Noaptea 

despărțirii
Noaptea în care Războiul Rece ridică un zid în inima Berlinului.
Zidul, construit peste noapte, devenea mai înalt pe zi ce trece, iar speranțele
unei fetițe pe nume Gerta de a-și reuni tatăl și fratele care plecaseră în Vest se
diminuau în fiecare zi care trecea. Totuși, încă mai existau trei persoane care îi
luminau ziua Gertei: mama ei, Fritz, fratele ei, și Anna, prietena ei cea mai
bună.
Într-o zi, în drum spre școală, Gerta aruncă o privire spre zidul Berlinului, dar
atenția ei este imediat captată de o platformă, pe care stă un băiat. Curând și-a
dat seama, surprinsă, că persoana de pe platforma înălțată era nimeni altul
decât fratele ei, care plecase cu tatăl ei în urmă cu aproape patru ani. Din
păcate, își dă seama că un ofițer de patrulă de frontieră stă chiar în spatele ei.
Muller, ofițerul, le certa pe Gerta și Anna, dar le dă drumul. În următoarele zile,
chiar dacă i se sfătuiește să nu se uite peste zidul Berlinului, ea îl vede pe tatăl
ei făcând un dans preferat al Gertei din copilărie, dar el repetă mereu unul
dintre dansuri, în care sapă în pământ cu o lopată.
Totul mergea... normal pentru fată, dar, aproape patru ani după ce zidul fusese
ridicat, Fritz îi spune Gertei că fratele Annei avea să scape în Vest cu ajutorul
unor studenți care aveau o mașină special făcută că să ascundă un om.
A doua zi, ei vor vedea la știri că tentativa lui Peter a eșuat, iar el a fost
împușcat fatal în spate, iar familia Annei va afla că Gerta și Fritz au știut despre
fugă. Același lucrul îl aflaseră și ofițerii care lucrau la Das Ministerium für
Staatssichherheit (Serviciul secret al R.D.G., adică Republica Democrată
Germană), care auziseră tot ce au vorbit cei doi copii din cauza microfoanelor
implantate prin casă. Stasi vor și deschide Gertei și lui Fritz dosare care îi vor
defavoriza în găsirea unui loc de muncă bine plătit, sau mersul la universitate,
ceea ce îl va obliga pe Fritz să se înroleze în armată la vârsta majoratului.
Anna, după ce află că Fritz și Gerta știau despre tentativa de evadare a lui
Peter, distruge prietenia dintre ea și Gerta, dar, surprinzător, într-o zi normală
de școală, Gerta primește un bilet de la Anna care are numele ei și un desen al
unei casa veche, părăsită. Anna îi explică fetei că a primit acest bilețel de la
cineva din Berlinul de Vest, iar Gerta imediat își dă seama că este de la tatăl ei.
Gerta, din acest motiv, a început să meargă zilnic prin cartierele Berlinului
căutând această casă misterioasă. Dupa aproape cinci zile, ajunge la un cartier
foarte aproape de Zidul Berlinului, unde în sfârșit găsește casa din desen.
Aceasta, era fix lângă fâșia morții, o parte fix dinaintea zidului în care orice
grănicer avea voie să împuște oamenii din fâșie. Fata, foarte ușor ridică o
bucată de lemn care acoperea unul dintre geamurile sparte și se strecoară in
casă. Gerta, se gândise puțin și îl aduse pe Fritz, ca să-i spună și lui ce a găsit.
Ei găsesc un buncăr antiaerian care trecea pe sub Zid și cu ajutorul căruia ar
putea săpa un tunel și să fugă în Vest.
Aceștia se apucă de treabă, dar Frau Eberhart, o vecină băgăcioasă, îi
urmărește îndeaproape. La scurt timp, mama lor pleacă la țară ca să aibă grijă
de bunica Gertrude, care își rupse piciorul.
Copii săpau și tot săpau, dar pământul era din ce în ce mai greu de escavat. Își
făcuseră chiar și o strategie: Fritz săpa, iar Gerta scotea pământul din tunel și-l
arunca în iazul de lângă casă, prefecându-se că spală rufe, ca să nu atragă
atenția ofițerilor Stasi.
Însă Frau Eberhart îi toarnă ofițerilor care au ajuns la fața locului unul dintre ei
fiind chiar Muller.
In prima zi, ofițerii Stasi nu găsesc nimic, dar, în a doua zi, cei doi copii care
lucrau la tunelul sub zidul Berlinului îl găsesc pe ofițerul Muller așteptându-i în
buncăr. Din fericire, Gerta și Fritz îl conving să vină cu ei.
Intr-un final, puțin timp înainte să ajungă la jumatatea tunelului, Gerta o
convinge pe mama ei să îi ajute. Deodată, toți realizează că și Dominic, celălalt
frate și tatăl Gertei începuseră un alt tunel, iar în momentul acela, cele doua
tuneluri se conectaseră. Toată lumea era fericită, dar mai era încă o problemă.