TRANSFORMAREA VORBIRII DIRECTE ÎN VORBIRE INDIRECTĂ

VORBIREA DIRECTĂ - în scris, vorbirea directă reproduce fără modificări cuvintele rostite de o persoană.

VORBIREA INDIRECTĂ – păstrează informația, dar elimină folosirea persoanelor I și a II-a pentru redarea
vorbirii unui personaj, cuvintele care ar putea indica o anumită intonație.

Pentru a transforma vorbirea directă în vorbire indirectă, se parcurg următorii pași:

eliminăm linia de dialog;

transformăm formele verbale de persoana I și a II-a în forme verbale de persoana a III-a;
eliminăm cuvintele care indică o exclamație, un strigăt etc;
folosim verbe care indică acțiunea de a spune, de a întreba, de a exclama;
după aceste verbe folosim cuvinte de legătură cum ar fi: ca, să, ca să, care etc.

exemplu:

Vorbire directă:

PASCU (tainic): Dom’le șef! Ce crezi dumneata că e în pachetul ăsta?

ŞEFUL: Păi ce să fie? O carte.

Vorbire indirectă:

Pascu îl întrebă pe șeful de gară ce crede că se află în acel pachet. Acesta îi răspunde spunând că el crede
că este vorba despre o carte.