Sunteți pe pagina 1din 18

Anexele embrionare

Definitie: sunt formatiuni specifice care mediaza schimburile metabolice si asigura protectia embrionului si fatului in uterul matern. Caracteristici: 1. Ele apar inaintea edificarii corpului embrionar; 2. Nu fac parte din corpul embrionar; 3. Involueaza si numai unele parti se regasesc la nou nascut. Anexele embrionare sunt: 1. Sacul vitelin (vezicula vitelina); 2. Cordonul ombilical; 3. Cavitatea amniotica (vezicula amniotica) amnios; 4. Alantoida (vezicula alantoidiana); 5. Corionul ; 6. Placenta; 7. Decidua (endometrul, mucoasa uterine de sarcina).

1.Sacul vitelin
Sacul vitelin primar se formeaza in ziua a 9-a in stadiul bilaminar. El este atasat hipoblastului si este delimitat de membrana exocelomica care este formata din citotrofoblast si permite transferul de subtante nutritive din endometru la nivelul embrionului (hranire histiotrofa). In saptamana a 2-a (zilele 12 - 13), la sfarsitul stadiului de blastocist trilaminar, sacul vitelin primar se transforma in sac vitelin secundar. Celulele endoblastului migreaza pe fata interna a sacului vitelin primar, inlocuind membrana exocelomica. La exteriorul ei adera mezodermul embrionar spanchnopleural care va intra intr-un proces intens de vasculogeneza si hematopoieza extraembrionara (saptamana a 3-a, ziua 18). Membrana exocelomica este impinsa la periferia sacului vitelin secundar, formand un chist exocelomic. Mezodermul intraembrionar lateral va forma tubul cardiac primitiv si primele vase sanguine embrionare din mezenchim (zilele 20, 21). Deoarece mezodermul intraembrionar spanchnopleural se continua cu mezodermul extraembrionar splanchnopleural de la exteriorul sacului vitelin secundar, vasele viteline 2 artere si 2 vene se pun in legatura cu vasele intraembrionare si cu primordiul cardiac. Celulele mezodermului extraembrionar splanchnopleural formeaza insulele sanguine in care apar cavitati care conflueaza si se formeaza in final o retea capilara in care patrunde lichid interstitial. Unele celule mezodermale din peretele sacului vitelin secundar se vor transforma in eritroblaste (din care se va dezvolta seria rosie), megacariocite (din care se va dezvolta seria trombocitara) si mielocite (din care se va dezvolta seria alba).

Capilarele se vor continua cu 2 vene viteline si 2 artere viteline. Venele viteline strabat mugurele hepatic si septul transvers si se deschid in sinusul venos al cordului. In final vor participa la formarea sistemului port hepatic. Arterele viteline se vor conecta la aortele dorsale intraembrionare si vor forma ulterior artera celiaca si artera mezenterica superioara. Hematopoieza extraembrionara inceteaza la sfarsitul lunii a 2-a cand functia este preluata de ficat pana in lunile 7-8 cand ficatul pierde aceasta proprietate. Incepand din luna a 5-a intrauterina, splina si maduva rosie osoasa devin organe hematopoietice. Maduva rosie osoasa isi pastreaza aceasta functie tot restul vietii, iar splina isi pierde aceasta functie la putin timp dupa nastere. Rolul sacului vitelin si a vaselor viteline este de a asigura nutritia embrionului. Substantele nutritive provin din liza celulelor deciduale, din sangele matern aflat in lacunele sanguine si din secretiile glandelor endometriale. In saptamana 8 9 vasele viteline incep sa regreseze, funtia lor fiind preluata de vasele ombilicale. Sacul vitelin se reduce ulterior la canalul vitelin ce este impins de amnios si alipit cordonului ombilical, iar tavanul sacului vitelin va forma intestinul primitiv. Ductul vitelin regreseaza treptat intr-un cordon conjunctiv.

Uneori partea proximala intraembrionara a canalului vitelin poate persista sub forma de diverticul atasat la ileon (diverticul Meckel). Acest rest embrionar poate prezenta: Afectiuni inflamatorii; Ulcer al mucoasei; Poate produce ocluzii intestinale;

Din endodermul dorsal al sacului vitelin, in partea caudala a embrionului, posterior de membrana cloacala, se formeaza alantoida. La baza ei, din endoderm in saptamanile 3 5 se diferentiaza celulele germinale primordiale. Ele migreaza ameboid prin mezenterul dorsal al intestinului posterior si ajung in crestele gonadale.

2.Cordonul ombilical
Face legatura intre placenta si fat. Incepe sa se formeze in saptamana a 2-a (ziua 12 13) odata cu aparitia mezodermului extraembrionar somatopleural ce acopera cavitatea amniotica si se continua pe fata interna a citotrofoblastului. In pediculul de fixatie patrunde in ziua a 16-a ductul alantoidian, format prin evaginarea endodermului, caudal de membrana cloacala. Din celulele alantoidiene si din mezodermul pediculului de fixatie se diferentiaza vasele ombilicale doua artere si o vena. Aceste vase vor face legatura intre vasele coriale si sistemul vascular intraembrionar. Canalul vitelin este impins de amnios si fuzioneaza cu cordonul ombilical, sau se alatura cordonului ombilical si ulterior se produce regresia totala. Cordonul ombilical are lungime de 55 cm la nastere si diametrul de 1,5 cm.

Cordonul ombilical se insera pe placenta: Central (70% din cazuri); Marginal; Velamentos (10% din cazuri) cand insertia se face la distanta de placenta, pe membranele fetale. Acest tip de insertie poate determina rupturi vasculare la nastere. Cordonul ombilical contine: 1. O masa de tesut mucoid (gelatina Wharton) cu rare celule mezenchimale, rezultata din involutia tesutului mezodermal al pediculului de fixatie; 2. Un cordon epitelial discontinuu, vestigiul ductului alantoidian; 3. Initial, exista doua vene ombilicale, dreapta si stanga, care duc sangele oxigenat si incarcat cu substante nutritive, de la nivelul placentei in sinusul venos al inimii. Ulterior ramane vena ombilicala stanga, care, dupa nastere, va forma ligamentul rotund al ficatului; 4. Doua artere ombilicale, ramuri ale arterelor iliace interne. Ele duc sangele din corpul embrionar, incarcat cu CO2 si cataboliti, la placenta. Anomalii de lungime: Cordon scurt (aprox. 20 cm) la nastere poate produce hemoragii prin dezinsertie din placenta sau corpul fetal; Cordon lung (90 cm) poate sa determine noduri adevarate si circulare pe cordon, realizand compresie vasculara. Se poate infasura in jurul gatului producand in acest caz anoxie fetala si moartea fatului. La nastere poate sa produca hipoxie sau anoxie (cand dureaza peste 5 minute, se poate produce retardare mentala). Anomalii vasculare: Artere torsionate (noduri false); Tromboze; Hematoame.

3.Cavitatea amniotica
Se formeaza in ziua a 7-a de la fecundatie, iar in ziua a 12-a este bine individualizata. Ea se afla intre epiblast si citotrofoblast si este delimitata de amnioblaste, celule diferentiate din epiblast. Odata cu aparitia canalului neurentic, cavitatea amniotica va comunica temporar cu cavitatea vitelina. Formarea celomului extraembrionar creeaza posibilitatea expansiunii libere a amniosului. In final, dispare celomul extraembrionar, iar amniosul fuzioneaza cu corionul neted, formand membrana amnio-coriala. Din celomul extraembrionar ramane o mica cavitate cuprinsa in cordonul ombilical in care vor hernia ansele intestinale. (saptamana 6-10) Foita amniotica va inveli cordonul ombilical pana la placenta, apoi suprafata placentei si se continua pe fata interna a corionului neted, cu care fuzioneaza in luna a 3-a rezultand foita amnio-coriala. Cele doua foite imping catre periferie - decidua capsulara - care va fuziona cu decidua parietala si astfel fatul si anexele sale vor ocupa intreaga cavitate uterina. Amnioblastele sunt legate intre ele prin desmozomi si sunt asezate pe o membrana bazala. In peretele amniosului se gasesc terminatii nervoase, osmoreceptori si fibre musculare netede care se contracta ritmic.

Rolul lichidului amniotic: Rol mecanic embrionul pluteste in lichid, presiunea se exercita uniform asupra corpului si preia socurile provenite din mediul extern; Scade forta de gravitatie ce influenteaza favorabil repartitia sangelui circulant si schimburile electrolitice in organism; Mentine temperature constanta; Nu permite aderenta embrionului la amnios; Asigura in faza initiala nutritia neuroblastilor din structura tubului neural (patrunde in canalul neural prin neuroporul anterior si posterior); Are functie metabolica, participand direct la metabolismul embrionar. Incepand din saptamana a 11-a embrionul inghite lichid amniotic care patrunde in tubul digestiv si in aparatul respirator (300400ml). Substantele nutritive sunt absorbite si vor asigura nutritia embrionului; Are rol in expulzia fetala, exercitand compresie asupra colului uterin. Formarea lichidului amniotic O parte din lichidul amniotic este secretat la inceput de: Amnioblaste, O mare parte din lichidul interstitial matern care difuzeaza prin membrana amnio-coriala din decidua parietala, Fluidul din sangele aflat in spatiile interviloase, difuzeaza la acest nivel in lichidul amniotic. Pentru ca epiderma embrionului nu este cheratinizata, se realizeaza un schimb major de apa si solutii care trec din corpul embrionar in lichidul amniotic (procesul are loc pana in saptamana 24-26, cand se produce cheratinizarea ectodermului). Lichidul amniotic este similar cu lichidul tisular fetal. Dupa luna a 5-a lichidul amniotic provine in cea mai mare parte din urina fetala.

Incepand cu saptamana a 11-a, fatul inghite pe cale digestiva circa 200-450 ml/zi. Lichidul se resoarbe aproape total si trece in circulatia sanguina. Lichidul ajunge si in caile respiratorii. Prin capilarele alveolare se resorb circa 600-800 ml/24 ore, reabsorbtia fiind favorizata de miscarile respiratorii fetale prezente din luna a 6-a a gestatiei. Lichidul resorbit ajunge in circulatia fetala si apoi in rinichi. In 24 ore fatul elimina 600-800 ml urina. Volumul lichidului amniotic la termen oscileaza intre 400-1200 ml. Compozitia chimica - lichidul amniotic contine 98 % apa si 2 % reziduu uscat; In etapa timpurie, lichidul amniotic este izotonic (pH=7,22) In ultima parte a gestatiei lichidul devine hipoton (pH=7,12) Anomalii: Hidramnios creste cantitatea de lichid amniotic peste 2000 ml. Cauze materne: diabet Cauze fetale: afectiuni digestive, fistule esofago-traheale, rinichi polichistic, anencefalie, hidrocefalie, anomalii cardiace, sindrom down. Oligoamnios scade cantitatea de lichid amniotic la circa 300400 ml. Se asociaza cu disfunctie renala sau placentara si intarzierea cresterii.

4.Alantoida
In ziua a 16-a, peretele dorsal al sacului vitelin secundar (endoblast), caudal de membrana cloacala, se evagineaza formand un diverticul tubar, numit duct alantoidian. El patrunde in pediculul de fixatie format din mezodermul extraembrionar. La embrionul uman, alantoida nu evolueaza si nu este functionala. Din punct de vedere topografic, alantoida are doua parti: O parte intraembrionara ce leaga sinusul urogenital de inelul ombilical. Segmentul proximal va participa la formarea vezicii urinare, iar segmental distal va face legatura intre vezica urinara si ombilic. Ulterior segmental proximal se fibrozeaza formand uraca. Uraca este acoperita ulterior de peritoneu, formand ligamentul ombilical median. O parte extraembrionara aflata in structura pediculului de fixatie. Dupa formarea cordonului ombilical, acest segment alantoidian degenereaza partial (in luna a 2-a) si raman celule dispuse sub forma unui cordon epitelial discontinuu. Anomalii Cand segmental intraembrionar nu se fibrozeaza se produc fistule cu scurgeri de urina la nivelul ombilicului. Cand fibrozarea este incompleta se pot forma: Sinus alantoidian; Diverticul alantoidian anexat la vezica urinara; Chisturi alantoidiene - pe traseul ligamentului ombilical median.

5.Corionul
Este o anexa embrionara ce se formeaza in stadiul de blastocit trilaminar din sincitiotrofoblast, citotrofoblast si mezodermul extraembrionar somatopleural. Corionul formeaza la polul embrionar vilozitatile coriale primare, formate din sincitiotrofoblast in axul caruia se afla citotrofoblast. Vilozitatile coriale secundare se formeaza dupa patrunderea in axul vilozitatii primare a mezodermului extraembrionar care are proprietati angioformatoare si va forma vase sanguine in axul vilozitatii, luand nastere astfel vilozitatile tertiare. La inceput apar vilozitati pe toata circumferinta. Ulterior, vilozitatile din regiunea deciduei capsulare se atrofiaza, iar corionul la acest nivel devine neted (corion laeve). In zona in care vilozitatile vin in contact cu decidua bazala, corionul vilos evolueaza si va participa la formarea placentei embrionare (corion frondosum). In urma acumularii de lichid amniotic, membrana amniotica vine in contact cu corionul neted si formeaza membrana amniocoriala. Membrana amniocoriala vine in contact cu decidua capsulara, iar ulterior prin cresterea embrionului, embrionul cu anexele sale vor ocupa cavitatea uterina, iar membrana amniocoriala si decidua capsulara ajung in contact cu decidua parietala.

6.Placenta
Este un organ temporar ce mediaza nutritia si schimbul de gaze intre mama si fat. Este un organ feto-placentar cu doua componente: 1.Partea fetala formata din corionul vilos 2.Partea materna cu originea in endometru (decidua bazala)

Placenta este de tip hemocorial - intre cele doua circulatii, materna si embrionara, se interpune bariera interhemala. Rolurile placentei: 1. Protectie 2. Nutritie 3. Respiratie 4. Excretie 5. functie endocrina prin care suplineaza activitatea ovarului si adenohipofizei. In primele 3 zile de la fecundatie substantele nutritive sunt asigurate in vitelusul existent in citoplasma si de secretiile trompei uterine.

In ziua a 4-a embrionul ajunge in uter,nutritia lui fiiind asigurata de secretiile existente in secretiile uterine. In ziua a 6-a incepe procesul de nidare - la om nidarea embrionului este invaziva si profunda, de tip interstitial. Trofoblastul se diferentiaza in citotrofoblast si sincitiotrofoblast. Celulele sincitiotrofoblastului secreta enzime proteolitice ce produc liza celulelor deciduale. Substantele nutritive rezultate din liza vor asigura nutritia embrionului. In ziua 19-20,in masa sincititrofoblastului apar lacune in care patrunde sangele matern din capilarele sanguine erodate incepe hranirea hemotrofa si se stabileste o circulatie sanguina lacunara. Sincitiotrofoblastul inainteaza in decidua bazala radiar, formand trabecule ce separa lacunele sanguine. Pe toata circumferinta corionului patrund celule din citotrofoblast sub forma de coloane si se formeaza vilozitatile primare. In axul vilozitatilor primare patrunde mezodermul extraembrionar somatopleural si se constituie vilozitatile secundare. In ziua 28-30, mezodermul extraembrionar se diferentiaza in vase sanguine si elemente figurate, fibre musculare netede si o masa mezenchimala cu aspect lax, rezultand vilozitati tertiare. Peretele vilozitatilor coriale formeaza membrana de schimb placentar numita si bariera feto-placentara.

Membrana de schimb placentar este formata din 5 straturi: sincitiotrofoblast citotrofoblast membrana bazala a citotrofoblastului tesut mezenchimal membrana bazala a capilarului si endoteliul capilar

Placenta materna este formata din decidua bazala (strat compact si spongios). Parte din decidua bazala care contribuie direct la formarea placentei se numeste placa bazala, cu urmatoarele roluri: - rol de schelet de sustinere a placentei - mentine deschise ostiile venelor din spatiul intervilos - bariera imunologica - la nastere fibrina ar favoriza dezlipirea placentei de peretele uterin. Placenta matura are diametrul de 150-200 mm, iar grosimea este de 20mm. Greutatea este de aproximativ 500 mg, spatiul intervilos reprezentand 25 % din volumul placentei. Functional circulatia utero-placentara este controlata de diferentele dintre presiunea sangelui arterial din spatiul intervilos si presiunea sageui venos.

Pozitia placentei se raporteaza la peretii uterului si la locul unde s-a realizat implantatia . Ea poate fi: a) dorsala b) ventrala c) laterala d) fundica e) cervicala cand nidarea se face in partea superioara a colului uterin. Acest tip de placenta poate fi centrala sau marginala. Este considerata un tip patologic de placenta deorece produce mari complicatii hemoragice in ultimele 3 luni de sarcina.

Tipurile patologice de placenta: - placenta previa - placenta acreta - placenta increta - placenta percreta - placenta bidiscoidala - placenta circumvalata - placenta fenestrata - placenta velamentoasa - placenta bilobata

Forma normala a placentei este discoidala. Fata fetala este neteda si lucioasa fiind acoperita de amnios. Pe ea se insera centrul cordonului ombilical. Fata materna este convexa, prezinta cotiledoane, septuri interviloase, spatii interviloase. Transferurile de substante la nivelul placentei se realizeaza prin: - difuziune simpla - difuziune facilitata - transport activ - pinocitoza

Secretia de hormoni ai placentei Placenta este un organ endocrin care supleaza functia endocrina a ovarului, a hipofizei si a hipotalamusului. Hormonii produsi de placenta sunt de 2 categorii: - proteici (HGC,HCS,HCT) - sterolici - progesteron si estrogeni. 1. Coriogonadotropina (HCG) - mentine corpul galben de sarcina. 2. Somatotropina (HCS) - stimuleaza lipoliza, are efect lactogen. 3. Tirotropina (HCT) - are actiune stimulatoare tiroidiana. 4. Progesteronul - in primele 3 luni de sarcina este produs de corpul galben, iar ulterior de sincitiotrofoblast. 5. Estrogenii - sunt secretati de corpul galben iar, ulterior de placenta.