PLANUL CURSULUI

SPECTROSCOPIA IR

SPECTROSCOPIA FT-IR

SPECTROSCOPIA NIR

SPECTROSCOPIA Raman

1
 SPECTROSCOPIA ÎN INFRAROŞU
INFRARED SPECTROSCOPY (IR)

 Grupeaza metode de identificare si dozare nedestructive bazate

pe absorbtia sau reflexia de catre probe a radiatiilor
electromagnetice cuprinse intre 0,75 - 1000 µm:

 Regiunea fundamentala 2,5 - 25 µm = regiunea IR analitic

2
 Principii generale

 Spectrele în IR sunt spectre moleculare, mult mai complexe decât cele

atomice, molecula reprezentând un sistem în care nu se poate considera
întreaga masă concentrată într-un singur punct; masa moleculei este dată
de nucleele atomilor corespondenţi care sunt considerate puncte materiale.

E = Ee + Ev + Er + Et

unde
- Ee = energie electronică
- Ev = energie de vibraţie
- Er = energie de rotaţie
- Et = energie de translaţie

 În mod asemănător atomului, molecula poate trece de la o stare

energetică inferioară la o stare energetică superioară prin absorbţie de
energie, a cărei valoare este egală cu diferenţa energiilor celor două stări.
3
 Spectrul IR = reprezentarea grafica a procentului de energie absorbita
(absorbanta sau transmisia) functie de lungimea de unda exprimata in µm
sau frecventa exprimata in cm-1 (numar de unda).
100%
Transmission
50%
0%

4500 4000 3500 3000 2500 2000 1500

Wavenumber (cm )
-1

4
 Spectrul de rotaţie

 Este reprezentat de linii fine care se datoreaza variaţiei energiei

de rotaţie a moleculei ca urmare a absorbtiei radiatiilor IR cu  >
100 de µm.
 Aceste linii sunt aşezate la intervale egale de frecvenţă.
 In general, moleculele polare prezintă spectre de rotaţie.

5
 Spectrul de vibraţie

 Radiatiile cu  = 1 -100 µm cand sunt absorbite provoaca

perturbări în energia de vibraţie a moleculelor.
 Modificarea energiei vibratorii a moleculei are drept consecinţă:
 întinderea
 deformarea sau îndoirea legăturii, ceea ce implică deplasarea
atomilor în afara axei lor de legătură.

întindere

îndoire

6
 Întinderea (alungirea) legăturii poate fi:
 simetrică
 asimetrică; (se modifică distanta interatomică)
 se notează cu  (vibratii de valenta).

simetrică asimetrică

H
H
C
C
H H

7
 Deformarea (indoirea) legaturii:

 este notată  (se modifică unghiul dintre legături)

 caracterizează vibratiile de deformare

leganare in plan forfecare in plan balansare in afara rasucire in afara

H planului planului
H H H
C C C C
H H H H

8
 Spectrul de rotaţie-vibraţie

 Schimbarea stării de rotaţie a moleculelor apare în acelaşi timp

cu variaţia stării de vibraţie → tranziţiile de vibraţie apar
împreună cu cele de rotaţie → apare spectrul de rotaţie-vibraţie.

 Totalitatea tranziţiilor între nivelele de rotaţie si cele de vibraţie

constituie aşa numita bandă de vibraţie-rotaţie.

9
 Moleculele poliatomice oferă posibilitatea efectuării unui număr mare de
vibraţii care au loc simultan cu participarea tuturor atomilor din moleculă →
vibraţii normale.

 Vibraţiile normale ale moleculelor sunt:

 vibraţii de valenţă - se produc în direcţia dreptei care leagă două nuclee
atomice
 vibratii de deformare - a căror direcţie este perpendiculară pe legătura
de valenţă.

 În spectrele substanţelor organice sunt prezente anumite benzi de

absorbţie care caracterizează anumite legături sau funcţii din moleculă.

 Studiul spectrelor compuşilor organici cu diferite tipuri de legături (-OH,

C-H, N-H, C=C, C=O, C=N etc.) arată că, prezenţa lor în diferite molecule
duce la apariţia constantă a unor benzi de absorbţie. Poziţia acestor benzi
caracteristice fiecărei legături este uşor modificată de la un compus la altul.

 Grupa de atomi vibrează independent cu o frecvenţă proprie; aceste

frecvenţe sunt denumite frecvenţe caracteristice de grup.
10
 Regiunea grupelor funcţionale şi a amprentelor digitale în spectrul IR

Region I Region II
3600-2700 cm-1 1800-1600 cm-1
Regiunea grupelor funcţionale
100
O-H N-H C-H C=O
Transmitanta (%)

80 bond stretching Regiunea

acid chlorides amprentelor
alcohols
60 phenols
anhydrides (below 1500 cm-1)
esters
carboxylic acids
ketones
40 amines aldehydes
amides carboxylic acids
amides
20 alkynes C-H
alkenes =C-H
alkanes -C-H
0
4000 3500 3000 2500 2000 1500 1000
2.5 3.0 4.0 5.0 6.0 10.0
Frecventa (cm-1) / Lungime de unda (microns, m) 11
 4000-1500 cm-1 = regiunea grupelor funcţionale

 < 1500 cm-1 = regiunea amprentelor digitale

3700 - 2500 cm -1: X ― H puternic (X = C, N, O, S)

2300 - 2000 cm -1: C ≡ X puternic (X = C sau N)

1900 - 1500 cm -1: C = X puternic (X = C, N, O)

1300 - 800 cm-1: C―X puternic (X = C, N, O).

Situarea legăturilor chimice în spectrul IR

12
 C-H bending
C-H strech n-Hexane: CH3CH2CH2CH2CH2CH3

=CH
C=C
CH

1-Hexene: CH2=CHCH2CH2CH2CH3
13
 La alcooli:
- vibraţia de valenţă OH pentru moleculele de alcooli neasociaţi
prin legături de hidrogen = 3600-3650 cm-1.
- vibraţia de valenţă OH pentru moleculele de alcooli asociaţi
prin legături de hidrogen = 3200-3100cm-1.

O-H OH
CH2
H-bond
C-O

C-H
Spectrul IR al hexanolului

14
1- butanol

15
 Compuşii carbonilici prezintă o absorbţie caracteristică vibraţiei C=O
între 1650 - 2000 cm-1, iar poziţia acestei benzi este influenţată de efectele
inductive şi de conjugare, de geometria moleculei, de formarea legăturilor
de hidrogen, de solvenţii utilizaţi etc.
1715

2x C=O

C-H CH bend
O
C=O
C=O
CH3 C CH2 CH3
2-Butanona

16
 Acizii carboxilici sunt caracterizaţi prin benzi de absorbţie
corespunzătoare grupărilor C=O şi OH.
 Poziţia benzilor de absorbţie este modificată datorită conjugării
existente în grupa carbonil, legăturilor de hidrogen etc.

O-H
H-bond

C-O
CH2 O

C-H C=O CH3 CH2 CH2 C OH

Spectrul IR al acidului butanoic

17
 Aminele prezintă:

 vibraţii de valenţă N-H simetrice la 3400 cm-1 şi asimetrice la 3500 cm-1,

 vibraţii de deformare, N-H între 1560-1650 cm-1 (deformare în plan) şi

650-900 cm-1 (deformare în afara planului).

NH2
scissor
CH3
CH2
NH2

CH3 CH2 CH2 CH2 NH2

1-Butanamine

18
 Hidrocarburile aromatice şi substanţele medicamentoase cu structură
asemănătoare:
 vibraţia de valenţă C-H = 3000-3100 cm-1
 vibraţie de valenţă C=C = 1450-1650 cm-1
 vibraţie de deformare C-H = 671 cm-1.

Ar-H CH3

CH3 C=C
benzene

Toluen Ar-H

19
3-Metilbenzenamina

-CH3

Ar-H NH2

NH2

benzene
CH3 Ar-H

20
 La fenoli:
 pentru aceeaşi grupă OH au o absorbţie micşorată, 3594-3615
cm-1, atribuită conjugării electronilor neparticipanţi ai oxigenului
cu electronii nucleului aromatic.

O-H

C=C C-O

21
 Cefazolina

Caracteristicile spectrale ale cefazolinei

22
 APARATURA
 Elementele constitutive ale unui spectrofotometru în IR:
- sursa de radiaţii
- monocromatorul
- cuva pentru proba
- detectorul
- amplificatorul
- dispozitivul de înregistrare.

23
 Sursa de radiaţii = un corp solid, incandescent, care emite un
spectru continuu într-un interval spectral.
 Incălzirea la incandescenţă se face cu ajutorul curentului
electric.
 Exemple:
- lampa Nernst = formată dintr-o bara (vergea) cu o compoziţie
complexă (oxid de zirconiu, oxid de ytriu şi oxid de erbiu)
- sursa Globar constituită dintr-o bara (vergea) de carbură de
siliciu

 Monocromatorul = separă după lungimi de undă radiaţia emisă

de sursa de radiaţii.
 este constituit din fante (de intrare şi de ieşire), colimator,
elemente de dispersie (prisma sau reţeaua de difracţie) şi
obiectivul de focalizare.

24
Prisma:
 trebuie să transmită în condiţii optime radiaţia în domeniul cercetat.
 este confecţionata din: LiF pentru domeniul 2 - 6 , NaCl pentru
domeniul 5 - 15 , KBr pentru domeniul 15 - 25 , CaF2, CsBr.

Reţeaua de difracţie:
 este alcătuită dintr-un sistem de fante egale, echidistante şi paralele care
alternează cu zone opace.

 Detectorul:
 este constituit dintr-un receptor termic care transformă energia radiantă
în căldură, care la rândul ei este transformată de receptor în impulsuri
electrice.
 cele mai folosite receptoare termice sunt: termoelementul, receptorul
pneumatic şi bolometrul.

 Amplificatorul
 are rolul de a amplifica impulsurile electrice emise de detector cu
amplitudini mici cuprinse între 10-6 şi 10-7 V.
 sunt utilizate cele electronice de curent alternativ.
25
 Înregistratorul:
 este constituit dintr-un milivoltmetru construit pe principiul compensaţiei, cu ajutorul caruia se efectuează înregistrarea grafică a spectrului.
 Inregistrarea spectrelor în IR se bazează pe măsurarea transmisiei T:

T = P/P0
unde:
P = puterea radiantă a radiaţiei transmise de probă
P0 = puterea radiantă a radiaţiilor incidente.

26
 ANALIZA PROBELOR
 Lichidele se analizeaza:
- ca atare
- sub formă de soluţie
 lichidele pure şi nu prea volatile se pot analiza depunându-le sub
forma unui strat subţire între două discuri optice (NaCl, KBr) care
se presează unul peste altul şi se introduc în celule speciale cu o
grosime de 0,1-1 mm, care se plasează în calea fasciculului
luminos.
 lichidele mai pot fi analizate prin introducerea lor în cuve sau
celule.
 in cazul utilizării solvenţilor, aceştia trebuie să fie anhidri, puri şi
transparenţi în intervalul în care spectrul prezintă interes.
 cei mai utilizaţi solventi: CCl4, CHCl3 şi CS2.

 Substanţele solide se analizează:

- sub formă de soluţie
- sub formă de suspensie în nujol/ulei de parafină
- dispersie solidă 1% în pastilă de KBr.

27
 
APLICAŢIILE SPECTROSCOPIEI ÎN IR

 nu există compuşi care să prezinte spectre IR identice.

 domeniul frecvenţelor < 1500 cm-1 (regiunea amprentelor digitale) sunt

mult utilizate pentru stabilirea identităţii substanţelor analizate.

1. IDENTIFICAREA SUBSTANŢELOR MEDICAMENTOASE

 se compară spectrul substanţei de analizat cu spectrul obţinut în aceleaşi

condiţii cu substanţe etalon

 se compară spectrul substanţei de analizat cu spectrul etalon (din

cataloage sau monografii) la care s-au precizat valorile benzilor de absorbţie
caracteristice şi care trebuie să fie prezente şi în spectrul substanţei de
analizat.

Spectrul etalon = se obţine utilizând drept substanţe aşa - numitele

substanţe de referinţă pentru IR (s.r.i.r.) înscrise în capitolul Standarde al
farmacopeelor.
28
 Exemple:

 acetazolamidă, acid iopanoic, acid nalidixic

 p-aminobenzoat de etil, ampicilina sodică, trihidrat de
ampicilină, benzilpenicilina potasică, palmitat de cloramfenicol,
clordiazepoxid, acetat de clortestosteronă, cloxacilina sodică
 clorhidrat de cocaină, acetat de cortizon, acetat de
dezoxicortizon, dexametazona, dextran 40 şi 70, diazepam,
ergocalciferol
 lactobionat de eritromicină, furosemid, hidroclorotiazidă,
hidrocortizonă, hidroxiprogesteronă

29
teobromina

cafeina

30
2. DECELAREA IMPURITĂŢILOR SUBSTANŢELOR
MEDICAMENTOASE

 Impurităţile substanţelor medicamentoase provenite din procesul

de obţinere, cât şi cele rezultate prin degradarea substanţei păstrate
în condiţii necorespunzătoare produc modificări vizibile atunci când
se efectuează o analiză atentă a spectrului înregistrat.

 Se observă:
 modificări ale benzilor de absorbţie care trebuie să
caracterizeze substanţa pură
 apariţia altor benzi caracteristice unor legături sau funcţii
noi.
 
 

31
3. DETERMINAREA CANTITATIVĂ A SUBSTANŢELOR
MEDICAMENTOASE

 determinarea cantitativă a substanţelor medicamentoase ca atare

 determinarea cantitativă a substanţelor medicamentoase din
produsele farmaceutice.

 Probleme:
 realizarea unor condiţii standardizate
 respectarea legii Lambert-Beer.

 Exemplu: Alilestrenolul
- se foloseste solvent CCl4.
- maximele de absorbţie caracteristice = 1310 cm-1, 1650 cm-1.
- legea Lambert-Beer se verifică folosind soluţii de concentraţii = 0,5-
2 g% (m/v).
- se poate determina în aceste condiţii şi din diverse produse
farmaceutice.
  32
 SPECTROSCOPIA IR CU TRANSFORMARE FOURIER
FOURIER TRANSFORM INFRARED SPECTROSCOPY
(FT-IR)
 
 Metoda se bazeaza pe operatia matematica care permite trecerea
de la un domeniu de masurare la altul, de exemplu, de la timp la
lungime de unda, sau o functie de timp, f(t), simpla intr-o functie
a frecventei, F().

 Aceasta functie se numeste “transformata Fourier” a functiei de

timp si permite transformarea intr-un spectru.

 Spectroscopia IR cu transformare Fourier a evoluat ca urmare a

dezvoltării interferometrului, dispozitiv capabil să măsoare simultan
toate frecvenţele radiaţiilor IR.

 Semnalele pot fi măsurate foarte rapid, în mai puţin de o secundă.

33
Componentele unui spectrometru FT-IR

34
1. Sursa: radiaţia infraroşie
emisă de sursă trece printr-
un dispozitiv ce controlează
cantitatea de energie ajunsă
la probă (şi apoi la detector)

2. Interferometrul: radiaţia
ajunge la interferometru
unde se codează spectrul.

3. Proba: radiaţia intră în

compartimentul probei unde
este transmisă sau reflectată
de la suprafaţa probei,
dependent de tipul de
analiză. Acestea sunt
frecvenţe specifice de energie,
ce sunt caracteristici unice
ale probei şi sunt absorbite.

35
4. Detectorul: în final radiaţia
trece prin detector pentru
măsurarea semnalului specific
(determinarea finală).

5. Calculator: semnalul măsurat

este transmis la calculator unde
are loc transformarea Fourier.
 Spectrul infraroşu final este
prezentat utilizatorului pentru
interpretare şi modificări
ulterioare.
 Deoarece pentru a măsura
intensitatea absorbţiei este
necesară o scală relativă, trebuie
măsurat un spectru de fond care se
determină fără probă în calea
radiaţiei.
 Spectrul de fond se compară cu
cel al probei pentru a determina
transmitanţa (procentual).
 Prin această tehnică se obţine un
spectru caracteristic al probei. 36
 Principiul metodei:

 substanţa de analizat se spectrometrează

în IR, absorbţia are loc la diferite numere de
undă

 diferitele radiatii se separa cu un

dispozitiv (sistem) de franje de interferenta in
doua fascicole. Cele doua fascicole se
recombina pe acelasi traiect, traverseaza
proba si ajung la detector

 se măsoară energia fiecărei radiaţii

absorbite de probă

 prin măsurarea intensităţii fiecărei franje

(radiaţii ce au trecut printr-un sistem de
franje) se obţine o interferogramă

 transformarea Fourier a inregistrarii

obtinute ca functie a diferentei de drum
parcurs face posibila obtinerea unui spectru
dependent de frecventa sau de numarul de
unda.

37
 Spectrometrele FT-IR au la bază un interferometru Michelson:
 un separator de fascicule
 o oglindă fixă
 o oglindă mobilă.

Separatorul
este constituit dintr-un material special (germaniu depus pe o lamă de KBr)
 separă fascicolul in două: unul dirijat spre o oglindă fixă, celalalt spre o
oglindă mobilă.
 ambele oglinzi reflectă toate radiaţiile către separatorul de fascicule
 jumătate din razele reflectate sunt transmise, iar cealaltă jumătate
reflectate
 un fascicul trece prin detector, iar celălalt se întoarce la sursă.

38
.
 Interferogramă
 rezultatul absorbtiei radiatiei de către probă intr-un timp anumit
 are un aspect mult mai complex decât sinusoida simplă obţinută
la o singură lungime de undă a luminii
 reprezintă intensitatea absorbtiei ca functie de diferenta de
drum optic intre cele două raze.

 Odată ce interferograma este colectată, trebuie transformată într-

un spectru (de emisie, absorbţie, transmisie, etc).
 Un microprocesor converteste interferograma in domeniul de
frecvente cu ajutorul unei operatii matematice denumită
transformare Fourier.

Interferograma unei surse cu banda largă Spectru FT-IR al diclofenacului

39
sodic
 Avantajele FT-IR

 Viteză:
 deoarece toate frecvenţele sunt măsurate simultan, majoritatea
determinărilor FT-IR sunt de ordinul secundelor

 Sensibilitate:
 sensibilitatea metodei este mult îmbunătăţită deoarece detectorii utilizaţi
sunt mai sensibili, zgomotul de fond este mult scăzut, iar scanarea rapidă
permite coadiţia mai multor scanări, reducând zgomotul măsurat
întâmplător la nivelul dorit (semnal mediu)

 Simplitatea aparaturii:
 oglinda mobilă a interferometrului este singura parte a aparatului care se
mişcă continuu, astfel încât este foarte puţin posibilă o defectare mecanică

 Calibrarea internă:
 aceste aparate utilizează ca standard de calibrare internă a lungimii de
undă, lasere cu He, Ne. Aparatura are auto-calibrare şi nu necesită o
calibrare de către utilizator.
40
 APLICAŢIILE FT-IR

 metodă utilizată pentru identificarea oricărei probe.

 sensibilitatea va face posibilă identificarea unei cantităţi foarte
mici de impurităţi, ceea ce demonstrează că analiza FT-IR este o
metodă valoroasă în controlul de calitate sau în aplicaţiile asigurării
calităţii.
 sensibilitatea şi precizia detectorilor FT-IR, la care se adaugă
gama largă de software de algoritm au crescut utilizarea practică a
metodei în analiza cantitativă.
 
Evaluare şi identificare:
 de compuşi organici, anorganici
 în formularea medicamentelor
 în determinarea omogenităţii materialelor
 în medicina legală.

41
 Screeningul controlului de calitate
• compararea probelor pentru aprecierea calitatii (corespunzator - necorespunzator)
• compararea materialelor din diferite loturi.

Exemple:
 Identificarea siliconului (polidimetilsiloxan)
 prin determinarea legăturilor chimice din structura sa:
- C-H
- Si-O-Si
- Si-C

CH3[Si(CH3)2O]nSi(CH3)3

42
 Identificarea unui colorant
 se spectrometrează şi se compară spectrul colorantului etalon
cu cel al probei.
 cele două spectre trebuie să fie identice în cazul unui produs
original (nefalsificat).

43
 SPECTROSCOPIA ÎN IR APROPIAT
NEAR INFRARED SPECTROSCOPY (NIRS)

 este o tehnică rapidă şi nedistructivă, capabilă de a furniza date despre

constituenţii oricărei matriţe
 acoperă lungimi de undă cuprinse de la mijlocul infraroşului până la
domeniul vizibil.
 13000-4000 cm-1 sau 800-2500 nm

44
 APARATURA

Spectrofotometru NIR:
 sursă de lumină
 monocromator
 suport care să ţină proba sau o suprafaţa pe care se pune proba
 detector prin intermediul căruia se fac măsurători de reflexie sau
transmitanţă.

45
 Sursa luminoasă:
 lampă tungsten/halogen.

 Detectori utilizaţi:
 cu silicon = sunt rapizi, nu dau zgomote de fond şi sunt sensibili
de la VIS la 1100 nm.
 cu sulfură de plumb = sunt mai înceţi, dar foarte utilizaţi,
deoarece au sensibilitate între 1100-2500 nm şi prezintă o calitate a
semnalului superioară.
 cu In, Ga, As = este cel mai scump, dar combină caracteristicile
celui de silicon şi a celui cu cu sulfură de plumb.

46
Moduri de masurare NIR

47
 Materialele transparente sunt măsurate în general în
transmitanţă (A/B).

Lichidele tulburi sau semisolidele şi solidele pot fi măsurate în

transmitanţă difuză (B), reflectanţă difuză (C) sau transflectanţă
(D/E).

 Metoda depinde de absorbţia sau caracteristicile de împrăştiere a

radiaţiei. Valorile relative ale absorbanţei sunt măsurate în funcţie
de un compus de referinţă.

 Pentru a măsura spectre NIR, prezentarea optimă a probei este

foarte importantă, în special atunci când se determină probe solide.

 Au fost construite câteva tipuri de celule în care se vor pune

probele:
- cuve de cuarţ pentru lichide
- celule cu ferestre de cuarţ pentru semisolide şi pulberi
- celule ajustabile pentru tablete şi capsule.
48
 Analiza în timpul procesului industrial este destinată furnizării de
informaţii în timp real asupra proceselor tehnologice. Această operaţie
necesită instrumente care sunt rapide şi fără părţi în mişcare.

 Instrumentele AOTF (filtru acustico-optic) efectuează numeroase citiri pe

secundă, aleg lungimi de undă prin utilizarea semnalelor frecvenţelor radio
pentru a modifica indexul refractiv al unui cristal birefracţional (de obicei
TeO2). Lungimile de undă pot fi scanate mult mai rapid.

 Analiza cantitativă clasică utilizează legea Lambert-Beer. Această analiză

necesită prezenţa benzilor de absorbţie ale fiecărui component, ceea ce
limitează utilizarea sa.

 În NIR s-a permis dezvoltarea logicii de analiză cantitativă bazată pe

principiul analizei factoriale. Determinarea se poate face şi din amestecuri
complexe.

 Se înregistrează spectrele NIR. Se reprezintă absorbanţa funcţie de

lungimea de undă. Spectrometrele NIR sunt capabile să efectueze în câteva
secunde un număr mare de măsurători. Se obţin numeroase valori numerice
ale eşantioanelor.

 Aplicaţiile analitice ale NIR constau în exploatarea datelor spectrale pentru

a determina valoarea unei variabile cantitative şi calitative. Acesta este un
tratament informativ care va permite detaşarea eficace a informaţiilor.
49
 AVANTAJE NIR

 nu este necesara prepararea probei → reducere timp de analiza

 metoda nedistructiva
 cantitati mici de reactivi
 metoda excelenta pentru analiza probelor solide

 metoda neinvaziva

50
 APLICAŢIILE SPECTROSCOPIEI NIR

 Determinarea substanţelor medicamentoase

 Formularea comprimatelor, capsulelor, produselor liofilizate,
excipienţilor
 Controlul nedistructiv al formelor farmaceutice dozate
 Monitorizarea şi controlul proceselor (amestecarea pulberilor,
uscarea, granularea, peletizarea, comprimarea, umplerea capsulelor,
acoperirea cu film, ambalarea).

 Spectroscopia NIR combinată cu analiza multivariată a datelor

deschide multe perspective interesante în analiza farmaceutică, atât
calitativă cât şi cantitativă.
 Măsurătorile NIR rapide şi nedistructive fără pregătire prealabilă a
probei cresc foarte mult aria de acoperire analitică.
 Trăsătura caracteristică a combinării dintre informaţia chimică şi
fizică permite evaluarea unei ”semnături spectrale” pentru
materialele brute, intermediare şi formele finale de dozare, ceea ce la
rândul ei oferă posibilitatea determinării simultane a mai multor
caracteristici ale probelor.
51
 
1. Identificarea şi certificarea materiilor brute şi intermediare

 Materiile brute menite a fi utilizate în industria farmaceutică,

adică principii active şi excipienţi, sunt supuse cerinţelor
farmaceutice de calitate impuse de Good Manufacturing Practice
(GMP), Guidelines for Medical Products şi monografiilor din
farmacopeei.

 Pentru a garanta siguranţa maximă a produsului, normele GMP

impun o testare specială în interiorul lanţului de aprovizionare. În
afară de verificarea de rutină a substanţei, fiecare recipient trebuie să
fie identificat în cadrul oricărui lot de materie primă.

 Deoarece procesele farmaceutice moderne se bazează foarte mult

pe reproductibilitatea sursei de material brut, pentru a asigura
consecvenţa în calitatea produsului finit, certificarea materialelor
este o altă cerinţă analitică în lanţul de aprovizionare care trebuie
satisfăcută. Certificarea trebuie să confirme gradul şi/sau sursa de
material, şi proprietăţi fizice cum ar fi mărimea particulei, densitatea,
morfologia etc.

52
 Metodele tradiţionale de analiză consumă mult timp şi sunt de
obicei realizate într-un laborator off-line, de aceea nu sunt potrivite
pentru a realiza un număr mare de analize cerute de industria
modernă.

 Pentru a asigura identitatea conţinutului fiecărui container cu

material de start (brut) a fost posibilă utilizarea tehnicilor NIR
bazate pe sondele cu fibră optică pentru identificarea şi
certificarea materiilor prime într-o manieră rapidă şi nedistructivă.

 În tehnica NIR, identitatea chimică a unui anume material este de

obicei confirmată cu ajutorul unei biblioteci de spectre. Combinarea
informaţiilor chimice şi fizice din bibliotecă poate fi utilizată şi
pentru certificarea materialelor.

53
2. Analiza formelor dozate intacte

Comprimate

 determinarea parametrilor fizici şi biofarmaceutici:

 duritatea
 grosimea învelişului
 viteza de dizolvare.

 identificarea rapida şi
nedistructiva a principiile active,
excipienţii din comprimate
întregi chiar şi prin blisterele
în care sunt ambalate.

54
 Capsule

 Învelişul gol de obicei compus din gelatină şi 12-16% umiditate

reziduală (apa) acţionează ca un plasticizant, provine de la un
producător şi este umplut automat în maşini de mare viteză.

 Identificarea, analiza, conţinutul în apă şi dizolvarea.

 Spectroscopia NIR:
 metodă ideală pentru a determina simultan aceşti parametri
printr-o singură determinare, înlocuind astfel metodele compendiale
consumatoare de timp.
 se usureaza testarea stabilităţii care ţinteşte condiţiile de
depozitare şi interacţiunile dintre înveliş şi umplutură.

55
3. Monitorizarea si controlarea proceselor

Se poate monitoriza:

 amestecarea pulberilor
 cu ajutorul sondelor reflectorizante din fibră optică, astfel
micsorand timpul necesar pentru analizare şi erorile care pot apărea
în mostre.

 deoarece majoritatea ingredientelor şi excipienţilor activi

farmaceutici absorb radiaţiile NIR, măsurătorile efectuate cu NIR pot
oferi informaţii legate de omogenitate tuturor componenţilor din
amestec, oferind o „amprenta multivariată” privind proprietăţile
chimice şi fizice ale mostrelor.

56
 granularea

 Producerea comprimatelor impune de multe ori o etapă de

granulare pentru a îmbunătăţi caracteristicile legate de cât de
compact este compusul.

 Monitorizarea şi stabilirea momentului în care procesul este

finalizat, folosindu-se spectroscopia NIR oferă posibilitatea
determinării în acelaşi timp a mărimii particulelor şi a umiditatii.

 Pot fi determinate cu uşurinţă interacţiunile dintre apă şi

excipient, formarea hidraţilor şi separarea amestecului.

57
 comprimarea şi umplerea capsulelor

 Aparatele de mare viteză folosite pentru umplerea automatizată a

capsulelor şi pentru formarea de comprimate necesită amestecuri de
pulberi care nu se separă sau amestecuri de granule care au bună
fluiditate pentru a fi siguri că funcţionează bine şi pentru a asigura
uniformitatea conţinutului şi o bună dizolvare a produsului final.

 În realitate, separarea anumitor tipuri de amestecuri prezentând

diferenţe din punct de vedere a dimensiunilor şi densităţii
particulelor poate avea loc în timpul vibraţiilor la oprirea
malaxorului, în timpul transferului şarjei către zona de umplere sau
comprimare şi chiar în interiorul echipamentului folosit.

 Deoarece tehnicile NIR pot recunoaşte schimbările fizice şi chimice

care au loc la nivelul amestecurilor de particule, la nivel de
comprimate şi capsule umplute, fără a interveni în procesul de
formare a comprimatelor şi de umplere a capsulelor, au ca rezultat
creşterea vitezei de producţie şi îmbunătăţirea calitatii produsului.

58
 acoperirea cu film

 Filmarea este procesul cel mai adesea folosit în industria

farmaceutică fie pentru a îmbunătăţi gustul şi pentru a face
comprimatele mai uşor de înghiţit, fie pentru a controla procentul
de dizolvare în cazul formelor de dozare solide. Indiferent de
scopul pentru care este folosită, filmarea este strâns legată de
consistenţa şi uniformitatea sa pe nucleul solid. Mostrele culese la
diferite intervale în timp sunt analizate cu ajutorul unui
spectrometru NIR prin reflecţie.

 ambalarea

 Ambalarea este ultima treaptă din procesul de producţie a unui

produs farmaceutic. Pentru a se asigura siguranţa produsului
final, se recomandă să se efectueze o ultimă verificare a identităţii
produsului aflat pe linia de ambalare. Recent, a fost creat un
astfel de sistem de inspecţie, bazat pe combinaţia între o cameră
de înaltă rezoluţie având aplicat un spectrometru NIR on-line, ce
acoperă domeniul 900-1700 nm. 59
4. Alte aplicaţii farmaceutice

 Adăugând informaţia spaţială şi colectarea în paralel de informaţii,

vizualizarea cu ajutorul NIR respectă nevoile analitice ale calităţii
farmaceutice şi controlul calităţii şi în multe domenii, poate servi drept
alternativă la spectroscopia convenţională.

 Lucrări din domeniul farmaceutic se axează asupra unor aspecte ca:

 analiza uniformităţii amestecului în pulberi şi comprimate
 compoziţia şi caracteristicile morfologice ale comprimatelor filmate şi ale
granulatelor multistratificate
 schimbările de ordin spaţial care au loc în sistemele de matrici
biodegradabile, în cazul hidratării şi degradării matricei şi eliberării active.

Imagini color în NIR

ale distribuirii de
lisozim la suprafaţa
unui comprimat de
poli(D,L-lactid-co-
glicolid);
după 4 zile (A) si
după 14 zile (B)
60
 SPECTROSCOPIA RAMAN
RAMAN SPECTROSCOPY (RS)
 Într-o moleculă poliatomică pe lângă vibraţia unui atom de - alungul liniei
de legătură pot apărea mişcări în cursul cărora se deplasează sincron mai
mulţi atomi.

 Efectul Raman = lumina monocromatică difuzată de un mediu

transparent conţine pe lângă frecvenţa luminii incidente si
 o serie de linii cu frecvenţe mai mici = linii Stokes
o serie de linii foarte slabe cu frecvenţe mai mari dispuse simetric faţă de
primele = linii anti-Stokes

 Există o strânsă legătură între spectrele IR şi Raman deoarece ambele se

datorează unor tranziţii vibratorii (vibratorii - rotatorii) ale moleculelor.
 Ca urmare frecvenţa Raman corespunde ca valoare frecventei vibraţiilor
din IR (şi se exprimă tot în cm-1).

 Deosebirea fundamentală = la spectrele IR molecula este excitată de o

cuantă din regiunea IR, având exact energia necesară pentru a excita
vibraţional molecula care o absoarbe total, pe când cuanta excitatoare
Raman (situată în UV - VIS) are o energie mult mai mare, din care se
transmite o mică parte moleculelor (ca energie de vibraţie) restul emiţându-se
ca o cuantă de lumină cu energie (frecvenţă) diminuată.
61
 Se presupune o cuantă cu
frecvenţa  din domeniul VIS sau
UV care interacţionează cu o
moleculă.
 În urma interacţiunii, molecula
aflată pe nivelul vibraţional
fundamental  = 0 este ridicată
pe un nivel energetic E.
 În scurt timp, molecula coboară
pe nivelul fundamental  = 0, prin
emisia unei cuante de aceeaşi
frecvenţă , dar orientată la
întâmplare în altă direcţie (de aici
difuzia).

 Cea mai mare parte a

moleculelor urmează acest proces
corespunzător unui şoc elastic = o
ciocnire în decursul căreia nu are
loc o transformare a energiei
cinetice în alte forme de energie.
 Fenomenul este analog când molecula primeşte energie şi se reîntoarce
pe nivelul  =1.
 In ambele cazuri are loc difuzia simplă a luminii (linie Rayleigh) la
frecvenţa  identică cu frecvenţa luminii incidente. 62
 Dacă molecula ridicată pe nivelul
energetic E nu coboară decât pe
nivelul  = 1 atunci are loc emisia
unei cuante de energie mai mică.
Restul energiei cuantei incidente este
folosită pentru excitarea vibraţională
a moleculei.

 In cazul când molecula excitată

coboară până la nivelul  = 2 se va
difuza o cuantă de energie şi mai
mică (-2R).

 Un fenomen asemănător se
produce atunci când molecula aflată
pe nivelul  = 1, primind energie este
ridicată la nivelul E’ de unde revine
pe nivelul vibraţional  = 2.

 Există şi posibilitatea ca molecula să se afle pe un nivel vibraţional excitat,

iar după interacţiunea cu cuanta ea să revină pe un nivel cu număr cuantic
de vibraţie mai scăzut.

 Energia eliberată de molecula care trece pe un nivel mai scăzut de energie

este transferată cuantei care va avea deci o frecvenţă mai mare ca frecvenţa
luminii incidente (+R, +2R). 63
 Diferenţa de energie dintre radiaţia incidentă şi radiaţia
împrăştiată (difuzată) se reprezintă prin diferenţa inverselor
lungimilor
 deplasarea Raman exprimată în număr de undă (cm-1) se
calculează după formula:
R(cm-1) = (1/o - 1/R)
unde:
R= deplasare Raman;
o = lungimea de undă incidentă (UV-VIS, laser);
R = lungimea de undă a radiaţiei difuzate.

 frecvenţa Raman, (R) = diferenţa dintre frecvenţa cuantei înainte

şi după ciocnirea cu molecula pe care o excită: R = -.
 Frecvenţa cuantei incidente scade cu valoarea R, corespunzătoare
frecvenţei cuantei din IR care absorbită total ar exercita aceeaşi
vibraţie a moleculei.

64
Ca urmare în spectru Raman apar linii
Stokes şi anti-Stokes situate de-o parte şi
de alta a liniilor Rayleigh.

65
 Procesul unei determinări spectroscopice Raman poate fi prezentat
astfel: proba de analizat se supune acţiunii unei radiaţii
monocromatice intense (laser). Se analizează lumina difuzată de
moleculele probei sub un unghi de 90o..
 In acest caz radiaţia difuzată este perpendiculară pe radiaţia
monocromatică incidentă.

66
 APLICAŢIILE SPECTROSCOPIEI RAMAN

1. Identificarea unor substanţe medicamentoase

-amfetamina, metamfetamina

- morfina, heroina

67
2. Determinarea formelor dozate contrafăcute
- comprimate acoperite

A = spectrul FT-IR ATR (Atenuated Total Reflectance) al comprimatului acoperit

B = spectrul Raman al aceluiaşi comprimat acoperit

68
- invelisuri de forme farmaceutice

A = spectrul Raman al învelişului suspect

B = spectrul Raman al învelişului autentic
69
- miezul unui comprimat

A = spectrul Raman al miezului comprimatului suspect

B = spectrul Ramana al miezului comprimatului autentic
70
- spectrul Raman al miezului si ingredientelor

71
3. Stabilirea structurilor polimorfe

Carbamazepina există sub două forme polimorfe. Acestea pot fi

diferenţiate cu ajutorul spectroscopiei Raman, sub varianta Fourier
Transform Raman Spectroscopy (FTRS).
Între carbamazepina I şi carbamazepina III există o legătură
prin forma dihidratată.  
 

72
 Spectrul Raman scoate în evidenţă unele benzi ce pot
caracteriza o anumită formă polimorfă.
 Condiţiile folosite pentru spectroscopia FT-Raman cu
temperaturi variabile in situ, scot în evidenţă modificări spectrale
ale dihidraţilor prin încălzire între 60-70°C.
 Prin încălzire dihidraţii revin la forma din care au fost obţinuţi.
Nu s-au observat modificări ale vibraţiilor pe măsură ce încălzirea
continuă până la 170oC.

73