DIGESTIA LA NIVELUL INTESTINULUI SUBTIRE

Miscarile de la nivelul intestinului subtire sunt: contractii de amestec si contractii propulsive. Totusi,
miscarile intestinului subtire determina, n proportii diferite, att amestec, ct si propulsie.

Contractiile de amestec (contractiile segmentare). Cnd o portiune a intestinului subtire este destinsa
de chim, ntinderea peretilor intestinali determina aparitia n lungul intestinului a unor contractii
concentrice localizate, separate prin anumite intervale. Latimea unui asemenea inel de contractie este
de aproximativ 1 cm, astfel nct fiecare set de contractii determina segmentarea intestinului subtire,
mpartindu-1 n segmente spatiate. Cnd un set de contractii segmentare se relaxeaza, ncepe un
nou set, dar aceste contractii apar n punctele situate la jumatatea distantei dintre contractiile
precedente. Aceste contractii fragmenteaza chimul de 8 - 12 ori pe minut, n felul acesta
determinnd amestecarea progresiva a particulelor alimentare solide cu secretiile din intestinul
subtire. Frecventa maxima a contractiilor segmentare ale intestinului subtire este determinata de
frecventa undelor lente din peretele intestinal (12 pe minut n duoden si jejun proximal, 8 - 9 n
ileonul terminal).

Miscarile de propulsie. Chimul este propulsat la acest nivel de undele peristaltice, care apar n orice
parte a intestinului subtire si se deplaseaza n directie anala cu o viteza de 0,5 - 2 cm/secunda, mult
mai rapid n intestinul proximal si mai lent n intestinul terminal. Totusi, ele sunt n mod normal
foarte slabe si de obicei se sting dupa ce traverseaza 3-5 cm, astfel nct deplasarea chimului se face
cu aproximativ 1 cm/secunda, ceea ce nseamna ca timpul necesar chimului pentru a trece de la pilor
pna la valva ileocecala este de 3 - 5 ore.

Secretia biliara. Bila este necesara pentru digestia si absorbtia lipidelor si pentru "unor substante
insolubile n apa cum sunt colesterolul si bilirubina (fig. 111). Este formata de catre hepatocite si
celulele ductale ce marginesc duetele biliare, n cantitate de 250 - 1100 ml/zi. Este secretata continuu
si depozitata n vezica biliara n timpul perioadelor nterdigestive. Se elibereaza n duoden n
timpul perioadelor digestive numai dupa ce himul a declansat secretia de colecistokinina, care produce
relaxarea sfincterului Oddi si contractia vezicii biliare.

Secretiile intestinului subtire contin: 1. Mucus, cu rol de protectie a mucoasei intestinale mpotriva
agresiunii HC1, secretat de glandele Briinner din duoden si de celule speciale, aflate n epiteliul
intestinal si n criptele Lieberkiihn. 2. Enzime asociate cu microvilii celulelor epteliale intestinale,
care nu sunt secretate n lumenul intestinal: peptidaze, dizaharidaze (n numar de patru: maltaza,
izomaltaza, zaharaza si lactaza) si lipaza; ele si exercita rolurile n timpul procesului de absorbtie
intestinala. 3. Apa si electroliti secretati de celulele epiteliale intestinale.

Absorbtia intestinala se realizeaza prin mai multe mecanisme, n functie de substanta absorbita.

Glucidele. Cele trei glucide majore ale dietei sunt dizaharidele - sucroza si lactoza - si polizaharidul
amidon, fie sub forma de amilopectina, fie sub forma de amiloza. Celuloza un alt polizaharid vegetal,
prezent n dieta n cantitati mari, nu poate fi digerat, deoarece n tractul gastrointestinal uman nu
exista enzime care sa o digere. Aportul de glucide este de 250 - 800 g/zi, care reprezinta 50 - 60% din
dieta. Pentru a fi absorbite din tractul gastrointestinal, glucidele trebuie digerate pna la stadiul de
monozaharide. Digestia amidonului, nceputa n cavitatea bucala, sub actiunea a amilazei salivare,
are loc n cea mai mare parte n intestinul subtire, sub actiunea a amilazei pancreatice (care
degradeaza glucidele pna la stadiul de oligozaharide) si sub actiunea dizaharidazelor (maltaza,
sucraza, lactaza) de la nivelul marginii n perie a celulelor epiteliale intestinale (care transforma
oligozaharidele n monozaharide).

Produsii finali ai digestiei glucidelor sunt: fructoza, glucoza si galactoza. Glucoza si galactoza se absorb
printr-un mecanism comun, un sistem de transport activ Na-de-pendent (cotransport). Fructoza se
absoarbe prin difuziune facilitata. Dupa ce au fost absorbite n enterocite, monozaharidele sunt
transportate prin membrana bazolaterala a acestora prin difuziune facilitata; apoi, difuzeaza din
interstitiul intestinal n capilarele din vilozitatile intestinale. Absorbtia glucidelor nu este reglata.
Intestinul poate absorbi peste 5 kg sucroza zilnic.

Proteinele. Dieta proteica zilnica necasara unui adult este de 0,5 - 0,7 g/kg corp. Proteinele ajunse n
intestin provin din doua surse: endogena (30 - 40 g/zi, sunt proteine secretorii si componentele proteice
ale celulelor descuamate) si exogena (proteinele din dieta). Pentru a fi absorbite, proteinele trebuie
transformate n polipeptide mici si aminoacizi.

Practic, toata cantitatea de proteine din intestin este absorbita: orice proteina ce apare n scaun
provine din detritusuri celulare sau din bacteriile din colon.

Lipidele. Aportul zilnic de lipide variaza ntre 25 si 160 g. Spre deosebire de glucide si de proteine,
lipidele se absorb din tractul gastro-intestinal prin difuziune pasiva. Pentru a putea fi absorbite, ele
trebuie sa devina solubile n apa. Pentru solubilizarea lipidelor sunt necesare sarurile biliare. nainte
de a fi digerate, lipidele trebuie emulsionate (transformate n picaturi cu diametru sub un micron) de
catre acizii biliari si lecitina.

Produsii digestiei lipidice (monogliceride, colesterol) trebuie sa formeze micelii cu sarurile biliare pentru
a putea fi absorbiti. Miceliile sunt agregate sferice mici, cu diametrul de 5 nm, ce contin 20 - 30 molecule
de saruri biliare si lipide. Sarurile biliare se gasesc la exteriorul miceliilor, iar partile hidrofobe ale
monogliceridelor si lipofosfatidelor catre interior; n mijloc se gasesc colesterolul si vitaminele
liposolubile.

Lipidele, colesterolul si vitaminele liposolubile sunt preluate rapid din micelii n momentul n care
acestea vin n contact cu microvilii. Factorul ce limiteaza absorbtia lipidelor este migrarea miceliilor din
continutul intestinal la suprafata microvililor. Lipidele prezente n scaun provin din flora intestinala.

Aproape toate lipidele digerate sunt absorbite pna la nivelul portiunii mijlocii a jejunului, cea mai
mare parte a absorbtiei facndu-se n duoden.
Vitaminele si mineralele. Vitaminele liposolubile (A, D, K, E) intra n alcatuirea miceliilor si se absorb
mpreuna cu celelalte lipide n intestinul proximal. Vitaminele hidrosolubile se absorb prin transport
facilitat sau prin sistem de transport activ Na-depen-dent, proximal, n intestinul subtire. Calciul se
absoarbe cu ajutorul unui transportor leg: de membrana celulara si activat de vitamina D. Fierul se
absoarbe n jejun si ileon. Fe2+ se absoarbe mai usor dect Fe3+. Vitamina C stimuleaza absorbtia
fierului,

Rolurile principale ale colonului sunt absorbtia apei si a electrolitilor (jumatate-proximala) si

depozitarea materiilor fecale pna la eliminarea lor (jumatatea distala). Datoria acestor roluri, miscarile
de la nivelul colonului sunt lente. Miscarile de la nivelul colonul. sunt de doua tipuri: de amestec
(haustratiile) si propulsive (n masa).

Miscarile de amestec (haustratiile). ntr-o maniera similara cu a miscarilor de segmentare ale

intestinului subtire, la nivelul colonului apar contractii circulare mar Concomitent, musculatura
longitudinala a colonului, agregata n trei benzi longitudini e denumite tenii, se contracta si ea. Aceste
contractii combinate ale musculaturii circulare si longitudinale determina proiectia n afara a zonelor
nestimulate ale peretelui colic, sub forma unor saci, denumiti haustre.

De obicei, aceste contractii, odata initiate, ating maximum de intensitate n aproximativ 30 de secunde
si dispar n urmatoarele 60 de secunde. De asemenea, cnd apar, ele se deplaseaza lent n directie
anala, n timpul perioadei lor de contractie determinnd o propulsie minora a continutului colic. Dupa
alte cteva minute, apar noi contractii haustrale n arii nvecinate. n felul acesta, continutul colic
este progresiv mpins spre colonul sigmoid. n cursul acestei progresii, tot materialul fecal este expus
gradat la suprafata colonului, iar substantele dizolvate si apa sunt progresiv absorbite. Astfel din cei
1500 ml de chim, doar 80 - 200 ml se pierd prin fecale.

Miscarile propulsive (miscarile n masa). Unde peristaltice identice cu cele ntlnite n intestinul
subtire pot fi cu greu observate n colon. n schimb, propulsia rezulta n principal prin contractii
haustrale n directie anala, deja discutate, si miscari n masa.
In colonul transvers si sigmoid, miscarile n masa au ndeosebi rol propulsiv. Aceste miscari apar de
obicei de cteva ori pe zi; cele mai numeroase dureaza aproximativ 15 minute n prima ora de la
micul dejun. O miscare n masa este un tip de peristaltism modificat, caracterizat prin urmatoarea
secventa de evenimente: n primul rnd, apare un inel constrictiv ntr-un punct destins sau iritat al
colonului, de cele mai multe ori n colonul transvers, apoi, rapid, 20 cm sau mai mult din colonul distal
fata de acest punct se contracta n bloc, asemanator unei mase unice, fortnd materiile fecale
continute n acel segment sa se deplaseze n josul colonului.

Forta acestor contractii se dezvolta progresiv timp de aproximativ 30 secunde, iar relaxarea se produce
n urmatoarele 2-3 minute, dupa care pot aparea alte contractii de acest gen tot mai distal fata de cele
precedente, deplasndu-se n continuare de-a lungul colonului.
Toate aceste serii de miscari n masa dureaza ntre 10 minute si o jumatate de ora. Daca defecatia nu
apare n acest timp, un nou set de miscari n masa nu apare dect dupa o jumatate de zi sau chiar
n ziua urmatoare.

Iritatia colonului poate, de asemenea, initia miscari intense n masa. De exemplu, cnd o persoana
prezinta o stare ulceroasa a colonului (colita ulceroasa), aceasta are frecvent miscari n masa ce
persista aproape tot timpul. De asemenea, miscarile n masa pot fi initiate si prin stimularea intensa a
sistemului nervos parasimpatic.

Absorbtia si secretia la nivelul colonului. Colonul nu poate absorbi mai mult de 2 - 3 1 de apa pe zi.
Colonul absoarbe cea mai mare parte a sodiului si clorului care nu au fost absorbite n intestinul
subtire. Potasiul este secretat de catre colon. Aceste procese sunt controlate de catre aldosteron.

Exista trei surse de gaz intestinal: nghitit, format sub actiunea bacteriilor n ileon si colon si difuzat
din torentul sangvin. La nivelul colonului se produc zilnic 7-10 1 de gaze, mai ales prin degradarea
produsilor de digestie ce au ajuns la acest nivel. Componentele principale sunt: CO2, CH4, H2, N2 . Cu
exceptia N2 , celelalte pot difuza prin mucoasa colonului, astfel nct volumul eliminat este de 600
ml/zi.

Defecatia reprezinta procesul de eliminare a materiilor fecale din intestin. Unele miscari n masa
propulseaza fecalele n rect, initiind dorinta de defecatie. Ulterior se produce contractia musculaturii
netede a colonului distal si a rectului, propulsnd fecalele n canalul anal. Urmeaza relaxarea
sfincterelor anale intern si extern (ultimul continnd fibre musculare striate aflate sub control
voluntar).

Evacuarea fecalelor este favorizata suplimentar de cresterea presiunii intraabdomi-nale prin contractia
diafragmului si a muschilor abdominali. Defecatia implica deci activitate reflexa, dar si voluntara. n
mod normal, defecatia este initata de reflexe de defecatie. unul dintre aceste reflexe este un reflex
intrinsec, mediat prin sistemul nervos local, enteric. Cnd materiile fecale dilata rectul se declanseaza
reflexul rectosfincterian (realizat de plexul mienteric) prin care se relaxeaza sfincterul anal intern, se
contracta sfincterul anal extern si este declansata senzatia iminenta de defecatie. Totusi, reflexul
intrinsec al defecatiei este foarte slab; pentru a fi eficient, el trebuie ntarit printr-un reflex
parasimpatic de defecatie ce implica segmentele sacrale ale maduvei spinarii.