Vrăjitoarele – Roald Dahl

După moartea părinţilor, eroul nostru s-a mutat în casa bunicilor, din Norvegia. Aici,
copilul a aflat cele mai fantastice poveşti cu vrăjitoare şi cum aceste fiinţe malefice au
putut lua o fetiţă pe care au pus-o apoi într-un tablou, pe alt prunc l-au transformat în
găină, pe altul în piatră, în timp ce altul fusese transformat în delfin. Tot bunica i-a
dezvăluit nepotului său indiciile după care poţi recunoaşte o vrăjitoare adevărată: în
primul rând poartă mănuşi albe, este cheală, are nările mai mari decât oamenii normali,
punctul negru din ochi îşi schimbă culoarea, iar în centrul lui o să danseze foc şi gheaţă,
nu au degete la picioare şi au saliva albastră. În rest, vrăjitoarele au case obişnuite,
slujbe normale şi haine ca toată lumea.Conform testamentului lăsat de părinţi,
băieţelului de numai şapte ani îi revenea toată agoniseala acestora, iar micuţul rămânea
în grija bunicii, mutându-se împreună cu aceasta în Anglia, în casa familiei sale.Aflat într-
o mică excursie cu bunica sa, eroul nostru a cercetat hotelul în speranţa găsirii unei
camere libere unde să-şi poată dresa cei doi şoricei. Distracţia copilului a fost întreruptă
de întâlnirea a câtorva zeci sau chiar sute de femei. La prima vedere această reuniune
nu ieşea cu nimic în evidenţă, însă curiozitatea băiatului l-a determinat să tragă cu
urechea şi astfel a descoperit că are de-a face cu o petrecere a vrăjitoarelor. An de an,
vrăjitoarele îşi dădeau întâlnire cu Înălţimea Sa Marea Vrăjitoare pentru a primi de la
aceasta noi ordine. Alteţa Sa dorea să scape de toţi copiii din ţară cu ajutorul
subalternelor sale.La îndemnul Înălţimii Sale Marea Vrăjitoare, toate  vrăjitoarele urmau
să cumpere cele mai selecte cofetării din ţară, urmând ca în ziua Marii Deschideri,
acestea să pună în fiecare preparat soluţia Şoricogenă cu Efect Întârziat. A doua zi, când
copiii vor pleca la şcoală, soluţia îşi va face efectul, transformându-i pe odrasle în
şoareci.Toată prezentarea vrăjitoarelor a avut un efect grozav asupra eroului nostru, însă
punctul de maximă intensitate este acela în care micuţul a surprins vizual transformarea
lui Bruno Jenkins într-un şoricel. După aceasta, băiatul nostru a fost descoperit de
vrăjitoare iar pedeapsa lui pentru spionaj a fost pe măsură; maleficele femei s-au
năpustit pe el, l-au prins iar Alteţa Sa i-a turnat forţat pe gură soluţia minune ce l-a
transformat instantaneu într-un şoarece.Cu noua înfăţişare de rozătoare şi cu Bruno
alături, personajul lui Roald Dahl a mers la singura persoană care-l putea înţelege şi ajuta
şi anume bunica sa. Chiar dacă avea o altă înfăţişare, copilul-şoarece putea gândi şi vorbi
asemenea unui om normal. Cei doi, nepoţelul şi bunica, s-au hotărât să pună mâna pe
sticluţa cu Soluţia Şoricogenă cu Efect Întârziat din camera Marei Vrăjitoare. Planul celor
doi era unul foarte periculos însă miza era una pe măsură: puteau salva o mulţime de
copii din calea pericolului pe de-o parte, dar în acelaşi timp puteau scăpa şi de vrăjitoare
pentru totdeauna, transformându-le pe acestea în şoareci. Ironia sorţii: Marea Vrăjitoare
urma să piară din cauza soluţiei pe care ea însuşi o crease.În încercarea micuţului de a
strecura licoare magică în supa vrăjitoarelor, în bucătăria hotelului a avut loc un mare
necaz şi anume un bucătar i-a tăiat şoricelului nostru codiţa. Dacă acesta a reuşit să-şi
ducă planul până la bun sfârşit şi să toarne soluţia în mâncarea vrăjitoarelor, vă las să
descoperiţi singuri, doar citind opera de faţă.După întâlnirea cu maleficele doamne,
nepotul-şoarece împreună cu bunica sa s-au întors în Norvegia; aici, bătrâna a comandat
mai multe scăriţe pentru a-l ajuta pe micuţ să se urce oriunde vrea, dintr-o zaharniţă i-a
făcut cadă, iar un băţ de chibrit cu câteva firicele îi era micuţului pe post de periuţă de
dinţi.

Asemenea eroului său, părinţii lui Roald Dahl au fost norvegieni. A petrecut multe
vacanţe în Norvegia şi multe dintre amănuntele acestui volum sunt luate din experienţa
trăită de el acolo. Imaginea bunicii este de fapt creionată bazându-se pe imaginea
mamei sale.Copiii scriitorului aveau în camera lor, agăţate de tavan, cincizeci de
globuleţe din sticlă în diferite culori. Tatăl lor le-a spus că erau globuri magice şi că, dacă
vreo vrăjitoare avea să se apropie de ei în timpul nopţii, îşi va lua tălpăşiţa, înspăimântată
de propria-i imagine reflectată în globuri.La finalul lecturii acestei opere magnifice, am
tras următoarea concluzie:  nu contează cum arăţi sau cine eşti atâta timp cât te iubeşte
cineva. Pe blogul nostru puteţi citi recenziile următoarelor opere semnate de Roald Dahl.
Lectură plăcută tuturor!