Vitamine

Definiie: Vitaminele sunt o categorie de substane

indispensabile animalelor superioare, care nu pot fi
sintetizate in organismul lor. Pentru acest motiv vitaminele
trebuie s fie procurate de raia alimentar.
Majoritatea vitaminelor sunt constitueni
coenzimatici, participnd la multiple i variate reacii
metabolice;
Pentru ndeplinirea acestor roluri funcionale ale
organismulului uman este nevoie de cantitati foarte mici de
vitamine (cteva miligrame sau chiar micrograme pe zi),
din raia alimentara.
Trebuie sa fie procurate regulat. Altfel ajung s se
declaneze anumite stri patologice specifice numite
avitaminoze. Cnd nu sunt de lung durat, avitaminozele
pot fi suprimate prin administrarea de vitamine.
exist i vitamine distincte din punct de vedere
chimic care ndeplinesc aceleai funcii i a cror
caren determin o avitaminoz. Acestea se
numesc vitamere. Spre exemplu, diverse
vitamine antirahitice D sunt caracterizate, una n
raport cu alta, drept vitamere; astfel nct in loc de
vitaminele D se spune adesea vitamerele D.
Antivitaminele sunt substane cu aciune
antagonist vitaminelor i care produc efectele
avitaminozelor respective. n principiu, fiecare
vitamin poate avea una sau mai multe
antivitamine.
CLASIFICAREA VITAMINELOR
Dei se cunosc numeroase vitamine cu structuri chimice
foarte variate, ele nu au putut fi clasificate conform
structurii ci s-a fixat drept criteriu de clasificare o nsuire
fizic i anume solubilitatea lor.
1.vitamine hidrosolubile (molecule polare,
solubile n ap)
complexul B (vitamina B
1
, vitamina B
2
, vitamina B
6
,
vitamina B
12
) , vitamina PP, acidul folic, biotina, acidul
pantotenic) i vitamina C
2. vitamine liposolubile (molecule apolare,
solubile n grsimi)
vitamina A, vitamina D, vitamina E, vitamina K
VITAMINELE HIDROSOLUBILE
COMPLEXUL B
grup de cel puin 8 vitamine hidrosolubile, care se
gsesc mpreun n natur i sunt ntr-o strns
interrelaie funcional
Sursele cele mai bogate n complex B sunt:
drojdia de bere, ficatul, boabele cerealelor (inclusiv cortexul), legumele i
produsele bacteriilor intestinale. Cu excepia vitaminei B
12
, care se depoziteaz
n ficat, celelalte vitamine din complexul B se menin n circulaie numai n
cantitile necesare funciilor biologice pe care le ndeplinesc, excesul fiind
eliminat prin urin
Vitaminele din complexul B iau parte la majoritatea proceselor prin care se procur
energie n organism.
Ele sunt substane implicate in metabolismul proteinelor, sunt necesare funcionarii
normale a sistemului nervos, sunt eseniale pentru meninerea tonusului muscular n
tractul gastrointestinal i pentru pstrarea normal i buna funcionare a diverselor
organe sau esuturi (ficat. ochi, piele, pr).
O raie alimentar complet procur necesarul de vitamine din complexul B pentru
asigurarea ndeplinirii n bune condiii a tuturor funciilor metabolice i fiziologice
menionate. Acest necesar crete n cazuri de infecii, stri de stres, consum excesiv
de zaharuri, sarcina.

Deficiena de vitamine cuprinse n complexul B se
manifest n moduri foarte variate: insomnie,
nervozitate i, n cazuri mai grave, depresie
nervoas, albirea i cderea prului, tulburari
cutanate, lipsa poftei de mncare, constipaie,
anemie, modificri la nivelul limbii (rosea nsoit
de aspect strlucitor, mrire de volum, neregularitai
pe suprafa).
Complexul vitaminic B este utilizat pentru
tratamentul avitaminozelor caracteristice i n
tratamentul altor boli care nu sunt avitaminoze B.
Spre exemplu, n cazul supradozarilor de
barbiturice, n psihoze alcoolice, sindrom Meniere,
poliomielit, oboseal, lips de apetit. constipaie,
stri de grea i vom.

Vitamina B1 (tiamina) i coenzima
tiaminpirofosfat
Vitamina B
1
sau ,,tiamina" se mai numete
i ,,aneurin".
Numele de tiamina este n relaie cu
constituia ei chimic: molecula conine un
atom de sulf (nucleu tiazolic)
are o grupare amino, fixat la nucleul
pirimidinic.
Numele de aneurin se datoreaz activittii sale
antinevritice (avitaminoza B1 determin la pasri
polinevrita aviar iar la om boala numita beri-beri,
manifestat prin tulburri nervoase.
Constitutie chimica si proprieti
n structura moleculei de vitamina B1 intr doua nuclee heterociclice
(pirimidinic i tiazolic). Ambele nuclee sunt substitute n anume poziii i sunt
unite, printr-o punte metilenic.
In soluie tiamina se afla sub forma de cation, iar in stare solid ca sare
(format prin neutralizarea sarcinii pozitive de ctre un anion).
Sub form de sare, tiamina este o substan solid, cristalin, incolor,
solubil n apa; este stabil la nclzire dac se afl n stare anhidr.
n soluii apoase, neutre sau alcaline, tiamina se descompune, dac
acestea sunt nclzite la fierbere; n soluii acide (pH < 5) este mai stabil. La
temperatura obinuit, tiamina nu se oxideaz n aer. Dac nsa se
alcalinizeaz soluia sa apoas i se trateaz cu un oxidant (permanganat de
potasiu sau fericianur de potasiu) tiamina se oxideaz uor trecnd n
tiocrom, un produs cu fluorescen albastr. Pe aceast proprietate se
bazeaz dozarea fluorimetric a tiaminei din diverse produse biologice.
Rspndire
Ca orice component al complexului B,
tiamina se afla in cantiti apreciabile n
drojdia de bere.
De asemenea se gsete n cortexul i
germenii boabelor de cereale (gru,
porumb, secara, orez),
n legume (mazre, fasole, sfecl, spanac,
lptuci),
n fructe (prune, struguri, nuci)
n carne (creier).
Necesarul de tiamin
n medie, omul adult are nevoie de 2 mg
vitamina B
1
/24 ore.
Acest necesar zilnic este ns crescut la
persoanele care depun o activitate muscular
intens i care au un consum mai mare de glucide
ce trebuie metabolizate.
n stri fiziologice particulare (sarcin, alptare)
se recomanda cantiti de aproximativ trei ori mai
mari.
Nevoi suplimentare de vitamina B1 se ntlnesc
i n situaii de stres, febra, diaree sever.
Fiziologia absorbiei, metabolism, excreie
Dup ingestie, absorbia de tiamin se
manifest n principal n jejun:
la concentraii sczute printr-un sistem activ
de transport mediat de un transportor
carrier care implic fosforilare
la concentraii crescute prin difuzie pasiv.
Tiamina este transportat n snge de
ctre eritrocite i plasm.

Metabolism
Tiamina din alimentele care o conin este absorbit rapid dup
ingerare la nivelul intestinului subire.
Dup trecerea in circulaia sangvina este distribuit, n special,
ficatului, rinichiului i inimii. Acestea sunt organe care au
capacitatea de a transforma i combina molecula vitaminei B1 cu
resturi de acid fosforic i proteine specifice (n prezena ionilor Mn
2+
)
pentru a se forma coenzime i enzime active in metabolismul
glucidelor.
n celulele diverselor organe i esuturi, tiamina se afl sub forma de
ester pirofosforic, tiaminpirofosfat (TPP), rezultat din reactia tiaminei
cu ATP :
Tiamina + ATP TPP + AMP
Aceasta reacie este catalizata de enzima tiaminpirofosfokinaza,
aflata, in special, in creier si ficat.
Coenzima tiaminpirofosfat
Tiaminpirofosfatul este coenzim n reacii enzimatice de
transfer ale unei uniti de aldehid activ. Asemenea
transferuri au loc in reacia de decarboxilare oxidativa a
ceto-acizilor (piruvat, ceto-glutarat) i n reacia de
transcetolare. Ambele tipuri de reacii sunt ntlnite n
cadrul metabolismului glucidic. n aceste reacii de
transfer, rolul propriu-zis al coenzimei tiaminpirofosfat
este de a servi la eliberarea din anumite molecule a
unitilor aldehidice care urmeaza a fi transferate pe alte
molecule.
interventia tiaminpirofosfatului n decarboxilarea acidului piruvic
(piruvatului) i formarea de acetaldehida (in vitro).
innd seama de rolul coenzimei tiaminpirofosfat in metabolismul glucidic,
se nelege c n carena de vitamina B
1
este stinjenit, sau chiar ntrerupt,
acest proces att de important din punct de vedere energetic. Acidul piruvic
ajunge astfel s se acumuleze ca atare n organism, ceea ce conduce la o
serie de manifestari patologice determinate de avitaminoza B
1
: crampe
musculare, fenomene toxice pentru sistemul nervos, modificri cardiace,
oboseal, iritabilitate, instabilitate emoional, inflamaia nervului optic,
edeme.
n deficiena de vitamina B1 nsi funcionarea sistemului nervos central
sufer alterri deoarece aceasta depinde, n mare msura, de energia
eliberata prin degradarea glucozei. Pentru motive de acelasi ordin,
deficiena de vitamina B1 afecteaz i sistemul cardiovascular (muchiul
inimii i pierde tonicitatea) precum i tractul gastrointestinal, la nivelul
cruia se instaleaz atonie musculara.
Este de remarcat ca in deficiena de tiamina, pe lng acidul piruvic, ajung
sa se acumuleze in organism i alte substrate (-ceto-acizi sau pentoze
care in mod normal participa la reacii de decarboxilare sau transcetolare
prin intervenia coenzimei tiamin-pirofosfat. Acumularea acestor substrate n
cantiti mai mari dect cele normale, antreneaz diverse tulburri
metabolice.

n organism, aceast reactie cheie
de decarboxilare a acidului piruvic
este catalizat de un complex
multienzimatic, al piruvat-
dehidrogenazei, n care- pe lng
tiaminpirofosfatul- mai particip nc
patru coenzime: acidul lipoic, acetil-
CoA, NAD
+
si FAD. Mecanismul este
prezent n cadrul metabolismului de
transfer a acetaldehidei rezultate din
decarboxilarea acidului piruvic.
Vitamina B2 (riboflavina) i coenzimele
flavinice
Vitamina B
2
se mai numete riboflavin datorita
structurii sale de flavin (pigment galben) cu un radical
ribitil, provenit din ribitol (polialcoolul corespunztor
ribozei).
Vitaminei B2 i se mai spune i lactoflavina deoarece
este o flavina aflat n lapte.

Constituie chimic i proprieti
Vitamina B
2
cuprinde in molecula sa
heterociclu izoaloxazinic substituit in
poziiile 6 si 7 cu cte un radical metil iar in
poziia 9 cu radicalul ribitil
Riboflavina este o substan solida, cristalina, galben, puin solubila in apa si
stabila in soluii apoase. In asemenea solutii, cu pH-uri cuprinse intre 3 si 9,
riboflavina prezinta, in lumina violeta sau ultraviolet o fluorescenta galbena-
verzuie pe care o pierde insa in solutii puternic acide (cu pH < 3), precum si in
soluii puternic bazice (pH > 9). Pe proprietatea sa de a fi fluorescenta in lumina
ultraviolet se bazeaz dozarea vitaminei B2 din diverse medii biologice.
Sub actiunea unor radiatii luminoase intense, riboflavina aflata in solutii
alcaline este degradata parial trecnd intr-un produs numit lumiflavin iar daca se
afla in mediu acid trece intr-un alt produs numit lumicrom.
Rspndire
n alimente
de origina animala (lapte si produse lactate,
oua, carne)
- precum si in unele alimente de origine
vegetal (tomate, mazre).

Necesarul zilnic de vitaimina B2
Adult: 1,6 mg pentru barbai i 1,2 mg
pentru femei.
Gravide: 1,6 mg;
femei care alapteaza: 1,7 mg.
Necesarul de vitamin B
2

Se consider ca necesarul zilnic de vitamin B
2
al adultului este de l,6 mg
pentru brbai si de 1,2 mg pentru femei. Gravidele au un necesar zilnic de
1,6 mg iar femeile care alpteaz de 1,7 mg.
Avitaminoza B
z
. simptomele avitaminozei:
ragade la colurile gurii,
leziuni ale buzelor,
colorarea in rou intens a limbii,
oboseal ocular, dilatarea pupilei,
sensibilizarea ochiului la lumina,
modificri de vascularizatie la nivelul corneei (eventual ulceratii),
tremurturi,
tulburri digestive,
dificulti la urinare.
Toate aceste simptome menionate dispar prin includerea sistematica i
suplimentara n ratie a unor alimente bogate in vitamina B
2
sau prin
administrarea produselor farmaceutice cuprinznd riboflavin.
Metabolism
Vitamina B2 din alimentele ingerate se absoarbe uor prin
peretele intestinului subire iar sngele o distribuie in tot
organismul. Este de remarcat ca in ficat si rinichi se fac mici
depozite temporare de riboflavina.
Vitamina B
2
aflat in stare liber in circulaia sangvina nu
poate traversa, ca atare, bariera placentara dar s-a constatat
ca ea ajunge totui in circulatia fetala datorita interventiei
hormonilor estrogeni care induc biosinteza unei proteine-
transportoare cu rol de transport a vitaminei prin peretele
placentar.
n urma unor reactii cu ATP-ul, riboflavina formeaz in organism doua flavin-
nucleotide numite flavin-mononucleotid (FMN) si flavin-adenin-dinucleotid
(FAD).
Dup ndeplinirea rolului su in organism, vitamina B
2
este excretat prin urina.
(FAD)

FMN i FAD = coenzime (fac parte din sisteme enzimatice
implicate in diverse procese de oxido-reducere din organism)
Datorit structurii coenzimelor respective, aceste enzime se mai
numesc flavoenzime sau flavoproteine. n structura lor se remarca o
legatura strinsa (necovalenta) ntre coenzima i partea proteica. De
asemenea, majoritatea flavoproteinelor conin metale cu rol de
cofactori adiionali, de aceea enzimele respective sint cunoscute si
sub numele de metaloflavoproteine.
Reducerea nucleului izoaloxazinic n flavin-nucleotide (FMN)
In reaciile de oxido-
reducere catalizate de
flavoproteinele active,
participante directe la
procesele redox sunt
tocmai coenzimele
constituente, FMN sau
FAD.
Ciclul lor izoaloxazinic
poate suferi reduceri
reversibile prin fixarea,
temporara, la atomii de
azot din pozitiile 1 si 10
a doi atomi de hidrogen
preluai de la
substratele (SH
2
) cu
care intra in reactie si
care se oxideaza (S
QX
):

Vitamina PP (niacina) si coenzimele
nicotinamidice
Vitamina PP = vitamina antipelagroasa (pelagra
preventiv factor = factor de prevenire a pelagrei).
Din punct de vedere chimic, vitamina PP sau niacina
este, de fapt, acidul nicotinic (vezi formula). La rndul
sau, acidul nicotinic poarta acest nume deoarece intr n
constituia alcaloidului toxic, nicotina din tutun (acidul
nicotinic reprezint componentul netoxic din structura
nicotinei). Aceeasi aciune vitaminica antipelagroasa o
are si amida acidului nicotinic, nicotinamida sau
niacinamida.
Prin urmare, ambele
substane (niacina si
nicotinamida) sunt
vitamerele PP.
Raspndire
Alimentele relativ bogate in vitamina PP
sunt:
carnea (in special ficatul),
fina integral,
drojdia de bere,
laptele i
unele legume:
fasolea (soia),
mazrea verde,
spanacul,
cartofii.

Necesarul de vitamina PP
n functie de aportul caloric;
-n general, se admite ca o cantitate de 6,6 mg
niacina corespunde la 1 000 cal.
Cantiti recomandate ca necesar zilnic:
-18 mg pentru barbai;
-13 mg pentru femei;
-9-16 mg pentru copii
necesarul de niacina al omului (si al multor animale)
poate fi mplinit, in parte, pe seama triptofanului din raia
alimentara.
n urma metabolismulului su, triptofanul conduce, prin
degradare, la formare de acid nicotinic.
Se admite ca necesarul de acid nicotinic al adultului
poate ajunge pn la 25 mg/zi, dac n raia normal,
complet, se asigur i aportul util de triptofan.
Cnd se consum ns, in mod prelungit cantiti
apreciabile de alimente care au un coninut redus de
triptofan (ex: fina de porumbul/mamalig) se ajunge la
o deficien de niacin datorita faptului ca bobul de
porumb este foarte srac in triptofan.
Carena n vitamin PP
determina pelagra, numita i ,,maladia celor trei D": dermatita, diaree,
dementa.
Primul semn al pelagrei este dermatita (manifestata prin eriteme,
descuamaii, ulceraii) provocate de expunerea la soare.
Al doilea simptom al pelagrei l constitute tulburrile digestive care
conduc la diaree (eventual cronica).
Al treilea simptom, dementa, corespunde unei culminri a tulburrilor
nervoase i psihice, ntlnite la persoane ajunse in stadiul de
cronicizare a bolii.
administrarea vitaminei PP, in special in fazele neajunse la cronicizare,
poate nltura simptomele bolii foarte repede (dermatita si diareea
dispar in 2-3 zile de tratament).
Cu doze mai mari de vitamina PP se pot ndeprta complet si
manifestrile de delir.
Administrarea cantitilor mai mari (pn la 100 mg/zi) de niacina nu
determina efecte de toxicitate.
Cantitile excesive provoac ns prurit, roirea pielii i n general,
modificri circulatorii deoarece vitamina PP determina dilatarea lumenului
vaselor sangvine.
Metabolism
Vitamina PP din alimentele ingerate este absorbita uor
la nivelul intestinului subire si apoi este depozitata
temporar in ficat.
Din acest organ este luata de snge i dus in tot
organismul, participind la procese metabolice
importante.
Excesul de vitamina PP este eliminat prin urina sub
forma unor catabolii ai nicotinamidei. Dintre acestia, cel
mai important este N-metil-nicotinamida.
Principalul rol metabolic al vitaminei PP in organism
reiese din faptul ca ea intra in structura a doua coenzime
nicotinamidice care participa la procese de oxido-
reducere.
NAD
+
NADP
+
Aceste coenzime sint nicotinamid-adenin-dinucleotid (NAD
+
) si
nicotinamid-adenin-dinucleotid-fosfat (NADP
+
).
Coenzimele NAD(P)
Ca i coenzimele flavinice, coenzimele nicotinamidice
fac parte din constituia unor enzime implicate in reacii
redox de hidrogenare-dehidrogenare.
Capacitatea acestor nucleotide piridinice de a fi
coenzime in reacii de oxido-reducere se datoreaz
nsui nucleului piridinic pe care-l contin i la nivelul
caruia are loc fixarea hidrogenului de la substrat.
i n cazul coenzimelor nicotinamidice, sistemele lor
redox participante la reactiile de hidrogenare-
dehidrogenare, NAD
+
/NADH + H
+
si NADP
+
/ /NADPH +
H
+
se caracterizeaz prin poteniale electrice standard
cu valori bine determinate i care servesc la precizarea
locului ocupat de ele in lanul transportorilor de hidrogen
i de electroni.
Reacii redox ale coenzimelor
nicotinamidice
Spre deosebire de coenzimele flavinice, la coenzimele
nicotin-amidice legturile lor cu componentele proteice
din enzimele respective sunt foarte slabe. De aceea,
aceste coenzime pot trece uor pe mai multe proteine-
enzime (apoenzime). De remarcat este ca unele enzime
devin active numai cnd funcioneaz cu coenzima
NAD
+
, altele numai cu coenzima NADP
+
, iar altele admit
drept coenzima att NAD
+
ct i NADP
+
.
In general, enzimele dependente de coenzima NAD
+

participa la procese catabolice (degradative), iar cele cu
coenzima NADP
+
sunt implicate in reacii de biosinteza.
In studiul metabolismelor se intilnesc numeroase
procese de biosinteza i degradare realizate cu
participarea NAD
+
si NADP
+
. De aceea se poate spune
ca ambele coenzime nicotinamidice si vitamina PP
constituent sunt compusi de mare interes biochimic.

Vitamina B6 (piridoxina) si
coenzimele derivate
Aceasta vitamina din complexul B poart
indicele 6 pentru ca in perioada n care se izolau
diveri componeni ai complexului B s-a
presupus ca exista i factorii B
3
, B
4
si B
5
.
Ulterior, s-a constatat ns ca aceti factori nu
erau substane distincte, dar pentru ca intre timp
fusese descoperita substana cu aciune
vitaminic creia i se dduse numele de
vitamina B
6
, denumirea ei s-a pstrat nc,
alturi de alte doua denumiri: piridoxina si
adermina.

Structurile chimice ale celor trei compui piridinici cu activitate de vitamina B6.
Numele de ,,piridoxina" corespunde structurii sale chimice cci este
un alcool cu nucleu piridinic (vezi formula).
Denurnirea de ,,adermin" este in legtur cu rolul sau de a vindeca o
dermatita specific a obolanului.
Vitamina B
6
este un derivat al piridinei, substituit n patru pozitii: la
C
2
cu metil, la C
3
cu oxidril iar la C
4
si C
5
cu cte un grup
hidroximetil. Piridoxina aflata in produsele vegetale sau animale
este ns alctuit din dou vitamine, nrudite structural: piridoxalul
si piridoxamina, respectiv aldehida si amina (in pozitia 4)
corespunztoare piridoxinei
Rspndire
Sursele cele mai bogate in piridoxina sunt:
drojdia de bere,
cortexul boabelor de cereale,
legumele,
carnea (n special ficatul).
n concentraie mai mica vitamina B
6
se afla n
lapte i ou.

Necesarul de vitamina B6
Necesarul zilnic de vitamina B6:
- adult: 2 mg;
- copil: 0,6-1,2 mg.
In stri fiziologice speciale (sarcina, alptare,
expunere la radiaii, vrst naintat, modificri
cardiace) nevoia de vitamina B6 este crescut.
Aportul excesiv sau administrarea dozelor mrite
de vitamina B6 pot determina stri de toxicitate
resimite, in special, de sistemul nervos.
Carena.
Cnd, din diverse cauze fiziologice, nevoia de vitamina B6 nu este mplinit,
apar simptomele caracteristice deficientei, mbrcnd aspecte foarte
variate:
retineri de apa in organism (mai cu seama in timpul sarcinii),
scderea nivelului glucozei sangvine,
nervozitate,
dureri la nivelul membrelor,
dermatite,
cderea prului,
tulburari de vedere,
artrite,
modificri cardiace.
Tot pe seama deficientei de vitamina B
6
pot fi puse si anumite tipuri de
anemie.
deficienta exclusiva de piridoxina se intilneste rar. Totusi, in cazul unor
tratamente cu izoniazid, medicament anti-tuberculos, aceasta deficienta
apare sistematic deoarece medicamentul se combin cu piridoxalul formnd
o hidrazon solubil, excretata rapid prin urina.
Piridoxina si analogii si sunt absorbii repede la nivelul intestinului trecnd in
circulaia sangvin i prin aceasta in tot organismul.
n afara de muchii scheletici nu se cunosc nc alte organe de depozitare a vitaminei
B
6
.
n citoplasma toate cele trei vitamere devin substrate pentru piridoxal-kinaza care
catalizeaza reactia fiecareia cu ATP-ul.
Metabolism
Coenzimele piridoxal-fosfat i piridoxaminfosfat
Ca urmare, ele trec n esterii fosforici corespunztori (la grupul de
alcool primar din pozitia 5). Dintre acestia, piridoxal-fosfatul si
piridoxamin-fosfatul sunt coenzime participante la diverse reacii
metabolice, in special, ale aminoacizilor: transaminare, decarboxilare,
trans-sulfurare.
In cazuri de insuficienta renal, piridoxal-kinaza este
inhibata astfel nct, dei aportul de vitamina B
6
poate fi
normal, nu are loc concomitent formarea de piridoxalfosfat;
astfel se instaleaz deficienta de coenzim.
n organism, vitamina B
6
(oricare vitamer, ca atare sau sub
forma de ester-fosforic) particip i la alte procese
importante:
producerea de anticorpi,
formarea eritrocitelor,
absorbia vitaminei B
12
,
sinteza acizilor nucleici,
meninerea echilibrului ionic al sodiului i potasiului,
funcionarea normal a sistemului nervos si a celui
muscular,
degradarea triptofanului pn n stadiul de vitamina
PP. Datorit acestei ultime intervenii, deficienta de
piridoxina este asociat adesea cu pelagra.
n procesul transaminarii aceste dou
coenzime intervin pentru transformarea,
dup caz, a unui aminoacid in cetoacid i
invers
Reacia de transaminare
Acidul pantotenic i coenzima A
Produs de condensare a acidului 2,4-dihidroxi-3,3-
dimetil-butiric (acid pantoic) cu -alanina
vitamin pentru om dar i factor de cretere pentru microorganisme
Rspndire
Cele mai bogate surse de acid pantotenic
sunt:
drojdia de bere,
boabele cerealelor,
glbenuul de ou,
carnea (organe).
n organism acidul pantotenic provine i prin
sintetizarea sa de ctre flora bacterian
intestinal.

Necesarul de acid pantotenic
5 mg pentru adult i 10 mg pentru copii
10 mg pentru adult i 15 mg pentru copii
optim 30-50 mg/zi.
In situaiile de stres prelungit nevoia de
acid pantotenic este apreciabil crescut.
Carena.
deficiena de acid pantotenic se ntilneste rareori. Cnd, din diverse
cauze, aceasta deficien totui apare, simptomele carentei sunt
multiple si variate :
varsaturi,
dureri abdominale,
crampe musculare,
infecii ale cilor superioare respiratorii,
sensibilizarea organismului la alte infecii (datorita, probabil,
scaderii capacitatii de formare a anticorpilor).
modificri cutanale
scaderea functiilor suprarenalei..
Se cunosc si simptome ale carenei de acid pantotenic la unele
animale; astfel, la obolanii negri apare acromotrichia (ncrunirea
blnii), iar la puii de gina o dermatita specific.
Metabolism
Acidul pantotenic din hrana ingerata este
absorbit usor la nivelul intestinului si
trecnd in sange este dus la toate
organele unde este fosforilat pe seama
ATP-ului, sub actiunea unei kinaze
specifice.
Produsul rezultat este antrenat ulterior intr-
o serie de alte patru reacii enzimatice,
succesive, conducind la formarea
coenzimei A :

Coenzima A
Coenzima A particip la numeroase procese
biochimice fundamentale, att de biosintez
(spre exemplu biosinteza acizilor grai, a
colesterolului), ct i de degradare (n special, la
degradarea oxidativa a catenelor hidrocarbonate
din diveri catabolii).
Posibilitatea coenzimei A de a participa la reacii
numeroase i variate se datoreaz faptului c
gruparea -SH din molecula sa poate forma
legaturi tiolesterice, macroergice. Spre
exemplu, ,,activarea" acizilor grai
(premergtoare degradarii oxidative sau
biosintezei lor)
Metabolismul coenzimei A

Biotina este vitamin pentru om i animale
superioare iar pentru drojdii, ciuperci i
bacterii este factor de cretere.
Rspndire
Biotina este mult rspndita in natura;
probabil se afla in cantiti foarte mici in
toate celulele vii, animale si vegetale.
Sursele cele mai bogate de biotina sunt:
ficatul, galbenusul de ou, laptele, tomatele,
drojdia de bere, orezul (nedecorticat).

Biotina i rolul ei coenzimatic
Necesarul de biotina
Se apreciaza ca necesarul zilnic de biotina este de
150300 g, fiind crescut in perioadele de sarcina si
alptare
bacteriile intestinale contribuie substantial la marirea
aportului de biotina.
Exista insa un factor alimentar care poate face biotina
ineficienta pentru organism. Acesta este albusul de ou
crud. n albuul de ou se afla o proteina, avidina, care
are capacitatea de a forma o combinatie stabila,
ireversibila, cu biotina. Prin incalzire (fierbere, coacere,
prajire) avidina din albus, ca i ovalbumina, sufer
denaturare ireversibila si deci nu se mai poate uni cu
biotina.
Carena.
Cu ajutorul albusului de ou crud s-au putut determina
carene experimentale de biotina la obolan si la alte
animale precum si la om.
Simptomele carentei la obolani sint: dermatite, paralizia
partii posterioare a corpului, caderea parului in jurul
ochilor (alopecie in ochelari). Si la puiul de gaina s-au
observat dermatite grave.
La om, carenta de biotina (determinate experimental prin
hranire cteva saptamini cu ratii cuprinzind albus de ou
crud) provoaca dermatite, oboseala, dureri musculare,
scaderea apetitului, insomnii, depresii nervoase.
Administrarea unor cantiti foarte mici de biotina (150
300 g/zi) inlatur in scurt timp, cteva zile, aceste
simptome.
Metabolism
Biotina cuprins n alimentele ingerate este
absorbita la nivelul intestinului subire.
n organism biotina mplinete roluri importante,
participand n mod constant la metabolismul
lipidelor, formarea si degradarea oxidativa a
acizilor grasi, precum si la metabolismul
glucidelor, carboxilarea acidului piruvic pentru
formarea acidului oxalacetic (component in ciclul
acidului citric).
De asemenea, biotina intervine si in alte reacii
importante care necesita fixarea dioxidului de carbon
pe unii metaboliti. n toate aceste reacii biotina
funcioneaz cu rol de coenzima.
Rolul de coenzima al biotinei
n calitate de coenzima a carboxilazelor,
biotina ia parte la reacii de carboxilare
care aparin unor cai metabolice bine
precizate.

Enzime care funcioneaz cu
biotina drept coenzim
Carboxilarea acidului piruvic
Vitamina B12 (ciancobalamina) si rolul ei coenzimatic
Vitamina B
12
sau ciancobalamina indeplinete un rol de
vitamina (antipernicioasa) pentru om i este factor de crestere
pentru microorganisme.
Poart indicele 12 fiind considerat al 12-lea produs izolat din
complexul B.
Numele de ciancobalamina este datorat constitutiei sale
chimice deoarece cuprinde in molecula o grupare cian i un
ion de cobalt.
Exista si alte substante cu actiune de vitamina B
12
(vitamere)
care au structuri asemanatoare ciancobalaminei. Ele se
deosebesc de aceasta prin faptul ca in locul gruparii CN
cuprind o alta grupare functional electronegativ (nitro,
hidroxil), radicalul metil sau chiar un rest de adenozina.
Structura corespunzatoare cu acest ultim gen de radical o are
vitamina B
12
cnd functioneaza drept coenzima.
Structura chimic i proprieti
in structura vitaminei B
12
se disting doua parti: una
,,centrala", a nucleului corinic (asemntoare nucleului
tetrapirolic al hemului din hemoglobina) i o parte ,,extern"
similar unui nucleotid cu riboza.
Rspndire
Vitamina B
12
se gsete in carne (ficat,
rinichi, muschi, peste) si in produse
lactate.
Necesarul zilnic, minim dar esenial, de vitamina B
12
este de 3 g
pentru aduli si copii mici iar pentru copii mai mari, de, 1 g.
In cazuri fiziologice particulare (de sarcina sau alaptare),
necesarul de vitamina B
12
este crescut (4 g/zi).
Aceasta vitamina reprezinta una din cele mai active substante
cunoscute. Intr-adevar, s-a constalat ca administrarea de numai 1 g
vitamina B
12
unui bolnav de anemie pernicioas duce la activarea
imediat si puternica a hematopoezei.
Necesarul de vitamina B
12
Carena.
Vitamina B
12
este considerata drept factorul
antipernicios, cci lipsa ei din organism
determina anemia pernicioasa, numit i boala
lui Bienner.
Aceasta maladie este o anemie macrocitar,
hipercrom, nsoit de leucopenie, tulburari nervoase
(scderea rspunsurilor reflexe si a percepiei
senzoriale, greutate de vorbire si mers) i tulburri
interesnd tractul digestiv (in special aclorhidrie).
Anemia pernicioasa, propriu-zisa, se datoreaz
incapacitaii maduvei de a produce globule roii
normale.
Rolul coenzimatic al vitaminei B12
L-metil-malonil CoA succinil CoA
Izomerizarea catalizat de
mutaze are loc conform
reaciei:
Vitamina B
12
are rol de coenzima, in special, pentru unele transmetilaze si
anumite izomeraze (mutaze).
Acidul folic i coenzimele derivate
Rspndire
Sursele cele mai bogate in acid folic:
drojdia, ficatul, rinichii, pestele vegetalele
verzi.
Fructele conin foarte putini acizi folici.
Necesarul de acizi folici
Se consider ca necesarul zilnic de acid folic este de
400 g pentru adult. In situaii fiziologice speciale
necesarul este crescut; n sarcin, 800 g iar in perioada
de alptare, 600 g. De asemenea, necesarul de acid folic
este crescut n stri de stres i in anumite maladii.
Carena.
La animalele superioare carena in acizi
folici mbrac manifestri variate. Intre cele
mai caracteristice este ns un gen special
de anemie grava megaloblastica,
macrocitara si hipercroma. Aceste atribute
subliniaza faptul ca in sngele circulant
exista forme primitive de hematii cu
dimensiuni mari, foarte bogate in
hemoglobina.
pteridina, acid p-
aminobenzoic, acid glutamic
Acidul folic (acidul pteroilmonoglutamic)
Cel mai important rol pe care-l ndeplineste in
organism acidul folic este acela de transportor al
unor entiti cuprinznd cte un atom de
carbon si care sunt folosite in multiple
biosinteze. Pentru a implini aceasta functie, acidul
folic este, in prealabil, hidrogenat la H
4
-folat, sub
aciunea folat-reductazelor care utilizeaza ca donor
de hidrogen NADPH + H
+
.
Reducerea are loc la nivelul dublelor legaturi 5-6
i 7-8 din nucleul pteridinic al acidului folic propriu-
zis (pteroilmonoglutamat) :
Rolul coenzimatic al acizilor
tetrahidrofolici
n calitatea lor de coenzime in procese
enzimatice de transfer, acizii
tetrahidrofolici particip la transferul
gruparilor cu un carbon:
metil (-CH
3
),
hidroximetil (-CH
2
OH),
formil (-CHO),
formimino (-CH = NH), de la un metabolit
la altul.
Vitamina C poarta si numele de acid ascorbic (a
= fara, scorbic = radcina cuvintului scorbut)
deoarece este o substanta acida (acid organic)
si vindeca boala numit scorbut.
Aceasta boala, determinata de lipsa vitaminci C,
se ntlnete numai la om, unele mamifere
(primate), cobai si liliac, deoarece nu au
capacitatea de a sintetiza acidul ascorbic in
organismul lor.
Alte animate si diverse plante il sintetizeaza prin
transformri enzimatice bine cunoscute ale
hexozelor (glucoza, galactoza).
VITAMINA C (ACIDUL ASCORBIC)
Structura moleculei de acid ascorbic este nrudita cu cea a
hexozelor. De fapt, el poate fi considerat drept -lactona unui acid
hexuronic, numit acid L-gulonic. In molecula mai sunt cuprinse si patru
grupri - OH: doua alcoolice (la C
5
si C
6
) si doua enolice la (C
2
i C
3
).
Atomul de carbon C
5
are configuraie stnga.
Prin ndeprtarea atomilor de hidrogen din grupul enolic se obine
acidul dehidroascorbic. Ambele forme (acid ascorbic, acid
dehidroascorbic) devin interconvertible prin hidrogenare-dehidrogenare
i sunt fiziologic-active.
Rspndire
De foarte multa vreme se stie ca scorbutul
se datoreaz lipsei din hrana a legumelor
si fructelor proaspete. Intr-adevr, sursele
obinuite de procurare a vitaminei C sunt
legumele (tomate, varza, spanac, ardei) si
fructele; in special, citricele si pepenele
galben.
Vitamina C se gsete in cantitati
apreciabile si in boabele de mce, iar in
cantitate mai mica in colostru si laptele
uman.

Necesarul de vitamina C
Necesarul zilnic de vitamina C al omului sntos
se considera a fi de 1 mg acid ascorbic/kilocorp.
In general, necesarul de vitamina C al
organismului uman variaz, nu numai in raport
cu greutatea dar si cu virsta, activitatea fizica
depusa, ritmul metabolic si strile fiziologice
speciale (sarcina, alaptare).
In cazurile unor disfuncii sau maladii aporturile
de vitamina C trebuie sporite apreciabil.
Rolul vitaminei C in organism
Ca atare sau sub forma oxidata, vitamina C participa la
reacii multiple pe care le sufera in organism diverse
categorii de compui importanti din punct vedere
biochimic: aminoacizi, nucleotide, hormoni, vitamine,
coenzime, ioni metalici. Majoritatca reactiilor care au loc
cu participarea acidului ascorbic (forma redusa) sunt
hidroxilari in care este implicat si oxigen molecular .

VITAMINELE LIPOSOLUBILE
Spre deosebire de vitaminele hidrosolubile, cele liposolubile au
molecule apolare, hidrofobe.
Din punct de vedere structural, toate vitaminele liposolubile sunt
derivati izoprenici.
In organism, vitaminele liposolubile provenite din alimentele ingerate
se comport la fel ca i grasimile si utilizarea lor depinde, n mare
masura, de intreg metabolismul normal al lipidelor. Astfel, pentru a fi
absorbite din intestin, vitaminele liposolubile necesita absorblia
normala a grasimilor din hrana. De aceea, tulburarile biliare si
steatorea conduc adesea si la absorbia defectuoasa a vitaminelor
liposolubile.
Cnd absorbtia este buna, ele sunt transportate, prin chilomicroni, la
ficat si apoi depozitate;
in ficat vitaminele A, D si K
in esutul adipos vitamina E.
Spre deosebire de vitaminele hidrosolubile, cele
liposolubile sunt transportate prin circulaia
sangvin de ctre anumite lipoproteine (unite
specific cu ele) si apoi prin intermediul bilei
ajung din nou in intestin, de unde sunt excretate
prin fecale.
Datorita faptului ca vitaminele liposolubile sunt
depozitate in organism, supradozarea lor,
impusa in anumite situaii, conduce la
declanarea unor stri de toxicitate, mai ales, in
cazul vitaminelor A si D.

VITAMINA A (RETINOLUL)
Vitamina A este necesara animalelor superioare pentru
promovarea cresterii, mentinerea vederii, protejarea
mucoaselor si epiteliilor.
De asemenea, vitamina A este eseniala in procesul de
reproducere deoarece in lipsa ei are loc o degenerescenta
glandulara caracteristica si chiar sterilitatea.
Numele de vitamina A este generic, valabil pentru mai multe
vitamere ale sale, avind activitate biologica asemanatoare cu
a vitaminei A1 (primul produs izolat).
Vitaminei A
1
i se mai spune retinol. Acest nume este in
legatura cu faptul ca un derivat imediat al sau, retinalul, intra
n constitutia bastonaselor din retina. Vitaminei A i s-a spus si
axeroftol pentru ca lipsa ei din organism determina
xeroftalmia (cheratinizarea celulelor epiteliale din conjunctiva
i cornee, asociata cu procese infectioase).
Structura retinolului i a provitaminei A (carotenoizi).
Constitutie chimicd
Vitamina A
x
este, din punct de vedere chimic, un derivat poliizoprenoidic care conine
si nucleul ciclohexenului.
Rspndire
Vitamina A, sub forma de provitamine (caroteni) se
gaseste, in special, in morcovi, salata verde, varza,
spanac. Carotenii, impreuna cu vitamina A, se afla si in
unele produse lactate (unt, smntn). Sursa cea mai
bogata de vitamina A ca atare este uleiul din ficatul unor
pesti (asa-zisa untura de peste). Vitamina A se mai afla
si in ficatul altor animale precum si in galbe-nuul de
ou.
Necesarul de vitamina A
Se considera ca necesarul zilnic de vitamina A al
adultului este de 1,7 mg iar pentru copii, de 1 mg. In
anumite stri fiziologice (sarcina, lactatie) sau in unele
boli (pneumonic, nefrita) necesarul zilnic de vitamina A
este crescut, putind ajunge la 2,7 mg. Adesea, necesarul
de vitamine liposolubile (in special A si D) este exprimat
in unitati Internationale (U.I.).
Carena de vitamina A
este recunoscuta, in primul rnd, la nivelul
ochiului. Simptomul imediat observabil este
hemeralopia (lipsa de adaptare a ochiului la
vederea in lumina crepusculara). Alte simptome
ale deficienei, manifestate tot la nivelul ochiului
sunt xeroftalmia si keratomalacia. Aceasta din
urma se caracterizeaz prin subierea corneei,
opacifierea si perforarea ei. Alte semne ale
deficienei de vitamina A se observa la nivelul
pieli si mucoaselor care sufer descuamri iar la
nivelul oaselor si dinilor se constata pierderea
duritii normale.
Absorbia i bioconversia
Rolul vitaminei A in organism
Dintre retinoide, trei substante prezinta interes deosebit deoarece
participa la procesele biochimice importante, desfasurate in organism.
Aceste substante sine : retinolul, retinalul si acidul retinoic.
Retinolul (alcool) pare a avea actiune hormonala decisiva pentru
funcia de reproducere.
Retinalul (aldehida) este un component al pigmentului vizual
rodopsina, din bastonasele retinei.
VITAMINA D
VITAMINA E (tocoferol)
VITAMINA K