Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

Facultatea de Chimie Aplicată şi Ştiinţa Materialelor

Catedra de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor Oxidice şi Nanomateriale

BIOMATERIALE
Curs 2 – continuare (1)

INTERACŢIUNEA CU
MEDIUL FIZIOLOGIC
TIPURI DE INTERACŢIUNI
 2. TIPURI DE INTERACŢIUNI
 Clasificare generală

 Orice implant interacţionează într-un anumit

mod cu mediul fiziologic:

Local Fizico-
Efectul Efectul chimic
implantului gazdei
asupra asupra
Sistemic gazdei implantului
Biologic
 2. TIPURI DE INTERACŢIUNI
 Clasificare generală

1.Local
● Interacţiunea sânge – material
- absorbţia proteinelor
- coagulare
- fibrinoliza (Procesul prin care
Efectul
cheagurile de fibrină sunt
implantului
înlăturate de la nivelul leziunii,
asupra
după vindecarea acesteia, o dată
gazdei
ce nu mai este nevoie de ele.
Aceste cheaguri sunt vitale
pentru limitarea pierderii de
sânge.)
- hemoliză (distrugerea globulelor
roşii)
- adeziunea / activarea leucocitelor
- fagocitoza
 2. TIPURI DE INTERACŢIUNI
 Clasificare generală

1.Local
● Toxicitate
Efectul ● Modificarea vindecării normale
implantului - încapsulare
asupra - reacţie la corp străin
gazdei - îndepărtarea unor porţiuni de
ţesut
● Infecţii
● Tumori
 2. TIPURI DE INTERACŢIUNI
 Clasificare generală

2.Sistemic
● Embolie (obstrucţionarea vaselor
Efectul de sânge)
implantului ● Formarea cheagurilor de sânge
asupra ● Hipersensibilitate
gazdei ● Creşterea concentraţiei
elementelor proprii implantului în
sânge
● Transportul de particule desprinse
din implant în sistemul limfatic
 2. TIPURI DE INTERACŢIUNI
 Clasificare generală

1. Fizico - chimic
● degradare datorită abraziunii
● degradare prin oboseală
Efectul ● fisurare datorită coroziunii şi eforturilor
gazdei mecanice
asupra ● coroziune
implantului ● dizolvare

2. Biologic
● absorbţia de substanţe din ţesuturi
● degradare enzimatică
● calcifiere
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Factori de influenţă - implant

 S-a demonstrat că răspunsul ţesutului este în

mare măsură determinat, nu numai de natura
materialului utilizat, dar şi de caracteristici cum
ar fi:
 formă;
 dimensiuni;
 densitatea aparentă (atunci când porozitatea este
prezentă);
 distribuţia dimensională a porilor (atunci când
porozitatea este prezentă).
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Factori de influenţă - implant

 Pentru un material dat, o importanţă deosebită o are

modul de realizare a implantului:
 pulbere;
 depunere în strat subţire;
 fibre;
 corp solid.
 Se consideră de asemenea că există o relaţie între
răspunsul ţesutului şi raportul suprafaţă/volum,
pentru un anumit implant realizat dintr-un anumit
material.
 Forma determină distribuţia liniilor de forţă atunci
când este aplicată o tensiune asupra implantului,
influenţând astfel abilitatea ţesutului de a se lega de
materialul implantat.
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Factori de influenţă - organism

 LOCALI:
 natura locului de implantare (ţesut sau organ);
 alimentarea cu sânge;
 potenţialul de a dezvolta infecţii;

 SISTEMICI:
 nutriţia;
 particularităţi hematologice;
 starea de sănătate a pacientului.
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Factori de influenţă – natura locului de implantare

 După cum este cunoscut osul se regenerează

în continuu, asigurând astfel rezistenţa la
eforturile la care este supus scheletul.
 Dacă nimic nu influenţează acest proces de
reconstrucţie osoasă, există posibilitatea de a
determina creşterea osului în interiorul
implantului, proiectat cu o anumită
geometrie, conducând astfel la realizarea
unei legături foarte puternice.
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Factori de influenţă – natura locului de implantare

 Chiar dacă este predominant contactul

implantului cu ţesutul osos, nu trebuie neglijat
nici contactul cu muşchii, acesta fiind de
asemenea des întâlnit.
 Ţesutul muscular, spre deosebire de cel osos,
nu se regenerează.
 Se observă în schimb apariţia unei reacţii de
modificare a morfologiei ţesutului, concretizată
prin apariţia unei porţiuni de ţesut fibros.
 Acest fapt este nedorit în anumite circumstanţe,
dar poate fi favorabil atunci când se doreşte
fixarea muşchilor în anumite locuri ale
implantului cu o geometrie specifică.
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Etapele vindecării ţesuturilor după implantare

Rănire

Inflamaţie acută

Inflamaţie cronică

Ţesut granular
Reacţia corp străin

Fibroză
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Etapele vindecării ţesuturilor după implantare - rănirea

 Biomaterialele pot fi introduse în zona în care

trebuie să acţioneze prin:
 injectare;
 inserţie;
 implantare chirurgicală.

 rănirea ţesuturilor.
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Etapele vindecării ţesuturilor după implantare - inflamaţii

 Inflamația este reacţia unui ţesut viu

vascularizat atunci când este rănit.
 Are rolul de a izola, neutraliza sau a atenua
rănirea.
 Printr-o serie de mecanisme specifice
conduce în final la vindecarea rănii.
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Etapele vindecării ţesuturilor după implantare - inflamaţii

 Inflamaţia cronică este mult mai gravă,

reprezentând o concentraţie crescută de
macrofage, monocite şi limfocite şi
presupunând de asemenea proliferarea
vaselor de sânge şi formarea de ţesut cu
aspect granular.
 Poate fi provocată de:
 caracteristicile fizico-chimice ale implantului;
 mişcarea implantului în locul de fixare.
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Etapele vindecării ţesuturilor după implantare – ţesut
granular

 Fibroblastele şi celulele endoteliale vasculare

proliferează şi dau naştere ţesutului granular,
ţesut specializat care se formează atunci când
se vindecă o inflamaţie.

Ţesut granular
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Etapele vindecării ţesuturilor după implantare – ţesut
granular

 Vindecarea rănii este în general dependentă de

mărimea porţiunii de ţesut afectată:
 Sutură chirurgicală – vindecarea se face fără
contaminare bacterială sau pierdere de ţesut;
 Pierdere de ţesut importantă, care trebuie înlocuit –
nu se poate reface integral arhitectura iniţială a
ţesutului  se formează mult ţesut granular,
conducând la fibroză pe întindere mai mare şi apariţia
cicatricilor.
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Etapele vindecării ţesuturilor după implantare – reacţia
corp străin

 Reacţia de corp străin constă din prezenţa la

interfaţa cu implantul:
 celule gigant;
 componentele ţesutului granular:
 macrofage;
 fibroblaste;
 capilare.
 Este influenţată de forma şi topografia
suprafeţei implantului, de raportul între aria
suprafeţei şi volumul implantului, astfel încât
atunci când raportul S/V este scăzut se
formează mai mult țesut fibros.
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Etapele vindecării ţesuturilor după implantare – fibroza şi
incapsularea fibroasă

 Refacerea ţesuturilor afectate de un implant se poate

face prin:
 regenerare, prin proliferarea celulelor de acelaşi tip;
 înlocuirea cu ţesut conectiv, care formează o capsulă
fibroasă.
 Aceste procese sunt controlate de:
 persistenţa structurii tisulare la locul de implantare;
 DA  regenerare;
 NU  fibroză.
 capacitatea de regenerare a ţesutului distrus, în raport
cu dimensiunile porţiunii afectate.
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Etapele vindecării ţesuturilor după implantare – fibroza şi
incapsularea fibroasă

 Din punct de vedere al

capacităţii de regenerare,
celulele pot fi:
 cu rată crescută de proliferare
(labile) – se reproduc pe toată Regenerare
durata vieţii (celule epiteliale); a ţesutului,
dar poate
 cu rată scăzută de proliferare avea loc şi
(stabile) – se pot regenera, dar fibroza.
numai în condiţii determinate
(rinichi, ficat);
 permanente – nu se
regenerează (celule nervoase, Fibroză.
celule musculare ale inimii).
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Fagocitoza

 Bacteriile şi corpurile străine, de natură

organică sau anorganică, pot fi eliminate
printr-un proces numit fagocitoză, care
constă din ingerarea materialului respectiv de
către celule.
 Dacă celula nu poate digera materialul, acesta
rămâne în interiorul acesteia, izolat însă de către o
membrană.
 Atunci când celula respectivă moare, debriurile
celulare rezultate vor fi fagocitate de alte celule.
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Fagocitoza

 Dacă în jurul implantului nu se înregistrează

prezenţa celulelor cu rol în fagocitoză, există
pericolul apariţiei infecţiilor.
 Monitorizarea acestor celule în zona din jurul
implantului ar putea furniza deci informaţii legate
de modul în care va reacţiona mediul fiziologic.
 Un implant nu poate fi eliminat prin
fagocitoză, datorită dimensiunilor lui.
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Neoplasme şi tumori

 Tumorile sunt mase celulare, de natură benignă sau

malignă, rezultate în urma unei proliferări anormal
crescute a celulelor unui ţesut.
 Experienţele pe animale au arătat o incidenţă statistic
scăzută a formării tumorilor pentru polimeri şi metale,
şi practic neglijabilă pentru materiale ceramice
dezvoltate în vederea utilizării în sectorul medical.
 Acest lucru se datorează şi faptului că orice material
care, prin testarea pe animale (cum ar fi şoarecii,
animale foarte sensibile din acest punct de vedere
chiar la substanţe care sunt inofensive pentru alte
mamifere), a fost susceptibil de a naştere unor
formaţiuni tumorale, a fost eliminat.
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Neoplasme şi tumori

 S-a observat că multe materiale polimerice şi

unele ceramici care nu sunt biocompatibile,
mai ales atunci când sunt prezente în formă
de corpuri solide, pot avea influenţă în
formarea tumorilor.
 Atunci când însă sunt prezente sub formă de
pulbere, incidenţa apariţiei tumorilor scade
simţitor - implantarea polistirenului la
cobai:
 sub formă de discuri a dus la o creştere a
numărului de cazuri de formare a tumorilor de
până la 79%;
 valoarea scade până la 41% dacă discurile sunt
sparte în bucăţi;
 pulberea nu produce apariţia tumorilor.
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Neoplasme şi tumori

 Situaţia inversă se înregistrează atunci când

avem de a face cu metale, ceea ce ne face
să credem că în acest caz apariţia tumorilor
se datorează eliberării de specii ionice care
se pot reduce sau oxida, reacţionând astfel
cu mediul biologic şi conducând la formarea
unui număr mare de radicali liberi.
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Toxicitatea

 Toxicitatea se poate datora unor mecanisme:

 non-autoimune – există un prag sub care
materialul nu este toxic;
 autoimune – de obicei reacţia are loc la cantităţi
foarte mici de material.
 Toxicitatea sistemică non-autoimună este
provocată de acumularea, procesarea şi
reacţia dintre gazdă şi produsele de
degradare fizico-chimică şi mecanică a
materialului.
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Toxicitatea

 Orice substanţă poate fi toxică pentru un

organism viu, atunci când este prezentă în
concentraţie prea mare.
 Există însă materiale care, deşi conduc la
eliberarea de reziduuri sau ioni în cantităţi
importante, nu au un efect toxic asupra
organismului  materialele ceramice.
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Toxicitatea

 Substanţe cum ar fi plumb, mercur, arsen

sau beriliu sunt otrăvuri cunoscute, şi nu vor
fi deci folosite la realizarea implanturilor.
 În plus, există o serie de metale, cum ar fi
Fe, Al, Cr, V, Co ş.a.m.d., despre care se
cunosc puţine lucruri legate de răspunsul
ţesuturilor vii faţă de ele.
 Metalele se pot acumula departe de locul în
care se află implantul, cum ar ficat sau
rinichi, provocând disfuncţia acestora.
 O creştere a concentraţiei de metale poate
conduce de asemenea la modificări de
metabolism.
 2.1. Efectul implantului asupra gazdei
 Răspuns imunologic

 Este o reacţie complexă, care presupune identificarea

substanţelor străine şi neutralizarea lor prin
intermediul substanţelor poliproteice (proteine
imunologice).
 Organismul nu poate face diferenţa între bacterii,
potenţial dăunătoare, şi un biomaterial, care ar putea
fi benefic, şi le tratează pe toate drept corpuri străine.
 Un implant ceramic sau metalic poate cauza un
răspuns imunologic indirect prin eliberarea de ioni sau
radicali în ţesutul înconjurător, care reacţionează cu
proteinele cu rol imunologic.
 2.2. Efectul gazdei asupra implantului
 Clasificare generală

1. Fizico - chimic
● degradare datorită abraziunii
● degradare prin oboseală
Efectul ● fisurare datorită coroziunii şi eforturilor
gazdei mecanice
asupra ● coroziune
implantului ● dizolvare

2. Biologic
● absorbţia de substanţe din ţesuturi
● degradare enzimatică
● calcifiere
 2.2. Efectul gazdei asupra implantului
 Generalităţi

 Mediul fiziologic este surprinzător de agresiv,

putând conduce la o degradare rapidă sau
graduală a multor materiale.
 La o primă vedere s-ar putea crede că:
 temperatura moderată;
 conţinutul scăzut de săruri;
 pH-ul neutru;

constituie atributele unui mediu prietenos.

 2.2. Efectul gazdei asupra implantului
 Generalităţi

 Eforturi mecanice ciclice sau continue:

 deformarea implantului;
 abraziune;
 Mediu apos, cu un conţinut de ioni care pot fi
electrochimic activi în raport cu metalele sau
pot înmuia polimerii;
 Mecanisme biologice:
 proteinele se absorb la suprafaţa materialului;
 celulele eliberează agenţi oxidanţi puternici şi
enzime, specializate în digestia materialului – foarte
concentraţi, deoarece se eliberează la contactul intim
între celule şi material.
 2.2. Efectul gazdei asupra implantului
 Generalităţi

 Biodegradarea cuprinde toate reacţiile care

au loc, de la implantare, pe întreaga durată de
viaţă a implantului.
 Un material poate fi proiectat astfel încât să se
degradeze după o anumită perioadă de timp.
 Produşii de degradare pot fi toxici pentru
organism sau pot avea o funcţie farmacologică.
 2.2. Efectul gazdei asupra implantului
 Degradarea chimică

 Materialele ceramice pot fi:

 foarte rezistente la coroziune  “inerte”;
 solubile  resorbabile;
 cu reactivitate de suprafaţă controlată.
în funcţie de compoziţia lor.
 abilitatea materialului de a se lega de os.
 Eforturile mecanice potenţează efectul de
degradare chimică în mediul fiziologic 
Datorită aportului suplimentar de energie
procesul de degradare chimică va fi accelerat.
 2.2. Efectul gazdei asupra implantului
 Degradarea mecanică

 Reziduurile eliberate prin degradare mecanică

sunt de obicei blocate la interfaţa
material/mediu de implantare, conducând
astfel la amplificarea fenomenului.
 Eliberarea de reziduuri în cazul implanturilor
osoase provoacă resorbţia osului printr-un
mecanism de osteoliză non-specifică 
implantul nu mai este bine fixat, ceea ce
amplifică degradarea mecanică.

Un factor important care trebuie luat în consideraţie atunci

când este proiectat un biomaterial este cantitatea,
dimensiunea, forma şi compoziţia reziduurilor eliberate
prin degradare mecanică.
 2.2. Efectul gazdei asupra implantului
 Calcifierea

 Reprezintă formarea unor depozite nodulare de

fosfaţi de calciu sau alţi compuşi pe bază de
calciu pe suprafaţa sau în interiorul acestora.
 Acesta este un proces normal pentru dinţi şi
oase, dar devine patologic atunci când
mineralizarea are loc la nivelul implantului.
 Poate fi de 2 tipuri:
 distrofică: depunerea sărurilor de calciu în ţesuturi
bolnave la indivizi cu metabolism normal;
 metastatică: depunerea sărurilor de calciu în ţesuturi
sănătoase la indivizi cu metabolism mineral anormal.
 2.2. Efectul gazdei asupra implantului
 Calcifierea

 În urma calcifierii se depune un fosfat de calciu

slab cristalizat, derivat din hidroxiapatită.
 Factorii de influenţă se referă atât la gazdă,
cât şi la implant:
 accentuată în zonele în care se manifestă eforturi
mecanice ridicate;
 favorizată de prezenţa infecţiilor.
 Fiind un fenomen care se regăseşte şi în mod
normal în organism, calcifierea poate fi
exploatată pentru mai buna fixare os-implant.