu mesele întinse şi de a le vesti sărbătoarea Naşterii Mântuitorului.
 Acest praznic minunat, noi cu drag

Colinde si colindete l-am asteptat

S-auzim ingeri cantand, pe magi cu
stele calatorind
In Transilvania, se foloseau si se mai folosesc inca, doua categorii de texte Ingerii-aduc veste buna, sa fim toti
folclorice: cu voie buna
Precum e si gazda nost’, tot mai
 colindele cantate numai in grup si
mandru si mai frumos,
 multamitele sau urarile, rostite dupa terminarea colindelor. Sa gatara de-aseara, de-
alaltaseara
Cu mese-ntinse, cu faclii aprinsesi
cu scaune pe langa danse
I. Cea mai cunoscuta dintre urari este starostea colacului. Dupa ce Iar de noi pe-acolo nepatrunse
flacaii au fost poftiti in casa si cinstiti cu vin sau palinca, un Nu va uitati voi, mai feciori, la
z mai priceput, de regula cel drag fetei, spune povestea
colindator colacul acesta ca e mic si nu e
painii. Dupa rostirea acestei povesti, flacaul face o taietura in partea mare
Ca paiele si turmele sunt afara
de jos a colacului, semn ca acest colac nu mai poate fi prezentat si Ca paiele si turmele de-ar fi aici
altuiia. Pa noi toti ne-ar inveli
C-o luat gazda nost un topor
. Si-o scobit la poieti inchizatori
Si-o scos opt junci, la coarne lungi
La picioare potcoviti, sin-ntre
coarne auriti
In jug i-o injunghiat si-n campul
Ierusalimului o plecat (…)
II. Pe Valea Şieului, în preajma Crăciunului, unul dintre cele mai
comune cuvinte este „Bere”. Acesta defineşte grupul de colindători
format exclusiv din flăcăi. Potrivit etnologilor, organizarea din
„bere” seamănă cu cea militară. În Ajunul de Crăciun, înainte de a
porni la colindat, grupul se organizează, alegându-se doi vătafi, doi
colceri şi opt căprari mari. Flăcăii din bere sunt chemaţi cu ajutorul
buciumului, un instrument arhaic de suflat, construit dintr-un corn de
bou lung şi încolăcit, prevăzut la cap cu o ţeavă de lemn de soc.
Primul care este colindat este primarul localităţii, acesta fiind
„obligat” să primească toate grupurile de colindători. Următoarele
colindatez sunt gazdele înstărite şi mai apoi fetele de măritat.
Colindul este şi el unul original, care se deosebeşte de clasicele
cântece cu temă religioasă. Colindul fecioresc de bere ia forma unui
dialog pe două voci.
De la apelul cu buciumul, la colindătorii deghizaţi Pe Valea Ilvelor,
gospodarii sunt colindaţi de capre. Tinerii se numesc „Belciugari” şi
respectă cu sfinţenie indicaţiile „păstorului” lor care este şi cel care
face urările gazdelor.
Caprele sunt însoţite de urşi şi ursari, care, la rândul lor urează în
versuri toate cele bune celor care i-au primit. De obicei, venirea
caprelor şi urşilor este „anunţată” de un grup de fete.
III.
Un obicei mai puţin cunoscut este „Mersul cu
Irozii”, despre care se spune că este vechi de 2000 de
ani. Se formează grupuri de câte 7 tineri, fiecare
reprezentând un personaj: Irod este îmbrăcat într-un
costum roşu cu o coroană pe cap, preotul cu patrafir şi
cruce, ciobanul cu bundă de oaie, iar craii au costume de
diferite culori şi sunt înarmaţi cu săbii. Practic mini-
sceneta care este jucată în casa fiecărei gazde redă
z
momentul în care cei trei Crai de la Răsărit ajung în
Bethleem pentru a-l cinsti pe pruncul Iisus. Sceneta are
şi un moment de luptă, în care Irod şi cei trei Crai se
duelează cu săbiile
IV. Viflaimul este întâlnit în satele transilvănene -tinerii
merg la colindat cu o constructie din lemn sub formă de
biserică, în interiorul căreia se află lumânări si figurine
ce recreează scena Nasterii Domnului.

V. În Mărisel, în apropiere de Cluj-Napoca, se poate

admira obiceiul „Junii Măriselului”. După slujbă, 10
tineri din sat ies în fata bisericii, pentru a colinda. În
timpul colindei, flăcăii invită fetele nemăritate la dans.
z
VI. In satele din zona Târnave, încă se mai păstrează
„Butea feciorilor”. Flăcăii se strâng în cete, pentru a
aduna, încă din zilele de post, vin pentru petrecerea din
săptămâna de după Crăciun. Ceata de colindători este
organizată minutios, iar fiecare membru are un rol:
ghirău, ajutor de ghirău, jude, pârgău mare, pârgău mic.
În aceeași zonă, se cântă un colind cu rădăcini de peste
2000 de ani, intitulat „Împăratul Romei”. Colindul spune
povestea Nașterii lui Iisus si descrie venirea magilor cu
aur, smirnă și tămâie.
VII. Satul Limba, din județul Alba, este faimos
pentru un alt obicei străvechi, „Pităratul”. Acesta
vine de la denumirea colacului primit de copii în
timpul colindei, pitărău, fiind pregătit din aluatul
rămas de la pâine sau de la cozonaci.
VIII. Un alt obicei întâlnit în Transilvania, de
această dată în comuna Ilva Mare, este colindul
“Belciugarilor”. În Ajunul Crăciunului, un grup de
tineri costumați în soldat, capră, urs, preot, jandarm,
doctor, mire și mireasă, interpretează, în fiecare
casă, o mică scenetă. Se spune că gospodăriile în
z care intră aceștia va fi plină de belșug în noul an.
IX. Chematul fetelor la juni. Este un obicei
anual, care are loc în ziua de Crăciun, pe data de
25 decembrie. În această parte a ţării, tradiţiile şi
obiceiurile sunt păstrate cu sfinţenie, din tată în
fiu. La această sărbătoare sătească, junii sunt
îmbrăcaţi în costume populare. Ei merg la casele
fetelor de măritat şi le cheamă la petrecere.
Părinţii fetelor îi servesc apoi pe juni cu vin şi
plăcinţele. Petrecerea are loc apoi seara, la gazda
junilor.
 La colindat:
X. Boriţa. Este o datină de Crăciun specifică maghiarilor ceangăi din Si mai buna sara
Transilvania. Boriţa este o mască purtată de un fecior din grupul de Jupine gazda.
Multe sari
colindători, care dansează şi cântă melodii menite să alunge spiritele
Casara de astazi
rele. Dansul este realizat numai de către băieţi, semnificând totodată şi Sa le ajungeti
ciclicitatea vieţii. Cu pace si sanatate.
Sfintele sarbatori
Sa le petrececi sanatosi
SfintulAnul nou
Sa va fie de folos!

z La zorit:
Buna dimineata
Jupine gazda.
Dimineti multe
Ca cea de astazi
Sa le ajungeti
Cu pace si cu sanatate.
Sfintele sarbatori
Sa le petreceti sanatosi.
Sfintul Anul nou
Sa va fie de folos!
 Tradiții gastronomice

Bucătăria ardelenească este una plină de savoare, fiind o

bucătărie în care mâncărurile s-au îmbogățit unele de la
altele prin intermediul culturilor existente pe acest teritoriu,
reușind însă să-și păstreze originalitatea. În bucătăria
ardelenească întâlnim multe preparate ce contin boia,
z
cartofi, smântână, tarhon. De asemenea, bucătăria din
Transilvania este renumită pentru rântasul obținut din
ceapă înăbușita și făină rumenită, sosurile și garniturile
preparate din ardei iute, gălustele din făină și ouă și salatele
îndulcite cu zahăr.
 Specificul ardelenesc

Pâinea cu cartofi este nelipsită de sărbători. Aceasta este o pâine dulceagă,

cu un gust bogat și foarte sătioasă. Pâinea cu cartofi este considerată o
bogătie a traditiei românești din Ardeal.
Ciorba de tarhon este o altă rețetă ardelenească cu un gust de neînlocuit.
Pentru prepararea acestei ciorbe sunt necesare ciolanul afumat, legumele, un
gălbenuș, smântână și tarhon în oțet.
Ca fel principal,
z ardelenii vor avea pe masă sarmale sau varză a la Cluj.
Într-adevăr sarmalele se fac peste tot în tară, dar cele din această zona sunt
cele mai gustoase și cele mai mari pe care cineva le poate gusta. Varza a la
Cluj este un preparat realizat din sarmale în pături. Pentru pregătirea
acesteia este nevoie de varză, carne tocată de porc, orez, ceapă, șuncă,
semințe de mărar sau cimbru și smântână grasă. Este un preparat mult mai
concentrat și parfumat decât sarmalele.
Când vine vorba de dulciuri, părerile sunt împărțite. Pe masa
transilvănenilor vom găsi cozonac, gomboti cu prune, tartă dulce,
prăjitură cu rubarba, prăjitură cu mere sau mălai dulce cu iaurt.
Băutura specifică acestei zone este pălinca. Tare și aromată, este o mândrie
Specificul unguresc
Bucătăria ungurească este plină de culoare și de varietate și a avut o
influentă majoră asupra preparatelor românești. În zilele de sărbătoare, în
această bucătărie vom regăsi preparate precum: supa de ardei umpluti
(preparat care are loc de cinste și în bucătăriile transilvănene și care
trebuie servită neapărat cu smântână), gulașul făcut fie cu pui, carne de
vită sau porc. Bucătăria ungurească se bucură de o mare varietate de
prăjituri, cele mai cunoscute fiind: cozonacul unguresc (baigli) cu mac SUPA DE ARDEI UMPLUTI
sau cu nucă, brioșele cu ciocolată, scoroge (gogoși unguresti) sau tortul
Doboș. Băuturile maghiare : de la cele distilate din fructe, la vinuri; de la
lichioruri la biteruri (alcool fermentat din plante aromatice de traditie în
Ungaria, carez se bea rece, proaspăt scos de la congelator).

Specificul săsesc BAIGLI

Pentru că sasii au conviețuit timp de secole alături de români, în special în
zona Sibiului au avut mare influentă asupra diversificării retetelor
culinare. Câteva dintre mâncărurile traditionale săsesti, nelipsite în zilele
de sărbătoare: Ciorbă de păpăradă, este o ciorbă pregătită cu omletă,
făcută din ou, făină și gris, acrită cu zer. Ca fel principal conopida la
cuptor, iar desertul poate fi constituit din budincă de clătite, pâine sau
nuci și covrigi săsesti.
CIORBA DE PAPARADA