Elaborarea metodică Nr.

Tema: Biomaterialele în implantologie.

1. Biocompatibilitatea materialelor. Compatibilitatea mecanică.

Funcționalitatea biomaterialelor.
Biocompatibilitatea.
Prin biocompatibilitatea se înțelege posibilitatea ca un organism viu să tolereze în anumite
limite , fără a determina apariția unor reacții de apărare, un material străin de el, inserat în
intimitatea lui.
Un rol determinant îl au procesele chimice, fizico-mecanice și cele de surrafață.
Ca etalon în ceea ce privește biocompatibilitaeta este considerat reacția lor cu osul și
comportarea mucoasei în regiunea periimplantară
Interacțiunea dintre mucoasă și regiunea periimplantară nu are voie să inducă prin coroziune
liză osoasă si biodegradare , modificări secundare în organism sau instabilitate biologică a
implantului
Compatibilitatea mecanică:
Trebuie să asigure transmiterea forțelor ocluzale tuturor țesuturilor de susținere și să prezinte
o rezistență mecanică suficientă. (modul de elasticitate și rezistență la tracțiune).
Funcționalita și adaptabilitatea clinică:
Implantul trebuie să fie:

 Clinic utilizabil (posibilități de protezare)

 Să permită sterilizarea și igienizarea corespunzătore
 Să poate fii inserat și uneori indepărtat fără manevre laborioase
Dpdv imunologic se pot clasifica implantele in:

 Autologe/ de la acelas organism

 Omologe/organism diferit din acelas specie
 Heterologe/ specie diferită
 Aloplastice/ din material sintetic
Implantele endoosoase sunt confecționate exclusiv din mat aloplastice.
Avantajele materialelor aloplastice:

 Disponibilitate nelimitată
 Manipulre mai ușoară
 Posibilitatea de a le inbunătăți proprietățile fizice și chimice
 Prin standardizare obținerea unui nivel calitativ ridicat și constant
Dezavantaj: riscul declanșării unei reacții de corp străin.
După Osborn se pot declanșa 3 grupe de reacție:

 Biotolerat/ osteogeneză la distanță

 Bioinret/ osteogeneză de contact
 Bioreactiv/ osteogeneză de legătură

2. Clasificarea biomaterialelor

3. Cerinţele către biomaterialele folosite în implantologia orală.

Condiție onligatorie asigurarea lipsei de nocivitate locale și generale.
Trebuie să fie compatibile dpdv:

 Biologic
 Mecanic
 Funcțional
 Să se adapteze tehnologiei clinice și de laborator
 4. Materiale utilizate în tehnici de augmentare osoasă. Clasificare.
În ROG se utilizează 2 tipuri de materiale:

 materiale de aditie
 membrane de regenerare.

materiale de aditie dpdv imunologic pot fi:

 Autologe/ fragmente de tesut osos recoltate la acelasi individ (intraorale/translplant de
dinți, replantări de dinți; transplant osos din menton sau tuberozitate, crestele
edentate.) (extraorale/ spongiosă și medulară din creasta iliacă)
 Omologe (individ diferit genetic din același specie/ spongiosă refrigerată, os alogen
refrigerat și uscat, os demineralizat refrigerat și uscat)
 Heterologe/ din altă specie (os refrigerat și uscat, os demineralizat refrigerat și uscat)
 Aloplastice/ substanțe sintetice ( biosticle/ AW, pe bază de fosfat tricalcic, pe bază de
hidroxiapatită, polimeri de înlocuire a țesuturilor dure)
Substituenți sintetici de os: gips sterilizat (după chistectomii sau tumori benigne), sulfat
de calciu semihidratat 35%.

5. Membrane de regenerare.
Membranele: pot fi resorbabile sau neresorbabile din titan.
Membranele sunt bariere care separă defectul osos de lamboul mucoperiostal.
Rolul membranelor:

 Contenție
 Impiedică proliferarea celulelor epiteliale din lamboul mucoperiostal spre defectul
osos.
Membranele se utilizează în următoarele situații clinice:

 Terapia recesiunilor gingivale și a furcațiilor descoperite

 Umplerea defectelor în urma ch parodonțiului marginal
 Defecte osose după speudotumori, traumatisme
 Corecții ale suprafețelor periimplantare și în terapia periimplantitelor
 Tehnici de augmentare a rezervei ososare în implantologia orală. (Splitting(
Condițiile pe care trebuie să le indeplinească o membrană:

 Biocompatibilitate
 Integrare tisulară
 Funcția de barieră
 Manipulare clinică facilă
 Funcția de menținere de spațiu

Mijloacele de menținera a membranelor:

Pt augmentarea stabilității primare se utilizează pini care pot fi resorbabile sau
nerasorbabile
Avantajele utilizări pinilor:

 Diminuă semnificativ complicațiile postoperatorii

 Simplifică tehnica operatorie
 Simplifică traseul inciziilor

6. Materiale de adiție osoasă.

-grefe autogene(sub forma de os farimitat provenit din zone endoorale:menton,zona
retromolara sau osul iliac.tibia)
-grefe alogene(sub forma de granule de os demineralizat,uscat si congelat provenit de la
cadavru aceleeasi specii)
-grefe aloplaste(sub forma de granule de os sintetic)
-grefe xenogene(sub forma de granule de os de bovin demineralizat si deproteinizat sau de
alge marine)

Mecanismele de actiune a acestora:-osteoconductie,osteinductie,osteogeneza