?

O S
IT R
V
A UE ?
F S L E

OA UR A
M
B

AM. . S
.
Materialele se pot clasifica, din punct de vedere al
structurii, in 2 mari clase, cu proprietati fundamental
distincte: cristaline si necristaline.
Din cele necristaline se disting 2 categorii:

 Materiale amorfe
 Materiale vitroase( sticle)

Atat sticlele cat si

materialele amorfe
( considerate uneori si
perfect necristaline)
prezinta profile de energie
inalta, datorita gradului
de dezordonare a
structurii.
In 1932 William Houlder Zachariasen publica “
Aranjamentul atomic in sticla” in care enunta teoria
retelei aleatorii in sticla.

Zachariasen ia in considerare capacitatea oxizilor de a

forma sticle si concluzioneaza o conditie pentru a
forma sticla : o substanta poate forma retele 3D
extinse lipsite de periodicitate dar cu o energie
comparabila cu a retelei cristaline corespunzatoare.

Desi sticla se obtine prin subracirea unei topituri iar

materialele amorfe prin procedee
neconventionale(depunere din faza de vapori) in
literatura recenta termenii amorf si sticla sunt
confundati sau folositi cu acelasi sens, datorita lipsei
DEFINITII ALE STARII VITROASE SI AMORFE
 Materialele amorfe nu prezinta periodicitatea
caracteristica unui cristal. Termenii amorf si
solid necristalin sunt sinonimi sub aceasta
definitie. Sticla este un solid amorf care
prezinta tranzitie vitroasa.
 Sticla este un solid necristalin care prezinta
tranzitie vitroasa.
 Solidele necristaline se impart in 2 categorii:
sticle cu structura dezordonata si solide amorfe
cu energie ridicata
 Sticla poate fi definita ca un solid cu structura
de lichid.
Se observa astfel ca o caracteristica importanta
care diferentiaza sticla de materialele amorfe
este TRANZITIA VITROASA.
TRANZITIA VITROASA
Tranzitia vitroasa este o tranzitie de ordin 2 care
presupune subracirea unui lichid (sub
temperatura de topire a fazei cristaline).
Este o transformare atipica din mai multe puncte
de vedere:
 Nu este o tranzitie intre 2 stari stabile – sticla
este o stare metastabila ( in care energia
depinde si de parametrii care nu variaza
uniform in timp) a carei entropie, densitate sau
alte cracteristici depind de ruta de obtinere si
nu de structura.
 Nu implica o transformare propriu-zisa ci doar
inghetarea unei stari si astfel micsorarea
numarului gradelor de libertate din sistem.
DIFERENTE TERMODINAMICE INTRE MATERIALE
VITROASE SI AMORFE
Energia libera de
suprafata a sticlei
este tangentiala la
cea a lichidului la
temperatura de
tranzitie vitroasa.
La orice alta
temperatura,
energia sticlei este
mai mare decat
cea a lichidului.
Desi exista variatii
ale capacitatii
calorice sau a
coeficientului de
dilatare la Tg,
aceasta tranzitie
nu poate fi
considerata o
In cazul materialului
amorf, energia este
comparabila cu cea a
unui cristal, deci mai
mica decat a
lichidului, inclusiv
decat a materialului
vitros.
Punctul de
intersectie al
curbelor de energie a
lichidului si
materialului amorf,
evidentiaza o
tranzitie de ordin 1
la incalzire, adica
topirea.
Aceste diferente termodinamice conduc la
concluzii importante:
 Spre deosebire de sticla, solidele amorfe nu tind
sa-si rearanjeze structura spre cea de lichid
subracit odata cu cresterea temperaturii(dar
sub temperatura de topire) dar pot tinde catre o
alta structura amorfa mai stabila din punct de
vedere energetic.
 La o temperatura mai mare decat cea de topire
a solidului amorf, acesta se va topi prin
nucleatie si crestere( in loc de relaxarea
structurii - cum se intampla in cazul sticlei)
chiar daca nu apare fenomenul de cristalizare
 Cu cat viteza de racire este mai mare, cu atat
temperatura de tranzitie( topire) a unu solid
amorf scade.
 ABILITATEA DE A FORMA SOLIDE NECRISTALINE
 Teoria lui Zachariasen se poate rezuma prin 2 conditii:
 Ordinea la distanta mica a solidului necristalin sa fie
aceeasi cu a cristalului corespunzator
 Solidul necristalin trebuie sa fie dezordonat topologic.
Evaluarea capacitatii unei substante de a forma solide
necristaline se poate face macroscopic (fenomenologic)
sau microscopic (structural).

Din puncte de vedere macroscopic se considera formarea

de solide necristaline ca o simpla evitare a cristalizarii. In
teoria cinetica a vitrifierii, aceasta evitare a cristalizarii se
traduce prin racirea unui sistem la o rata suficient de
mare astfel incat fractia volumetrica de cristale sa fie sub
, valoare peste care difractia de raze X considera un
material ca fiind cristalin.
Aceasta conditie este aplicabila doar in cazul
subracirii unui lichid. Daca metoda de obtinere
este sol-gel sau depunere din faza de vapori nu
exista un parametru exact care sa cuantifice
abilitatea unei substante de a forma un solid
necristalin.
Cele 2 conditii rezultate din teoria lui Zachariasen
sunt un exemplu de abordare microscopica.
Daca structura dezordonata este privita ca o
retea in care intre fiecare 2 noduri exista o cale
( una sau mai multe legaturi chimice sau fizice)
atunci capacitatea de formare de solide
necristaline poate fi influentata si de numarul
de grade de libertate .
Astfel o structura cu prea putine grade de libertate
( tensionata – cu o energie mare) va tinde sa
cristalizeze pentru a ajunge la o stare energetica
mai stabila.
Daca, pe de alta parte, exista prea putine grade de
libertate, deci particulele se pot misca cu
usurinta sistemul va cristaliza.
Se explica astfel capacitatea slaba de a forma
solide necristaline a metalelor – in care exista
prea putine grade de libertate sau a aluminei in
care exista prea multe grade de libertate.
 CONCLUZII
Teoria enuntata de Zachariasen in 1932 reprezinta o baza
solida de evaluare capacitatii substantelor de a forma
solide necristaline.
Desi gradul de dezordine este ridicat atat in substante
vitroase cat si in cele amorfe, cele doua se disting din
punct de vedere termodinamic, au comportamente diferite
la incalzire si necesita conditii diferite pentru obtinere.
Materialele vitroase, spre deosebire de cele amorfe, sunt
caracterizate de o temperatura de tranzitie vitroasa.
Din punct de vedere macroscopic, diferentele intre cele doua
stari nu sunt foarte mari dar tratand microscopic aceasta
problema, cele 2 stari se diferentiaza vizibil.