Rolul enzimelor în etapele digestive

Digestia este procesul fiziologic care duce la metabolizarea alimentelor.

Acesta are un aspect fizic sau mecanic și, mai ales - pentru ca aceasta ne
interesează aici - un aspect chimic. În digestie se disting patru etape
principale, legate de:
1. - gura
2.-stomac
3.-intestinul subțire
4. -intestinul gros (colonul)

1.Gură.Rolul mecanic masticatia deglutitia

Rolul chimic secretia salivara
Saliva contine o enzima foarte importantă, numita ptialina, ce are
proprietatea de a transforma amidonul în maltoza, adica într-un zahăr
complex, a cărui digestie se va prelungi pâna în intestin.
De fapt, în cavitatea bucală, nu are loc nimic mai important
decât formarea bolului alimentar.Singurul care își începe transformarea
aici, sub efectul ptialinei, este amidonul. De unde rezultă importanța unei
masticatii suficiente și a unei dentitii sănătoase.
2.Stomacul. Rolul mecanic.
Că și în cazul intestinului, acest rol este pur peristaltic.
Adică stomacul este animat - în momentul digestiei- de
contractii musculare al căror scop este evacuarea conținutului sau în
intestin.
Rolul chimic.
Stomacul va secreta, mai întâi sucuri digestive (acid clorhidric, mucina)
pentru a crea un mediu acid, permitând, astfel, pepsine,(enzima diastaza
din stomac) sa-si îndeplineasca misiunea.
Pepsina va ataca proteinele (carnea și peștele) și va începe transformarea
acestora. Lipidele (grăsimile) fac obiectul unui început de hidroliza care va
continua în intestin.
3. Intestinul subțire. Actiunea mecanica peristaltica Actiunea chimica .
Amidonul, devenit maltoza, se transforma - multumita enzimelor din
secretia pancreatica - în glucoza (zahăr simplu). Lipidele sunt transformate
în acizi grași. Proteinele sunt transformate în aminoacizi. Dacă totul s-a
petrecut bine în intestinul subtire, substantele nutritive prelucrate vor putea
fi direct asimilate de către organism.
Glucoza (fosta glucida), aminoacizii (anterior proteine) si acizii grași
(anterior lipide) vor fi asimilați prin eliberare în sânge.
4.Intestinul gros (colonul drept, ascendent, transvers, stang si descendent)
Acțiunea mecanică peristaltica.Actiunea chimica.
Bacteriile din intestinul gros au misiunea esențiale de a acționa prin
intermediul fermentației, asupra resturilor de amidon si de celuloza, iar prin
intermediul putrefactiei actioneaza asupra reziduurilor protidice. În acest
stadiu, are loc absorbția elementelor asimilabile si formarea materiilor
fecale, cu o eventuala productie de gaze.
Amestecurile alimentare.
Când omul cavernelor pleacă la vânătoare, el se hranea toata ziua cu
fructele sălbatice pe care le culegea pe parcurs. Întors la adăpostul lui,
consumă carnea vânatului pe care îl ucisese. În perioadele dificile sau în
cazul penuriei de carne, supravietuia mâncând anumite rădăcini. Dacă veți
observa modul în care se hrănesc animalele în stare de libertate; din sânul
naturii, veți putea remarca faptul că nici ele nu amestecă niciodată diferitele
alimente pe care le consuma. Păsările, de exemplu, mananca ramele și
insectele într-un moment al zilei, iar grauntele în altul. Omul este singura
fiinta vie care consuma alimentele după ce le-a amestecat. Se pare ca
acesta este unul dintre motivele esentiale pentru care suferă atât de des de
tulburări intestinale.
Tulburarile intestinale datorate unei digestii perturbate în mod constant stau
- deseori la originea unui mare număr de boli, fără ca legătură clară între
cauză și efect să poată fi stabilita..
Când sunt asociate cu o alta hrană, fructele perturba efectiv digestia
întregului și, cu aceeași ocazie, își pierd proprietățile benefice (vitamine
etc.) pentru care au fost ingerate.
Combinatia fructe amidon

Fructul care contine fructoza (monozaharida sau zahăr simplu), rămâne

foarte puțin în stomac, deoarece este digerat, aproape în întregime, în
intestinul subțire.În schimb, amidonul (făină, făinoase etc.) începe sa fie
metabolizat încă din cavitatea bucală, unde, multumita actiunii ptialinei,
enzima din saliva, se transforma mmaltoza. Apoi, sta câtva timp în stomac,
pentru a fi după aceea "digerat" complet în intestinul subțire. Se stie ca
datorita maltazei (enzima din secretia pancreatica), maltoza se transforma
în glucoza care este asimilată direct de sânge. Dacă fructul este mâncat o
data cu amidonul, se produce fenomenul următor: aciditatea fructului va
distruge ptialina care, din aceasta cauza, nu-si va mai îndeplini rolul de
catalizator pentru amidon. În loc de a trece direct în intestin, fructul va
ramâne împreuna cu amidonul în stomac. Căldura și umiditatea de aici vor
face ca fructul -contine un zahar simplu -sa înceapă să fermenteze.
Aceasta fermentație va continua în intestin, antrenând-o și pe cea a
amidonului, care, în ciuda actiunii amilazei (alta enzima din secretia
pancreatica), nu se va transforma decât foarte puțin în maltoza (si apoi în
glucoza). Amidonul neprelucrat va începe, la rândul sau, sa fermenteze
pâna în colon.

Consecințele tuturor acestor fenomene:balonare,gaze,iritatia

intestinelor,deteriorarea vitaminelor din fruct,

risc de constipatie etc.

Combinatia fructe proteine (carne, peste)

Prima faza a digestiei proteinelor are loc în stomac, datorită rolului activ al
enzimei numita pepsina, care se dezvolta în mediul acid creat de sucurile
gastrice. Dacă pepsina nu se dezvolta decât în mediul acid, atunci ingestia
fructelor acide ar trebui sa fie în armonie cu proteinele. Ei bine, nu este
deloc așa! Pentru că, de, îndată ce aciditatea proprie fructului se dezvolta
în cavitatea bucală, se petrece o perturbare a condițiilor de elaborare a
pepsinei, a cărei secretie este oprită.

În consecință, dacă fructele si proteinele sunt ingerate împreuna, fructul (ca

și în primul exemplu) va fi imobilizat - și mai mult timp decât cu amidonul -
în stomac, unde va fermenta. În absența pepsinei, stomacul nu va începe
digerarea proteinelor și, ca urmare a acestei insuficiente metabolizării, ele
vor intra - o data ajunse în intestinul gros- într-o putrefactie anormala, ale
carei reziduuri toxice vor trebui sa fie eliminate de către organism. Una
dintre regulile de baza ale metodei de alimentatie expuse în cartea de fata
(al cărei obiectiv este pierderea kilogramelor excedentare și păstrarea
pentru totdeauna a greutatii ideale) este aceasta: evitați sa mancati
glucidele rele împreuna cu carnea.

Abuzul de grasimi

Când mâncarea pătrunde în stomac, orificul sau de ieșire, pilorul, se

închide pentru a-i lăsa digestiei timp sa se desfășoare în liniște.
Deschiderea pilorului va avea loc cu atât mai târziu, cu cât masa a fost mai
bogată în lipide. Astfel, uneori va fi nevoie de 5-7 ore pentru ca o mâncare

prea bogata în grasimi sa fie digerata, ceea ce poate genera o senzatie de

greutate neplăcută. Iată un motiv în plus pentru ca sa nu ne coplesim
alimentatia cu grasimi inutile. De aceea, va trebui sa alegem cât mai des
posibil modurile de preparare care nu necesita un aport de grasimi. Putem
pregăti alimentele fără a utiliza sistematic uleiul sau margarina. Cât despre
unt, să ne reamintim ca nu trebuie niciodată încins, deoarece se formează
rapid acroleina, o substanta cancerigena. A-ti alege glucidele nu înseamna
sa le compensezi cu un consum excesiv de lipide; trebuie sa folositi
alternativa pe care o constituie fibrele. Este necesar sa fiți conștienți ca
multe alimente contin grasimi ascunse (pesmeti, prajituri, biscuiti etc.) care,
asociate cu glucidele rele, nu cer altceva decât să fie stocate.

Bolile metabolismului glucidic

Diabetul zaharat este un sindrom foarte frecvent, în prezent existand

aproximativ 200 de milioane de bolnavi.

Diabetul zaharat este cunoscut din antichitate, manifestările sale fiind

descrise în Papirusul Ebers – 1500 i.e.n. În 1889 este dovedita legatura
dintre DZ și pancreas. În 1921 este descoperita insulina de către savantul
român Nicolae Paulescu, iar on 1922 este pentru prima data administrată
la om. În 1955 începe era medicamentelor antidiabetice orale, iar în 1963
ce reușește sinteza insulinei.

Diabetul zaharat este o boala metabolica cu evolutie cronica, datorată fie

carenței absolute sau relative de insulina eficienta, fie rezistenței la
insulina, ceea ce determina în primul rand perturbarea metabolismului
glucidic, urmată de perturbarea metabolismului lipidic, protidic, hidromineral
și acido-bazic. Este cea mai frecventă boala metabolica, afectand circa 5%
din populatia generala în țările dezvoltate (încă peste 50% din cazuri raman
nediagnosticate).