RECENZIA

Pumn de fier-fragment de Mircea Pricăjan

Mircea Pricăjan este scriitor și traducător contemporan. A debutat cu romanul În umbra deasă a
realității, 2 volume, în 2002. A publicat proză scurtă, articole, interviuri și traduceri din limba engleză în
diverse reviste literare românești. A tradus din limba engleză mai multe romane de Stephen King, precum
și cărți de M. John Harrison, Jeff VanderMeer, Geoff Ryman, K.J. Bishop, J.G. Ballard, Chuck Palahniuk,
Steven Hall, Joe Hill etc.
Fragmentul dat face parte din volumul Pumn de fier. Mihai are aproape şapte ani şi e pasionat de
Lego şi supereroi. Cu câteva zile înainte de vacanţa de vară, pe care şi-o va petrece la bunici într-un sat
îndepărtat, îşi rupe mâna. Venit de la oraş, cu o mână în ghips, nu-i e deloc uşor să-şi facă prieteni printre
copiii care se cunosc de multă vreme şi care îl privesc ca pe un ciudat. Nici încercările cu orătăniile din
curtea bunicilor nu sfârşesc prea fericit. Dar în vara aceea Mihai face o descoperire: după ce îşi scoate
ghipsul, „mâna de beton”, cum îi spune doctorul, îşi dă seama că nu simte nici o durere, că poate să spargă
pietre strângându-le în pumn, că are o superputere. Şi nu numai atât: mâna lui cu puteri fantastice îl împinge
să facă tot felul de lucruri necugetate, iar copiii din jur îl privesc cu neîncredere. Până şi dulăul Ares pufneşte
şi fuge de el. Până când, într-o zi, la o petrecere…
În câteva vorbe, cartea ne prezintă schimbările care au loc în lumea unui copil, în jurul vârstei de
șapte ani, atunci când trecerea de la statutul de preșcolar la cel de școlar coincide cu un accident nefericit
în urma căruia se alege cu o fractură de antebraț, care necesită imobilizare în ghips. Și află, într-un fel sau
altul, câte încercări în plus trebuie să treacă o persoană cu o astfel de restricție în viața de zi cu zi. Nu este
neapărat o carte a transformării, în nici un caz un bildungsroman, nu ne prezintă o călătorie inițiatică, ci
doar ne povestește câteva săptămâni din viața unui copil, așa cum e ea, cu bune și cu rele, cu banalități și
părți interesante. Povestea curge natural, foarte ușor de urmărit chiar și pentru un elev din ciclul primar de
învățământ, mizând pe un stil mai degrabă practic decât estetic, însă foarte îngrijit.