Nume: Lazar David

Fișă de lectură

Titlul lecturii: Amintiri din copilarie

Numele autorului: Ion Creanga
Personajele: Nica
David Creanga (Bunicul)
Bunica
Irinuca
Profesorul
Parintele Ioan
Smarandita
Badita Vasile
Mos Vasile
Matusa Marioara
Varul Ion
Tatal lui Nica
Mos Andrei
Smaranda (Mama lui Nica)
Pavel Ciubotarul
Trasnea
Zaharia lui Gatlan
Luca Mosneagu’
Locul: La Irinuca; La scoala
La cirese; La targ; La garla
Locul: La scoala din Cetiheti
Drumul catre Seminarul din Socola
Timpul: In copilaria lui Nica

Rezumat:
 PARTEA I
În prima parte autorul ne povestește cum părinții se certau din cauza lui. Mama sa,
Smaranda, voia neapărat să-l dea la școală ca să ajungă preot iar tatăl său nu voia spunând că
nu are bani pentru asta. Situația s-a schimbat într-o duminică, când a venit în vizită David
Creangă, bunicul lui Nică. Acesta a spus că îl ia pe băiat și îl va duce la școală, la Broșteni.
David le-a explicat că e bine să știi carte și că este păcat de omul neînvățat. Pe lângă aceasta,
Creangă ne mai povestește și alte întâmplări.
Caprele Irinucăi – După ce bunicul David îl duce pe Nică și pe încă un tovarăș de-al lui la
Broșteni, acesta i-a cazat la o femeie, Irinuca. Casa ei era o cocioabă veche iar pe lângă
aceasta, ea mai avea un țap și două capre care erau slabe și râioase. Acestea dormeau în
tinda casei. Bărbatul și fata Irinucăi lucrau la pădure toată săptămâna. La școală cei doi băieți
au mers bine în afara faptului că profesorul a poruncit unui om să-i tundă la piele pe cei doi,
că aveau plete. După ce trecu iarna, în primăvară băieții s-au trezit plini de râie de la caprele
Irinucăi. Cei doi s-au uns cu leșie, au stat la soare și apoi au intrat să se scalde în Bistrița. Dar
cu toate acestea încă nu au scăpat de râie. Într-o zi, când Irinuca era dusă prin sat, băieții s-au
suit pe munte, mai sus de casa ei, și au urnit o stâncă din locul ei astfel încât să se ducă la
vale. A dărâmat gardul și casa Irinucăi, a făcut bucăți o capră și s-a numai în Bistrița. Speriați,
copiii și-au luat lucrurile și au pornit la drum spre Pipirig. Uitând de râie și de bucuria pe care
i-o făcuseră Irinucăi, cei doi s-au bucurat de vreme, cât a fost frumoasă. La un moment dat a
pornit o vijelie cumplită urmată de o ninsoare cum se cade. Au înnoptat în munți, dogoriți de
flacăra unui foc uriaș. A doua zi, spre seară, au ajuns la bunicul David din Pipirig. Bunica i-a
poftit la masă și apoi i-a vindecat de râie ungându-i cu unsoare de mesteacăn. Peste câteva
zile a aflat și bunicul despre paguba Irinucăi, pentru care a plătit patru galbeni. În sâmbăta
Paștilor a ajuns și Nică acasa la ai săi, în Humulești. Nică nu fost deloc bucuros deoarece au
râs toate fetele de el, văzându-l tuns de tot.
Calul Bălan și Sf. Nicolae – Autorul își amintește cu drag de meleagurile natale și de
oamenii gospodari din jurul său. Un loc aparte îl ocupă părintele Ioan, om bun și vrednic. El a
înfrumusețat cimitirul și a construit o chilie pentru școala satului. Împreună cu bădița Vasile,
dascălul bisericii, părintele a mers prin sat și i-a îndemnat pe oameni să-și dea copii la școală.
Astfel s-au adunat o mulțime de băieți și fete, dornici de carte dar și de năzdrăvănii. Ca să-i
liniștească, părintele Ioan a adus la școală un scan numit Calul Bălan și un bici numit Sf.
Nicolae. Prima pedepsită a fost chiar Smărăndița popii, o copilă ageră și zdravănă care
întrecea pe toată luma. Când părintele a descoperit că băieții aveau ceasloavele murdare,
pline de muște moarte, i-a poftit pe toți să încalece pe Calul Bălan și să-și ia răsplata. Dar ca
să-i îmbuneze pe copii, le aducea colaci de la biserică și cum bădița Vasile, învățătorul, era om
de treabă toate mergeau strună.
 PARTEA a II-A
În această parte scriitorul narează câteva din întâmplările foarte cunoscute ale copilăriei
sale: La cireșe, Pupăza din tei, La scăldat.
La cireșe – Într-o vară prin luna iunie Nică se hotărăște să se ducă la moș Vasile, fratele
cel mare al tatălui său pentru a fura cireșe. S-a dus la el acasă și s-a prefăcut că îl caută pe
vărul lui, Ion, ca să meargă la scăldat. Mătușa Mărioara i-a spus că e plecat cu tatăl său la
adus de sumani. Bucuros de cele auzite, Nică își ia rămas bun de la mătușă, după care se
strecoară în grădina casei și se urcă în cireș. A început să-și umple cămașa cu cireșe până când
l-a văzut mătușa Mărioara cu o jordie în mână. Atunci, repede, băiatul sare repede din pom
direct în stratul de cânepă. Mătușa a început să fugă și ea tot prin cânepă. Într-un moment în
care mătușa se împiedică și cade, băiatul sare gardul casei și fige acasă. Spre seară a venit
moș Vasile împreună cu vornicul și paznicul la părinții lui Nică pentru a cere daune pentru
cânepă și cireșe. La sfârșit băiatul primește o bătaie zdravănă de la tatăl său pentru
stricăciunile produse de el.
Pupăza din tei – Sătul să fie trezit în fiecare zi cu noaptea în cap, Nică îi puse gând rău unei
pupeze care era ceasornicul satului. Pasărea avea ciubul într-un tei din curtea lui moș Andrei,
unchiul băiatului. Într-o zi, când mama îl trimise cu de mâncare la țiganii pe care-i aveau la
sapă, Nică se gândi să fure pupăza. Se urcă în copac, găsi scorbura dar nu reuși să o prindă
decât la întoarcere. Duse pupăza acasă și o ascunse în pod. După ce apare mătușa Măriuca,
supărată foc și îi spuse Smarandei că Nică a furat pasărea, copilul, speriat, fuge cu pupăza la
târg. Acolo încearcă să o vândă, dar un moș cu vițica de funie a luat-o și i-a dar drumul.
Pasărea a zburat direct în teiul ei și a început să cânte din nou. Băiatul, de frică să nu-l prindă
tatăl său la târg, fugi acasă și stătu cuminte toată ziua. După ce pupăza începu din nou să
cânte trezind oamenii dimineața, mama lui Nică face masă mare și o chemă și pe mătușa
Măriuca. Cele se împăcaseră iar Nică scăpă basma curată.
La scăldat – În acest episod este vorba de Nică, care pleacă la scăldat, fără să asculte de
mama sa. Deși aceasta l-a rugat să legene copilul deoarece ea avea o mulțime de alte treburi:
de țesut, de cusut, de făcut mâncare; băiatul sta pe gânduri. A stat el o vreme, dar era așa de
cald și senin că nu putu rezista și a fugit la baltă, la scăldat. Când își dădu seama că Nică a
fugit, mama lui a început să-l strige cât se poate de tare. Aceasta a lăsat totul baltă și a plecat
la baltă după băiat, că știa că acolo s-a dus. Nică stătea în pielea goală întins pe nisip, apoi
într-un picior, arunca cu piuetre în apă și la urmă sărea să el și se scufunda. În tot acest timp
mama sa l-a privit cum petreceam, după care s-a furișat și i-a luat hainele și l-a lăsat acolo în
pielea goală. Fetele de pe la râu, văzând asta, au început să râdă de el. Într-un târziu, când
fetele erau ocupate cu clătitul pânzelor în apă, Nică a luat-o la fugă spre casă, luând-o prin
grădinile oamenilor ca să nu-l vadă cineva. Ajuns în grădina lui, băiatul a mers prin porumb
până la gardul ogrăzii. Acolo își vede mama cum alerga să facă trabă, când afară când afară,
când în casă. Nică și-a făcut curaj și a sărit în ogradă. Apoi i-a luat cu silă mâna mamei și a
sărutat-o, i-a cerut iertare și i-a zis să-i facă ce-o vrea, numai să-i dea de mâncare, că moare
de foame. Mamei i-a fost milă și ia dat să mănânce dar i-a spus că încă nu-l va ierta. Băiatul a
promis să nu mai iasă din cuvântul ei și a început să o ajute la treburile casei.
 PARTEA a III-A
În această parte autorul își descrie satul natal și împrejurimile acestuia și amintește de
istoria acelor locuri. Nică urmează cursurile Scolii Domnești din Târgu Neamț și apoi pe cele
de la Școala de Catiheți din Fălticeni. În perioada următoare urmează procesul de formare al
băiatului din punct de vedere social în relațiile cu colegii de școală, cu vărul Ion sau cu Pavel
Ciubotarul. Acesta îi ține pe baieți în gazdă pe timpul cursurilor. Aici, cei doi, își aduceau
mâncare de acasa iar iarna se îngrijeau de lemne de foc. Autorul amintește și de prietenul lui
Trăsnea pentru care gramatica era de neînțeles. Nica mai povestește și de serile petrecute la
crâșmă împreună cu prietenii lui, unde mâncau plăcinte și găini fripte, beau vin și se distrau
pe cinste.
 PARTEA a IV-A
În ultimul capitol al romanului, autorul ne prezintă plecarea sa la Seminarul de la Socola.
Dar el nu voia să plece că satul natal era tot ce îi estemai drag lui. Nică a tot încercat să-și
convingă mama să nu plece dar nu reușea. Acesta pleacă trist și cu ochii înlăcrimați împreună
cu Zaharia lui Gâtlan, un alt băiat obligat să plece la Socola. Pe cei doi copii îi duce Luca
Moșneagu’, un vecin, cu căruța trasă de doi cai. Pe tot parcursul călătoriei cei doi se tot
gândeau la la satul natal, la călugărie, tot felul de lucruri. Ajungând în Valea Pășcanilor, moș
Luca începe să le povestească băieților cum este viața la câmp. După un popas de o noapte,
cei trei se întâlnesc cu niște drumeți care mergeau și ei spre Iași. Trecând pe la Păcurari, unii
oameni au început să râdă iar alții să-și bată joc. Într-un târziu, în aceea noapte au ajuns la
Socola. Moș Luca a tras căruța la umbra unui plop înalt, iar atunci cei doi băieți văzură o
mulțime de dascăli și preoți care îți mărturiseau păcatele.