Scrisoarea III

de Mihai Eminescu
https://wordwall.net/resource/6266088

Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băț.

Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreț:
— Ce vrei tu?
— Noi? Bună pace! Și de n-o fi cu bănat,
Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat.
La un semn, deschisă-i calea și s-apropie de cort
Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.
— Tu ești Mircea?
— Da-mpărate!
— Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.
1. port

1.Mircea era un bătrân simplu,

după vorbă, după port.

2.
— Orice gând ai, împărate, și oricum vei fi sosit,
Cât suntem încă pe pace, eu îți zic: Bine-ai venit!
Despre parte închinării însă, doamne, să ne ierți;
Dar acum vei vrea cu oaste și război ca să ne cerți,
Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,
Să ne dai un semn și nouă de mila Măriei Tale…
De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris și pentru noi,
Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război.

2. Mircea :
-
-
-
— Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândești că pot
Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?

Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?

Și, purtat de biruință, să mă-mpiedic de-un moșneag?
— De-un moșneag, da, împărate, căci moșneagul ce privești
Nu e om de rând, el este domnul Țării Românești.
Eu nu ți-aș dori vreodată să ajungi să ne cunoști,
Nici ca Dunărea să-nece spumegînd a tale oști.

Baiazid :
-
-
-
https://wordwall.net/resource/6184631
 Mulți durară, după vremuri, peste Dunăre vreun pod,
De-au trecut cu spaima lumii și mulțime de norod;
Împărați pe care lumea nu putea să-i mai încapă
Au venit și-n țara noastră de-au cerut pământ și apă —
Și nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,
Cum veniră, se făcură toți o apă și-un pământ.

Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul…

Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este,
Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!

https://learningapps.org/watch?v=pv7ab0zsj20 3.Mi-e prieten numai mie. ( ........ )

 VÂRSTA ÎN ANUL BĂTĂLIEI DE
NUMELE SUPRANUMELE ANUL NAȘTERII CÂȚI ANI A TRĂIT
LA ROVINE

... ... ... ... ...

... ... ... ... ...
MIRCEA CEL BĂTRÂN
(n.1355 – d.1418)
•Numele lui însemna „Mircea cel Vechi” (din
bătrâni, din trecut), dar odată cu evoluția
limbii a ajuns să-și piardă sensul inițial, pentru
că numele în sine s-a păstrat neschimbat.
Supranumele „cel Bătrân” presupune, în
general, în limbajul de cancelarie medieval
primul domnitor cunoscut cu acest nume.
•Mircea a primit acest nume după moartea sa,
pentru a fi deosebit de nepotul său Mircea al II-
lea și de Mircea Ciobanul, care a domnit în
secolul al XVI-lea.
 BAIAZID I MURAD
(n.1354 – d.1403)

Baiazid I sau Bāyezīd bin Murād;

poreclit Yıldırım, „fulgerul“ din cauza
personaliții puternice, dar și datorită
victoriilor și rapidității de mișcare, a
fost sultan al Imperiului
Otoman din 1389 până în 1402.
BĂTĂLIA DE LA ROVINE a fost una
dintre cele mai importante bătălii
din istoria Țării Românești și a avut
loc în data 17 mai 1395.
Înainte de Rovine s-au dat mai multe lupte
mai mici. Mircea a trimis câteva detașamente
pentru a-l atrage pe Baiazid în locurile
mlăștinoase, unde pare să-și fi dispus arcașii.
Soldații lui Baiazid s-au trezit imobilizați de
adâncimea și de vegetația mlaștinii.

Românii s-au retras, în timp ce otomanii au

rămas imobilizați în mlaștină.

Armata lui Baiazid a fost distrusă aproape în

întregime de săgețile și sulițele românilor.

Deși atacul a început înaintea prânzului,

prima parte a luptei s-a încheiat spre seară,
când turcii pierduseră aproape un sfert din
oaste, pe când românii pierduseră doar câțiva
oameni.
Baiazid ordonă restului armatei să așeze tabăra și
să o înconjoare cu palisade din pământ și copaci.
După lăsarea întunericului, trimite cavaleria,cu
scopul de a-l ataca din spate pe Mircea, iar Mircea
trimite, la rândul său, cavaleria, care reușește să-i
atragă pe turci departe de locul luptei.
În timpul nopții, românii atacă tabăra otomană, turcii
se găsesc înconjurați de o armată mult mai mică și
blocați de propriile palisade la fel cum în timpul zilei
au fost blocați în mlaștini.
Românii trag cu săgeți aprinse. Spre dimineață,
Baiazid fuge, lăsând pe câmpul de luptă cea mai
mare parte a oștirii.
Cu o armată mult mai mică, de doar 10 000 de
oameni, Mircea cel Bătrân a reușit o victorie
răsunătoare .