Expresii Compunere

IARNA *Zăpada încarcă câmpiile în semn de
belşug
*Colnicele dorm sub zăpada de trei palme
*Cumplita iarnă *Zăpada jucăuşă
*Acoperământ pufos de omăt gros *Din coşurile caselor se înalţă leneş fumul
*Lungi troiene călătoare *Vânt iute şi rece
*Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de *Din norii albi săgetează ace de ghaţă
fluturi albi *Fulgi uşori şi albi ca florile de cireş
*Zale argintie *Pământ somnoros
*Ca fantasme albe plopii înşiraţi se pierd în *Suflarea duşmănoasă a crivăţului
zare
*Întinderea pustie
*Doritul soare
*Oceanul de ninsoare
*Viscolul chiuia
*Lumina cenuşie a serii
*Vântul rece, mişcă uşor crengile goale ale
copacilor
*Ce e zăpada? Lacrimi îngheţate
*Steluţe mici şi albe, plutesc în zbor
legănat până departe în zări
*Mantie albă
*Cerul e ca leşia
*Viscolul se înteţeşte
*Amurgul serii se întinde ca un zăbranic
sur
*Omătul scârţâie sub picioare
*Cerul se oglindeşte în neaua strălucitoare
*Înfăşurat într-o mantie de lumină, fără să-
i pese de ger, soarele călătoreşte deasupra tuturor
*Pulbere de zăpadă
*Fulgi mari ca de vată
*Steluţe argintii
*Săniuţele zboară fără oprire
*Ninge ca-n poveste
*Plapumă albă şi moale
*Zăpada scânteiază
*Întindere lucie de zăpadă
*Copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de
oglindă
*Iarna-i grădinar vestit....
*S-a aşternut zăpadă nemiluită şi cade,
cade puzderie, măruntă şi deasă ca făina la cernut
*Pădurile par cercelate cu flori de zahăr şi
de corcoduş
*Ninge cu fulgi mari, care parcă se joacă
de-a prinselea prin aer
*Covor moale şi pufos
*Pădurea albă, scânteind în mii de
luminiţe, seamănă cu un castel din basme
*Întunericul fără fund al nopţilor de iarnă
*Zăpada jucăuşă
☺PRIMĂVARA păsările călătoare trezesc admiraţie în sufletele
oamenilor
*Pomii îşi îmbracă haina cu flori şi frunze verzi păsările săgetează zarea limpede
*Păsările zboară vesele înspre razele aurii păsărelele aparţin acestor pământuri
*Razele aurii bat în geamurile caselor cântecele suave ale păsărilor
*Rândunica cea voioasă la noi iarăşi a sosit pasărelele sunt mesageri ai cântecului şi ai
*Tuturelele se-ngână primăverii
*Mii de fluturi vezi zburând pomii sunt plini de ciripit şi cântece
*Prin livezi albinele şi-au pornit colinda cântecul duios al ciocârliei este o odă închinată
*Iarba a prins colţ fraged şi nou naturii
*Cocorii sosesc din depărtări cu lumina ecoul armonios al ciripitului
prea albă şi fierbinte în această adevărată a lor măiestria trilurilor pline de farmec
ţară, veche şi neuitată trilurile măiestre ale ciocârliei
*Floarea pură din livezi oamenii se îndrăgostesc de cântecul ciorcârliei
*Livada însorită cu copaci tineri şi zvelţi, copiii sunt vrăjiţi de cântecul privighetorii
cu iarba moale harnicele albine culeg nectarul dulce al florilor
*Flori de muşeţel mărunte ca nişte bumbi păsările taie văzduhul precum o săgeată
aurii înconjuraţi de cununiţe albe privighetoarea cântă mereu
*Se scutură din salcâmi o ploaie de păsărelele scot note dulci şi duioase
miresme păsările se strigă unele pe altele peste copaci
*Primele frunzuliţe s-au deschis spre mierlele se îngână cu melodioase glasuri
lumina cerului ca nişte ochişori verzi păsări zglobii fluieră din vârful copacilor
*Muguraşii dezmierdaţi de soare încep a se fluturi graţioşi se înalţă la cer
umfla de bucurie cocostârcii şi rândunelele sunt oaspeţii caselor
*Păsările dau triluri prelungi arătând noastre
nesecata bucurie de a trăi păsările s-au întors după ce au fost fugite de zilele
*Pasărea cânta ca o chemare nebiruită a rele
frumuseţii şi tinereţii fluturii joacă voioşi pe câmpie
*Pe ferestrele caselor năvăleşte lumina fâlfâie zboruri grăbite
nouă ca o fulguire de aur ţârâie glasuri vesele
*Ieşim şi noi ca gâzele la soare păsările cântă imnuri de veselie
*Pâraiele primăverii curg cântând şi păsările se îndreaptă spre înalturi pâlpâind din
scânteind aripi
*Soarele cântă prin crengi vrăbii zglobii s-au cuibărit în salcii singuratice
*Stăpânitorul lumii se ridică pe cer într-o copacii încărcaţi de păsări precum nişte ciorchini
revărsare de lumină zburătoare gălăgioase
*Văzduhul e limpede ca lacrima fluturele este precum o floare zburătoare
*Ciocârlia umple văzduhul de cântare păsările bat din aripioarele vesele
*Cea dintâi rază s-a împletit pe frunze codiţa obraznică a rândunicii
*Mireasma crinilor albi, singuratici cu albinele sunt trezite de mireasma primăverii
potirul plin de colbul aurului mirositor ciocârlia vesteşte zorii zilei
*Rândunica taie văzduhul ca o săgeată ghioceii înving iarna
*Înfăşurat într-o mantie de lumină, soarele mic şi firav, ghiocelul a înfruntat omătul
călătoreşte deasupra tuturor clopoţei azurii se ivesc din zăpadă
*Milioane de flori cheamă cu miresme ghiocei plăpânzi
dulci zburdălnicia copiilor, odihna vârstnicilor, ghiocei mici şi gingaşi
amintirile bătrânilor cupele strălucitoare ale ghioceilor par nişte
*Vesela natură clopoţei de argint
*Soare dulce aroma încântătoare a florilor
*Ploaie de miresme fluturi aurii roiesc în ghiocelul se iveşte victorios de după stratul alb de
jurul florilor zăpadă
imnul păsărelelor clopoţelul învingător al ghiocelului
copiii urează bun venit păsărilor călătoare firele biruitoare de iarbă străpung solul
ghioceii şi mugurii copacilor sunt primele semne iarba fragedă înverzeşte natura
de primăvară flori fragile şi gingaşe
poienile par stropite cu flori colorate vântul poartă pe aripile sale puful de păpădie
susurul continuu al izvorului miresme dulci de primăvară
freamătul lin al frunzelor soarele se oglindeşte în bobiţele străvezii de rouă
mireasma adormitoare a florilor parfumul seducător al naturii
mişcarea domoală a crengilor copacilor miros divin de primăvară
codrul minunat respiră verdeaţă şi prospeţime vântul domol
pământul zâmbeşte prin flori şoapta plăcută a vântului
florile mulţumesc soarelui printr-o simfonie de vântul adie fericit
culori soarele se înalţă biruitor
ghiocelul este un prim zâmbet al pământului soarele străluceşte vesel
ghiocelul este ajutat de magia soarelui razele calde ale soarelui mângâie dealurile
ghiocelul are nobleţea unui prinţ din basm înverzite
sub zăpadă ghiocelul aşteaptă semnul soarelui razele soarelui luminează feţele şi sufletele
frunze diafane oamenilor
mugurii ca mărgăritarele oamenii se îndrăgostesc de razele calde ale
belşugul violet al buchetului de liliac soarelui
crenguţe noi şi gingaşe în noapte străluceşte luna senină de primăvară
toporaşii violeţi răzbesc prin frunzele moarte poiana plină de verdeaţă
firişoarele verzi de iarbă îşi zâmbeau unele altora cerul îngândurat de primăvară cerne ploi reci
firişoarele de iarbă se unduiesc sub adierea cerul curat şi luminos
vântului călduţflorile sub atingerea vânticelului pe cerul nopţii pâlpâie mii de stele
dansează pentru soare porţile zilei se deschid
pomii înfloresc răspândind miresme adormitoare o suliţă de lumină străbate zorile
florile micuţe albe împânzeau totul ca un covor învăluiţi de umbrele amurgului
magic dimineţile calde de primăvară îndeamnă la visare
iarba prinde colţ, fraged şi nou razele soarelui scaldă frunzele în albastrul cerului
iarba este brobonită de rouă murmurul rece al izvorului de munte
pomii stau ca pletele pe umerii dealurilor natura este scăldată în raze de soare
fire de mătase verde vântul uşor al dimineţii
florile au miros dulce de primăvară boarea fură puful păpădiilor
petalele florilor se chinuie să culeagă toate razele pământul doarme în lumina umedă
de soare lumina nehotărâtă a dimineţii
liliacul înfloreşte spre încântarea ochilor deasupra munţilor flutură fulgere ameninţătoare
din salcâmi se scutură o ploaie de miresme zarea îşi picură argintul
ciorchini de flori albe luna ţine de strajă întunericului
în vânt papura îşi leagănă săbiile izvorul vrăjit sună din valuri
copacul se leagănă molatic sub mângâierea ziua înfloreşte albastră
vântului stelele scapără-n zare
miresme îmbătătoare natura este precum o virgină
mirosea a verdeaţă, mirosea a verde şi a proaspăt liniştea câmpiei şi a luncii
aerul înmiresmat al pădurii luna palidă răsare pe dealuri
parfumul naturii înflorite primăvara verdeaţa este mai verde ca niciodată
nopţi plăcute şi înstelate seninul razelor de soare
nopţi încărcate de farmec arc sângeros de lumină crescu la răsărit
pe pământ şi-n cer e linişte trandafirul zorilor
răsuflul cald al primăverii apele argintii au început să clipească
un vânt lin diamante de rouă
un vânt nesigur, poticnit, şovăielnic în lumina soarelui roua scapără curcubeie
ploaie liniştită, nesigură luna răsare ca o vatră de jăratic
cerul se descuie, a plouat din belşug picăturile de rouă s-au prefăcut în mărgăritare
văzduhul limpede izvorul curge subţire
raza soarelui împunge dimineaţa precum un ac de
aur ☺VARA
la asfinţit, soarele aruncă o lumină dulce asupra
naturii
fărâmituri de senin se ivesc dintre nori *Văzduh încins de arşiţa amiezii
pluteşte în aer miros de pământ umed *Lanurile au culoarea aurie
raze îndrăzneţe străpung norii *Lanuri bogate, presărate ici-colo cu maci
razele soarelui se unesc într-un şuvoi de lumină şi roşii
căldură *Căldură înăbuşitoare
razele soarelui sunt ca nişte mâini de lumină *Amiază ucigător de arzătoare
beteală de raze aurii *Saorele îşi cumpăneşte pe albastrul şters
lumina ireală a dimineţii al cerului discul său alb de lumină topită
azurul apei *Soarele coborât în sacii de aur, mâine va
revărsarea de lumină a răsăritului fi pâine
soarele întinerit încălzeşte pământul reavăn *Soarele strecurându-se printre stânci
pe boltă se joacă lumina aurie *Soarele răsări înfocat, vărsând parcă
soarele zâmbeşte printre nori flăcări
în aer se împrăştie un zvon de bucurie *Cerul de sticlă, înflăcărat usucă totul
mireasma proaspătă de pământ arat *Grânele coapte îşi sună povara
ploaia asigură fundalul muzical al primăverii *Sub coviltirul cerului trosnind căldura
a sosit luna pictorilor care au colorat frunzele verzi verii se coc roadele pământului
şi le-au făcut *Pe şesurile nesfârşite, lanurile par de aur
*Grânele aurii aşteaptă somnoroase
secerişul
*Cerul uriaş de cristal
*Căldură cotropitoare
*Nopţi cu cerul spuzit de stele
*Marea cu valuri înspumate
*Nisipul plajei fin şi argintiu
*Răcoarea codrilor nesfârşiţi
*Soarele s-a oprit în creştetul cerului şi de
acolo dogoreşte văzduhul
*E vară, pretutindenea e vară,
Şi patria te cheamă să colinzi
Să bei dintr-a fântânilor oglinzi
Când arşiţa se tolăneşte-afară.
*Frunza tânjea, se îngălbenea
☺TOAMNA *Iazurile s-au acoperit cu o pânză subţire
de verdeaţă
*Ierburile ascunse se clatină blând
*Mireasmă îmbătătoare *Nuci lemnoase, îmbrăcate în cămăşi
*Pâclă albăstrie zdrenţuite
*Cădeau frunzele nucilor c-un fel de grabă *Zimţii de gheaţă ai Luceafărului de seară
*Razele palide ale soarelui “soarele mângâie pământul amorţit”
*Brumă argintie “copaci roşiatici”
*Podoabă zdrenţuită “frunze aurii, arămii, ruginii”
*Frunza cădea, legănându-se în aer ca o “lacrimile lui septembrie udă pământul”
aripă de fluture “zâna cu rochie din frunze ruginii”
*Miresme de toamnă blândă “toamna în caleaşca ei de frunze moarte”
*Aer curat şi răcoros “pe cap poartă o cununiţă de fructe”
*Viforniţă păgână “soarele se ascunde după norii cenuşii”
*Frunzele îngălbenite cad legănându-se “frunzele strălucesc ca nişte monezi de aur”
*Ciorchini cu boabe mari şi lungi “pădurile s-au îmbrăcat într-o platoşă de aramă”
*Frunzele cădeau strecurându-se ca o “mere aurii cu miros parfmat şi miez dulce”
şoaptă, ca o rugăciune, aşternându-se într-un “picăturile de argint stropesc pământul”
lăvicer pe deasupra căruia vântul aleargă grăbit “toamna pictează copacii goi”
*Frunzele cad legănându-se ca o aripă de “toamna picură pete ruginii peste pământ”
fluture, aninându-se de ramuri ca cerând ajutor “bruma argintie a împodobit grădina”
*Gutui amărui cu puf galben ca de pui “ramuri împodobite de culoare şi lumină”
*Toamna mână păsările călătoare spre “un vânt potolit aduce miresme de toamnă”
ţările calde “culorile toamnei sunt fără egal : de la galbenul
*Stoluri dese pal, la roşul de foc”
*Văl de btumă argintie mi-a împodobit “bruma apleacă florile gingaşe spre iarba ofilită”
grădina “vesela verde câmpie acu-i tristă, veştejită”
*Norii suri îşi poartă plumbul “lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită”
*Porumbul tremură pe câmp “zâna belşugului şi bogăţiei”
*Câmpia se culcă sub ploi şi zloată “covor foşnitor”
*Arborii îşi dezbracă frunzişul şi aşteptă “frunzele plutesc ca nişte bărcuţe”
goi, dârdâind de frig, hainele noi ale primăverii “razele palide ale soarelui”
viitoare “pomii îmbrăcaţi de roade”
*Ploaia rece şi subţire “nori plumburii”
*Ceaţa lăptoasă “frunze moarte”
*Dealuri zgribulite “pădurea tristă”
*Toamna împrăştie arome dulci şi amărui “nu se mai aud trilurile privighetorii”
*Ţarini zdrenţuite “covor de frunze multicolore”
*Merele încovoiau crenguţele ca cerceii cu “covor moale de frunze”
grele nestemate “copaci cu veşmântul de aramă”
*Toamna cea întunecată “toamna a vopsit frunzele şi fructele”
*Codrul a prins a-şi lepăda frunza “vacanţa a zburat ca un stol de rândunele”
*Toamnă mohorâtă cu vânturi mari, “miresme de toamnă”
tânguitoare “pământul stors caută odihnă”
*Tot cerul parcă s-a pornit pe plâns “pleacă păsările călătoare vâslind în înălţimi”
*Ceaţa umedă şi deasă “a spălat frunzele cu ploaia rece”
*Toamnă aspră ca un bici “ clinchetul clopotelului cheamă copiii la şcoală”
*Cer de plumb “a început să ruginească frunza-n codru şi în vii”
*Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,/Iar “trimite păsările călătoare în ţările de soare pline”
vântul zvârle-n geamuri grele picuri. “gâze plăpânde,amorţite de frig, caută adăpost, sub
*....rândunelele se duc,/Se scutur frunzele stratul gros de frunze uscate”
de nuc,/S-aşază bruma peste vii... “au rumenit frunzele plopilor”
“frunzele de crengi se dezlipesc” *Ceaţa lăptoasă
“cu crengile ude şi fără veşmânt” *Dealuri zgribulite
“pe stradă se plimbă iernaticul vânt” *Toamna împrăştie arome dulci şi amărui
“şi plânge cu lacrimi de ploaie” *Ţarini zdrenţuite
“ploua întruna, ploaie măruntă şi bătea un vânt *Merele încovoiau crenguţele ca cerceii cu grele
iute şi rece” nestemate
“nouri albi din care săgetau ace de gheaţă” *Toamna cea întunecată
“zilele umede şi reci vesteau apropierea iernii” *Codrul a prins a-şi lepăda frunza
“val de brumă argintie mi-a împodobit grădina” *Toamnă mohorâtă cu vânturi mari, tânguitoare
“peste creştet de dumbravă norii suri îşi poartă *Tot cerul parcă s-a pornit pe plâns
plumbul” *Ceaţa umedă şi deasă
“a început să cadă bruma” *Toamnă aspră ca un bici
“toamna frunzele sunt galbene şi arămii” *Cer de plumb
“frunzele copacilor s-au aşternut pe câmp sub *Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,/Iar vântul
forma unui covor multicolor” zvârle-n geamuri grele picuri.
“soarele nu mai încălzeşte aşa de tare” *....rândunelele se duc,/Se scutur frunzele de
“izvoarele spun poveşti” nuc,/S-aşază bruma peste vii...
“ploaie de lumină” *Frunza tânjea, se îngălbenea
“floarea îşi deschidea paharul ” *Iazurile s-au acoperit cu o pânză subţire de
“fărmiţă de lumină” verdeaţă
“grăunte de piatră cât un munte” *Ierburile ascunse se clatină blând
“revărsat de zori” *Nuci lemnoase, îmbrăcate în cămăşi zdrenţuite
“nuferii ca nişte comori de galbeni” *Zimţii de gheaţă ai Luceafărului de seară
“nuferi ca nişte potire plutitoare”
“linişte neclintită”
*Mireasmă îmbătătoare
*Pâclă albăstrie
*Cădeau frunzele nucilor c-un fel de grabă
*Razele palide ale soarelui
*Brumă argintie
*Podoabă zdrenţuită
*Frunza cădea, legănându-se în aer ca o aripă de
fluture
*Miresme de toamnă blândă
*Aer curat şi răcoros
*Viforniţă păgână
*Frunzele îngălbenite cad legănându-se
*Ciorchini cu boabe mari şi lungi
*Frunzele cădeau strecurându-se ca o şoaptă, ca o
rugăciune, aşternându-se într-un lăvicer pe
deasupra căruia vântul aleargă grăbit
*Frunzele cad legănându-se ca o aripă de fluture,
aninându-se de ramuri ca cerând ajutor
*Gutui amărui cu puf galben ca de pui
*Toamna mână păsările călătoare spre ţările calde
*Stoluri dese
*Văl de btumă argintie mi-a împodobit grădina
*Norii suri îşi poartă plumbul
*Porumbul tremură pe câmp
*Câmpia se culcă sub ploi şi zloată
*Arborii îşi dezbracă frunzişul şi aşteptă goi,
dârdâind de frig, hainele noi ale primăverii viitoare
*Ploaia rece şi subţire
* Muget înăbuşit de durere
☺ANIMALELE *Zbieret adânc, sfâşietor
*Rândunica tăie văzduhul ca o săgeată
Albină cu aripi de borangic
*Păsări albe şi cenuşii, galbene şi trandafirii, *Albină cu aripi de borangic
albastre şi negre *Păsări albe şi cenuşii, galbene şi
*Păsări cu picioare lungi, subţiri ca nişte rigle de- trandafirii, albastre şi negre
un metru *Păsări cu picioare lungi, subţiri ca nişte
*Peşti subţiri şi argintii ca lamele de cuţit rigle de-un metru
*Păsări singuratice *Peşti subţiri şi argintii ca lamele de cuţit
*Păsări mărunte cât nuca *Păsări singuratice
*O gânganie mică, fără strălucire, rotundă, ca o *Păsări mărunte cât nuca
sămânţă *O gânganie mică, fără strălucire, rotundă,
*Picioruşele fragede ca o sămânţă
*Ochişorii mărunţi cât nişte fire de colb *Picioruşele fragede
* Îşi scăldă cu mulţumire trupul într-o picătură de *Ochişorii mărunţi cât nişte fire de colb
rouă * Îşi scăldă cu mulţumire trupul într-o
*Căţelul, plin de mirare, a plecat dând din coadă picătură de rouă
bucuros *Căţelul, plin de mirare, a plecat dând din
*Sălbatic, ager armăsar coadă bucuros
*Cocorii vâslesc cu aripile lor mari şi obosite *Sălbatic, ager armăsar
*Aripi cu foşnet de mătase veche *Cocorii vâslesc cu aripile lor mari şi
*Ochii lupului strălucesc lacomi obosite
*Albina-cel mai mare inginer de sub cer *Aripi cu foşnet de mătase veche
*Veveriţa-un ghem de blăniţă de culoarea flăcării *Ochii lupului strălucesc lacomi
cu coada stufoasă adusă pe spinare, cu un căpşor *Albina-cel mai mare inginer de sub cer
minuscul în care licăreau ochişorii, ca două boabe *Veveriţa-un ghem de blăniţă de culoarea
de ploaie sau de lacrimi flăcării cu coada stufoasă adusă pe spinare, cu un
*Se furişă pe o creangă subţire căpşor minuscul în care licăreau ochişorii, ca două
*Inimioara ei de puişor al fagului, al pădurii şi al boabe de ploaie sau de lacrimi
primăverii *Se furişă pe o creangă subţire
*Gândăcel cu mustăţile de aţă *Face o săritură pe o creangă joasă în
*Cărăbuş cu barbă în hăinuţă aurie înălţime ca şi cum puful ei de flacără s-ar
*Încep a răsuna mii şi mii de glasuri, de ciripiri, de desprinde şi ar pluti în sus
triluri şi de ecouri *Inimioara ei de puişor al fagului, al
*Bondari catifelaţi pădurii şi al primăverii
*Libelule cu aripi străvezii *Gândăcel cu mustăţile de aţă
*Siluete fugare ale caprelor negre *Cărăbuş cu barbă în hăinuţă aurie
*Boturile catifelate ale turmelor *Încep a răsuna mii şi mii de glasuri, de
*Capul cu botul mic, catifelat şi umed ciripiri, de triluri şi de ecouri
*Blana moale, mătăsoasă *Bondari catifelaţi
*Căprioara îşi azvârle picioarele în fugă *Libelule cu aripi străvezii
fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe, se avântă ca o *Siluete fugare ale caprelor negre
săgeată *Boturile catifelate ale turmelor
*Iepurii săreau ca lăcustele *Capul cu botul mic, catifelat şi umed
*Mieii negri şi creţi bigăie subţirel *Blana moale, mătăsoasă
*Un pui de câine lup, frumuşel, dar nevolnic încă *Căprioara îşi azvârle picioarele în fugă
cu una dintre urechi ascuţită în sus, cu cealaltă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe, se avântă ca o
pleoştită săgeată
*Privighetoarea, cântăreaţa nopţilor *Boii sunt mici, aproape nişte viţei şi merg
*Ciocârlia, câtăreaţa luminii şi a muncii încet, suflând aburi groşi pe nări
*Ciocârlia îşi porni cântecul în puzderia de aur *Iepurii săreau ca lăcustele
*Pui mic şi fricos
*Boii îl privec duios, suflete mute, poate-i ☺ŞCOALA
înţelegeau vorbele şi îl iertau pentru loviturile pe
care le dăduse până atunci Clinchetul cristalin al clopoţelului
*Mieii negri şi creţi bigăie subţirel *Noutăţile ascunse între coprtele cărţilor
*Un pui de câine lup, frumuşel, dar *Sunetul vesel al clopoţelului
nevolnic încă cu una dintre urechi ascuţită în sus, *Lumea cărţilor
cu cealaltă pleoştită *Bucuria reîntâlnirii cu şcoala, cu colegii
*Privighetoarea, cântăreaţa nopţilor *Şcoala, grădină înfloritoare
*Ciocârlia, câtăreaţa luminii şi a muncii *Poarta şcolii devine neîncăpătoare pentru
*Ciocârlia îşi porni cântecul în puzderia de mulţimea de copii şi părinţi
aur *Culoare strălucind de curăţenie
*Pui mic şi fricos *Geografia, joc minunat, cel mai frumos dintre
* Muget înăbuşit de durere toate
*Zbieret adânc, sfâşietor *Cartea pe care mă necăjeam, urmărind cu degetul
*Lupul poposeşte pe labe, în hăţişuri şi şi cu priviri mirate, buchii mari, întortocheate şi
priveşte nemişcat cârligate ca nişte gângănii, era abecedarul
*Veveriţa hoinăreşte ca o deşucheată, *Ceas al luminii şi al înţelegerii celei mari
pădurea întreagă *Pe foile albe se zăresc stilourile ca nişte arme
*Rândunica tăie văzduhul ca o săgeată parasite
*Clinchetul cristalin al clopoţelului

*Noutăţile ascunse între coprtele cărţilor
*Sunetul vesel al clopoţelului
*Lumea cărţilor
*Bucuria reîntâlnirii cu şcoala, cu colegii
*Şcoala, grădină înfloritoare
*În clasă e linişte deplină
*Poarta şcolii devine neîncăpătoare pentru
mulţimea de copii şi părinţi
*Culoare strălucind de curăţenie
*Geografia, joc minunat, cel mai frumos
dintre toate
*Cartea pe care mă necăjeam, urmărind cu
degetul şi cu priviri mirate, buchii mari,
întortocheate şi cârligate ca nişte gângănii, era
abecedarul
*Ceas al luminii şi al înţelegerii celei mari
*Pe foile albe se zăresc stilourile ca nişte
arme părăsite
*Că nu este alta mai frumoasă şi mai de
folos în viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor
☺PATRIA *Arborii sunt drepţi ca nişte lumânări care
ard cu flacără verde
*Magazinele cu vitrinele lor largi se scaldă
*Plaiurile umbrite ale munţilor în zeci de culori
*Codri deşi, adânci, nestrăbătuţi *Imaginea gălăgioasă a unui oraş tânăr
*Muşchiul e moale ca perna de puf şi *Sporeşte frumuseţea ţării
izvoarele albe ca spuma laptelui *Vuietul molcom al vântului prin crengi
*Ecouri argintii şi line ca într-un vis *Popor harnic, cutezător şi curat
*Iarba grasă *Trebuie să fim mândri de frumuseţea
*Frumoasă mi-e ţara străveche, nemărginită a pământului nostru
Întinsă pe munţi şi pe văi *Ţara nu se serveşte cu declaraţii de
Cu fete cu flori la ureche dragoste, ci cu muncă cinstită şi la nevoie cu
Cu mândri şi ageri flăcăi jertfă. Munca cinstită, viaţa curată, iubirea de
*Pământ frumos, bogat şi darnic semeni, împlinirea datoriilor pe care le avem-adică
*Ţara râde cu râset de lumină faptele-acestea înseamnă patriotism, nu vorbele
*Codri nestrăbătuţi unde muşchiul e moale deşarte
ca perna de puf *Leagăn românesc
*Izvoare ca spuma laptelui *Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie
*Ape frumos curgătoare şi limpezi ca Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
cristalul Braţele nervoase, arma de tărie,
*Bucovina, ţinut de basm La trecutu-ţi mare, mare viitor!
*Dulcea şi frumoasa Bucovină *Tainice şi minunate glasuri măiestre
*Argeşul, călător fără odihnă, trece *Patria este cel dintâi şi cel din urmă
şopotind pe spintecătura văilor cuvânt al omului.
*Ape cu alunecări domoale *Verzi sunt dealurile tale, frumoase
*Dunărea, bătrânul fluviu-ca o panglică pădurile şi dumbrăvile spânzurate de coastele
azurie-liniştită, largă, are aspectul unui lac frumos, dealurilor, limpede şi senin e cerul! Munţii se
poleit de razele soarelui înalţă trufaşi în văzduh, nopţile încântă auzul şi
*Delta Dunării aste un adevărat paradis la ziua farmecă văzul.
răsăritul soarelui
*Dealurile şi luncile pline de frumuseţi
*Bărăganul începe în pragul fiecărei case şi
se termină în nori
*Împărăţia holdelor şi a apelor curgând
liniştite
*Lacuri cu ape neînchipuit de limpezi
*Şes întins în miez de vară, cu grânele
aurii, aşteptând somnoroase secerişul şi mişcându-
şi mustăţile lungi în somn
*Din dealurile scăldate în soare, ţâşneşte
murmurul izvoarelor
*Pieptul de piatră al Munţilor Carpaţi
*Munţii Făgăraş sunt pământul românesc
cel mai aproape de cer
*Vârfurile munţilor, rânduite asemenea
unor cetăţi greu de cucerit
*Imaginea unui apus de soare printre
munţii încărcaţi de zăpadă când crestele primesc
străluciri de diamant
*Carpaţii cu fruntea de zăpezi
*Păduri nesfârşite se înalţă între cer şi
pământ
☺SENTIMENTE EXPRIMATE ÎN CUVINTE ☺LUPTA, DOMNITORUL ÎNDRĂGIT
*Plini de fericire
*Bucurie tristă *Domnitor viteaz şi înţelept
*Mişcare neostenită *Oaste nouă ieşi ca din pământ
*Simţământ stăruitor şi neînţeles *Calul în spume
*Chuiam de bucurie *Călăreţ trudit
*Tremuram din toate mădularele *Îi preţuia pe oameni nu după ceea ce erau,
*Roşu ca racul fiert ci după omenia lor
*Îmi venea să mă ascund de ruşine *Dârz apărător al pământului strămoşesc
*Mi-erau dragi ca lumina ochilor *Luptător de seamă pentru realizare
*Rămase împietrit năzuinţelor poporului
*Înmărmurit de groază *Sabia lui fulgerătoare, pe duşmani i-a pus
*Plini de încântare sub glie
*Şi-a luat inima în dinţi *Ştefăniţă se ridica ca un stejar tânăr
*Inima îi bătea mai tare ca niciodată *Neam de viteji, mândri şi netemători de
*Vocea tremurândă moarte
*Ochii în lacrimi *Duşmani apigi
*Pe feţele tuturor se vedea fericirea *Au năvălit câtă frunză şi iarbă
*Simţământ stăruitor de milă *Au luptat cu o îndârjire fără seamăn
*Ochi îndureraţi *Duşmanii zdrobiţi, cad ca nişte spice de
*Ochii surâdeau de fericire securi loviţi
*Picuri mari, lacrimi de fericire, izvorau în neştire *Turcii, spaima popoarelor, se visau
din ochii lui cuceritorii lumii
*Ca toate făpturile apăsate de necazuri, s-a închis *Călăreţi cu chipul rotund şi privirea
în sine semeaţă
*Îngăduitor şi tăcut *Pletele îi curgeau pe spatele împlătoşat ca
*Răscolit de amărăciune valurile unui pârâu
*Şi-a scos focul de la inimă *Ştefan cel Mare - Soarele Moldovei
*Erau veseli şi lucrau cu însufleţire *Iancu de Hunedoara - S-a stins lumina
*Scârbit de fapta cea rea lumii
*Picături de nelinişte *Strigătul de trâmbiţă dă de ştire să se
*Tăcerea tainică gătească de luptă
*Eram fermecaţi de atâta frumuseţe *Freamăt de arme
*Pânză mişcătoare de săgeţi
*Luptă oarbă, deznădăjduită
*Potop de oaste
*Ostaşi puţini, dar inimoşi, încercaţi în
luptă, cu multă iubire de ţară şi hotărâţi cu toţii a-
şi da scump viaţa
*Cumplită a fost lupta
*Loviturile care curg ca grindina le iau
văzul
*Războiul bântuia de atâta amar de vreme
*Tunurile lătrau a moarte zi şi noapte şi
stropeau foc peste necazul soldaţilor
*Rostogoliri repetate de foc, schije, gaze şi
oameni care urlau, venind la măcel ziua şi noaptea
*Duşmani amestecaţi cu pământul
*Pierderi înspăimântătoare
*Duşmanii se aruncă unii spre alţii, puştile
bubuie, spăngile se-nroşesc. Pe luciul de oţel al
puştii se prelinge sângele
*Mâinile ei harnice trebăluiesc de zor cu
mişcări largi şi fine
☺ELEMENTE DE PORTRET *Mâinile mamei m-au vrăjit
*Mama, fiinţa care ţi-a dat viaţă, te-a
învăţat să mergi, să râzi, să vorbeşti
*Ochii trişti se luminează de o bucurie *Tânăr plăpând şi înalt, cu părul bogat şi
neaşteptată ondulat, visător, hotărât
*Se uită încreţind uşor sprâncenele *Tânc bălănel, cu capul mare şi privirea
*Se arăta mustrare în ochii săi sfioasă
*Trăia singur, ca un leu îmbătrânit *Pletele lui albe şi creţe parcă sunt nişte
*Fecior alb ca spuma laptelui ciorchini de flori albe
*Părul bălai ca razele lunii *Ochi blânzi şi mângâietori
*Privire plină de duioşie şi îngrijorare *Domn cărunt, cam posomorât la înfăţişare
*Ochi mari, gleşi, umbriţi de gene lungi *Bărbat gras, deşi tânăr, foarte vorbăreţ şi
*În ochii acestor oameni minunaţi foarte vesel
strălucea bucuria unei împliniri *Om în floarea vârstei
*Priviri tinereşti *Umeri laţi şi puternici
*Ochii răspândesc duioşie şi blândeţe, *Mâini puternice cu degete prelungi şi
unite cu o lăuntrică hotărâre de a învinge suferinţa pline de nerăbdare
*Ochi mici, albaştri mă sfredelesc cu *Femeie subţire, puţin încruntată, cu
privirea mâinile micuţe, atârnând stinghere
*Ochii luceau ca două mărgăritare *Mic şi îndesat
*Păr de aramă *Privire senină
*Obrajii roşii ca para focului *Naltă, uscăţivă
*Barbă sură *Părul alb şi creţ
*Glas cântărit
*Ochi blânzi şi mângâietori
*Ochi limpezi ca o zare albastră
*Ochi tinereşti şi curioşi
*Era în privirea lui tăria omului conştient
că trebuie să învingă orice greutate
*Privirea ei licărea de bucurie
*Faţa cu ovalul prelung
*Palid, cu faţa crispată de durere
*Chipul învăluit într-o lumină caldă
*Chipul fericit
*Zâmbetul cald de lumină
*Zâmbet liniştitor
*Mama zâmbi luminată
*Om cu suflet ales
*Priviri tăioase
*Fire deschisă şi sinceră
*Sprinten ca un flăcăiandru
*Prieten vechi, om simplu, cu inima de aur
*Are vârful limbii muiat în usturătura
vorbelor de duh şi gura poleită cu legende
*Rău cum e fierea
*Ager la minte şi harnic
*Om simplu ca în făţişare
*Rumen la obraz
*Obraji pârliţi de soare
*Obrajii se aprind şi din ochi parcă le ies
scântei
*Uriaşul policandru al cerului îşi aprinde,
una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală
☺FENOMENE ALE NATURII de danţ
*Lumina se cerne din ce în ce mai densă
*Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe
*Fuioare de nori izvorăsc din adâncuri dânsa, ca o sârmă de aur, făcând-o să tremure de
*Norii greoi nu au astâmpăr fericirea unei asemenea atingeri
*Bulgărele de aur scăpătase de amiază *Norii fugeau goniţi de vânturile din
*Vântul îndoaie copacii până aproape de înălţimi
pământ *Cerul era greoi ca de bumbac
*A răsărit soarele, razele lui aleargă spre
pământ
*O linie de foc brăzdează cerul
*Picături mari şi rare
*Perdea de apă
*Cerul se înseninează
*Florile-şi scutură capetele ude
*Soarele se iveşte printre norii pufoşi şi
alburii
*Un tunet răzleţ răscoli clocotitor
nemărginirile rotunde
*Deodată, peste firea întreagă se dezlănţuie
furtuna
*Artileria cerească
*Fulgere puternice spintecă văzduhul
*Urletele vijeliei începură a-şi potoli glasul
*Zbuciumul codrului se potoli
*Muzica împărătească a vântului de pe
culmi
*Încep crengile să se mişte ca înfiorate de
o suflare de vânt
*Viscolul s-a pornit deodată ca şi cum s-ar
fi deznodat toate baierile cerului
*Vântul îi plesnea şi-i ciupea ca nişte
cauciucuri întinse de praştie, drept în obraz
*Zăpada se răsfira, se răsucea ca un
burghiu usturător în pieptul şi umerii lor
*Soarele scăpătă după culme
*Întunecime viorie
*Vântul nu mai clătina nici o frunză
*Norii se îngroşau, mâncând albastrul
cerului
*Ploaia curgea tot mai densă
*Din depărtări izvorau săgeţi lungi de aur,
fulgerând în sus, în nori, şi în jos în oglinzile de
apă. Răpăitul ploii a încetat
*Undeva, pe un colţ de aur a apărut
curcubeul
*Cea dintâi rază străpunse văzduhul
*Negurile se lasă predeluind zările
*Noapte lucie pe o lume ca din poveşti
Expresii frumoase ideale de inclus în compunerile școlare
-stelele luceau precum diamantul șlefuit

-își simțea inima bătând precum bat stropii de ploaie în fereastră
-aerul înmiresmat îmbia la visare
-râsul clopoțel al copilului
-șoricelul cu ochi ca două boabe de piper
-natura mângâie ochiul și împlinește sufletul
-chihlimbarul, piatră magică
-străluciri de agată
-o frunză de eternitate
-splendoare de lavă încinsă
-prospeţimea răsăritului galben-roşiatic
-rădăcinile iubirii
-minereuri de dor
-năuc de fericire
-zăpada diafană
-mugur fraged
-tâmpla înţeleaptă
-izvor răcoritor
-pădurea adâncă
-petala ultimului vers
-cioburi de vise
-valul adormit
-mantie de stele
-suflet hoinar
-colbul amintirilor
-ochi neîmblânziţ
-simfonia dorului
-diamant înecat în lumină
-şoapte pe tâmple
-ruginiul frunzelor tomnatice
-inima, corabie a dragostei
-zâmbetul este tăcerea ce vorbeşte
-şirag de lacrimi
-frumuseţe tulburătoare
-speranţe rotunde
-flori înmiresmate
-un strop de fericire
-luna argintie
-umbre plăpânde
-bolta înstelată
13

Expresii Compunere

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Expresii Compunere

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IARNA *Zăpada încarcă câmpiile în semn de

*Clinchetul cristalin al clopoţelului

-stelele luceau precum diamantul șlefuit

S-ar putea să vă placă și