Boli genetice umane

Bolile genetice reprezintă toate anomaliile care apar ca urmare a dereglării materialului ereditar.
Pentru bolile genetice nu este esențial factorul moștenirii maladiei, ci faptul că boala este cauzată
de dereglările aparatului ereditar. Bolile genetice includ și boli ereditare.
Mutațiile pot apărea datorită acțiunii asupra genomului a unor factori fizici, chimici sau
biologici.
Mutațiile transmise de la părinți la copil poartă denumirea de mutații ereditare sau mutații
germline, deoarece acestea sunt prezente în celulele germinale. Acest tip de mutație nu se poate
trata. Ea va fi prezentă în fiecare celulă din organismul persoanei afectate.
Mutațiile care apar doar după fertilizare, sunt numite mutații noi. Mutațiile noi pot explica
tulburările genetice în situația în care un copil are o mutație în fiecare celulă, însă nu are în
familie alte cazuri de acest gen.
Mutațiile genetice dobândite sau somatice apar în ADN-ul celulelor individuale, într-un
anumit moment al vieții unei persoane. Cauzele acestor modificări pot fi factorii de mediu
(radiațiile ultraviolete ale soarelui) sau pot apărea în cazul în care apare o eroare în copiile ADN-
ului, în timpul diviziunii celulare.
Mutațiile dobândite în celulele somatice nu pot fi transferate din generație în generație.
De asemenea, mutațiile pot să apară într-o singură celulă, într-un embrion timpuriu. Cum toate
celulele se divid în timpul creșterii și dezvoltării, persoana va avea unele celule cu mutații și
unele celule lipsite de modificări genetice. Acest tip de mutație poartă numele de mosaicism.
Modificările genetice care apar la mai mult de 1% din populația globului sunt intitulate
polimorfisme. Acestea sunt responsabile pentru culoarea ochilor, culoarea părului și tipul de
sânge, aspecte ce diferențiază persoanele între ele.
Întrucât multe polimorfisme nu au efecte negative asupra sănătății unei persoane, unele dintre
aceste variații pot amplifica riscul de a dezvolta anumite afectiuni.

Mutațiile genetice în sensul cel mai larg sunt modificări ce se produc la nivelul genelor,
al cromozomilor sau al altor constituenți celulari purtători ai eredității, deci schimbări ale
genotipului. După substratul pe care îl afectează, mutațiile, la rândul lor, pot fi împărțite în
mutații genice, cromozomice, genomice sau plastidice.

Tipuri de variații și rolul lor în evoluție

Din punctul de vedere al semnificației lor în relațiile organismului cu mediul, ca și în

procesul evoluției (deci ca fenomen individual), variațiile se pot împărți în două mari categorii:
 mutații gametice (germinale) - modificări de ADN în celule destinate să
devină gamet sau zigot, care ulterior se propagă la individul întreg, și, din această cauză, și
numai în acest mod, se pot transmite la descendenți. Orice mutație la organisme
monocelulare are rolul mutației gametice.
 mutații somatice - modificări de ADN în celule somatice, care formează țesuturile
organismului. Variațiile la țesuturile somatice nu se propagă la multe alte celule, și nu ajung
în alte țesuturi (excepție - cancer). Aceste mutații există până la moartea celulei și nu se
transmit la descendenți.
Mutațiile gametice reprezintă motorul evoluției, pe când mutațiile somatice sunt irelevante în
acest domeniu, însă înțelegerea lor este foarte importantă pentru studierea procesului îmbătrânirii
și a cancerului.
Bolile genetice sunt determinate de modificari (mutatii) ale structurii sau functiei
moleculelor de ADN - organizate in gene si cromozomi - care contin informatiile despre
alcatuirea si functionarea organismului.
Bolile genetice prezinta o serie de caracteristici generale, care permit deseori definirea unei
afectiuni ca fiind genetica. Ele sunt produse de mutatii ale genelor sau cromozomilor; de aceea
este firesc sa fie ereditare (in sensul transmiterii lor in succesiunea generatiilor). Dar cei doi
termeni nu sunt echivalenti. Multe boli cromozomiale sau monogenice sunt genetice dar
neereditare, fie pentru ca sunt letale inainte de perioada de reproducere, fie pentru ca determina o
incapacitate de procreare. De asemenea, trebuie subliniat ca prezenta unei afectiunii la bolnavi
din generatii diferite poate fi determinata si de factori de mediu; astfel, nu se poate vorbi
de tuberculoza ereditara si nici de sifilis ereditar, ambele bolifiind produse de infectii cu
microroganisme.
 Termenul de boala genetica este deci mai general si nu se suprapune obligatoriu cu cel de boala
ereditara.
Bolile genetice sunt deseori familiale regasindu-se si la alti membri ai familiei bolnavilor.
Aceasta nu este o regula absoluta deoarece exista destule boli genetice sporadice, in care
bolnavul (ce a suferit o mutatie noua) este singurul membru afectat al familiei, sau exista boli
negenetice familiale prezente la mai multe persoane dintr-o familie care au acelasi mediu de
viata (de exemplu, hipotiroidia prin carenta de iod in alimentatie sau alcoolismul).
Bolile genetice sunt determinate inainte de nastere si deci sunt congenitale, prezente la nastere.
Totusi unele dintre ele se pot manifesta mai tarziu in alte perioade de viata, inclusiv la adult. De
asemenea este important sa punem semnul egalitatii intre congenital si genetic, deoarece exista
anomalii congenitale negenetice, produse de agresiuni embrio-fetale exercitate de unii agenti
externi (virusul rubeolei, alcoolismul matern sau unele medicamente).

PRINCIPALELE TIPURI DE BOLI GENETICE

In functie de cantitatea de ADN afectat, de celulele unde se gaseste acesta si de influenta

factorilor de mediu la producerea bolii se deosebesc urmatoarele categorii:

1. Boli cromozomiale

 produse de anoamalii ale numarului cromozomilor, aflati in plus sau in minus fata de numarul
normal (46 la om)
 excesul, lipsa sau aranjamentul anormal al unor fragmente de cromosomi.
 Sunt relativ rare: 4 la mie sau 1 la 250 de nou-nascuti vii.
 De obicei riscul pentru rude este destul de mic, dar aceasta nu este o regula generala.
 Cele mai frecvente sunt: sindromul Down (pacientii prezinta un cromosom 21 in plus),
sindromul Turner (femei ce au un cromosom X in minus), sindromul Klinefelter (barbati cu un
cromozom X in plus - 47,XXY), sindromul velo-cardio-facial (lipsa unui fragment din
cromosomul 22)
 2. Bolile monogenice (mendeliene)

 Determinate de mutatia unei singure gene (fragment de cromosom ce determină formarea

unei proteine sau caracter).
 Se transmit ereditar dupa niste criterii foarte precise (stabilite de catre Mendel) care pot fi
recunoscute uşor daca se analizează familia afectată.
 Pricipalele tipuri sunt: boli autosomal dominante (AD), autosomal recesive (AR) sau boli legate
de cromosomul X (LX) dominante si recesive. In aceasta categorie se pot include si bolile
mitocondriale, in care genele afectate sunt situate pe ADN-ul din mitocondrii. Riscul de
reaparitie a bolii la una din rudele pacientului este de obicei mare.
 Exista foarte multe boli monogenice (peste 5000), descrise in catalogul McKusick (OMIM)
unele foarte cunoscute precum hemofilia, albinismul, fenilcetonuria, mucoviscidoza, deficienta
in G6PD etc
 Frecventa globala a bolilor monogenice este de 10 la mie - nn, din care 7 la mie AD, 2.5 la mie
AR si 0.5 la mie LX. Dar daca le consideram separat, frecventa fiecarei boli in parte este destul
de mica.

3. Bolile multifactoriale

 Produse prin interactiunea dintre mai multe gene (poligenie) si mai multi factori de mediu.
Factorii genici determina numai o predispozitie genetica la boala iar factorii de mediu prin
orezenta lor pot declansa manifestarea propriu-zisa a bolii
 Au un caracter familial dar nu se transmit la urmasi ca si bolile monogenice, dupa niste criterii
clare
 Includ doua mari categorii: malformatiile congenitale izolate (luxatia congenital de sold,
anencefalia, defectele septale cardiace etc) si majoritatea bolilor comune ale adultului
(hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, ulcerul duodenal etc)
 Se intalnesc cu frecventa mare: 47 la mie
 Riscul ca ele sa reapara la rudele persoanelor afectate este variabil dar se considera a fi totusi mic
3-5%.
 4. Bolile produse prin mutatii somatic

 Sunt produse de modificari ale ADN-ului aparute numai in unele celule ale organismului, dupa
nastere.
 Determina producerea unor tipuri de cancer sau boli degenerative

Limitele dintre aceste categorii de boli nu sunt nete. Producerea si gravitatea unor boli
monogenice pot fi influientate de factori de mediu sau invers, in unele boli multifactoriale
aspectul clinic este determinat de doar cateva gene mai importante (majore).

Mutațiile genetice autozomale se caracterizează prin apariția unor sindroame:

 Sindromul Patau(Trisomia 13)
 Sindromul Edwards
 Sindromul Down (Trisomia 21)
Mutațiile genice autozomale sunt:
1. dominante : polidactilia (prezența unor degete suplimentare)
sindactilia (prezența unor degete lipite)
prognatismul (evidențierea exgerată a bărbii
2. recesive : albinismul (absența pigmentului melanic)
anemia falciformă ( enzimopatie - modificarea hematiilor care iau formă de seceră)
Capacitatea unor boli sau trasaturi de a fi transmise ereditar a fost cunoscuta (intuita) inca
de cand se practica medicina, si insusi Hippocrates stia ca unele trasaturi si boli pot avea
caracter familial.
Până la inceputul secolului al douazecilea, ereditatea era considerată a fi o imbinare de
continuitate si variatie de trasaturi si caractere, si se pare ca si Hipocrates ştia aceasta. Momentul
critic in cunoasterea legilor transmiterii ereditare este reprenzentat însă de memorabila lucrare a
lui Johann Mendel, intitulata "Cercetari asupra hibrizilor vegetali" aparuta in 1865. In cele câteva
pagini, cât conţine lucrarea, sunt prezentate rezultatele unor ani de cercetari stăruitoare,
comparabile ca importanta teoretica si consecinte practice cu opera lui Pasteur asupra
fermentatiei butirice.
Dat mult timp uitarii si redescoperit ulterior, Mendel a reintrat în actualitate şi, printre primele
boli ereditare înscrise in tipare mendeliene, a fost alcaptonuria, boala descrisa in 1902 de Garrod.
Curând dupa această remarcabilă observaţie de patologie umana ereditară, a fost identificat un
mare numar de boli atribuite efectelor deletorii ale prezentei unei singure gene umane mutante.
Acestea au fost numite boli monogenetice iar catalogul bolilor sau tulburarilor plauzibil care sau
dovedit a avea o baza mendeliana a totalizat in scurt timp 1364 de entitati. Termenii
<<dominant>> si <<recesiv>> au patruns adinc in vocabularul mendelian al patologiei umane si,
multe boli care nu au o baza veritabila in ereditatea mendeliana dovedita au continuat sa poarte
aceasta eticheta, mai mult, pentru orice boala despre care se putea afirma ca prezumtiv ar putea
avea o baza genetica se declansau eforturi sustinute pentru a fi interpretata mendelian

O ulterioara descoperire critica a survenit in anul 1959 cind a fost descrisa prima tulburare
determinata de o aberatie cromozomica numerica: sindromul Down, consecinta a trisomiei 21. In
urmatorii citiva ani au fost descoperite numeroase alte sindroame determinante de aberatii
cromozomice. Se vorbeste in prezent de <<sute de noi sindroame cromozomice>> cele mai
multe fiind identificate in ultimii ani ca urmare a utilizarii tehnicilor curenete de bandare si a noii
tehnici - aplicarea tehnologiei AND recombinat, colorarea cu distamicin DAPI, bandarea Cd.
Considerind ca viata fiintei umane incepe in momentul fertilizarii ovulului trebuie sa se
recunoasca ca anomaliile cromozomice reprezinta cea mai larga categorie de cauze de moarte la
specia umana. Efectele aneuploidiei asupra dezvoltarii includ:

* malformatii congenitatle multiple, sub forma de anomalii minore sau majore;

* efecte deletorii asupra functiei SNC asociate cu retard mintal;
* efecte mai mult sau mai putin severe asupra dezvoltarii gonadelor ;
* un numar crescut de displazii responsabile, probabil de asociere a unui risc crescut pentru
cancer;
* tulburari ale cresterii, determinind retardarea prenatala a cresterii.

Criteriul obisnuit de impartire a bolilor genetice in boli comune si boli necomune este frecventa
in populatie de peste sau sub 1 la 1000. In timp ce bolile multifactoriale (genetice si de mediu)
sunt in general boli comune, bolile determinate de gene mutante majore sint boli necomune. O
alta categorie de boli genetice - anomaliile cromozomice - << cade>> fie in grupul bolilor
comune , fie in grupul bolilor necomune. In plus, numarul bolilor dovedite a fi multifactoriale
este in continua crestere: cele mai multe boli cardiovasculare, diabetul zaharat, epilepsiile,
retardul mintal, psihoze majore, ulcerul peptic, cancerele cu etiologie multifactoriala posibila,
obeziatate, stenoza hipertrofica, anencefalia, spina bifida, dislocarea congenitala a soldului, etc.
O clasificare utila a bolilor având o baza genetică este urmatoarea:
* boli produse de o singura genă mutantă (monogenice, mendeliene sau mendelizate)
* boli cu aberaţie cromozomică detectabilă
* boli cu ereditate multifactorială în care predispozitia genetica se afla în interactiune cu factorii
de mediu
* boli în care la anomalia de dezvoltare contribuie major dar nu exclusiv factorul de mediu.

Pentru a stabili daca o boala are factori genetici sunt disponibile câteva instrumente de lucru:

1. Stabilirea caracterului familial. Studiile familiale dovedesc ca boala avind o baza genetica apar
în agregare(combinatii) familiale. Acestea nu înseamna ca toate bolile detectate la mai mult de
un membru de familie sunt boli genetice

2. Identificara unor trasaturi sau stigmate de boala, încă de la naştere, ţinând seama ca totusi o
boala congenitala este suspecta de boala genetica

3. Stabilirea unor similitudini cu un sindrom genetic cunoscut, in deplina cunostinta a datelor

furnizate de ceea ce se numeste sindromologie

4. Studii asupra gemenilor, cu masurarea diferentelor de concordanta între mono si dizigoţi, cu

tentativa de a stabili dacă distribuţia familială este rezultatul actiunii factorilor genetici.

.
Bibliografie:
1. Boli genetice ereditare (9) - Scientia.ro

2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Boli_ereditare

3. https://doc.ro/.../sa-intelegem-ce-sunt-bolile-genetice-si-de-ce-
apar