Sunteți pe pagina 1din 5

Exemple de Ph-metre, Spectrofotometre, Cromatografe

și Electroforeze utilizate în laboratoare medicale și


de revoluție.
Hartia indicatoare de ph
Fabricată prin impregnarea hârtiei de filtru de calitate ridicată cu soluţii
indicatoare sau soluții indicatoare mixte

Aparatura
pHmetru, echipat cu electrod de calomel (electrodul de referință) și electrod
de sticlă(electrodul de masurare).În stare de repaus electrodul de calomel se
pastreaza cufundat într-o soluție saturata de KCl,iar cel de sticla in apa
distilata. Dacă înainte de utilizare se constata ca în interiorul electrodului de
referinta există bule de aer, se completeaza lichidul din interiorul acestuia cu
soluție saturata de clorura de potasiu.
Mod de lucru
Pentru etalonarea aparatului se folosesc de obicei doua soluții tampon care
au pH-ul cel mai apropiat de cel presupus la probă ce se analizează. Cu
10-15 minute înainte de determinare, se deschide aparatul. Se aduce la zero,
conform instrucțiunilor însoțitoare. Se aduce soluția tampon la temperatura de
20°C, regland și aparatul pentru aceasta temperatura (din butonul de reglarea
temperaturii). Se introduc electrozii în soluția tampon; dacă acul indicator nu
arată exact pH-ul acelei soluții, se aduce la acea valoare (conform
instrucțiunilor aparatului). Se indeparteaza soluția tampon, se spala electrozii
cu apă și se tamponeaza usor cu hartie de filtru. Se introduc apoi electrozii în
extractul apos al probei de cercetat; după 1-2 minute se măsoară temperatura
lichidului, se reglează aparatul la acea temperatura și se citește pH-ul. După
efectuarea determinarii electrozii se spală cu apă apoi cel de calomel se
introduce în soluția saturata de clorura de potasiu, iar cel de sticla in apa
distilata.
Spectrofotometre/Colorimetru

Un spectrofotometru sau un colorimetru utilizează transmiterea luminii printr-o


soluție pentru determinarea concentratiei unui solut în soluția respectivă.
Spectrofotometrul diferă de colorimetru prin modul în care lumina este
separată în lungimile de undă componente. Spectrofotometrul utilizează o
prisma pentru separarea luminii, iar colorimetrul utilizează filtre. Ambele se
bazează pe un model simplu de trecere a luminii de lungime de undă
cunoscută printr-o probă și măsurarea cantității de energie luminoasa care
este transmisă. Aceasta se realizeaza prin plasarea unei fotocelule în partea
opusă a probei respective. O raza de lumina este formată din fotoni; cand un
foton intalneste o molecula de analit, exista șanse ca analitul sa absoarba
fotonul. Aceasta absorbție reduce numărul de fotoni din raza de lumina, astfel
reducând intensitatea luminoasa.Toate moleculele absorb energie radianta la
anumite lungimi de undă. Cele care absorb energie în spectrul vizibil sunt
cunoscute ca pigmenti. Proteinele și acizii nucleici absorb lumina în domeniul
ultraviolet. Un spectrofotometru implica o sursa de lumina, o prisma, un suport
pentru probe si o fotocelula. Acestea sunt conectate la un sistem electric sau
mecanic care controlează intensitatea luminii, lungimea de undă și conversia
energiei primite la nivelul fotocelulei în fluctuatii voltmetrice. Fluctuațiile
voltmetrice sunt apoi proiectate pe o scala metrica/digitală și valorile sunt
înregistrate într-un computer. Intensitatea culorii dintr-o probă depinde de
cantitatea de solut din probă respectivă. Transmisia luminii nu este o functie
liniara, mai degrabă exponențială. Transmitanta este procentul relativ de
lumina care a trecut prin probă. Transmitanta procentuala este transformata
intr-o functie logaritmica inversa cunoscuta ca absorbanta (sau densitate
optica). Legea Beer-Lambert: absorbanta este minus log10 din transmitanta
(A = - log10T).Aceasta valoare este mai utila decat transmitanta deoarece
protectia absorbanței versus concentratie determina o linie dreaptă,
absorbantă crescând odată cu creșterea concentrației (transmitanta scade
odată cu creșterea concentratiei de analit). Pentru a utiliza un
spectrofotometru este necesara stabilirea unei serii cunoscute de dilutii a unor
cantități cunoscute de solut. Una din acestea nu contine solut și este
cunoscută ca “blank”. Este utilizata pentru ajustarea instrumentului să
citească 100% transmitanta pentru absorbantă 0. O valoare a transmitantei de
0% (absorbantă infinită) este stabilita prin plasarea unei bariere intre sursa de
lumina si fotocelula. Toate celelalte măsurători sunt apoi efectuate prin simpla
plasare a probelor în calea luminii.
Cromatografe
Cromatografe reprezinta un grup
de metode de laborator care se
bazează pe adsorbtia selectiva,
prin care componentele unui
amestec complex pot fi
identificate si/sau purificate
(adsorbtia reprezinta aderenta
moleculelor la suprafata unei alte
substanțe). Metoda a fost
utilizata initial de botanistul rus Mikhail Tswett pentru separarea de produși
intens colorati, de unde denumirea de cromatografie.
Electroforeza

Electroforeza proteinelor serice breprezinta separarea electroforetica a


fractiunilor proteice din serul sanguin si evaluarea concentratiei componentilor
prin metoda fotometrica.Proteinele totale din ser sunt descompuse in 5
categorii de substante numite fractiuni proteinice.Valorile medii normale ale
acestor fractiuni (care se refera la persoanele de varsta adulta si normal
hranite) pot sa varieze pana la 10% in plus sau in minus, in special la copii,
vârstnici sau la persoane care nu se alimenteaza normal.
Valori normale
-albumine: 52 - 62% sau 3,64 - 4,34 grame;
-globuline: 38 - 48% sau 2,66 - 3,36 grame;
-alfa-1-globuline: 2 - 5% sau 0,14 - 0,35 grame;
-alfa-2-globuline: 6 - 9% sau 0,42 - 0,63 grame;
-beta-globuline: 8 - 11% sau 0,56 - 0,77 grame;
-gamma-globuline: 14 - 21% sau 0,98 - 1,47 grame;

S-ar putea să vă placă și