Sunteți pe pagina 1din 12

INFORMAȚII GENERALE:

Crăciunul sau Nașterea Domnului (nașterea lui Iisus Hristos) este o


sărbătoare creștină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian)
sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an.
La anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul e de
asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungește în ziua
următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun.
Până către sfârșitul secolului al IV-lea, nașterea lui Hristos se
sărbătorea odată cu Boboteaza la 6 ianuarie, când se obișnuia să se
facă anunțarea sărbătorilor de peste an (Paști etc.).
„Data nașterii lui Hristos nu se cunoaște. Evangheliile nu indică
nici ziua, nici luna ... Potrivit ipotezei lui H. Usener . . ., care este
acceptată în prezent de cei mai mulți erudiți, data nașterii lui Hristos a
fost fixată la solstițiul de iarnă (25 decembrie în calendarul iulian, 6
ianuarie în cel egiptean), pentru că în această zi, în care soarele își
începe drumul înapoi spre cerul nordic, închinătorii păgâni ai lui
Mithra celebrau dies natalis Solis Invicti (ziua nașterii soarelui
invincibil). La 25 decembrie 274, Aurelian a proclamat zeul-soare
drept principalul zeu protector al imperiului și i-a dedicat un templu în
Campus Martius. Crăciunul a luat ființă într-un timp când cultul
soarelui era deosebit de înfloritor la Roma“. New Catholic
Encyclopedia (1967), vol. III, p. 656.
MOȘ CRĂCIUN:
Tradiţia legată de Moş Crăciun, care împarte daruri copiilor cuminţi în noaptea
de 24 spre 25 decembrie, a apărut în secolul al IX-lea. Imaginea lui este cea a
unui bătrân îmbrăcat într-un costum roşu cu blăniţă albă pe margini, cizme negre
şi o căciulă roşie, având o barbă mare şi albă ca zăpada.

Sfântul Nicolae din Myra (Demre) reprezintă sursa primară de


inspirație pentru Moș Crăciun. El a trăit în secolul al IV-lea și a fost
un episcop creștin al provinciei Licia din Anatolia bizantină, fiind
renumit pentru faptul că împărțea cadouri oamenilor săraci.

Obiceiul de a redacta o scrisoare către Moș Crăciun este o tradiție de


Crăciun. Scrisorile de obicei conțin o listă de jucării pe care le doresc
copiii și confirmarea faptului că au fost buni. Satul lui Moș
Crăciun din Finlanda a fost înființat în 1985 și din acel an au fost
primite peste 12,5 milioane de scrisori din peste 197 de
țări. Din România au fost trimise peste 33 000 de redactări spre
această destinație.

COLINDATUL:
Una dintre cele mai îndrăgite tradiții de Crăciun este mersul cu
colindul. În prima zi de Crăciun, colindătorii merg din casă în casă cu
steaua în mână și le vestesc oamenilor nașterea lui Iisus prin cântece
și poezii. Se spune că acela care nu le deschide poarta colindătorilor
va avea parte de un an neroditor și de ghinioane în casă, cauzate de
zgârcenia de care a dat dovadă.
„În Dobrogea sunt identificate colinde specifice precum: „Raza soarelui”,
„Portocala”, „Chitimiti” și colindătorii, copiii primeau pentru aceste
colinde recompense nu materiale, ci colaci, fructe, nuci și era o bucurie și
totodată o mândrie să primești acești colindători”

„Colindătorii adulți, tineri care mergeau din casă în casă, începând cu casa
preotului din satul respectiv, apoi pe ulițe împărțindu-și satul astfel încât
nici o gospodărie țărănească să nu rămână necolindată. Colindele pentru
Crăciun au texte biblice. Sunt de regulă: Deschide ușa creștine, Am venit
să colindăm”

Versuri „Galbenă gutuie”


Galbenă gutuie...
Dulce-amăruie...
Lampă la fereastră
Toată viața noastră!
Lampă la fereastră
Toată iarna noastră!
 

Dulce, galbenă lumină


Cum și eu bălai eram.
Mi-a pus mama o gutuie
Ce se coace-ncet la geam...
Aș mușca-o, dar mă doare,
Mă cuprinde-un fel de jind...
Și acum când trece anul
Parc-o simt îmbătrânind.

Galbenă gutuie...
Dulce-amăruie...
Lampă la fereastră
Toată viața noastră!
Lampă la fereastră
Toată iarna noastră!

Mama mea n-avea nici globuri,


Nici beteală și nici stea...
Sărbătorile de iarnă
Cu gutui le-mpodobea...
Mi-a pus mama o gutuie
La fereastra dinspre drum...
Și o văd cum luminează,
N-am puterea s-o consum.

Galbenă gutuie...
Dulce-amăruie...
Lampă la fereastră
Toată viața noastră!
Lampă la fereastră
Toată iarna noastră! (bis)

DECORAȚIUNI:
Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun îsi trage originile de la
popoarele germanice. Tradiția s-a răspândit în restul Europei și apoi
în toata lumea după Primul război mondial. Între podoabele
bradului bomboanele de pom, globurile și ghirlandele au devenit
clasice.
Pe lângă bradul împodobit de sărbătoare, vâscul e prezent în orice casă
în perioada Crăciunului şi a Anului Nou. În ajunul Crăciunului, oamenii
îşi împodobesc casele cu vâsc ca simbol al bucuriei şi pentru pacea
sufletească. Sărutul sub vâsc este asociat pentru prima oară cu
festivităţile organizate de greci cu ocazia Saturnaliilor, iar, mai târziu, cu
tradiţiile legate de căsătorie. De Crăciun, fiecare fată care stătea sub
coroniţa de vâsc nu putea refuza sărutul. Acesta putea însemna iubire,
prietenie sau noroc.  Vâscul este considerat un simbol al dragostei şi
protector al familiei.

PREPARATE TRADIȚIONALE:

Timp de 40 de zile înainte de sărbători, creștinii respectă Postul


Crăciunului, care se încheie în ziua de Crăciun după liturghie.
Tăierea porcului în ziua de Ignat (la 20 decembrie) este un moment
important ce anticipează Crăciunul. Pregătirea mâncărurilor capătă
dimensiunile unui ritual străvechi: cârnații, chișca,
toba, răciturile, sarmalele, caltaboșul și nelipsitul cozonac vor trona
pe masa de Crăciun.
Toate aceste preparate prezintă diversificări în funcție de zona
etnografică și sunt însoțite de băuturi specifice fiecărei zone: țuică,
palincă, diverse vinuri.

Aperitivele cele mai populare de Crăciun sunt răciturile sau piftia,


făcute din picioare de porc, urechi şi cap, acoperite în aspic şi servite
cu lămâie sau boia. Cârnaţii de porc, fie la grătar sau prăjiţi, sunt
întotdeauna mândria familiei și sunt de obicei serviţi cu diferite tipuri
de murături. Alte specialități tradiționale din carne de porc sunt toba și
caltaboșul.
Salata de boeuf este un alt fel de mâncare foarte apreciată la masa de
Crăciun. Salata este făcută din legume fierte, precum morcovi, ţelină,
cartofi, mazăre și castraveți murați, toate tocate și acoperite cu un strat
subțire de maioneză şi decorate cu măsline.
TRADIȚII ȘI OBICEIURI ÎN DIFERITE REGIUNI DIN ROMÂNIA:
Maramureșul este zona unde s-au păstrat foarte bine obiceiurile primite drept
moștenire. O tradiție întâlnită doar aici este „jocul moșilor”. „Moșii” sunt, de
regulă, tineri care poartă măști din păr de capră sau oaie și „biciuiesc” pe cei care
le ies în cale. Acest obicei are loc după încheierea colindei. Tot de Crăciun, copiii
merg cu „steaua” și, deși în alte zone reprezintă un obicei de Anul Nou, în satele
maramureșene, este jucată și capra. 

Asemănător tradiției din Maramureș, și în Crișana există obiceiul Viflaimului sau al


Irozilor. De această dată, tinerii poartă măști inspirate de animale și pun în scenă,
în noaptea de Crăciun, Nașterea Domnului. O altă diferență este că sceneta se
realizează în casele oamenilor, iar „actorii” sunt copii, piesa de teatru fiind mai
mult o cântare.

Viflaimul sau Irozii este popular și în Banat. Aici, sceneta este interpretată tot de
tineri, iar povestea începe din momentul în care Irod poruncește uciderea
pruncilor. 

Un alt obicei din Banat este „Colindul Dubașilor”. Un grup de tineri colindă casele
cu tinere nemăritate și aleg cântece în funcție de meseria capului familiei. Grupul
de colindători este condus de un vătaf, care primește darurile de la gazde și le
oferă, apoi, tinerilor.
În Oltenia, familiile se strâng în jurul focului, peste care dau cu o nuia, pentru ca
spiritele rele să părăsească acel cămin, iar cele bune să aducă sănătate și recolte
bogate. Despre același obicei se crede că va aduce mai mult lapte vacilor, că oile
vor avea mai multă lână și că boii sau caii vor fi folosiți mai bine la câmp. 

Un alt obicei, în satele din Argeș, constă în aruncarea unui braț de paie în foc.
Bărbații fac acest gest, în timp ce spun următoarele cuvinte aducătoare de
bogăție: „Atâtea paie, atâția miei, atâția purcei, atâția boi, atâtea oi, atâtea vaci,
atâția turmaci (viței)”.
CRĂCIUN FERICIT! MERRY CHRISTMAS!

WESOŁYCH ŚWIĄT! GOD JUL!

메리 크리스마스! MUTLU NOELLER!

JOYEUX NOËL! FRÖHLICHE WEIHNACHTEN!

СРЕЌЕН БОЖИЌ! BUON NATALE!

NOLLAIG SHONA! С РОЖДЕСТВОМ!

FELIZ NATAL! FELIZ NAVIDA!

S-ar putea să vă placă și