Tabără

De Louis Sachar
(Rezumat)

În această carte se povestește despre un băiat numit Stanley Yelnats, care avea numele interesant
tocmai că Yelnats era de fapt Stanley citit invers. Stanley Yelnats, fiind un copil grăsuț, era tot
timpul luat peste picior de colegii lui de școală, ba chiar și de profesori, uneori. Din acest motiv,
acasă nu avea nici un prieten
Familia lui era foarte ciudată, deoarece tatăl cu aceleași numere, Stanley Yelnats, era
inventator și strângea adidași vechi și folosiți, iar casa lor mirosea a adidași folosiți. De câte ori
aveau o problemă, dădeau vina pe „Stră-străbunicul-bun-de-nimic-și-hoț-de-porci-împuțit”. Așa îi
spuneau pentru că în urmă cu foarte mulți ani, a fost blestemat de o țigancă, madam Zeroni, iar
de atunci ghinionul îi urmărea pe toți membrii familiilor.
Stanley Yelnats, nevinovat de altfel, se spune că încercase să-i fure adidașii lui Clyde
Livingston, un jucător de baseball celebru, care reușise să marcheze de patru ori trei puncte în
decursul unui singur meci. Totuși, el fu arestat și trimis în „Tabăra Lacul Verde”. Era mulțumit
totuși că nu a fost trimis la închisoare, și așa nu mai fusese într-o tabără până acum, deoarece
familia lui era foarte săracă.
După opt ore de drum încontinuu cu autobuzul, ajuns în „Tabăra Lacul Verde”, este uimit că de
fapt nu există nici urmă de lac, ci un loc plin de praf și ponosit. Domnul Sir, directorul, îl
informează că trebuie să sape câte o groapă pe zi, cu adâncimea unui metru și jumătate și
diametrul tot de un metru și jumătate, inclusiv sâmbăta și duminica.
Tabăra avea șase corturi, inscripționate A,B,C,D,E,F în această ordine. Stanley primi un loc
în cortul D, unde consilier era domnul Pendanski, cu un număr ușor de ținut minte „Stilou-Dans-
Cheie”.
În timp ce săpa groapa, amintirile îl copleșeau și se gândea de unde ghinionul familiilor lui,
împreună cu „Stră-Străbunicul-bun-de-nimic-și-hoț-de-porci-împuțit” și până la el.
Stră-Străbunicul lui Stanley se numea Elya Yelnats și trăia în Letonia, iar la 15 ani se
îndrăgostise de Myra Menke, căreia îi ceru mâna împreuna cu Igor Barkov, un porcar bătrân, care
îi dăruia un porc tatălui, în schimbul fetei. Dar fata era îngustă la minte și nu putea avea iubire
pentru Elya, iar acesta își dădu seama că a greșit alegând-o pe ea și pleacă cu un vapor în America,
unde-și găsește iubirea vieții, pe Sarah Miller, cu care avu un copil și-i dat numele de Stanley.
Revenind la povestea noastră, Stanley Yelnats sapă cate o groapă în fiecare zi, dar, chiar daca era
epuizat, își făcea timp ca să-i scrie mamei, ca să nu se îngrijoreze, dar nu-i spunea adevărul, ci
spunea că în tabără. și-a făcut prieteni și există un lac, la care, toată ziua, fac concursuri de înot și
cursuri de schi nautic.
La un moment dat, Stanley primi chiar și o poreclă „Omu’ Cavernelor”, care i se părea mai
interesantă decât „Pungă de Vomă”, cum era numit cel care stătuse până de curând în patul lui, și
asta însemna că a fost acceptat în grup.
Rază-X, Subraț și Zero erau negri, iar Strâmbul, Caracatița și cu Stanley erau albi. Dar acolo,
pe lac, toți aveau culoarea prafului maroniu-roșcat, care-i acoperea din cap pană-n picioare.
Le era teamă de șerpi și scorpioni, dar cel mai teamă le era de șopârla cu pete galbene,
deoarece de mușcătura ei nu mai scăpai. O șopârlă cu pete galbene avea exact unsprezece pete, i
pielea galben-verzuie, avea ochi mari și roșii, cu dinți negri și o limbă albă ca laptele. Mânca
rozătoare mici, insecte, spini de cactus și coji de semințe.
Cu 110 ani în urmă, Lacul Verde era cel mai întins lac din statul Texas. Apele lui de culoarea
smaraldului luceau în bătaia soarelui. Se spune despre lac că era „raiul pe pământ”.
În poveste se succed întâmplări, cum că Stanley se împrietenește cu Zero și în timp ce-l
învăța să citească, acesta îl ajută să sape groapă mai repede. Nemulțumiți de acest lucru, ceilalți
se revoltă și-l pârăsc la director, iar Zero fuge din Tabără.
Cu gândul la Zero, care plecase de câteva zile, Stanley încercă să fure mașina domnului Sir,
care aducea apă, ca să plece în căutarea acestuia. Dar eșuează, intrând o groapă și răsturnând
mașina. Fugi totuși, cu gândul că se va întoarce în tabără cu Zero, când îl va găsi.
În drumul lui, cutreierând haotic, găsi o groapă plină cu șopârle, un sac aruncat și
rămășițele unei bărci, care zăcea răsturnată, pe jumătate îngropată în țărână. Numele
ambarcațiunii se deslușea încă, acesta fiind: „Mary Lou”.
Surpriza a fost mare când, de sub ea se ivi, nimeni altul decât, Zero (numele adevărat al lui
fiind Hector). S-au adăpostit o vreme sub barcă, unde au găsit șaisprezece borcane un lichid
maroniu, „super-licoare”, cum îi spuneau ei, care le-a potolit foamea și setea pe moment.
Au plecat mai departe, spre Vârful „Degetului Mare”, dar soarele strălucea chiar în pisc, ca
o minge de foc.
Epuizați de puteri, alunecară într-o groapă cu noroi, dar atunci când au săpat mai adânc, au
găsit și chiar și o ceapă, ceea ce însemna că acolo era apă, o descoperire foarte importantă pentru
cei doi.
Din povestirile lor reiese că Zero a furat adidașii lui Clyde Livingston și i-a aruncat pentru că
aceștia miroseau foarte urât, iar atunci când Stanley i-a găsit a fost declarat hoț. Dar Zero nu s-a
liniștit și a furat alți adidași din magazin, după care a fost prins și declarat și el hoț. Așa au ajuns
amândoi în Tabăra Lacului Verde.
După ce și-au luat provizii pentru drum, adică ceapă și apă, au plecat înapoi înspre Tabără,
cu gândul să găsească comoara pe care aproape o găsiseră înainte ca Zero să fugă din tabară.
Ajunși înapoi în Tabără, au găsit comoara, dar au fost și descoperiți de către director și
ceilalți consilieri. În același timp, află că părinții lui au trimis sau avocat după el, ca să-l elibereze.
Surprinderea mare a fost că pe cufărul descoperit, era scris numele lui, Stanley Yelnats, așa
că șefa taberei, cea care tot încerca să găsească comoara, nu a putut să o ia.
Doamna Morengo, avocata lui Stanley, împreună cu Procurorul general, îi au din Tabără pe
Stanley și pe Hector Zeroni. Procurorul a dat ordin să fie închisă Tabăra Lacul Verde, iar doamna
Walker, directoarea, a fost nevoită să vândă terenul unei organizații naționale, care a
transformat-o într-o tabără de cercetașe.
Ajuns acasă, Stanley descoperă că tatăl său a reușit să inventeze, în sfârșit, produsul care să
elimine mirosul de picioare și a devenit bogat..
Deschid încuietoarea, în cufăr erau aproape doar lucruri fără valoare, dar și bonuri valorice,
titluri bancare și chitanțe, care s-au dovedit fiind foarte valoroase. Și așa, Stanley și Zero s-au ales
cu puțin sub un milion de dolari fiecare.
Stanley cumpără o casă nouă pentru el și familia sa, cu laborator la subsol, iar Hector (Zero)
angajează o echipă de detectivi particulari, pentru a-și găsi mama, demult pierdută.
Povestea noastră se termină cu o petrecere dată în cinstea întoarcerii lui acasă și pentru
descoperirea făcută de tatăl lui, „Super Licoare, o încântare pentru picioarele tale”, cum îi
spuneau ei.