UNDE FUGIM DE ACASA

De Marin Sorescu
Rezumat

Marin Sorescu uimeşte din nou cu opera sa pentru copii “Unde fugim de-acasă ?” ,
care la prima vedere pare o carte în suspans pană și pe adulții care nu preferă acest fel de
lecturi. Autorul poate să cuprindă toate genurile într-o  singură carte, ce include : suspans ,
aventură , explorare , toate scrise într-un mod în care până și copiii să-l înțeleagă, aceasta fiind
o carte pentru copii. Primul rând din prima secțiune a cărții,”Cuvânt înainte”, o definește
foarte bine : „Aproape teatru, aproape poeme , aproape poveşti“, cartea fiind așa cum
sugerează și autorul , aproape orice. Autorul nu și-a dorit niciodată să facă pe copii să-și
abandoneze casa, părinții , camera și jucăriile fugind de-acasă, de aceea zice de la bun început
următoarele cuvinte : “De-acasă nu fugim niciodată prea departe fiindcă , pe seară , ne
întoarcem acasă, unde ne aşteaptă părinţii, jucăriile, colţul pernei pe care îl strângem între
degete, somnul şi visele”.
Structurată în 29 de capitole , cartea este o călătorie fantastică în jurul lumii. Citită cu
o anumită intonație si ritm , proza conferă o rimă interioară dând întregii călătorii un farmec
aparte. Autorul , Marin Sorescu demonstrează încă o dată că este un poet înnăscut, căruia îi
place să scrie povești pentru copii.
Pelerinajul începe cu cele mai banale activități : desenatul cu creta pe ciment, bătutul
mingii pe asfalt , vizita la grădina zoologică, emoțiile trăite la circ , continuându-se  cu
călătoriile la Polul Nord, precum și Polul Sud, finalizând cu experiența unui om bătrân care-și
vede copii deveniți adolescenţi trecând în acest stadiu nou al vieţii cu o ţigară în colţul gurii .
În această călătorie , un prim popas l-a făcut la mare, “apa folositoare” nu numai pentru
părinţi şi bunici, dar şi pentru cei mici . Cei din urmă ştiu să se joace  pe plajă , în nisip ,
făcând palate şi adunând scoici . Uneori ei sunt incurcați de adulţi, care-i întreabă întruna “Ce
faci ?” , “Unde te duci ?”. Un sfat este întotdeauna binevenit : nu staţi prea mult la soare ,
întoarceţi-vă pe partea cealaltă din două în două minute , aşa cum fac valurile în depărtare
alergând iute până în stânci pentru a se propulsa spre larg iute . Următorul popas este la munte
, cu vârfuri de piatră şi culmi abrupte cu păduri înverzite şi fauna diversă . Potecile abrupte te
lasă fără respiraţie, deşi lumea vine aici ca “să respire” . Delta Dunării a adunat pe lângă
pelicani , lişiţe , nagâţi şi cormorani . Alunecând pe luciul apei spre vărsare,  devii fotograful
personal al fiecărei vietăţi .
Însă Pământul e rotund , unde am merge , unde am poposi , paşii ne duc înapoi acasă .
Nu pentru mult timp . A doua zi curiozitațile te împing de la spate .
Cum să nu fugi de-acasă când drumul e  presărat cu atâtea ispite ! Să ne avântăm pe fundul
mării , să pornim în călătorie pe nervurile unei frunze , pe conturul unei hărţi , sau pe cărările
poveştilor. Locul de întoarcere din aceste aventuri va fi locul cel mai aproape de inimă , acasă.
Marin Sorescu ne poartă pas cu pas , rima cu rimă prin întregul nostru univers văzut cu
ochi de copil .
La finalul cărţii , autorul ne răsplăteste cu un moment de răgaz pentru o ţigară , bine
meritată după o asemenea călătorie si firească pentru adolescentul rezultat .
Aproape teatru , aproape poeme , aproape poveşti “Unde fugim de-acasă!” de Marin Sorescu
aduce în prim-plan posibilitățile multiple de a evada din cotidian . Gândul , lăsat liber , te
duce în aceeaşi fracţiune de secundă în jurul Pământului şi poți poposi oriunde doreşti, chiar
şi în locuri fizic imposibil de atins . Imaginaţia este rodul lecturii şi calea evadării de acasă ,
este darul primit de fiecare dintre noi de a rămâne aproape copil .