Planul cursului

Cromatografia de lichide de inalta performanta

Gaz-cromatografia

Cromatografia de schimb ionic

1
CROMATOGRAFIA DE LICHIDE

modernă şi rapidă care elimină unele dezavantaje ale

cromatografiei planare
utilizată pentru separarea şi determinarea soluţilor organici şi
anorganici din orice probe, în special substanţe şi produse
farmaceutice, biologice, alimentare, industriale, de mediu etc.

Clasificare
În funcţie de mecanismele care stau la baza separării
componentelor, cromatografia de lichide  se clasificǎ astfel:
cromatografie prin adsorbţie
cromatografie prin repartiţie
cromatografie de afinitate
cromatografie prin schimb ionic
cromatografie prin difuzie/excludere moleculară.

2
CROMATOGRAFIA DE LICHIDE DE INALTĂ PERFORMANŢĂ
HIGH PERFORMANCE/PRESSURE LIQUID
CHROMATOGRAPHY (HPLC)

Cromatografia de lichide de înaltă performanţă/înaltă presiune

(High Performance/Pressure Liquid Chromatography - HPLC) sau
de înaltă viteză (High Speed Liquid Chromatography – HSLC) este
o tehnică ce face parte din categoria cromatografiei de lichide pe
coloana, in care faza stationara este constituita din particule cu
granulometrie redusa, iar faza mobila lichida este vehiculata sub
presiune prin aceasta.

1. Parametrii de retentie

 Timp retenţie: tR

 Volum retenţie: VR

 Timp mort: tM

 Volum mort: VM 3
2. Coeficient de distribuţie/partitie: Kd; D

3. Factorul de capacitate/retentie: k’

4. Factorul de separare/selectivitate: α

5. Rezoluţia: R
R ≥ 1 - compuşii sunt complet separaţi
R < 1 compuşii nu sunt separaţi.

6. Talerele (platourile) în sistemele cromatografice

4
 APARATURA
Schema unui cromatograf HPLC

-1-2 sau mai multe rezervoare cu solventi

- sistem de degazare
- pompă de înaltă presiune
- injector pentru introducerea probei
- (precoloane) coloane cromatografice
- detectoare
- sistem de prelucrare a datelor
5
1. REZERVOARE DE SOLVENT

• Rezervoarele sunt confectionate din sticla, cu volume de cel

putin 500 ml. Conductele de alimentare cu solvent spre pompe
sunt prevazute cu frite pentru prevenirea intrarii impuritatilor
mecanice in sistemul cromatografic.
• In general se folosesc amestecuri de solvenţi miscibili, de
puritate ridicata, filtrate si degazate.
• Aceştia trebuie să îndeplinească anumite condiţii pentru a nu
influenţa eluarea şi detectarea:
 Putere de elutie a solventului
 Vascozitate
 Lungime de unda limita
 Punct de fierbere
 Polaritate
 Aciditate
 Bazicitate
6
Solventi utilizati ca faze mobile in HPLC

Solvent G.M. P.f. (OC) I.R. UV (nm) Vâscoz. (cP)  (Debye)

Acetonitril 41 82 1.341 195 358 3.37

Dioxan 88 101 1.421 215 1.26 0.45

Etanol 46 78 1.359 205 1.19 1.68

Metanol 32 65 1.326 205 1.58 1.66

Isopropanol 60 82 1.375 205 2.39 1.68

Tetrahidrofuran 72 66 1.404 215 2.20 1.70

Apa 18 100 1.333 185 1.00 1.84

7
2. POMPE

• Sunt elemente ale sistemului HPLC care determina vehicularea

sub presiune a fazei mobile in acesta.
• Viteza de curgere prin coloană este de 0.1-10 ml/min cu o
presiune variind între 400-500 bari.
• Pompele trebuie să aibă o fluctuaţie minimă între aceste limite
pentru a atinge o mare stabilitate a răspunsurilor date de detector.

In functie de numarul de solventi pe care ii poate manipula o

singura pompa exista:
pompe simple
pompe binare, ternare sau cuaternare

8
Pompele pot functiona la:
 debit constant
 presiune constanta
Pompele cu presiune constanta:
 simple, ieftine
 se folosesc cand permeabilitatea coloanei, temperatura si vascozitatea
eluentului sunt mentinute constante
 debitul poate fi variat cu usurinta
 lucreaza la presiuni mici, nu pot fi aplicate la elutie in gradient
 prin aplicarea directa a presiunii gazului inert are loc si dizolvarea lui in
eluent
 pe masura ce presiunea in coloana scade, bulele de gaz dizolvate se vor
degaja sub forma de bule in interiorul coloanei sau in detector

Pompele cu debit constant:

 scumpe
 debit constant
 indicate in cazul elutiei in gradient

9
• Astazi, se folosesc doua tipuri de pompe:
Pompe cu piston

Pompe tip seringa

10
3. SISTEME DE INJECTARE
Preluarea probei in circuitul cromatografic se face prin
intermediul unei valve rotatorii.
Introducerea probei in aceasta valva se face:
 manual
 automat

a. incarcarea buclei de injectare

b. preluarea probei din bucla de injectare catre coloana
11
4. COLOANE si FAZE STATIONARE

Coloane:

 sunt confecţionate din oţel inoxidabil (crom-nichel-

molibden), sticla, alte materiale (polietilena, tantal)
 sunt umplute cu faze staţionare
 la capete, materialul de umplere este limitat de două
opritoare (foiţe metalice sau din teflon, polietilena), cu rolul
de a evita modificarea coloanei
 se caracterizează prin lungime şi diametru interior
 dimensiuni coloane standard:
o lungime: 3 - 30 cm
o diametrul interior: < 8 mm
o diametrul exterior: 5-50 mm
o faza staţionară este formată din materiale rigide, particule
de dimensiuni mici, împachetate într-o coloană cilindrică.
 sistemele utilizate sunt cele care definesc mecanismul de
separare.
12
• Faze stationare:
 solide
 lichide depuse pe un suport solid

• marimea particulelor
 normala – 3-10 μm
 micro < 3 μm
 monolit – material in bloc, poros

• dupa porozitate
 particule total poroase
 particule superficial poroase
 particule neporoase

Exemple: silicagel, hidroxizi, alumina, polimeri organici, carbon grafitic poros etc,
folosite ca atare sau dupa modificare chimica

13
5. DETECTORII

 Detectorul – recunoaste substanta ce ajunge la nivelul lui. Schimbarea

compozitiei fazei mobile este transformata in semnal electric, care este
transmis la sistemul de prelucrare a datelor.
 Este caracterizat de:
 specificitate
 sensibilitatea la concentratie
 sensibilitatea la variatia fluxului de masa
 liniaritate
 zgomot
 stabilitate
 limita de detectie
 timp de raspuns optim

 Detectorii pot fi clasificati in:

A. Detectori care masoara o proprietate specifica analitului:
 Detector spectrofotometric in UV-Vis
 Detector de fluorescenta
 Detectori electrochimici
 Spectrometru de masa
B. Detectori care masoara o proprietate specifica fizica a efluentului:
 Detector refractometric
 Detector de conductivitate
14
 Detector dielcometric
Detectori UV-VIS

• Sunt cei mai utilizati in analiza medicamentelor.

• Functioneaza pe baza legii Lambert-Beer (Absorbtia este proportionala cu
concentratia).
• Au o sensibilitate bună.
• Nu sunt afectaţi de fluctuaţii în viteza de curgere şi temperatură şi sunt
nedistructibili, permiţând soluţiei să fie colectată.
• Pot fi:
 Detectori monocromatici: cei mai simpli detectori, sunt fixaţi pe o lungime de undă
tip, de obicei conţin lămpi de joasă presiune care au o emisie intensă la  = 254
nm. Unele instrumente permit schimbarea detecţiei la o nouă lungime de undă
(280 nm).
 Detectori policromatici: sunt detectorii de lungime de undă variabila, conţin o
lampă cu deuteriu cu o radiaţie continuă de la 180-400 nm, iar lămpile cu
tungsten ( = 400-700 nm) sunt folosite pentru domeniul vizibil.
• Solventul trebuie să fie transparent pe domeniul spectral in care se lucreaza.

15
Detectori de fluorescenţǎ

• În cazul acestor detectori soluţia este excitată cu radiaţii UV şi

măsoară radiaţiile ce sunt emise la lungimi de undă mai mari
(VIS).
• Sunt câteva medicamente care au o fluorescenţă naturală
puternică (alcaloizii din ergot) şi pentru asemenea
medicamente detectarea prin fluorescenţă poate duce la o
sensibilitate mai bună decât detecţia în UV.
• Multe substanţe medicamentoase pot fi convertite în derivaţi
fluorescenţi.
• Selectivitatea detectorilor de fluorescenţă este extrem de
preţioasă pentru identificarea medicamentelor.
• Solvenţii aleşi pentru detectarea de fluorescenţă nu trebuie să
fie fluorescenţi în condiţiile unor astfel de determinări (să nu
adsoarbă şi să nu emită în domeniul de undă ales.
• De asemenea, pH-ul poate fi important deoarece unele
medicamente arată fluorescenţă în forma ionică.

16
 Analiza produşilor modificaţi chimic (prin derivatizare)

• este adesea necesară pentru a atinge o cromatografie

satisfăcătoare.
• este utilizată pentru a creşte sensibilitatea detecţiei cand
detectările utilizate nu sunt satisfăcătoare pentru componentele
nederivate.
• Absorbţia în UV şi fluorescenţa pot fi obţinute cu ajutorul unor
reactivi.
UV: N-succinimid-p-nitrofenilacetat (SNPA), fenilhidrazină şi 3,5-
dinitrobenzen (DNBC).
derivaţii fluorescenţi pot fi formaţi cu agenţi de tipul: cloruri de
dansil (DNS-Cl), 4-bromometil-7-metoxicumarina (BMC) şi cu unele
amine fluorescente.

17
Detecţia cu ajutorul indicelui de refracţie poate fi consideratǎ
drept detecţie universalǎ deoarece virtual toate componentele
cauzează o schimbare a indicelui de refractie când sunt
dizolvate într-un solvent.

18
6. SISTEMUL DE CONTROL, ACHIZITIE SI PRELUCRARE A
DATELOR

Urmaresc:
- Controlul complet al analizei cromatografice
- Achizitia si prelucrarea avasata a cromatogramelor
- Validarea metodelor de analiza
- Verificarea si validarea functionalitatii componentelor
cromatografului
- Diagnosticarea problemelor tehnice care pot sa apara.

19
TEHNICI DE ELUARE
• Pentru realizarea unei separări eficiente se pot aplica pe langă eluţia izocratica si eluţia
cu gradient (de solvent, de temperatură, de debit etc.).

Eluţia normalã (izocratică):

 utilizează un eluent a cărui compoziţie şi viteză sunt constante.

Eluţia cu gradient de compozitie a solventului:

 constă în modificarea continuă a compoziţiei eluantului în timpul separării, astfel încât
puterea de eluţie sã fie mărită gradat.
 migrarea diferenţiată a componentelor dintr-un amestec depinde de retenţia preferenţială
în faza staţionară → rezoluţia este proporţională cu fracţiunea din solut prezentă în faza
staţionară.
 Dezavantaj - creşterea complexităţii utilajelor şi a tehnicii de lucru.

Se poate realiza la:

 presiune joasa
 presiune mare

Eluţie cu debit programat

- presupune modificarea vitezei de curgere a fazei mobile în timpul procesului de separare.

Eluţie la temperaturã programată

- are drept efect micşorarea tuturor valorilor k’ ale componenţilor, ridicarea constantă a
temperaturii determinând reducerea vâscozităţii eluantului şi creşterea solubilităţii
componenţilor din probă.

20
APLICAŢIILE HPLC
ANALIZA CALITATIVA
 Separarea si identificarea substanţelor medicamentoase

Identificarea unui component prezent intr-un amestec se poate face dupa cromatografiere prin:
 Metode cromatografice:
- Dupa marimile de retentie
- Metoda adaosului standard
- Metoda retentiei relative
 Metode spectrale

 Determinare bromhidrat de fenoterol

 Coloană: Thermo C18 cu fază inversă (150

mm x 3.9 mm i.d., 5 μm)
 Faza mobilă: acetonitril: apă (30:70, v / v) cu
0.1% trietilamină, pH ajustat la 5.0 cu acid
formic
 Debit:1.0 ml/min
 Detecţie: UV la 276 nm
 LD - 0.003 mg/mL, LQ = 0.012 mg/mL.

21
• Atenolol Condiţii:
 Coloana: -Burke, 2 4.6 mm x 25 cm
 Faza mobilǎ: CH2Cl2-EtOH-MeOH(85:10:5),15 mM
H2N
NH4OAc
O  Viteza de curgere: 1 ml/min;
O N
 Detecţie: 254 nm
OH H
 Timp de curgere = 16 min
 K’ = 4.41
 =1.13

Bupivacaina
Condiţii:
 Coloana: Whelk-O 1, 25 cm x 4.6 mm i.d.
CH3
H H  Faza mobilã:hexan-n-propanol-trietilamina
N (80:20:0.1)
N
 Viteza de curgere : 1 ml/min
O  Detecţie : 254 nm
CH3 CH3
 Timp de curgere: 7-8 min
 K’ = 1.89
  = 1.25

22
• Efedrina
Condiţii:
CH3  Coloana: Chiral AGP
H C NH CH3  100 x 4.0 mm
H C OH  Precoloanã: Chiral AGP, 10 x 3.0 mm
 Faza mobilã: ac. octanoic 0.001 M în
tampon fosfat pH 7.0
 Detecţie: 225 nm

Ketoconazol Condiţii:
•Coloana: (S,S)Whelk-O 1
•10/100(FEC) 25 x 4.6 mm
N
•Faza mobilã: Diclormetan-hexan-
IPA + 0.011 M acetat de amoniu
N
O (46:46:8)
O
N N O
•Viteza de curgere: 1.5 m>/min
O
H3C
H
•Detecţie: 254 nm
Cl Cl
•Timp de reţinere: 16 min
•K’ = 6.60
 = 1.19

23
  IDENTIFICAREA PE GRUPE FUNCŢIONALE
OH Alcooli OH

Condiţii: Condiţii:
 Coloana: Whelk-O 1, 25 cm x 4.6 mm  Coloana: Whelk-O 1
 Faza mobilã: 2% IPA/hexan  Faza mobilã: 1% IPA/hexan
 Viteza de curgere: 1 ml/min  Viteza de curgere: 1 ml/min
 Detecţie: 220 nm  Detecţie: 254 nm
 Timp de curgere: 10 min.  Timp de curgere: 15 min.
 K’ = 1.76  K’ = 2.52
  = 1.13   = 1.08
24
 Amide, imide, carbamaţi

CH3 O Condiţii:
 Coloana: Whelk-O 1  Detecţie: 254 nm
N CH3  Faza mobilã: 20%  Timp de curgere: 4
H IPA/hexan min
 Viteza de curgere: 2  K’ = 3.72
ml/min   = 3.17

Aminoacizi
Condiţii:
 Coloana: Davankov CSP, 25 cm x 4.6
mm
 Faza mobilã: 0.1 mM CuAc2, pH 5-
OH
OH N MeOH (70:30)
H2N  Viteza de curgere: 1.5 ml/min
H O
O  Detecţie: 254 nm
 Timp de curgere: 12 min
valina prolina  K’ = 2.52
  = 1.08

25
 Acizi carboxilici Dioli, hidroxicetone
Condiţii: Condiţii:
•Coloana: (3S,4R)-Whelj-O 1, 25 cm •Coloana: Whelk-O 1, 25 cm x 4.6 mm
x 4.6 mm •Faza mobilã: hexan-IPA-ac.acetic
•Faza mobilã: 5% 2-propanol-hexan (98:2:0.5)
cu 0.1% ac trifluoracetic IPA/hexan •Viteza de curgere: 1 ml/min
•Viteza de curgere: 2 ml/min  •Detecţie: 254 nm
•Detecţie: 254 nm •Timp de curgere:
•Timp de curgere: 5 min. •K’ = 7.54
•K’ = 0.84  = 1.08
= 1.36
•(R)(+) se reţine pe (3S,4R)-Whelk-O
1

O OH
O OH
OH
CH3
Cl

26
 Esteri Lactone, anhidride

O
O
O O
OC2H5
O
CH3

Condiţii:
Coloana: Whelk-O 1, 25 cm x 4.6 mm Condiţii:
Faza mobilã: 1hexan-IPA-ac.acetic Coloana: Whelk-O 1, 25 cm x 4.6 mm
(95:5;0.5) Faza mobilã: hexan-IPA-ac.acetic (93:7:0.1),
Viteza de curgere: 1 ml/min 1% IPA/hexan
Detecţie: 280 nm Viteza de curgere: 1 ml/min
Timp de curgere: Detecţie: 254 nm
K’ = 2.85 Timp de curgere: 30 min
 = 1.70 K’ = 8.10
 = 1.21

27
  Detectarea imunologică

 Tehnica implică colectarea de solvent în fracţiuni mici (1 ml) şi prelevări

de medicament în fracţiuni.

 Necesitã mult timp, dar au reversibilitate şi selectivitate mai mare decat

detectările convenţionale.

 În multe cazuri, lichidele biologice pot fi injectate direct în coloană.

 HPLC cu detectare imunologică este utilizată pentru analiza

metaboliţilor care sunt dificil de izolat din lichidele biologice prin extracţie
(glucuronidele). Astfel de compuşi polari nu pot fi observaţi în concentraţii
mici prin detectări convenţionale, ele fiind mascate de componentele
endogene.

 Poate fi utilizată pentru determinarea: canabinoidelor, opioidelor,

lisergidelor, glicozidelor cardiotonice din lichidele biologice.

28
 ANALIZA CANTITATIVA
• Se bazeaza pe corelatia care exista intre aria /inaltimea picului
si concentratia componentului respectiv.

• Metodele de determinare constau in masurarea:

 Aria picului:
- metode manuale
- metode electronice

 Concentratia probei:
- calibrare cu standard extern
- metoda standardului intern
- metoda adausului standard

29
Determinarea cantitativã a substanţelor farmaceutice

• Determinarea cantitativã a vitaminei B-12 din ser

Condiţii:
• HPLC/ICP-MS
• ICP = Inductively coupled plasma emission spectrometer
• HPLC/ICP-MS cu sistem de lucru LC-10A, ELAN6100, Waitress’s
LC
• Coloana:COSMOSIL, 5C18-AR
• Faza mobilã: apã-ac.acetic-isopropanol (90:1:9)
• Viteza de curgere: 10 ml/min

• Determinarea amitriptilinei şi perfenazinei

Condiţii:
• HPLC/Agilent 1000
• Coloana: cianopropil
• Faza mobilã: acetonitril-metanol-fosfat monopotasic
• Viteza de curgere 2.0 mL/min
• Detecţie: UV 215 nm
30
• Determinarea omapatrilatului din plasmã

Condiţii
S H
•HPLC: Waters 510 HPLC pump,
O Waters automated gradient
HS
N •Coloana analiticã BDS Hypercil C8 (3
H O
COOH
m, 50 mm×2 mm ID) precedatã de
Hypercil C8.
•Faza mobilã: 62.5 % apã şi 37.5 %
acetonitril, cu acetat de amoniu 1
mmol/L la pH 5.5.
•Viteza de curgere: 0.2 mL/min,
•Volumul injectat 25 L.

Alte determinǎri cantitative

• Determinarea activităţii antioxidante a capsaicinei;
• Determinarea cantitativă a aminoacizilor din lichidul
cefalorahidian;
• Determinarea cantitativǎ a cumarinei din extracte alcoolice.
31
 GAZ – CROMATOGRAFIA - GAS-CHROMATOGRAPHY (GC)
Definitie
  Atunci când se foloseşte un gaz ca fază mobilă într-un sistem cromatografic,
tehnica este denumită gaz-cromatografie (GC, cromatografie de gaze, cromatografie in
faza gazoasa). Această tehnică se efectuează întotdeauna într-o coloană cromatografică
deoarece faza mobilă trebuie să curgă în mod continuu.

  Clasificare
 cromatografia gaz-lichid (GLC):
- faza staţionară este un lichid
- fenomenul de separare are loc prin repartiţie cromatografică
 cromatografia gaz-solid (GSC)
- faza staţionară este o suprafaţă solidă
- fenomenul
Principii generalede separare are loc prin adsorbţie.

• Compuşii de analizat migrează prin sistemul cromatografic cu viteze determinate de

afinităţile lor pentru faza staţionară.

În gaz-cromatografie:
 faza mobilă (gazul purtător) - este un gaz inert, astfel încât coeficientul de
distribuţie este determinat de afinitatea probei pentru faza staţionară (în cromatografia
de lichide atât faza staţionară cât şi cea mobilă controlează coeficientul de distribuţie).

32
 compuşii de analizat migrează prin coloană numai când sunt în stare
gazoasă şi din acest motiv se ţine cont de relaţia dintre presiunea de
vapori a acestora şi concentraţia lor în faza staţionară. Unei soluţii ideale i
se aplică legea lui Raoult:
p = x . po
unde:
po = presiunea de vapori a probei pure
x = fracţiunea molară a probei în soluţie
p = presiunea de vapori a probei deasupra soluţiei.
La concentraţii foarte scăzute coeficientul de activitate este constant:

In locul expresiei x/p se defineşte coeficientul de partaj K prin relaţia:

K = CS/CM

Din ecuaţie rezultă că afinitatea substanţelor de cercetat (probe) pentru

faza staţionară în gaz-cromatografie depinde de:
 presiunea de vapori
 coeficientul de activitate al acestora, ceea ce arată că este posibil să se
separe substanţele care au presiuni de vapori identice, dacă coeficienţii lor
de activitate sunt diferiţi în faza staţionară a gaz-cromatografiei.
33
 Timpul de retenţie, tR

 Viteza de curgere, Fa este debitul fazei mobile în ml/min măsurat la

orificiul de golire al coloanei, la temperatura camerei. Viteza de curgere
(debitul) în interiorul coloanei, Fc va fi diferită de viteza de curgere din afara
coloanei, Fa dacă temperatura coloanei Tc diferă de temperatura ambiantă Ta.
Relaţia dintre aceste mǎrimi este:

 Volumul de retenţie, VR: VR = Fc • tR

 Volumul fazei mobile al coloanei VM: VM = Fc • tM

Optimizarea condiţiilor cromatografice se bazează pe aceste relaţii şi

considerarea acestor termeni depinde de:
- presiunea din interiorul coloanei;
- temperatura coloanei.

34
Factor de selectivitate, 

Rezoluţia

unde:
- dA, dB = distanţa de retenţie (timp sau
volum) pentru cei doi compuşi;
- w = lărgimea picurilor.
sau:

unde:
- Z = diferenţa dintre două picuri
cromatografice
- WA = lărgimea picului compusului A
- WB = lărgimea picului compusului B.
Cea mai bună separare se
obţine atunci când rezoluţia Rs
= 1,5

35
 APARATURA
Filters/Traps Data system
H

RESET

Regulators Syringe/Sampler

Inlets

Detectors
Gas Carrier
Hydrogen
Air

Column

36
 Probele de analizat şi substanţele etalon se injectează în camera de
evaporare. Gazul pătrunde în camera termostat (în care se găseşte camera de
evaporare menţinută la o temperatură cuprinsă între 100-300 o C) şi
antreneaza proba in coloana cromatografică.

 Moleculele de proba vor interactiona cu faza stationara, in functie de taria

fortelor intre componente si adsorbanti sau in functie de repartitia intre faza
mobila si lichidul stationara.

 La iesirea din coloana componentele sunt decelate de un detector, produc

un semnal care se inregistreaza si care este transformat in cromatograma
(curbă cu maxime (picuri) caracteristice numărului şi cantităţii diferitelor
componente în probă).
FAZE MOBILE
- gazul purtător se găseşte într-o butelie sub presiune (150 atm).
Reducerea presiunii la 2-3 atm se face cu ajutorul unui
reductor, iar debitul necesar (cm3/min) se regleazǎ cu ajutorul
unui ventil. Presiunea se măsoară cu ajutorul unui manometru.
- hidrogenul - cea mai eficientǎ fazǎ, care furnizează cea mai
bună separare.
- heliul - are o capacitate de curgere mare, este comparabil cu
hidrogenul din punct de vedere al eficienţei, are avantajul de a
nu fi inflamabil şi poate funcţiona cu un număr mare de
detectori, astfel fiind cel mai utilizat gaz purtător
- alte gaze: azot, argon
37
Introducerea probelor si camera de injectare

 Lichide si solide (se dizolvă într-un solvent adecvat) –microseringi

de capacităţi cuprinse între 1-10 l
 Gaze – seringi cu volume de 0.1 – 0.5 ml
 Probele gazoase – se utilizeaza injectoare cu bucle (ca in LC)

 Injectorul – vaporizeaza (incalzit la 250 – 280 0C) si antreneaza

amestecul proba-gaz vector in capul coloanei.

 Gazele – pot fi introduse direct in coloana.

 Clasificare:

Injector cu vaporizare directa

38
Injector cu/fara divizare
split/splitless)

Injector cu temperatura programata

39
Coloane

Coloane împachetate Coloane capilare

40
coloanele împachetate (cu umplutura):
- confectionate din tuburi de otel sau sticla
- conţin un suport solid, poros, inert, sub forma de granule sferice cu un
diametru ~ 0.2 mm
- silicati, alumina, polimeri organici cu porozitate mare
- lungime: 1,5 -10 m
- diametru interior: 2-4 mm
- se utilizează pe scară largă, dar sunt încete şi ineficiente.

coloanele capilare:
- confectionate din silice topita (puritate avansata), aluminiu, nichel, otel
- lungime: 12 – 100 m
- diametru interior: ~ 10 mm
- au eficienţă bună, sunt rapide, dar doar pentru probe mici.
- Sunt de două tipuri:
• - coloane capilare cu pereţii acoperiţi (wall-coated open tubular - WCOT) - au
pereţii acoperiţi cu o fază staţionară lichidă de < 1m;
- coloane capilare cu suport acoperit (support-coated open tubular-(SCOT) -
pereţii interiori ai capilarelor sunt acoperiţi cu un strat subţire de suport
material (pamânt de diatomee) pe care este adsorbită faza staţionară.

• - Coloanele SCOT sunt mai puţin eficiente decât cel WCOT. Ambele tipuri de
coloane capilare sunt mai eficiente decât coloanele împachetate.
41
 Pentru a rezolva anumite incompatibilităţi ale fazei staţionare ce
duce la utilizarea de coloane paralele în loc de o singură coloană, au
apărut sisteme cu 2 coloane.
42
Materiale suport/faze suport

 un rol important şi particular - când faza lichidă este în cantitate mică

 sunt formate din particule solide, inerte fizic si chimic, stabile termic,
acoperite cu un film foarte subtire si uniform de faza stationara
 înainte de întrebuinţare – sufera câteva operaţii de purificare

 Caracteristici:
• să aibă o suprafaţă activă mare
• să fie inert din punct de vedere chimic şi lipsit de efecte adsorbtive
• să fie robust din punct de vedere fizic
• când este învelit cu faza staţionară trebuie să umple uşor şi uniform
coloana.
 
 Clasificare:
• Suporturi poroase:
- particule cu pori mari si uniformi
- diferite tipuri de pământ de diatomee special purificate, a căror mărimi ale
ochiurilor reţelei sunt de 60 - 80, 80 - 100 şi 100 - 120 mesh (ex:
Chromosorb P, W, G)

• Suporturi neporoase:
- sfere de sticla sau de teflon
- Ex: Chromosorb T, Fluoropak 80) 43
Faze staţionare lichide
 lichide, formate din compusi cu vascozitate mare, care pot acoperi
intreaga suprafata a fazelor suport, aderand puternic la suprafata
lor.

 Se clasifica după polaritatea sau selectivitatea lor faţă de unele

caracteristici ale probei ce trebuie analizata:
o greutate moleculară
o forma
o punctul de fierbere
o prezenţa unor grupe funcţionale caracteristice în moleculă etc.

 Fazele staţionare sunt de obicei legate:

- covalent – leagă faza staţionară de suport
- prin reacţii de polimerizare.

44
A. Faze pe bază de polisiloxani (uleiuri sau gume siliconate,
siliconi):

 polidimetilsiloxani: R1, R2 - CH3

 metilfenilsiloxani: raport diferit R2/R1
R1= CH3, R2 = C6H5 sau R1= C6H5, R2 = CH3

 metilcianopropilfenil:
R1, R2 = CH3
R1, R2 = cianopropilfenil
sau:
 polifenildimetilsiloxan
 politrifluoropropildimetilsiloxan
 polidicianolildimetilsiloxan 45
 Polimeri de fluorosilicon.
- cel mai utilizat este tipul QF-1, temperatura maximă operaţională
- 250o C.
- OV-17 stabil până la 350o C
- au caracter destul de polar (mai mic decât SE 30) dar nu sunt aşa
de selectivi precum Carbowax-urile
- se utilizează pentru analizele compuşilor cu greutate moleculară
mare

 Polimeri de silicon - nitrili:

- ex: XF-1105, XF-1150, XE-60
- sunt utilizaţi pentru separarea steroizilor
- sunt compuşi cu polaritate moderată care au o reţinere selectivă
faţă de grupările hidroxil.
- polimerul QF-1 se utilizează împreună cu SE-30 pentru separarea
compuşilor cu greutate moleculară mare.
- temperatura maximă operaţională 250o C.
46
B. Faze pe bază de polietilenglicol: 

 Polietilenglicol 400 (PEG 400; Macrogoli 400):

- temperatura maximă operaţională 100o C
- foarte utilizat pentru determinarea alcoolilor, eterilor, aldehidelor, alţi
compuşi cu p.f. scăzute.

 Carbowax 1500 şi 1540 (polietilenglicoli 1500 şi 1540; Macrogoli 1500

şi 1640)

 Carbowax 20 M (polietilenglicoli 20):

- temperatura maximă operaţională 250o C
- utilizat pentru analiza compuşilor cu p.f. ridicate (alcaloizi, substanţe cu
caracter bazic)
- adesea se modifică impregnându-se cu hidroxid de potasiu ce se adaugă
în concentraţie de 5 %

  47
FAZE STATIONARE SOLIDE

Sunt constituite din materiale adsorbante:

 silice sau alumina dezactivata cu saruri minerale
 polimeri porosi
 grafit

Polimeri poroşi – perle:

-au fost descrişi pentru prima dată în 1966 de Hollis şi sunt formaţi din
divinilbenzen şi polistiren
- Ex: Porapak (P, Q, R, S, T), Polipak (1, 2), Chromosorb 101, 102.
- Se folosesc pentru separarea gazelor, a acizilor organici, a glicolilor,
aminelor, solvenţilor volatili etc.
- Temperatura maximă operaţională este 250o C.
- Pot fi impregnaţi (înveliţi) cu numeroase faze staţionare, silanizarea fiind
frecvent utilizată pentru obţinerea de performanţe în separările dificile.

48
Detecţie

 Detectorii reprezintă unii dintre componenţii cei mai importanţi ai

unui gaz- cromatograf. Trebuie să fie:
- sensibili
- să răspundă prompt şi proporţional cu concentraţiile
- să răspundă independent de natura componenţilor
- să nu fie influenţaţi de debitul gazului purtător
- să reacţioneze la temperaturi mari (0-400o C)
- stabili
- sǎ aibǎ un răspuns linear.

 Clasificare:
- detectori dependenţi de concentraţie
- detectori dependenţi de debitul masic

 Clasificare:
- detectori universali
- detectori specifici

49
Flame-ionization Detector (FID)

- gaz purtător: H2 şi aer

- selectivitate: majoritatea
compuşilor organici
- rezistent, sensibil (10-13 g/s)
- semnalul depinde de atomii
de carbon din analit (de masă
şi nu de concentraţie)
- sensibilitate scăzută la grupe
carbonil, amine, alcool
- nu este sensibil la apă, dioxid
de carbon, dioxid de sulf, oxizi
de azot
- distructiv
- interval dinamic larg (107)

50
Thermal conductivity Detector (TCD)

- gaz purtător: indicaţii

- selectivitate: universal
- conductivitatea termică a heliului şi azotului este mai mare decât a
substanţelor organice
- rezistent
- sensibilitate scăzută (10-8 g/s)
- nedistructiv
- interval dinamic larg (105) 51
Electron capture Detector (ECD)

- gaz purtător: H2 şi aer

- selectivitate: halogeni, nitraţi, nitriţi, peroxizi, anhidride, compuşi
organometalici
- simplu
- sensibil (10-15 g/s pentru grupări electronegative)
- nedistructiv
- nu este sensibil la amine, alcooli
- interval dinamic limitat (102) 52
APLICAŢIILE GAZ-CROMATOGRAFIEI

1. Identificarea compuşilor medicamentoşi si cercetarea

impuritatilor
 se folosesc mărimile de retentie VR şi tR
 identitatea timpului de retentie al unui component cu acela al aceluiaşi component
pur oferă un indiciu că cei doi componenţi sunt identici
 timpii de retentie sunt proporţionali cu punctele de fierbere ale componenţilor care
ies din coloană în ordinea acestora
 folosind diferite faze staţionare selective componenţii se pot separa chiar dacă au
aceleaşi puncte de fierbere
 timpul de retenţie depinde de diferiţi factori (lungimea coloanei, diametru,
temperatura). Din această cauză, în scopuri calitative se utilizează aşa-numiţii timpi de
retenţie relativi, trr, definiţi prin relaţia:

unde:
tA = timpul de retenţie al componentei A;
tet = timpul de retenţie al substantei standard.
metoda adaosului standard

2. - Studii de stabilitate pentru materii prime si produse finite 53cu

2. Determinarea cantitativă a compuşilor medicamentoşi

 Aria picurilor este proporţională cu cantitatea de substanţă ce se găseşte

în zona eluată.
 Aria maximului picului poate fi calculată prin mai multe metode:
- măsurarea înălţimii maximului simetric, considerându-l de forma unui
triunghi, când aria este produsul dintre înălţimea si latimea picului
masurata la jumatatea inaltimii: metodă destul de precisă, dar exactitatea ei
depinde de măsura în care forma maximului rămâne neschimbată dacă
cantitatea de substanţă variază.

- planimetrarea ariei de sub pic - aparatele moderne evalueaza ariile cu

ajutorul dispozitivelor de integrare şi a computerelor.

• Prin metodele enumerate se măsoară aria sau cantitatea de substanţă

proporţională cu aria de sub pic. Aceste cantităţi trebuie transformate în
valori sau procente ale componenţilor analizaţi.

-Gaz-cromatografele moderne efectuează automat determinările cantitative

prin ataşarea la aparat a unui calculator adecvat.

- Studii farmacocinetice – studii de biodisponibilitate (determinarea

concentratiei plasmatice). 54
 Conditiile de analiza ale unor importante clase de medicamente:
- Faza staţionară: metilsilicon SE 30 polimer 3 %, depus pe Gaz- Chrom. P 80-100
mesh.
- Coloana se condiţionează înainte de operare la 290 o C, 48 ore în curent de azot.
- Temperatura injectorului 280oC, iar a termostatului coloanei 220-275 o C , cu o
creştere de 3o C/min.
- Gaz purtător: azot
- Debitul gazului purtător: 63 ml/min.
Clasa Grupa Compusul Solventul
cafeina cloroform
papaverina cloroform
alcaloizi atropina cloroform
codeina alcool metilic
teofilina alcool metilic
morfina alcool metilic
romergan cloroform
Compuşi bazici fenotiazine clorpromazina alcool metilic
trifluoperazina alcool metilic
tioridazina alcool metilic
diazepam alcool metilic
azepine nitrazepam alcool metilic
clordiazepoxid alcool metilic
imipramina alcool metilic
barbiturice luminal sodic alcool metilic
ciclobarbital sodic alcool metilic
amobarbital sodic alcool metilic
pentotal sodic alcool metilic
steroizi acetoxiprogesterona alcool metilic
Compuşi neutri testosteron (fenil-propionat) alcool metilic
55
estradiol alcool metilic
 Gaz-cromatografierea compuşilor nevolatili
Există foarte mulţi compuşi care nu sunt volatili şi nu pot fi
analizaţi gaz-cromatografic ca atare. S-a apelat la transformarea
acestor compuşi în derivaţi mai volatili.

 Transformările constau în reacţii care au drept scop

transformarea grupelor puternic polare ca: -OH, -COOH, -NH2 în
grupe mai puţin polare: COOR, NHCOR.
Ex: Aminoacizii - sunt transformaţi în N-trifluoroacetilmetil esteri
volatili:

Alţi reactivi:
- alcool izobutilic –clorură de acetil 5:1 (120o C, 20 min)
- anhidrida heptafluorbutirică (anhidrida perfluorobutiricǎ), (120o C,
10 min)
 

56
Alte exemple:

-Determinarea flurbiprofenului din

comprimate – dupa derivatizare cu
metilen-N-(trimetilsilil)trifluoracetamida

- Determinarea simultana a melatoninei si piridoxinei in comprimate –

dupa derivatizare cu metilen-N-(trimetilsilil)trifluoracetamida +
trimetilclorosilan

57
 Transformările constau în reacţii care au drept scop introducerea
grupelor trimetilsiliciu (CH3)3Si- în locul hidrogenului activ al grupelor
funcţionale -OH, -COOH, -NH2, -SH etc., ceea ce conferă compuşilor un
grad de volatilitate mai mare.
 Sunt folosiţi mai mulţi agenţi de silare. Majoritatea corespund formulei
generale: (CH3)3-Si-X, în care X este o grupă hidrofilă Formarea eterilor are
loc după ecuaţia:

Ex: derivatizarea flavonelor:

58
 CROMATOGRAFIA PRIN SCHIMB IONIC
ION EXCHANGE CHROMATOGRAPHY (IEC)
Definitie:

 Este o tehnica cromatografica in care faza staţionară este constituita din

compuşi în a căror structură se află grupări acide sau bazice ionizabile capabile
să reţină cationi sau anioni, in anumite conditii experimentale.

 Aceşti compuşi poartă numele de răşini schimbătoare de ioni.

 Ionii schimbatorului pot fi inlocuiti de alţi ioni fie din faza mobilă, fie din
probă, de unde denumirea de cromatografie prin schimb ionic.

Clasificare:

 cromatografie de schimb cationic:

 schimbătorul reţine ionii încărcaţi pozitiv, înlocuind ionul H+ al acestuia
 Ex: (-SO3H, -PO3H2)

cromatografie de schimb anionic:

 schimbătorul reţine ionii încărcaţi negativ, inlocuind ionul X- al acestuia
 Ex: (-RN+H3X-) 59
 
 Principii generale

Schimbul de ioni, echilibrul ionic, retinerea ionilor

Schimbul de ioni reprezintă o reacţie chimică heterogenă între o
fază solidă (răşină schimbătoare de ioni, R-X), o fază lichidă
(eluentul) şi proba ce conţin un cation sau anion. Eluentul poate
conţine un ion schimbabil de aceiasi sarcină cu cel de pe răşină.
Schimbul ionic se reprezintă astfel:
R-X-C+ + M+B- ↔ R-X-M+ + C+ + B-
R-X+A- + M+B- ↔ R-X+B- + M+ + A-

Pentru 2 cationi monovalenţi (A+ şi B+) reacţia este:

R-A+ + B+  R-B+ + A+

Constanta de schimb ionic:

unde:
[A+]R, [B+]R = concentraţiile la echilibru ale ionilor A+ şi B+ în
schimbător (sau în faza solidă)

[A+]m, [B+]m = concentraţiile la echilibru ale ionilor A+ şi B+ în faza

mobilă (sau eluant).
60
 Dacǎ > 1  B+ din soluţie are o afinitate mai mare decât A+
pentru schimbul ionic, cu deplasarea reacţiei spre dreapta.
 Dacǎ < 1  A+ are afinitate mai mare decât B+, procesul
fiind deplasat spre stânga.
 Dacǎ = 1  afinitatea lui A+ şi B+ pentru schimbul ionic e
asemănătoare.

 Ionii polivalenti prezintă un plus de afinitate faţă de cei

monovalenţi.

 Pentru caracterizarea schimbului se defineşte coeficientul de

distribuţie, D.
 De ex. pentru ionul |B+| :

61
  Pentru caracterizarea cineticii schimbului ionic se utilizează
izoterma de distribuţie, respectiv izoterma de schimb ionic.
Această izotermă defineşte, la echilibru, relaţia dintre
concentraţiile aceloraşi ioni din răşină şi din soluţie.

 Pentru ionul B+:

- Dacă izoterma e convexă (1) 
[B]m < [B]R; ionul B+ are un plus de
afinitate pentru schimbul ionic faţă de
ionul fixat iniţial (A+);

- Dacă izoterma este liniară (2): 

[B]m = [B]R, afinitatea ionilor este
aceiaşi;

- Dacă izoterma e concavă (3) 

[B]m > [B]R, ionul B+ are o afinitate mai
Izoterme de schimb ionic mică decât ionul A+ fixat iniţial.
1=convexa, 2= linearǎ, 3=concavǎ

62
 Mǎrimile ce caracterizează schimbul ionic sunt:
o volumul de retentie VR
o timpul de retentie tR.

 Volumul de retentie VR al unei analize cromatografice

unde:
V0 = volumul gol (mort) al sistemului
D = coeficientul de distribuţie
VS = volumul de schimb ionic.
 Rezoluţia, Rs, procesului cromatografic: este proporţională cu
produsul dintre selectivitate, eficienţă şi capacitatea sistemului.

63
  Factor de capacitate, k, factor de retenţie: este o măsură a
retenţiei unui component.

2
 VR1 
 Eficienţa coloanei H = L/N, unde N  5.54 
 wh 

 Selectivitate, α, reprezintă capacitatea sistemului de a separa două picuri:

k 2 VR 2  V 0 VR 2
  
k 1 VR1  V 0 VR1

64
 În schimbul ionic se foloseşte o matrice insolubilă pe care este
fixată o grupare covalentă încărcată negativ sau pozitiv în funcţie
de natura schimbătorului.

 (-E-), o grupare fixată pe matrice şi legată ionic de un cation

alcătuiesc grupul ionogenic al schimbătorului.
 Cationul poate fi schimbat reversibil de alţi cationi fără
alterarea matricei.

Schema generală a schimbului ionic

E- = grupare funcţională (SO3-)
C+ = contraion schimbabil (Na+).
65
 Grupele funcţionale de la suprafaţa fazei staţionare realizează
specii încărcate pozitiv/negativ.

 La echilibru, grupele funcţionale încărcate pozitiv/negativ sunt

inlocuite de ionii din proba de analizat.

 În a doua şi a treia etapă, componenţii probei străbat coloana şi

sunt distribuiţi între faza staţionară şi cea mobilă.

 In timpul inlocuirii acestia se adsorb si desorb.

 Echilibrul de distribuţie este determinat prin competiţia dintre

componenţii probei şi cei ai schimbatorului. 

 Ionul retinut pe coloana se desprinde de pe aceasta cu o faza

mobila ce contine un ion de aceiasi sarcina mai puternic retinut de
schimbator.

66
APARATURA

67
 FAZE MOBILE

 sunt soluţii apoase cu capacitate ionizantã mare - soluţii diluate de acizi sau baze
şi doar când este necesar, se mai adaugă o concentraţie scăzută de metanol sau
etanol pentru a se facilita dizolvarea moleculelor puţin ionizate în apă

 În acest mediu, analitii şi grupele funcţionale ale fazei staţionare sunt ionizate.
pH-ul soluţiilor poate influenţa sau nu ionizarea schimbătorilor acizi sau bazici.
Mecanismul de eluţie se bazează pe deplasarea echilibrului ionic.

•Exemple de faze mobile:

pentru anioni: acizi organici, minerali, carboxilici aromatici şi sărurile lor, acizi
carboxilici alifatici, acizi sulfonici aromatici şi alifatici, săruri anorganice
pentru cationi: baze organice, minerale şi sărurile lor

POMPĂ
INJECTOR

68
 COLOANĂ
 Coloana este umplută cu fază staţionară polimeră, reticulată, pe care
sunt grefate grupări acide sau bazice ionizabile, capabile să fixeze
cationi sau anioni în anumite condiţii experimentale.
Schimbǎtori de ioni
 Schimbătorii de ioni sunt caracterizaţi prin:
- natura grupelor funcţionale ionice de la suprafaţa matricei
- natura matricei utilizată ca suport
Clasificare:
a) în funcţie de natura ionului fixat distingem:
o Schimbǎtori de cationi - au grupe funcţionale anionice
o Schimbǎtori de anioni - au grupe funcţionale cationice
o Schimbǎtori mixti sau amfoteri ce conţin 2 tipuri de grupe.
Schimbator Tipul Grupele
funcţionale
Schimbǎtori de acid tare -HSO3-
cationi acid mediu -PO32-, -AsO32-
acid slab -COO-
Schimbǎtori de baza tare -N+R3
anioni bazǎ intermediara -N+HR2
bazǎ slabǎ -N+H2R
69
Puterea de eluţie a anionilor:
F-, OH- > OAc- > H2PO4- > HCO3- > Cl- > NO2- > HSO3- > CN- > Br- > NO3- > I-

Puterea de eluţie a cationilor:

Li+ > H+ > Na+ > NH4+ > K+ > Rb+ > Cs+ > Ag+
Be+2 > Mn+2 Mg+2 Zn+2 > Co+2 > M+2 (metale tranziţionale) > Ca+2 > Sr+2
Al3+ > M3+ (metale tranziţionale) > Ce3+

70
 Retentia anionilor/cationilor:
 influenta sarcinii – ionii sunt cu atat mai bine retinuti cu cat
sarcina lor este mai mare
 influenta naturii ionului – afinitatea ionului pentru rasina creste
in ordinea crescatoare a numarului atomic din grupa

71
b) tipurile de matrice utilizate ca faze staţionare în cromatografia
ionică pot fi:
- produsi naturali
- polimeri organici de sinteză

Produsi naturali (organici sau anorganici)

1. Zeoliti sau aluminosilicati alcalini sau alcalino-pamantosi
pot acţiona atât ca acizi cât şi ca baze
indică posibilitatea utilizării lor ca schimbători de cationi şi anioni.
utilizare limitata datorita sensibilitatii crescute la schimbarile de pH
Ex: Na2.Al2O3.4SiO2.2H2O

2. Sephadex grefat:

zaharoza prin oxidare → dextran;
dextran prin polimerizare cu glicerina → Sephadex
grefare Sephadex

72
 3. Matricele pe bază de silice cuprind 2 grupuri distincte:
• gruparea funcţională este legată direct de particulele de silice
• silicea este acoperită de un strat polimeric (polistiren, silicon,
fluorocarbon) şi acest strat cuprinde gruparea funcţională.
• sunt produse prin legarea chimică a:
- aminelor cuaternare → schimbători puternici de anioni
- alchilsulfonaţilor → schimbători puternici de cationi.
 
Avantaje:
 eficienţă cromatografică bună
 stabilitate şi rezistenţă la presiuni mari.
 
Dezavantaje:
 pH limitat; 2 > pH < 7
 afinitatea grupelor silanol libere de la suprafaţă
şi a silicei expuse la ionii metalici cu densitate mare
(metale tranziţionale), ce sunt ireversibil adsorbiţi la
suprafaţă, interferând analizele.
 

73
 Polimeri organici de sinteza (rasini)
 sfere mici, cu diametrul de 0.5 mm
 se clasifica functie de structura chimica si de marimea particulelor
(mesh)

 1. Copolimeri reticulati polistiren/divinilbenzen

 sunt produse prin derivatizarea chimică a polimerilor organici de
sinteză: se obţine polimerul cu proprietăţi fizice şi chimice potrivite,
după care se introduc grupele funcţionale.
 Avantaje - domeniu larg de pH (0-14)
- sunt expuse la limitări de presiune, deoarece sunt
materiale relativ « soft » şi astfel, atât lungimea coloanei cât şi viteza de
curgere sunt limitate
- răşinile macroporoase sunt relativ mai rigide şi stabile şi
pot fi utilizate la coloane lungi şi viteze de curgere mari.
 Dezavantaje – capacitate mica de schimb ionic

 Ex: - copolimeri ai stirenului cu divinilbenzen,

- copolimeri ai divinilbenzenului cu acid acrilic sau metacrilic.
74
75
2. Rasini filmogene

Ex: Latex, depus sub forma unei pelicule continue pe un suport

impermeabil format din microsfere de silice, sticla sau polistiren.
gruparile functionale sunt fixate pe particulele de latex
configuratia filmogena - concentrarea pe o suprafata minima a
schimbatorului de ioni → scaderea fenomenului de difuzie → se
accelereaza schimbarea → cresterea eficacitatii cromatografice
Stabile pentru un domeniu larg de pH

76
 Caracteristicile schimbătorilor de ioni

1. Capacitatea de adsorbţie
 nu sunt solubili in apa, dar in contact cu apa se umfla, marindu-si volumul,
prin fixarea unor cantitati importante de apa, cu degajare de caldura.
 capacitatea de umflare depinde de:
- numarul si natura gruparilor functionale
- gradul de reticulare
 cu cât capacitatea ionică este mai mare, legăturile polimerice sunt mai puţine,
cu atât sensibilitatea polimerului la adsorbţie este mai mare.

2. Capacitatea ionică
 este determinată de numărul grupelor funcţionale/unitate masă a fazei
staţionare
 un rol important în determinarea concentraţiei ionilor concurenţi utilizaţi de
faza mobilă pentru eluţie
 capacitatea mare a fazelor staţionare necesită utilizarea unei faze mobile mai
concentrate, ceea ce este o problemă în cromatografia ionică, datorită
detectorilor conductometrici ce nu pot funcţiona bine la concentraţii mari în
săruri.
 capacitatea ionică tipică este 10-100 mechiv./g

77
3. Selectivitatea
Afinităţile dintre schimbatori, solut si contraion depind de:
 sarcina ionului solutului
 mărimea ionului solvatat
 gradul de polimerizare al schimbătorului de ioni
 polarizarea ionului solutului
 capacitatea ionicǎ a schimbătorului fazei staţionare
 tipul grupării funcţionale a fazei staţionare.

4. Stabilitatea termica
 ȋn general, procesele de schimb ionic au loc la temperatura obişnuită,
dar uneori trebuie să se lucreze la o temperatură mai mare
 rasinile sulfonice – max 800 C
 rasinile cu grupari de amoniu cuaternar – max 500 C

78
 DETECŢIA
DETECŢIE ELECTROCHIMICĂ

– are la bază un sistem de electrozi, când ȋn urma aplicării unui potential are loc un
proces de oxidare/reducere cu transfer de electroni şi se măsoară curentul corespunzător.

Detectori conductometrici
 Măsoară conductivitatea fazei mobile, bogată în specii ionice.
 Avantaje:
• toţii ionii sunt conducători electrici, astfel că, detectorul ar trebui să aibă un
răspuns universal
• detectorii sunt relativ simpli din punct de vedere al funcţionării
 Este determinată de:
- puterea ionică
- tipul de specii din soluţie
- temperatură

Detectori potenţiometrici
• detecţia se bazează pe măsurarea potenţialului soluţiei ce traversează celula de detecţie, potenţial ce
este dependent de concentraţia ionică a soluţiei.

Detectori amperometrici
– măsoară curentul, la potenţial constant

79
DETECŢIE OPTICĂ

Detecţie prin spectroscopie UV-Vis: măsoara absorbanţa, care este

direct proporţională cu concentraţia de analit
Detecţie directă – se utilizează avantajul de a avea grupări cromofore
diferite şi astfel diferite sensibilităti pentru ioni. Exemplu: nitrit, nitrat,
iodura, tiosulfat, cetonă, amino, carboxyl etc
Detecţie indirectă – se utilizează un eluent cu o putere de absorbţie
mare, astfel ȋncât analitul să reducă semnalul ȋn detector (concentraţia
eluentului este redusă ȋn regiunea picului ȋn funcţie de concentraţia
analitului). Exemplu: ftalat, benzoat, salicilat, sulfat, clorură etc
Detectie după derivatizare – doar dacă nu există alte metode de detecţie.
Exemplu: metalele tranziţionale, bromat, cromat

Detecţie prin fluorescenţă: doar dacă analitul prezintă fluorescenţă

sau dacă se utilizează eluenţi pentru detecţia indirectă prin fluorescenţă.
Exemplu: salicilat

80
APLICAŢIILE CROMATOGRAFIEI IONICE

Cromatografia ionica se dezvoltă în zilele noastre cu aplicaţii în:

• analiza medicamentelor
• chimia anorganică
• chimia organică

Metoda se aplicǎ determinǎrilor de:

IONI ANORGANICI

 Ordinea de eluţie în cromatografia ionică este determinată de

densitatea sarcinii (sarcină/domeniu) ionului vizat.

81
1. Anioni
• Cercetarea anionilor anorganici se face înaintea tuturor, în apa de diferite
provenienţe, ce poate fi: apǎ potabil ǎ, ap ǎ de ploaie, ap ǎ de diluţie, ap ǎ din hemodializ ǎ
şi din farmacii.
• Se pot separa următorii anioni anorganici: Cl -, HPO42-, SO42-, PO43- , SO32-, I-, Br-,
SCN-, CN-, NO2-

2. Cationi
• Se pot separa următorii cationi anorganici: Li, Na, Pb, Cs, Ca, Sr, Ba, Ra, metale
tranziţionale, pǎmânturi rare, NH4+

82
IONI ORGANICI
Pentru acizii şi bazele organice, ordinea de eluţie este determinată de pKa sau
pKb (puterea/tăria acidului sau bazei).
1. Anioni
Anionii organici, ce sunt dozaţi în cromatografia ionică, corespund cel mai
adesea formei ionizate a acizilor organici.

1 = tartrat, 2 = formiat, 3 = acetat, 4 = propionat, 5 = izobutirat, 6 = butirat,

7 = izovalerat, 8 = valerat
2. Cationi
Compuşii cu azot cuaternar pot fi cromatografiaţi în coloane de răşini
schimbătoare cationice.

83
• Exemplificăm modul de efectuare a schimbului anionic şi cationic pe două
coloane separate care pot fi cuplate şi alcătui un tip de cromatografie prin
schimb ionic cu dublă coloană.

Schimb cationic

Schimb anionic

84
 Determinarea unor ioni din produse farmaceutice: Soluţie Ringer &
hemodializă
- Anioni:
• fază mobilă: 1.3 mM Na2CO3 + 2.0 mM NaHCO3, 0.8 mL/min
- Cationi:
• fază mobilă: 4.0 mM acid tartric + 0.75 mM acid dipicolinic, 1 mL/min

Determinarea ionilor lactat şi clorură

- Lactat 2235 mg/L Determinarea ionilor sodiu, potasiu,
- Clorura 4314 mg/L calciu
- Sodiu 130.8 mg/L
- Potasiu 5.3 mg/L
85
- Calciu 1.8 mg/L
Determinarea salbutamol, fenoterol, clorprenalina, clenbuterol

• fază mobilă: 1.8 mM HNO3 + 2 % acetonitril , 1 mL/min

86
Studii de dizolvare a unor comprimate

- Exemplu: Analiza mediului de dizolvare ȋn timpul testului de dizolvare a

unor comprimate de citrat de calciu ȋn fluid intestinal

Analiza mediului de dizolvare al comprimatelor de citrat de calciu,

fază mobilă: acid metansulfonic 20 mM
87
Determinarea unor impurităţi ȋn produse farmaceutice
- Exemplu: N-metilpirolidina ȋn Cefepime (antibiotic)

Determinarea N-metil pirolidinei ca impuritate ȋn Cefepime,

fază mobilă: 6 mM HNO3 + 10 % acetonitril

88