Noaptea despartirii

De Jennifer Anne Nielsen

Cartea abordeaza teme precum loialitatea familiala, curajul in fata tiraniei si sacrificiile necesare
pentru a obtine libertatea.

Noaptea Despartirii incepe in Berlinul De Est in anul 1961, si spune povestea Gertei Lowe in
varsta de 12 ani si a familiei ei. Intr-o noapte, Gerta este trezita de sirene si vede ca Guvernul Germaniei
de Est a construit peste noapte un gard de sarma ghimpata, impartind Berlinul de E si de V. Acest gard se
va transofrma mai tarziu intr-un zid de beton fortificat. Tatal Gertei, Aldous, si fratele ei Dominic sunt in
Berlinul de V in acea noapte si nu se pot intoarce acasa.
In urmatorii 4 ani viata Gertei devine din ce in ce mai dificila, la fel si pentru mama ei Katharina si
fratele ei mai mare Fritz. Le este extrem de dor de Aldous si Dominic. Gerta trece adesea pe langa
platforma de vizionare unde ii poate vedea adesea pe cei 2, dar raman tot timpul de neatins.
Germania de Est este supusa unui control tot mai strict, cu amenintari constante de pedeapsa pentru
oricine pune la indoiala Guvernul. Fritz isi pierde slujba din cauza suspiciunilor in jurul activitatilor
politice trecute ale lui Aldous.
STASI – politia secreta est-germana intimideaza familia.
Fritz si Gerta tanjesc sa evadeze in Vest.
Intr-o zi Gerta primeste un mesaj criptic de la Aldous indemnand-o catre o cladire veche si
abandonata langa Zidul Berlinului.
Ideea săpării unui tunel sub zid prin care să devină posibilă trecerea în partea de vest a orașului
aparține Gertei. Însă este o idee datorată apariției tatălui și fratelui Dominic pe respectivul zid și dansului
cunoscut al acestora, un dans prin care Gerta înțelege mesajul – săpare și întâlnire. Acțiunea este
facilitată de un simplu desen transmis de către aceștea prin prietena Anna, desen ce înfățișează un bloc
părăsit, în interiorul căruia se poate începe săparea acelei treceri subterane. Această dorință de trăire a
unei alte vieți și de aflare în anturajul unor oameni cu o altă mentalitate, fel de a fi și a acționa își
datorează o bună parte din putere însăși morții lui Peter – fratele Annei, care, în încercarea de a evada, a
fost prins și ucis.
Gerta descopera ca aceasta cladire este un vechi adapost anti-bombardament. Isi da seama ca
tatal ei vrea ca ea sa sape un tunel de la adapost sub zid pana in Vest. Desi riscant, cand mama lor pleaca
sa aiba grija de Oma/ bunica Gertrude ea si Fritz incep sa sape un tunel in secret.
 Casa in care au gasit buncarul au botezat-o Casa de Bun Venit (Wilkomen = Buna ziua! in
germana)
De neignorat este felul în care Gerta îl convinge pe fratele Fritz să se alieze în scopul atingerii
obiectivului privind libertatea de a fi și reunirea familiei de cândva. Imagine aparte au și diversele
improvizări pe care le fac aceștea în fața oamenilor din frica de a nu se vedea adevărata față a stării de
lucruri și de a nu fi pedepsiți din cauza dorinței de a trăi după propriile obiective și nu ale altora.
Acestia se apuca de treaba dar Frau Eberhart, vecina bagacioasa ii urmareste indeaproape. Ei tot
sapau si sapau dar pamantul este tot mai greu de escavat. Aveau un plan bine pus la punct, Fritz sapa iar
Gerta scotea pamantul din tunel si-l arunca in iazul de langa casa, prefacandu-se ca spala rufe ca sa nu
atraga atentia STASI.
Insa Frau Eberhart ii toarna politiei si dupa ei vine un singur ofiter, domnul Muller.
Valoare aparte are felul în care Anna joacă rolul unei prietene pierdute din cauza morții fratelui
său și a unei mentalități admise, un rol nevăzut de către Gerta și Fritz și o pierdere cu greu acceptată, dar
făcut de dragul aceleiași familii, așa precum Anna intră în acest spectacol în scopul păstrării secretului
evadării. În așa mod în roman este redată imaginea unei prietene adevărate – persoană care suportă
diverse presiuni dar care nu scoate în vileag faptele fraților și care, în numele dorinței lui Peter, împreună
cu părinții se aliază acestora în procesul de evadare.
În roman pe larg este descris felul în care Fritz și Gerta formează acest tunel, neajunsurile pe care
le suportă, ideile care facilitează munca depusă, gândurile personajelor și imaginea părții de est a
Berlinului.
Dupa un incident aproape de politie, Katharina afla de plan si incepe sa ii ajute. Lucreaza
neincetat la tunel timp de mail multe saptamani in conditii de pericol.
Nu poate fi trecută cu vederea nici trădarea pe care o face Viktor, văzut deja ca fost prieten al lui
Fritz. Odată înrolat în armată, devine totalmente un alt om prin acceptarea unei mentalități aflate
împotriva societății și îndeplinirea unor ordine prin care aceasta este rănită. În așa mod se pot compara
acțiunile Annei în numele prieteniei și cele ale lui Viktor – reprezentant al trădării. Acesta este redat ca o
piedică în fața evadării, odată ce în respectiva noapte personal se prezintă în casa familiei date pentru a-l
înrola pe Fritz în armată. Dar lipsa prietenului de cândva, aflat în tunel în așteptarea mamei și sorei,
blochează acțiunea sa. Acestea fac tot posibilul pentru a ascunde faptele suspecte și în final fugind spre
tunelul văzut ca salvare din mlaștina diverselor lipsuri, în prim plan al celei de a fi cel care ești, spre
oceanul libertății acțiunii, gândirii și a celui din tine și din jur.
 Gerta si Katharina scapa la limita la locul tunelului, iar dupa o intalnire tensionata cu politia la
iesirea din tunel reusesc sa treaca in partea de Vest in tunelul parallel al lui Aldous si Dominic in ultima
secunda. Fritz este impuscat in picior in timpul evadarii insa planul lor indraznet le reuseste si familia
este reunita dupa ani lungi de despartire.
Pe lângă fidelitate și trădare, o imagine aparte în roman deține ofițerul Muller subordonat
legislației, dar pe care într-un final o încalcă de dragul propriei familii, văzută ca fiind fericită doar dincolo
de zid și în numele căreia își sacrifică viața în timpul aceleiași evadări prin intermediul aceluiași tunel.
Pe deplin se simt sentimentele mamei, Gertei și ale lui Fritz odată ce îi aud pe tată și Dominic de
cealaltă parte a tunelului, formându-se imaginea reîntâlnirii unei familii după 4 ani de lipsă și dor. Singura
piedică e doar un perete de pământ în interiorul tunelului, un perete cu greu străpuns și în sfârșit având
loc visata revedere. Familia, formată cândva din părinți și 3 copii, devine acum mai numeroasă prin cei
care, având aceiași dorință de a fi un cineva, au încurajat înaintarea spre atingerea obiectivului prin ceea
ce au făcut și simțit. Astfel, consecințele războiului, precum însuși acesta, obțin imaginea unui intermediu
de verificare a fidelității anumitor persoane, a felului de a fi al propriului sine în diverse situații și a stării
de lucruri în lumea interioară.
Toate gândurile, eforturile, lipsurile și obiectivele personajelor acestui roman au o forță de
impunere aparte în perceperea și analiza făcută de către cititor mesajului redat de această creație literar-
artistică. Subiectul abordat denotă realitatea din trecut și imaginea celor care au creat-o. Diversitatea
situațiilor facilitează comparația făcută între oameni, acțiunile și ideologiile acestora, fapt condiționat de
obiectivul celui care scrie și meditația celui care citește.