Anotimpul iarna

Anotimpul iarna începe, calendaristic, la 1 decembrie, iar astronomic la 22

decembrie, când este cea mai lungă noapte a anului. Se întinde pe parcursul a trei luni:
decembrie, ianuarie, februarie. Lunile decembrie şi ianuarie au câte 31 de zile, iar luna
februarie are 28 de zile. O dată la 4 ani, luna februarie are 29 de zile. Acel an se
numeşte an bisect.
Natura se modifică în funcţie de zona în care este situată ţara pe planeta Pământ.
Astfel, unele ţări vor avea temperature scăzute, iar altele crescute. Ţara noastră, în
anotimpul iarna, cunoaşte o răcire a aerului, ceea ce duce la transformarea
precipitaţiilor în lapoviţă şi ninsoare.
Copiii se bucură de venirea iernii că aceasta aduce multe bucurii.
 Fenomene ale naturii

Iarna aduce temperaturi scăzute sub 0 grade Celsius, ceea ce face ca apa să îngheţe şi
să se transforme în zăpadă.
Cea mai joasă dintre temperaturile înregistrate de-a lungul timpului, în ţara noastră este
cea de – 38,5 grade Celsius, înregistrată în 25 ianuarie 1942 la Bod lângă Braşov.
Zăpada ne scoate afară din casă la săniuţă, la ski, la bătaie cu bulgări, la drumeţii pe
munte şi la tot felul de jocuri. Gerul omoară microbii din aer şi ne ajută să fim mai sănătoşi.
 Evenimentele iernii
Iarna este un anotimp plin de evenimente. Multe ţări au ziua naţională în acest
anotimp:
 România sărbătoreşte Ziua naţională la 1 decembrie, comemorând Unirea
Transilvaniei cu ţara mamă la 1 decembrie 1918.
 Japonia sărbătorește Ziua națională la 23 decembrie, dată la care se marchează
ziua de naștere a Împăratului Akihito (născut în 1933).
 Ziua Națională a Republicii India este sărbătorită la 26 ianuarie când se
marchează adoptarea Constituției (1950) și independenţa faţă de Marea Britanie.
Festivalul internaţional al sculpturilor de gheaţă şi zăpadă din oraşul
Harbin,China, a ajuns la a 33-a ediţie. Sculpturile, aduse din lumea întreagă, sunt
expuse timp de mai multe săptămâni şi atrag zeci de mii de turişti.Organizatorii propun
vizitatorilor o gamă diversă de activităţi recreative, înot, patinaj şi curse cu săniuţa, la
temperaturi de minus 35 de grade Celsius.
Dacă am întreba copiii care este cel mai important eveniment al iernii, ţi-ar
răspunde că este Crăciunul. Iar adulţilor nu le-ar displăcea noaptea dintre ani,
Revelionul.
 Crăciunul în România

Pe 25 decembrie este sărbătoareea Naşterii Domnului Iisus Hristos, în toate

ţările creştine. Fiecare ţară are tradiţii proprii legate de această zi, dar şi tradiţii
împrumutate odată cu migraţia oamenilor dontr-o zonă în alta a lumii.
Tradiția din România cere ca cei mici să meargă din casă în casă, cântând
cântece de stea și recitând poezii sau legende, pe toată perioada Crăciunului. Liderul
cară cu el o stea din lemn, acoperită cu staniol și decorată cu clopoței și panglici
colorate. O imagine a Sfintei Familii este lipită în centrul stelei și întreaga creație este
atașată de o coadă de mătură sau de un băț puternic.
În Maramureş, cei care colindă sunt oameni în toată firea. Obiceiul este să
treacă pe la fiecare casă iar apoi, cu tot cu gazdele care i-au omenit, să continue
colindatul. Postul Crăciunului ia sfârșit și fiecare se poate bucura de mâncărurile
rituale: preparatele din porc, sarmalele, colacii și cozonacii, prăjiturile și vinul. Cele
trei zile de sărbătoare ale Crăciunului aduc liniște și pace în case.
 Crăciunul în Germania

Germania a oferit lumii obiceiul de a

împodobi bradul de Crăciun, care iniţial era
decorat cu panglici colorate, lumânări şi diferite
dulciuri. Nemţii practică obiceiul de a împleti din
crengi de brad o cunună cu 4 lumânări care se aprind,
succesiv, în cele patru duminici dinaintea sfintei nopţi care semnifică Naşterea
Mântuitorului. Lumânările din coroana de Advent, aşa cum este ea denumită, pot fi
înlocuite cu 24 de săculeţi cu dulciuri, care sunt consumate în familie.
 Sărbători în Spania
Iesle confecţionate din lemn şi alte figurine ce întruchipează diferite personaje
specifice sărbătoririi Naşterii lui Isus, îmbodobesc casele spaniolilor, care încep
festivităţile de Crăciun de ziua Imaculatei Concepţii, respectiv în 8 decembrie. Darurile
de Crăciun sunt oferite de către magi copiilor, pe data de 8 ianuarie. Seara de Crăciun
este sărbătorită împreună cu familia, acasă, la o masă îmbelşugată cu friptură de pui,
curcan sau miel.
Pe 31 decembrie, cu ocazia ajunului Anului Nou ( "Noaptea veche"), spaniolii
obişnuiesc să mănânce carne de porc , întrucât acest animal este considerat un simbol
al norocului în următorul an. În timp ce se aşteaptă ca ceasul să bată ora 12 noaptea, se
împart câte 12 boabe de struguri fiecărei persoane prezente, urmând ca ele să fie
mâncate pe rând , la miezul nopţii , pe măsură ce ornicul bate fiecare dintre cele 12 ore.
Potrivit credinţei spaniole, fiecare boabă de strugure are darul de a îndulci fiecare
dintre cele 12 luni ale anului următor.

Crăciunul la englezi
Englezii sărbătoresc consecvent Crăciunul abia din 1660, după ce fusese interzis
de nenumărate ori de către autorităţi, datorită amestecului de obiceiuri creştine şi
păgâne deopotrivă practicate până la acea dată. Ard un rug confecţionat din crengi de
frasin, care simbolizează lunile anului ce tocmai se încheie.
Copiii din Anglia atârnă ciorapi de șemineu în așteptarea cadourilor pe care nu le
primesc în data de 24 decembrie, ci în 25, în urma unor scrisori trimise lui Father
Christmas.
 Tradiții de Crăciun din S.U.A.

Înainte de Crăciun, copiii îl așteaptă pe

Santa Claus, la fel ca și în țările europene.
Fiecare membru al familiei primește
obligatoriu câte un băț din zahăr, însă datoria
Moșului nu se termină aici. Tot el răspunde și de cadourile de Crăciun, pe care
le lasă sub brad, conform scrisorilor pe care le-a primit de la copii, în funcție
de cât de cuminți au fost pe parcursul anului.

Crăciunul cu Befana

În Italia, magia sărbătorilor de iarnă începe cu 8 zile înainte de Crăciun, de ziua

Sf. Lucia, simbol al luminii. Aici, Crăciunul se numeşte ”Novena”.
Copiii merg din casă în casă să recite poezii și să cânte, însă darurile le primesc
de-abia pe 6 ianuarie. Conform tradiției, cadourile sunt aduse de o vrăjitoare urâtă, dar
bună la suflet, numită Befana. Ea aduce darurile pe coșul casei sau pe geam, zburând
călare pe o mătură.
 În multe biserici sunt expuse iesle cu pruncul Iisus și magi în mărime naturală.
Un punct de atracție îl constituie Irozii — un teatru popular cu scene, care reprezintă
Naşterea Pruncului Sfânt.

Tradiţii de Crăciun în Ţările Nordice

În Suedia, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este
pregătită în acest scop — șuncă, pește și fasole — aceasta este și prilejul cu care rudele
își fac daruri. Mulți suedezi merg la biserică în dimineața zilei de Crăciun. Crăciunul se
numește la suedezi Jul și este urmat de alte sărbători.
Moșul are pe aceste meleaguri o înfățișare diferită: el este reprezentat ca un pitic
îmbrăcat în roșu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiționala mâncare
suedeză de Crăciun. Suedezii descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat
adânc în zăpadă.

Altă ţară nordică

În Islanda, țara gheții și zăpezii, vin treisprezece Moși Crăciuni! Cu treisprezece

zile înainte de Crăciun, primul Moș Crăciun coboară din munți, ocolește fiecare casă și
apoi pune dulciuri în ghetuțele copiilor, în vreme ce aceștia dorm. Dacă au fost
cuminți, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic, iar dacă au fost răi, sunt
recompensați cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Moș vine în oraș și tot așa până la
25 decembrie, când primul Moș se întoarce la casa lui din munți, pe 26 cel de al doilea
și tot așa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită și ''Al treisprezecelea'' și
este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun pentru că în această zi, ultimul Moș
Crăciun se întoarce la casa lui.

Pacea de Crăciun

În Finlanda, familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă

sărbătoare a anului. Seara, în jurul orei 17.00, familiile pleacă la biserică pentru slujbe
speciale, în timpul cărora se aprind lumânări la mormintele celor dragi. Tot în ajun,
exact la ora 12, de pe balconul primăriei, un reprezentant al orașului proclamă ''pacea
de Crăciun''. Aceasta înseamnă că de la momentul proclamării păcii și până la
Bobotează, celor care tulbură pacea li se aplică pedepse severe. Acest obicei există de
aproape 600 de ani și este valabil pentru întreaga țară.
Copiii așteaptă sosirea lui Moș Crăciun, care pune mereu aceeași întrebare:
''Sunt cumva copii cuminți aici?''. Moșul are o desagă plină de cadouri, iar în timp ce
''slujitorii'' lui îl ajută să le împartă, el povestește celor mici despre călătoria grea pe
care o face din Laponia.

Crăciun în Rusia

Una din cele mai sfinte tradiţii ruseşti din această vreme a anului este asociată cu
postul şi mâncarea din Ajunul Crăciunului. Se spune că postul nu încetează până în
seara ajunului ori până când nu apar, în aceeaşi zi, primele stele pe cer. De îndată ce
apare prima stea pe bolta cerească, festivităţile de Crăciun nu întârzie să înceapă. Deşi
bucatele de pe masă nu se abat de la regulile stricte ale Postului, ele sunt servite într-un
mod deosebit, magic parcă, ce anticipează marele eveniment al naşterii lui Hristos.
Ruşii numesc această masă "cina sfântă." Familiile se adună în jurul mesei în onoarea
copilului Iisus pe cale a se ivi în lume. Se aşterne o faţă de masă albă, imaculată,
simbolizând scutecele Sfântului Prunc. În mijlocul mesei se aşează o înaltă şi albă
lumânare semnificând "lumina cristică a lumii." O pâine rotundă numită "pagach",
reprezentând "pâinea vieţii lui Hristos", este amplasată chiar lângă lumânare. Potrivit
tradiţiei, „Sfânta cină” constă din 12 feluri de mâncare întruchipându-i pe cei 12
apostoli.

“Iarna” în Australia

În această ţară este uzual să se petreacă Crăciunul la temperaturi de peste 30

grade C, iar moşul, este evident în aceste condiţii, nu vine cu sania trasă de reni, ci cu
surf-ul.
 Cina de Crăciun e marcată de obiceiul de a pune într-una dintre prăjituri o
bucăţică de aur, iar cel care găseşte metalul preţios se spune că va avea mult noroc în
anul care urmează.
Masa se serveşte, de obicei, pe plajă sau la picnic, iar în seara de Crăciun,
australienii ies pe străzi, cu lumânări aprinse şi cântă melodii specifice sărbătorii.
Peste tot – în case, pe străzi şi pe plaje, există obiceiul decorării cu „tufişuri de
Crăciun” – tufe verzi cu flori mici şi roşii.

Anul Nou chinezesc

Anul Nou Chinezesc este cea mai importantă sărbătoare tradițională a chinezilor.
Festivalul începe de obicei în 14 februarie şi ia sfârșit cu Festivalul Lampioanelor care
are loc în a cincisprezecea zi. În vechime, perioada aceasta era una în care oamenii
reflectau despre cum s-au purtat și în ce au crezut mai mult în anul trecut.
Pe teritoriul Chinei, obiceiurile și tradițiile regionale cu această ocazie sunt
foarte diverse. Oamenii cumpără cadouri, decorațiuni, material textil, hrană și
îmbrăcăminte. Există un obicei ca fiecare familie să facă o curățenie generală în casă
pentru a îndepărta orice nefericire în speranța unui an mai bun. Ferestrele și ușile se
decorează cu decorațiuni din hârtie roșie și cuplete pe teme populare: „fericire”,
„bogăție” și „viață lungă”. Cina servită în familie în ajunul Anului Nou conține carne
de porc, rață sau pui, precum și un desert dulce, iar seara se încheie cu focuri de
artificii. A doua zi dimineața, copiii le urează părinților un an nou fericit și cu sănătate,
primind bani în plicuri de hârtie roșie.

E iarnă în Africa?

Continentul Africa face parte dintre acele zone ale Terrei care cunosc doar două
anotimpuri: unul secetos şi unul polios. Aşa că iarna este anotimpul umed.
 Bogaţi sau săraci, creştinii din Africa sărbătoresc naşterea lui Iisus cu mare
bucurie şi pasiune. Aceste sărbători se concentrează pe serviciile religioase, urmate de
parade foarte antrenante, cântece şi dansuri.
Mesele şi vizitele cu familia şi prietenii joacă un rol important în această
perioadă. De exemplu, de sărbători, kenyenii pun o capră la proţap şi delicioasa carne
se consumă de îndată ce este gata. Cei care nu au mijloacele de a cumpăra o capră, pun
în comun resursele cu rudele şi prietenii.
Mulţi oameni din Africa nu au posibilităţi pentru a face schimb de cadouri. În
comunităţile sărace, cadourile sunt, de obicei, practice, cum ar fi un manual sau un
săpun.