Analiza chimică a alimentelor prin spectrofotometrie.

1.Definirea metodei de analiză

Spectrofotometria reprezintă măsurarea cantitativă a spectrelor de
absorbție /emisie ale unei substanțe.
Spectrofotometria este o metodă optică de determinarea a concentraţiilor
constituenţilor existenţi într-o probă dată. Această metodă se bazează pe iradierea
probei de analizat cu un fascicol de radiaţii electromagnetice, a cărui putere
radiantă se micşorează la ieşirea din sistem în funcţie de natura şi concentraţia
speciilor absorbante. Substanţele care absorb radiaţii aparţinând domeniului vizibil
se vor colora în culori complementare. Acest fapt face posibilă determinarea
cantităţii de lumină absorbită de către soluţie, intensitatea radiaţiei transmise fiind
proporţională cu concentraţia speciilor absorbante din soluţia analizată.
În chimie şi fizică, diferite tipuri de spectrofotometre acoperă game largi
alespectrului electromagnetic:ultraviolet (UV),luminavizibilă,infraroşu(IR), saucu
microunde.Spectrofotometria UV este deosebit de utilă în detectarea şi
cuantificareasubstanţelor incolore, însoluţie.

2.Principiul metodei
Spectrofotometrele sunt de diferite tipuri dar se compun, în principiu, din
următoarele dispozitive esenţiale: o sursă luminoasă, un monocromator, un
recipient cu pereţi transparenţi, numită celulă de absorbţie, un detector şi un
dispozitiv pentru măsurat şi înregistrat efectele detectate.
Principiul spectrofotometrului - determinarea frecvențelor la care au loc
tranziții: coeficientul de extincție prezintă un salt brusc pentru frecvențele
cuantelor care provoacă tranziții în probă. Pentru aflarea acestor frecvențe se fac
deci determinări de coeficienți de extincție în funcție de frecvență. În principiu se
folosește un calorimetru, dar în loc să se lucreze în lumină albă, se fac determinări
în lumină monocromatică a cărei frecvență se poate varia continuu. Se utilizează o
sursă de lumină albă, de exemplu un bec cu filament, i se selectează pe rând
radiațiile de diferite frecvențe cu ajutorul unui dispozitiv numit monocromator.
În figură este prezentată schema de principiu a obținerii luminii
monocromatice pentru un spectrofotometru cu monocromator cu rețea.

Schema de principiu a unui spectrofotometru1- sursă de lumină, 2-lentile

colimatoare, 3-sistem de fante, 4- sistem monocromator cu prismă, 5- spațiu pentru
cuvele cu soluție de analizat, 6- detector de radiație luminoasă, 7- amplificator, 8-
sistem de afișare.

3. Avantajele metodei
Metoda spectrofotometrică are numeroase şi variate domenii de
aplicabilitate, în special în analiza în urme, iar în analizele tehnice metalurgice se
aplică pentru determinarea elementelor de aliere din oţeluri, fonte, aliaje, aplicaţii
biologice, medicale, clinice, de mediu, industria alimentară .
 permite automatizare şi determinare foarte rapidă;
 pot fi utilizate probe mici;
pot fi cercetare probe complexe;
prezintă o sensibilitate ridicată;
dau un grad mare de siguranţă a rezultatelor măsurătorilor.
 precizie mare de determinare;
 permite obținerea de date certe;
se poate aplica pentru dozarea majorităţii substanţelor. În cazul în care
compusul nu absoarbe lumina, poate fi transformat printr-o reacţie chimică
adecvată într-un compus colorat ce absoarbe lumina;
folosirea reactivilor organici a condus la realizarea unor metode de
determinare a urmelor de substanţă;
sunt metode rapide, prin măsurarea directă, fără a fi necesară adăugarea de
soluţie titrată. În multe cazuri se poate evita separarea altor componente, iar prin
folosirea unor reactivi specifici şi prin controlul strict al reacţiei se poate elimina
interferenţa ionilor străini (controlul pH-ului, lungime de undă convenabil aleasă,
utilizarea solvenţilor organici pentru extragerea complecşilor coloraţi, utilizarea
unor reacţii redox, etc.).
 prin metodele spectrofotometrice se poate pune în evidenţă punctul de
echivalenţă într-o metodă titrimetrică (titrare spectrofotometrică).

4. Etapa preparativă de pregătire a probelor

Efectuarea unei determinări cantitative (dozări) spectrofotometrice sau
elaborarea unei noi metode de dozare cuprinde următoarele etape de lucru:
a) Studiul reacţiei chimice ce stă la baza determinării (reacţie de culoare)
implică:
alegerea reactivului de culoare;
a solventului;
viteza de apariţie a culorii;
stabilitatea în timp a speciei colorate;
influenţa diferiţilor factori asupra reacţiei de culoare (pH,temperatură,
ordinea adăugării reactivilor, prezenţa speciilor străine,interferenţi);
sensibilitatea reacţiei de culoare;
domeniul optim de concentraţie.
b) Studiul aspectului fizic al determinării: alegerea lungimii de undă la care
compusul colorat prezintă absorbanţă maximă şi a metodei de măsurare.
 c) Construirea curbei de etalonare.
d) Măsurarea absorbanţei probei de analizat (prelucrată în aceleaşi condiţii
cu etalonul) şi deducerea valorii concentraţiei de pe curba de etalonare.
Sensibilitatea metodei spectrofotometrice depinde de doi factori:
sensibilitatea reacţiei de culoare ;
sensibilitatea înregistrării (observării) diferenţelor mici de absorbanţă.
Sensibilitatea reacţiei de culoare este proporţională cu coeficientul molar de
extincţie al substanţei ce absoarbe. Proba supusă analizei se prelucrează
corespunzător (tocare, mărunţire, mojarare, omogenizare) în aşa fel încât să se
realizeze o masă uniformă şi omogenă. În timpul prelucrării trebuie exclusă orice
fel de impurificare. Proba astfel prelucrată se păstrează în pungi de plastic bine
închise.

5. Descrierea metodei de lucru specifice

Modul de lucru pentru determinarea concentrației unei soluții de acridin-
orange folosind spectrofotometrul.
Materiale necesare:
•spectrofotometrul Helios ε (fig1.);
•soluția de referință: apă distilată;
• soluții de cercetat: soluții de acridin-orange (AO) de concentrații cunoscute
și de
concentrație necunoscută: 2‰, 4‰, 8‰, x‰ (AO este o substanță
fluorescentă cu
două maxime de absorbție: 494 nm pt monomer, și 465 nm pt dimer/ apare
în cazul soluțiilor concentrate);
• cuve pentru spectrofotometru;
• linie;
• marker;
• hârtie de filtru;
Fig.1 Spectrofotometrul HELIOS ε

Efectuarea măsurătorilor :
1. Se pornește spectrofotometrul (butonul "ON"); se ateaptă 5 min înainte de
a
 începe măsurătorile, până când lampa aparatului se încălzește și temperatura
acesteia devine constantă;
2. Se selectează metoda de înregistrare: Absorbanță (A), de la butonul 3;
3. Se selectează lungimea de undă de la butonul 1 (regiunea centrală a
aparatului); se va începe cu lungimea de unda 440nm;
4. Calibrarea spectrofotometrului:
•o cuvă se umple cu apă distilată până în dreptul liniei orizontale; se notează
pe cuvă tipul de soluție pe care îl conține;
•se deschide capacul spectrofotometrului;
•se introduce cuva cu apă distilată în spectrofotometru, astfel încât pereții
transparenți ai cuvei să permită trecerea neperturbată a luminii prin cuva cu soluție;
•se închide capacul spectrofotometrului;
•se reglează transmitanța automat prin apăsarea butonului "Zero";
•se îndepărtează cuva cu apă distilată;
5. Se notează pe cuve numele soluțiilor ce vor fi analizate: soluiile 2‰, 4‰,
8‰, x‰ de AO și se umplu cuvele cu soluțiile de cercetat;
6. Se introduc una câte una cuvele cu soluțiile de AO (2‰, 4‰, 8‰, x‰) în
spectrofotometru și se citește absorbanța pe ecranul spectrofotometrului
pentru fiecare soluție în parte;
7. Valorile absorbanțelor se notează într-un tabel. Este posibil ca aceste
valori să fie înregistrate și pe hârtie prin apăsarea butonului "Print";
8. Se repetă etapele anterioare pentru o altă lungime de undă, deoarece se
vor efectua măsurători din 10 în 10 nm de la 440 – 540 nm;
9. Se reorganizează locul de lucru;
10. Se oprește spectrofotometrul, iar ștecherul se scoate din priză.

6. Aplicaţii în identificarea componentelor alimentare.

1. Identificarea coloranților alimentari prin metoda spectrofotometrică
Aditivii alimentari sunt încorporați în produsele alimentare cu scopul de a
îmbunătăţi calităţile lor senzoriale. Culoarea este primul senzor de calitate în
funcție de care fiecare aliment este analizat, iar calitatea și aroma alimentelor este
strîns asociată cu aceasta. Coloranții sunt ingrediente foarte importante în multe
produse, cum ar fi produsele de patiserie, gustări și băuturi, fără de care acestea ar
fi incolore, iar aspectul neatrăgător. Concentraţia acestor aditivi trebuie să fie atent
controlată, deoarece pot avea diverse efecte dăunătoare asupra sănătăţii umane. Cu
toate acestea, în majoritatea alimentelor se adaugă 2 sau 3 coloranţi. Din acest
motiv şi ţinând seama de alţi factori, precum economie şi rapiditate, multe
componente sunt analizate cu ajutorul spectrofotometriei care poate fi o metoda
pentru determinarea prezenţei coloranţilor în alimente
Mod de lucru:
Din proba de analizat se cântăresc cu precizie 25 g și se mojarează, apoi se
transferă într-un balon cotat de 50 ml, se tratează cu 25 ml soluție tampon de acetat
pentru a se aduce proba la un pH de 4,5 și apoi se încălzește la 70 00C, timp de 10
minute. Se răcește soluția și se aduce balonul la semn cu soluție tampon acetat, se
amestecă bine și se filtrează.
Proba se introduce în spectrofotometru și se măsoară lungimea de undă la
481,7 nm iar apoi se repetă la 445,5 nm, după care spectrofotometrul printează
graficul curbelor de calibrare.
În concluzie, metoda propusă este utilă pentru analiza coloranților alimentari
din amestecuri, fie în formă pură sau în băuturi pulbere. Teste de rutină pot fi
efectuate prin măsurarea spectrului simplu, după o extracţie directă.
Spectrofotometria mai este folosită și pentru identificarea fierului din alimente, a
conținutului de vitamine, conținutului de zinc, conținutului de nitriți.