MINISTERUL EDUCAȚIEI CULTURII ȘI CERCETĂRII

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINA SI FARMACIE „NICOLAE

TESTEMITEANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA

FACULTATEA OPTOMETRIE

DEPARTAMENTUL IGIENĂ GENERALĂ

REFERAT
TEMA: ,,Poluarea aerului şi acţiunea lui violentă
asupra sănătăţii”

A realizat: Țulea Nicoleta,anul II, facultatea de Optometrie gr.1801

 Verificator: Garbuz Alexandru, lector universitar 

Chișinău 2019

Cuprins
Introducere..................................................................................................................................................3

2. Factorii care condiţionează poluarea şi autopurificarea aerului .............................................................7

3. Efectele poluării si măsurile de protecţie:............................................................................................16

CONCLUZII ŞI PROPUNERI..................................................................................................................22

BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................25

2
 1. Introducere

Prin poluarea aerului se înţelege prezenta în atmosfera a unor substanţe, care ,

în funcţie de concentraţie şi timp de acţiune, produc modificări ale sănătăţii,
generează sau alterează mediul. Aceste substanţe pot fi diferite de cele care se
găsesc în compoziţia normală a aerului sau pot fi compuşi care fac parte din
aceasta, cum ar fi: CO2, ozon, rodon în concentraţii care depăşesc cele admisibile.

În ultimele decenii factorii antropici de poluare a aerului au început să

depăşească după amploare pe cei naturali, căpătând un caracter global. Emisiile în
atmosferă a nocivelor dăunătoare nu numai că distrug natura vie, afectează în mod
negativ sănătatea umană, dar de asemenea, sunt potenţiali de a modifica însăşi
proprietăţile atmosferei, ce poate duce la consecinţe ecologice şi climatice nefaste.
Ca rezultat al impactului asupra mediului cu efect negativ sunt precipitaţiile acide,
cît şi smogul, care acţionează intens nu numai asupra organismului uman şi a
biosferei, dar şi asupra hidrosferei, stratului vegetativ, mediului geologic, clădirilor
şi alte obiecte tehnogene.

Poluanţii din atmosferă variază în funcţie de natura lor, concentraţie cît şi de

durata acţiunii lor asupra organismului uman, provocînd astfel consecinţe grave.
Specialiştii în medicină şi ecologie au stabilit o legătură directă între degradarea
mediului şi creşterea numărului de persoane care suferă de alergii, astm, cancer şi
alte boli. Poluanţii principali care acţionează negativ asupra oragnismului uman
sunt: oxizii de azot, dioxidul de sulf, ozonul troposferic, monoxidul de carbon,
aldehida formică, fenolii, pulberile în suspensie (PM10 şi 2,5 mkm).

3
2. Factorii care condiţionează poluarea şi autopurificarea aerului

2.1 Factorii fizici ai aerului atmospheric

- Temperatura aerului: influenţează poluarea prin modul în care determină

formarea curenţilor de aer verticali.

- Umiditatea aerului: împiedică difuzarea substanţelor poluante.

- Curenţii de aer orizontali sunt cei mai importanţi factori de dispersie a

substanţelor poluante în atmosferă. Ei transportă aceste substanţe la distanţă şi în
zone fără surse de poluare.

- Iradierea solară favorizează reacţii fotochimice între unii poluanţi şi

constituenţi normali ai aerului sau între elementele poluante. Produşii rezultaţi
sunt, în general, cu efect toxic crescut.

Factorii geografici - Relieful influenţează condiţiile meteorologice, deci

poate favoriza dispersia sau acumularea substanţelor poluante. - Suprafeţele de apă
(lacuri, mări, oceane) reduc poluarea prin fixarea suspensiilor din aer şi dizolvarea
poluanţilor gazoşi. - Vegetaţia fixează dioxidul de carbon şi degajă oxigenul în
procesele de fotosinteză, reţine dioxidul de sulf şi pulberile pe frunze.

Factorii urbanistici - Sistematizarea localităţilor urbane poate interveni în

favorizarea autopurificării aerului prin asamblarea corectă a zonelor industriale,
instituirea zonelor de protecţie sanitară, amplasarea la distanţă de localităţi a unor
surse majore de poluare, orientarea străzilor în funcţie de direcţia dominantă a
curenţilor de aer, asigurarea suprafeţelor de spaţii verzi etc.

4
 Sursele de poluare a aerului atmosferic se împart în :

1. natural
2. Eroziunea solului, din rezultatul căruia în aer se află particule de praf în
suspensie. Anual sunt eliminate 30 ml tone de praf.
3. Erupţiile vulcanice, în rezultatul cărora se elimina CO2, CO, amoniac,
oxizi de sulf, praf.
4. Incendiile spontane ale pădurilor, din rezultatul cărora aerul este poluat cu
CO2, funingine, hidrocarburi
5. Plantele în perioada de înflorire.
6. Solul poluat - în rezultatul descompuneri materiei organice din sol în aer
sunt eliminaţi amoniacul, metanul, hidrogenul sulfurat.
2. artificiale
1. procesele de combustie – în atmosferă se degajă oxizi de sulf, azot,
carbon, aldehide, hidrocarburi, pulberi.
2. transportul – (terestru în primul rând) – CO2, oxizi de azot,
hidrocarburi, plumb.
3. procesele industriale.

După efectele asupra organismelor se clasifică în:

1. iritanţi – oxizii de sulf, de azot, clorul şi compuşii lui, amoniacul, pulberii

în suspensie; ei afectează, în special, mucoasa căilor respiratorii şi alveolele
pulmonare, iar la concentraţii mai crescute - conjunctiva şi cornea.

2. asfixianţi – CO, hidrogenul sulfurat, acidul cianhidric, cianurile, nitriţii;

Mecanismul de acţiune:

- blocarea oxigenului de către hemoglobină (monoxidul de carbon, nitriţii),

5
 - împiedicarea utilizării oxigenului în procesele metabolice (cianuri),

- blocarea centrului respirator (hidrogenul sulfurat).

Efectele acute - 0,5-0,8% carboxihemoglobină în sânge reprezintă valori

normale pentru persoanele fără expunere la monoxidul de carbon exogen (datorită
formării monoxidului de carbon endogen rezultat din metabolismul hemoglobinei).

- 2% carboxihemoglobină nu s-au semnalat modificări fiziologice sau

patologice.

- 2-10% carboxihemoglobină apar primele simptome datorită hipoxiei.Efecte

evidente apar la persoanele cu tulburări circulatorii cerebrale, la cele care au
consumat alcool, au făcut tratament cu sedative, antihistaminice, hipotensoare sau
la persoanele cu funcţia miocardică alterată.

- 10-20% carboxihemoglobină, pe lângă fenomenele anterioare apar cefaleea,

dispneea şi scăderea performanţelor fizice.

- Între 20-40% carboxihemoglobină apare intoxicaţia acută manifestată prin

cefalee, ameţeli, greaţă, adinamie, tulburări senzoriale.

- Concentraţia care depăşeşte 40% carboxihemoglobină determină pierderea

conştienţei.

- La concentraţia de 60% apare decesul.

Efectele cronice Asupra aparatului cardiovascular:

- La concentraţii de 4% carboxihemoglobină pot apare decompensări ale

cardiopatiilor sau poate constitui un factor declanşator al accidentelor acute în
cadrul cardiopatiei ischemice.

6
 - La concentraţii cuprinse între 5-10% existente timp îndelungat se produce
depunerea de plăci ateromatoase în peretele vascular, prin modificarea
permeabilităţii vasculare, alterări în vasa vasorum, modificări enzimatice.

- La concentraţii care depăşesc 15% carboxihemoglobină se pot produc

alterări miocardice grave (sindromul Shinsu).

10-20% carboxihemoglobină, pe lângă fenomenele anterioare apar cefaleea,

dispneea şi scăderea performanţelor fizice.

- Între 20-40% carboxihemoglobină apare intoxicaţia acută manifestată prin

cefalee, ameţeli, greaţă, adinamie, tulburări senzoriale.

- Concentraţia care depăşeşte 40% carboxihemoglobină determină pierderea

conştienţei.
- La concentraţia de 60% apare decesul.

3. toxici – plumbul, cadmiul, mercurul, arsenul, fluorul, pesticidele

4. cancerigeni – hidrocarburile policiclice aromatice, nitrozaminele, aminele
aromatice, pesticidele organice, praful de tutun, substanţele neorganice ca plumbul,
cadmiul, cromul.

5. fibrozanţi – oxizi de fier, pulberii de azbest, oxidul de siliciu, beriliul şi

toţi poluanţii iritanţi.

7
3.Efectele poluării

Poluarea poate avea acţiune:

1. direct

a. Apariţia efectelor acute.

Efectele acute apar după expuneri de scurtă durată la substanţe toxice în

concentraţii mari. Efectele acute se pot manifesta prin intoxicaţii sau prin
agravarea sau decompensarea unei boli existente.

b. Efectele cronice – apar după expunere de lunga durată, ani de zile, la unele
concentraţii moderate. Efectele cronice pot apărea în rezultatul cumulării materiale
sau funcţionale. În rezultatul cumulării materiale în diferite organe, ţesuturi
toxicele se depun în aşa numite depouri. În anumite condiţii aceste depouri se
manifestă prin acţiunea toxică a preparatului dat. Cumularea materială posedă
plumbul, cadmiul, mercurul. Cumulare funcţională posedă poluanţii iritanţi. Ea se
manifestă cu apariţia după o perioadă de timp a îmbolnăvirilor datorate dereglării
funcţiei organelor.

c. Efecte tardive – apariţia fenomenelor patologice după o perioadă 15 lungă de

timp (acţiune cancerigenă, mutagenă)

2. indirectă

a. se manifestă asupra climatului, astfel creşte numărul de zile cu ceaţă, se

reduc radiaţiile calorice.

Poluanţii influentează şi asupra radiaţiilor luminoase, astfel la o poluare

luminozitatea poate scădea cu 10-50%. La poluarea atmosferei este de reţinut
radiaţia ultravioletă. Ea are influenţă asupra plantelor, animalelor, indicator a unui
grad înalt de poluare fiind albinile.

8
 Poluarea atmosferei se observa în viată – apar mirosuri neplăcute, coroziunea
metalelor, degradează obiectele de cauciuc, metal, scade vizibilitatea. Apar pierderi
economice. Degradează operele de artă.

Criterii de apreciere a contaminării aerului din încăperi:

1. proprietăţile organoleptice (după miros)

2. proprietăţile fizice
3. conţinutul de aeroioni uşori – ionii pozitivi sau negativi la care nu sunt
alipiţi moleculele de praf
4. componenţa chimică (O2, CO2, alte substanţe eliminate în rezultatul
proceselor fiziologice)
5. concentraţia pulberilor
6. Poluarea cu germeni după indici:
a. numărul de germeni
b. streptococii hemolitici şi viridans
c. stafilococii
d. coliformii

9
Măsurile de protecţie:

I. tehnologice:

1. reducerea sau excluderea evacuării substanţelor nocive în atmosferă.

2. Trecerea la procese tehnologice închise, continue.

3. Recuperarea şi utilizarea reziduurilor industriale.

4. Înlocuirea substanţelor toxice cu cele inofensive.

5. Epurarea materiei prime de compuşi nocivi.

6. Înlocuirea proceselor de prelucrare, care generează pulberi.

7. Perfecţionarea proceselor de ardere.

8. Ermetizarea proceselor tehnologice.

II. de planificare:

1. planificarea corectă a centrelor populate.

2. stabilirea zonelor de protecţie sanitară.

3. plantarea zonelor verzi în centrele populate.

III. sanitar-tehnice:

1. Epurarea reziduurilor (folosirea filtrelor, camerelor de sedimentare, de captare a

pulberilor)

2. Folosirea dispozitivelor de prelucrare termică a reziduurilor şi anume:

10
3. Epurarea catalitică a gazelor

4. Ozonarea gazelor formate

5. Construirea coşurilor de evacuare înalte (măsuri poliactive)

IV. legislative

1. elaborarea CMA (concentraţii maxime admisibile) pentru substanţele evacuate

în aerul atmosferic

2. elaborarea măsurilor de atingere a emanărilor maxime admisibile

3. elaborarea standardelor pentru materia primă

11
CONCLUZII ŞI PROPUNERI

În concluzie pot afirma cu certitudine că principala problemă în ceea ce

privește poluarea o reprezintă calitatea aerului, care a scăzut considerabil în special
în zonele urbane. Potrivit unor estimări ale Organizației Mondiale a Sănătății, peste
șapte milioane de oameni mor, anual, din cauza poluării atmosferice. Organizația a
atras atenția că o problemă reală pentru sănătate o constituie și poluarea aerului din
locuințe.

Lipsa aerului curat poate avea efecte negative asupra întregului organism, pornind
de la tulburări ale somnului până la dezvoltarea unor tumori canceroase. Potrivit
specialiștilor din domeniu, particulele care contaminează aerul și temperaturile
ridicate afectează inima, sistemul nervos central și funcția respiratorie, efect care
mărește riscul apariției unor boli vasculare și atacului cerebral. Aerul poluat poate
cauza și diverse alergii, care pot degenera în astm bronșic. Expunerea la diverse
tipuri de poluanți, inclusiv parfumuri și solvenți, poate genera sensibilitatea
chimică multiplă, cunoscută și ca boala de mediu, care se manifestă asemănător
reacțiilor alergice.

Știați că:

-     În topul celor mai poluate 20 de orașe din lume, 13 sunt din India. Primul loc
este ocupat de New Delhi, unde nivelul de particule din aer este de 15 ori mai mare
față de cel recomandat de OMS

-     Șase miliarde de kilograme de gunoaie sunt aruncate, anual, în mări și oceane,
în timp ce peste un miliard de oameni din lume nu au acces la surse de apă potabilă

-     Aerul din Beijing prezintă aceleași riscuri pentru sănătate pe care le are și
fumatul unui pachet de țigări pe zi

-     Cele mai poluate trei orașe din Europa sunt Napoli (Italia), Pancevo (Serbia) și
Skopje (Macedonia)

-     Economiile dezvoltate, alături de India și China, cheltuiesc, anual, aproximativ

3.500 de miliarde de dolari pentru bolile și decesele premature cauzate de poluare,
potrivit OECD

12
BIBLIOGRAFIE
1. Igiena aerului prezentări de Garbuz Alexandru
2. Igiena mediului de S.Manescu 1981
3. Igiena aerului de Enache Dorin
4. Igiena generală de Gheorghe Ostrofet

13