1.

1 Consideraţii generale privind proiectarea Maşinilor-Unelte:

Masinile-unelte aschietoare , impreuna cu presele si ciocanele folosite la prelucrarea

prin deformare plastica , stau la baza utilajelor de productie in industria constructoare de
masini .
Deoareca industrializarea implica dezvoltarea industriei constructoarede masini , este
evident ca dezvoltarea constructiei masinilor-unelte a avut loc concomitent cu industrializarea ,
avand ritmul si caracterul acesteia
Proiectarea unei maşini-unelte noi impune o bună cunoaştere a caracteristicilor şi performanţelor
utilajelor similare în exploatare, a soluţilor cinematice şi constructive, a realizărilor celor mai
bune şi a tendinţelor pe plan mondial.
Maşina-unealtă proiectată trebuie să răspundă intregal prescripţiilor cerute prin tema de
proiectare. Prin construcţia maşinii se va asigura posibilitatea de alegere a unui regim de găurire
cât mai apropiat de cel optim. Maşina-unealtă trebuie să fie astfel proiectată, încât să permită
utilizarea unor regimuri de găurire intensive.
O atenţie desebită se va acorda automatizării, astfel încât să se reducă timpii auxiliari, să
se elimine subiectivitatea muncitorului şi solicitarea fizică şi psihică a acestuia.
Proiectantul trebuie, de asemenea, să urmarească ca maşina-unealtă să se realizeze cu un
preţ de cost cât mai redus. În cosecinţă, pisele componente şi întreaga maşină se vor proiecta cu
o greutate cât mai redusă, economisindu-se în special materialele scumpe şi cele deficitare.
În proiectarea pieselor trebuie să se ţina seama şi de tehnologia prelucrărilor, evitându-se
construcţiile netehnologice, dificil de realizat sau cele care necesită consum mare de material şi
energie în procesul de prelucare. Montajul subansamblelor şi asamblarea întregii maşini trebuie,
de energie.asemenea, să se realizeze uşor, cu cheltuieli minime de manoperă, timp şi
Utilajul trebuie să-şi păstreze timp îndelungat caracteristicile tehnice şi economice
iniţiale. Proiectul va conţine elemente care să asigure o protecţie eficientă a maşinii la eventuale
suprasolicitări, comenzi greşite etc.
Prin prevederea unei accesibilităţi uşoare în cazul unor intervenţii, se va urmări ca
reparaţiile să se efectueze rapid şi cu cheltuieli minime.
O atenţie deosebită se va acorda esteticii maşinii-unelte, pentru realizarea unui climat de
muncă plăcut şi asigurarea competivităţii şi din acest punct de vedere. Proiectantul trebuie să
ţină seama şi de seria în care urmează să se producă maşina-unealtă proiectată. Astfel, dacă
maşina reprezintă unicat sau urmează să se producă într-un numar mic de bucăţi, pisele
componente vor fi astfel concepute încât să poată fi fabricate cu o dotare tehnică minimă.
Masinile-unelte aschietoare , impreuna cu presele si ciocanele folosite la prelucrarea
prin deformare plastica , stau la baza utilajelor de productie in industria constructoare de
masini .
 Deoarece industrializarea implica dezvoltarea industriei constructoarede masini , este
evident ca dezvoltarea constructiei masinilor-unelte a avut loc concomitent cu industrializarea ,
avand ritmul si caracterul acesteia .

1.2. Strunguri.Generalitati.Clasificare

Strungul se numara printe cele mai vechi masini-unelte si totodata este una dintre cele
mai raspandite in industria constructoare de masini .
Imbunatatirea continua atat a a constructiei , cat si a posibilitatilor de de utilizare a
strungurilor de la formele cele mai simple , care aveau o utilizare extrem de restransa , la
constructiile moderne astazi, cu largi posibilitati de utilizare , au determinat desigur progresele
realizate in toate ramurile industriei matelurgice prelucratoare
Strungul serveste pentru prelucrarea prin aschiere a diferitelor tipuri de piese.Prelucrarea
pe aceste masini se executa prin combinarea a doua miscari si anume:
miscarea de rotatie ( miscarea principala de aschiere ) executata de piesa prinsa si antrenata de
arborele principal; miscarea de avans , care poate fi longitudinala la prelucrarea suprafetelor
cilindrice , transversala la prelucrarea suprafetelor plane si combinatii intre acestea doua la
prelucrarea suprafetelor conice sau profilate ( de revolutie ).
Cu o serie de perfectionari de ordin cinematic si contructiv aduse intr-o lunga perioada de
evolutie a constructiei strungurilor , forma lor actuala permite executatrea unei game largi de
lucrari.
Operatia caracteristica este cea de strunjire dar se pot executa si alte tipuri de operatii ca
de exemplu: gauriri, alezari cu alezorul sau cu cutitul , rectificari , chiar frezari daca freza este
prinsa in arborele principal , iar semifabricatul pe sania transversala sau direct pe carucior .
Clasificarea strungurilor.
Strungurile se clasifica dupa diverse criterii :
 Dupa Calitatea suprafetei si precizia dimensionala ( strunguri de degrosare, de finisare ) ,
 dupa precizia ( strunguri cu precizie normala , de precizie ),
 dupa gradul de universalitate ( strunguri universale , specializate si speciale),
 dupa gradul de automatizare ( strunguri cu comanda manuala , semiautomate si
automate) ,
 dupa pozitia arborelui principal ( strunguri orizontale si verticale sau carusel )
 dupa numarul arborilor principali ( strunguri monoax sau multiaxe).
Strunguri normale
Caracteristic la aceste strunguri este pozitia orizontala a arborelui principal , avansul
longitudinal continuu si universalitatea prelucrarilor pe care le poate executa .
Strungul normal se utilizeaza de preferinta in scularii , ateliere de reparatii si in general in
uzinele cu o productie individuala variata.
Necesitatea prelucrarii unei game foarte variate de lungimi si dimensiuni , de calitati de
materiale , la care se mai dauga calitatea suprafetelor ( rugozitatea ) si precizia de prelucrare , a
condus la fabricarea diferitelor marimi longitudinale , capabile sa satisfaca aceste cerinte. In
esenta insa constructia lor difera foarte putin.
Parametrii caracteristici principali ai strungului universal sunt:
distanta maxima intre varfuri , care indica lungimea maxima a semifabricatului ce se poate
prelucra intre varfuri:
- diametrul maxim ce se poate prelucra deasupra ghidajelor ( Db) , deci cand piesa este prinsa
numai in platou ( mandrin);
- diametrul maxim ce se poate prelucra deasupra saniei transversale ( Ds) , cand piesa este
sprijinita si de varful papusii mobile . In prezent , inaltimea H a varfurilor deasupra planului
orizontal determinat de ghidajele patului a pierdut importanta odata cu introducerea pe scara
larga a ghidajelor prismatice , intrucat aceasta distanta nu determina cu precizie diametrul maxim
de strunjire a piesei .
Raportul celor doua diametre satisface relatia :

Ds=( 0.5 ….0.7)Db

pentru strunguri mici si mijlocii, si
Ds=( 0.7….0.85)Db
pentru strunguri grele si foarte grele .
In afara parametrilor principali , strungurile universala sunt caracterizate si de : greutatea
si dimensiunile de gabarit , numarul treptelor de turatii , limitele seriei de turatii , limitele seriei
de avansuri , limitele seriei de avansuri de lucru si de filetare , diametrul alezajului arborelui
principal , marimea conului Morse la arborele principal si la pinola papusii mobile , puterea
motorului de antrenare , pasul surubului conducator.
Turatia minima a arborelui principal se determina cu ajutorul vitezei de aschiere minime
vmin si diametrul maxim Dmax al piesei de prelucrat cu relatia :

nmin=1000*vmin/*Dmax [rot/min];
 Turatia minima a arborelui principal se determina cu ajutorul vitezei de aschiere
minimevmax si diametrul maxim Dmin al piesei de prelucrat cu relatia :

nmax=1000*vmax/*Dmin [rot/min].

Vitezele de aschiere sunt exprimate in m/min , iar diametrele in mm.

Pentru strungurile universale viteza de aschiere minima se alege din conditia operatiilor
de filetare si rezulta intre 5 si 8 m/min.

Motive pentru a folosi printarea 3D

in locul procedeelor traditionale

Procesul de imprimare 3D nu necesita matrite din cauza metodei de fabricatie in care materialul este
adaugat in straturi succesive.
Printarea 3D are cateva avantaje majore fata de metodele traditionale de fabricatie:

1.  Reducerea timpului de realizare 

Din cauza complexitatii lor, matritele moderne necesita uneori cateva saptamani pentru a fi realizate.
Obiectele realizate prin printare 3D nu numai ca nu necesita matrite, dar pentru ca si cele mai complexe
modele sa poata fi printate 3D intr-o singura bucata, nu este necesar niciun procedeu de asamblare a
produsului, odata ce materialul suport a fost eliminat avem piesa finita.
–   Cost: Matritele sunt foarte costisitoare, chiar daca nu sunt de dimensiuni mari, ele va pot costa de la
cateva sute la cateva mii de euro. Daca sunteti in curs de a dezvolta un nou produs, probabil ca veti avea
nevoie de mai mult de un singur tip de model de testat inainte de fabricatie, ceea ce inseamna o matrita
noua de fiecare data.
–   Complexitatea formelor: Atunci cand un produs este modelat, matrita trebuie sa fie  eliminata dupa
ce a fost utilizata. Acest lucru limiteaza complexitatea designului. In imprimarea 3D, complexitatea este
aproape nelimitata, ceea ce inseamna ca “formele imposibile” sau mecanisme functionale pot fi
imprimate intr-o singura miscare.
–   Asamblarea: Deoarece nu este necesar nici un alt procedeu de fabricare,  nu sunt necesare rosturi sau
suprafete de imbinare si nici stabilirea unui proces tehnologic ulterior printarii.
Ce inseamna acest lucru pentru productia de masa?
Printarea 3D nu este un substitut pentru metodele actuale de productie de masa (inca). Dupa ce prototipul
a fost creat, productia devine mult mai ieftina si mai rapida prin metode traditionale. Printarea 3D face
insa ca procesul de proiectare a produselor sa fie mult mai rapid si cu rezultate mai bune, datorita
termenelor de livrare si costurilor reduse in producerea de prototipuri.
Printarea 3D deschide cu toate acestea piata produselor low-volum. Designerii pot lansa produsele pe
piata de doua ori mai repede decat prin metodele traditionale de concepere si testare.
2.   Rapiditate
Pentru ca acest procedeu nu implica nici un tip de matrita, durata de fabricatie consta in timpul necesar
printarii 3D a produsului. Astfel, un obiect de mici dimensiuni poate fi realizat si livrat in doar cateva ore.
Daca obiectul dorit are o structura complexa, prin tehnologiile traditionale, doar realizarea matritei ar
dura saptamani, iar daca procesul necesita si asamblare, timpul si costurile de productie cresc pe masura.
3.   Cost raportat doar la volum
Una dintre calitatile cele mai incitante ale printarii 3D este faptul ca la baza calcularii costului de
fabricatie sta exclusiv volumul de material utilizat. Deoarece tehnologia de printare 3D consta in
“construirea” obiectului sau mecanismului gata asamblat prin depunere succesiva de straturi de material,
complexitatea lucrarii nu conteaza, nefiind necesare alte manopere si procedee adiacente. Cheltuielile de
productie vor fi raportate astfel doar la dimensiunea obiectului, indiferent de complexitatea acestuia.
4.   Realizarea de forme imposibile pentru tehnologia traditionala
Printarea 3D are incredibila capacitate de a realiza mecanisme perfect functionale, dintr-o singura
operatiune, fara alte procedee de asamblare si post productie. Mecanisme cum sunt rulmentii cu bile,
lanturi, chiar si cutii de viteze intregi sau motoare pot fi imprimate intr-un singur procedeu tehnologic.
Daca ar fi sa folositi procedeele traditionale, ar trebui realizate matrite multiple, urmate de procese de
munca intensiva de asamblare, care costa timp si bani. In tehnologia aditiva prin care se executa printarea
3D, complexitatea nu implica deloc costuri suplimentare.

5.   Inalta acuratete
Imprimanta 3D, prin constructia ei compacta si robusta, precum si datorita compozitiei materilalului
utilizat, ofera obiectului o rigiditate mecanica excelenta, iar extrudorul ultra-compact asigura aplicarea
precisa si uniforma a materialului cu o acuratete de 0,15 mm/strat.