1.TRATAMENTE PROTETICE PE IMPLANTURI. ALGORITM CLINiCO-TEHNOLOGIC A PROTEZARII PE IMPLANT.

1) PROFILUL PSIHOLOGIC AL PACIENTULUI. Este important de evaluat:

-dorinta pacientului; - expectantele pacientului: realizabile de catre practicianul sau nerealiste;-motivatia
pacientului; -maladii sistemice. 2) Examene paraclinice generale; 2) Examenul cervico-facial. 3) Examenul clinic
intraoral vizeaza prioritar: aspectul mucoasei care acoperă crestele alveolare; contururile osoase (formă,
dimensiuni), fundurile de sac, dispoziţia şanţului paralingual (la mandibulă), curbura şi inclinarea crestelor
alveolare, gradul resorbţiei verticale şi orizontale cât şi tipul de resorbţie.Bilantul parodontal permite evaluarea:
-tesuturilorde sustinere -pierdereaatasamentului –importantaresorbtieiosoase.4)Metode de evaluare
paraclinica. Radiografia- bilantul radiografic prin otp, radiografie retro-dento alveolare;
teleradiografia;artoscopia; tomografia; electromiografia computerizata; condilografia electronica, CT, model de
studiu. 5)Evaluarea sptiului protetic potential. 6) BILANT PREOPERATOR Clinic +Paraclinic. Oferta osoasa in
lungime se masoara in sens mezio-distal si este deseori limitata de dintii vecini.Lungimea necesarapentru un
implant este legata si de latimea osului. Pentru un os cu latime de 5 mm sau mai mult este necesara o lungime in
sens mezio-distal de 5mm. O latime de 2,5-5mm are nevoie de o lungime in sens mezio-distal de cca 15mm
pentru a obtine o suprafata de contact os-implant suficienta. 7) pregatirea nespecifica(locala). 1. Igienizarea
cavitatii orale; 2.Pregatirea suportului odontal; 3. Pregatirea suportului parodontal; 4. Pregatirea mucoasei
orale; 5. Pregatirea la nivel osos. 8) Pregatirea specifica preimplantara: Liftingul sinusal si technici de
augmentare osoasa. 9) Prepararea situsurilor implantare: in plasare imediata sau prin preparare chirurgicala.
10)inserarea implanturilor.

2. EXEMPLE DE IMPLANTURI. 1 ) Endo-osos–implant plasat transosos, cu două subtipuri : cilindric si lamă: -

1a)Cilindric: Diametru = 3.3-5mm ; lungime între 7-13mm; subţiri 2-2.8 mm ; folosit pentru creasta resorbită
orizontal; diametru de 6 mm pentru cazurile de atrofie severă sau de 30-52.5 mm pentru implanturile
zygomatice. -1b) Implantul-lamă: Nu poate fi utilizat pentru înlocuirea independentă a unui singur dinte lipsă
fiind instabil. Sprijinul protetic se realizează pe dinte şi pe implant. 2) Subperiostal: –implant construit după
amprentarea câmpului osos expus chirurgical( alveolar şi bazal). - “dantelă” aşezată intim pe os,sub periost, cu
bonturi transgingivale sau bare - avantajul : distribuie forţa masticatorie pe întreaga creastă alveolară. 3)
Transosos -are o placă de stabilizare submandibulară, - implantele traversează osul mandibular de la bază până
la creasta alveolară.

3) TEHNICI CHIRURGICALE IMPLANTARE. Se urmareste introducerea implantlui in os, osteointegrarea acestuia

si realizarea inelului perimplantar pe care il vom izola de mediu bucal. Algoritm chirurgical de inserare a
implantelor orale: 1. Incizia: 1a) Incizia pe mijlocul crestei-pentruimplantele intr-un singur timp
chirurgical=implante de gradul 1(I timp)Avantaje:-se efectueaza intr-o zona vascularizata si inervata(minim
invazivitate) Dezavantaje:situarea peste bresa de insertie a implantului, necesitind suturi strinse. 1b) Incizia pe
unul din versantii cresteila implantele de gradul II(2 timpi) Avantaj: permite acoperirea implantului cu un
mucoperiost intact Dezavantaje :hemoragie locala dureri si hematoame postoperatorii -cicatrici defectuase si
inestetice. Diferite tipuri de incizie pentru a avea un lambou corect. 2. Decolarea lamboului muco-
periostic(transgingival): diferite forme de lambou 3. Pregatirea situsului implantar +/_pregatiri specifice
preimplantare realizate: anterior sau in acelasi timp cu implantarea. Pregatirea situsului implantar-se face cu o
freza sferica-cu diametrul de 2 mm -se realizeaza la locul de insertie a implantului pe o adincime de citiva mm
pina nivelul spongioasei osoase
Frezajul initial=de ghidaj : -Se realizeaza cu freza pilot si consta in crearea in osul receptor a unui locas de o
profunzime egala cu lungimea implantului sau cu 1,5 mm mai mult . Directia: coincide cu bisectoarea unghiului
dintre cele doua tablii osoase.
Frezajul intermediar -se realizeaza cu freze avind diametrul crescator, pina cind freza cu diametrul final=cu 0,2
mai mic decit implantul initial -pt implantele tip surub se realizeaza tarodajul lacasului de insertie a implantului
Utilizarea ghidului chirurgical. 4. Insertia implantului 5. Sutura.
4.INDICATII SI CONTRAIND. IMPLANT.
Indicatii ale implantelor: 1)edentatia intercala cu dintii limitrofi integri 2)agenezia dentara 3)absenta unui
suport bine reprezentat in vederea reabilitarii prin proteze mobile 4)instabilitatea protezelor mobile 5)refuzul
psihologic al protezei mobile 6)numar redus de unitati odontoparodontale in vederea realizarii unei restaurari
fixe 7)terapie conservatoare cu mentinerea integritatii dintilor limitrofi.
Contraindicatii absolute: 1)cardiopatie cu risc crescut 2)patologie sistemica 3)varsta pacientului: pacientul tinar
in perioada de crestere
Contraindicatii relative : 1)afectiuni psihiatrice: schizofrenie, paranoia -dependenta de alcool sau
medicamentoasa 2)pacientii cu risc(pacientii iradiati, bruxomani, fumatori) 3)un spatiu protetic necorespunzator
Contraindicaţii sistemice :1)deficite imunitare majore;2)crdiopatii majore, HTA severa, endocardite, diabetici
insulino-dependenti ciroze hepatice; 3)afecţiuni pulmonare cronice obstructive4)îmbolnăviri frecvente cu
utilizare periodică sau ritmică de steroizi;5)bolnavi cu neoplasme care au făcut, fac sau vor face chimioterapie;
6)maladii endocrine necontrolabile;7)afecţiuni psihotice; 8)abuz de droguri.
Contraindicaţiile locale cuprind următoarele situaţii: 1)igienă bucală deficitară; 2)prezenţa unor resturi
radiculare în grosimea oaselor alveolare; 3)neoplasme de maxilare şi stări precanceroase; 5)afecţiuni ale
mucoasei orale; 6)procese inflamatorii locale; 6)ofertă osoasă insuficientă; 7)Capital osos caracterizat de
parametri negativi din punct de vedere calitativ; 8)status cervico-oro-facial postradioterapie.

5.CONDITII ANATOMICE DE APLICARE IMPLANTURILOR.

1)Rezorbtia osoasa postextractionala in plan verial si in plan orizontal: - La maxilar: resorbtie centripeta, in zona
molarilor; - La mandibula: resorbtie centrifuga, cortexul bucal mai subtire decat cel lingual. Odata cu resorbtie
alveolara se produce o diminuare a gingiei atasate. 2)Volumul sinusului maxilar este intee 9,5-20 cm(2); 3)
Septul sinusului maxilar poate fi prezent in orice regiune a sinusului frecvent la maxilarele atrofice, lungime 2,5-
12,7 mm; 4)Canalul incisiv – lungime: 8-26 mm la adult; formeaza un unghi de 57-89,5° cu un plan ce uneste
marg. sup. a pavilionului urechii si unghiul ext. al ochiului; in caz de resorbtie apar zone periculoase pt
implantologie;in atrofii maxilare severe, baza nasului se gaseste in locul in care ne asteptam sa gasim sinusul;in
procedurile de augmentare osoasa ne intereseaza 5) in cazuri de atrofie max: -tipul centripet apropie
foramenele ale crestei oasoase; -exista riscul lezarii buchetului neuro-muscular in incizii mult prea palatine. 6)
Osul mandibular : canalul lingual in partea ant.-ling. are 7 forme distincte. 7) In cazurile de atrofie mand. Se
acorda o deosebita atentie: noului ax de insertie a implanturilor, pozitiei sup. a tuberculilor genieni, foramenului
mentonier. Pot fi prezente 2 foramene in 1-10% din cazuri. Pe opt poate fi observat numai in 50% din cazuri cu
claritate.

6)EXEMPLE DE GREFE SI MEMBRANE.

Tipuri de grefe : 1)autologe sau autogrefe Metodă de elecţie în augmentarea osoasă –capacitate osteogenetică
asociată cu proprietăţi osteoinductive şi osteoconductive .
vAutologe sau autogrefe. Situsuri de prelevare intra –orala: simfiza mentoniera, aria retromolara, ramul
ascendent mandibular, tuberozitate.
2) Homogrefe sau alogrefe. Apartin aceleiasi specii dar au structura genetica diferita. Formedeprezentare:
Blocuri, granule, paste, folii . Avantaje: Antigenitate redusa, osteoinductivitate.
3)Heterogrefe sau xenogrefe. Provin de la specii diferite - componenta genetica diferita, reprezentate deobicei
de derivate de origine bovina (ex BIO OSS, BIO GEN, GRAFTON); pot fi utilizate singular sau in asociere cu os
autogen avantaje sunt non-imunogene.
4)Grefe aloplastice sau sintetice. MBCP: 60% Hydroxilapatita 40% Fosfat tricalcic; Asociaza stabilitatea
hidroxilapatitei (suport eficient pentru osteoblaste) cu resorbtia controlata a ß - FTC. CERASORB: Ceramica
bioactiva cu inalt grad de biocompatibilitate, produsii sai de degradare nu sunt toxici sau carcinogenetici ; este
un material osteoconductor, resorbabil si bioactiv ; riscuri imunologice sau alergice absente; ; in paralel cu
formarea de os nou, particulele de fosfat tricalcic se resorb cu o rata similara celei de depunere ; formarea osului
nou incepe la 4 luni de la grefarea situsului receptor, la 8 luni densitatea fiind maxima, la 10 luni de la grefare
Cerasorb nu mai este detectabil.
Tipuri de membrane: material utilizat ca bariera. 1)Membrane neresorbabile : Membrane din
politetrafluoroetilen expandat Gore-Tex; Membrane augmentare (GTAM) ; Armate cu titan e-PTFE ;
Neexpandate, inalta densitate; Diga ; Filtre de celuloza ; Membrane titan Dezavantaje: necesara o
interventie ulterioara, care creste costul si trauma pentru pacient.
2)Membrane resorbabile: Membrane colagen : CollaTape, Paroguide, BioMend, Ossix, Periogen,
Biostite,Tissularguide; Acidpolilacticsipoliglicolic:GuidorPoliglactin; Sulfat de calciu; Grefe dermale acelulare;
Membrane os laminar: Lambone; Duramaterliofilizata:Lyodura; Membrana celuloza oxidizata; MembranePRP.

7)CARACTERISTICILE MATERIALELOR DE GREFARE.- FACTORI OSTEOINDUCTIVI, CARE SUNT AGENTI CHIMICI CE

INDUC DIFERITE STADII DE REPARATIE OSOASA; -SA SE CONSTITUIE IN MATRICE OSTEOCONDUCTIVA, CARE
REPREZINTA O MATRICE CONDUCTIVA NON VIABILA PENTRU DEZVLTAREA OSOASA. -MATERIALE DE
CONSISTENTA TISULARA; -CELULE OSTEOGENETICE CARE PREZINTA POTENTIALUL DE A SE DIFERENTIA SI DE A
FACILITA DIFERITELE STADII DE FORMARE DE TESUT NOU;-INTEGRITATEA STRUCTURALA.
CARACTERISTICI GENERALE ALE BIOMATERIALELOR UTILIZATE IN IMPLANTOLOGIA ORALA.
BIOTOLERANTE:-NU SUNT NEAPARAT REJETATE; -INCAPSULARE FIBROASA; -BIOINERTE;-PERMIT APOZITIA
OSULUI IN VECINATATE SI OSTEOGENEZA DE CONTACT BIOACTIV;-PERMIT FORMAREA OSULUI PE SUPRAFATA
LOR SI OSTEOGENEZA ADEZIVA BIOMIMETIC; -BIOMATERIALE DE INGINERIE TISULARA, CU DESIGN
SPECIFIC,PENTRU A MIMA UN RASPUNS BIOLOGIC SPECIFIC, OPTIMIZIND VINDECAREA SI REGENERAREA
TISULARA IN MEDIU ;-COMBINATII INTRE CATEGORII DE MATERIALE CU ACTIVITATE CHIMICA SI BIODINAMICA,
IN FUNCTIE DE SCOPUL TERAPEUTIC SI TIPUL DE TESUT GAZDA.
Cerinte pentru membrane: - Biocompatibilitate;-Excludere celulara; - Mentinere spatiu ;-Integrare tisulara; -
Usurinta in utilizare; -Activa biologic.

8) PREGATIRI SPECIFICE SI NESPECIFICE IN REANILITARE IMPLANTARA. Preg. nespec.: educatie sanitara,

igenizarea cavitatii orale (detartraj,periaj prof.), pregatirea suportului odontal ( trat. cariilor simple, extractia
dentara, rezectie apicala, trat, endodontic),pregatirea suportului parodontal, pregatirea mucoasei orala,
pregatirea la nivel osos. Pregatirea specifica preimplantara: Liftingul sinusal : este o metodă chirurgicală, prin
care se plasează un graft osos autogen în spaţiul dintre membrana sinusală (Schneider) şi podeaua sinusului, în
vederea augmentării sinusale; Tehnici de augmentare osoasă:- Lifting inchis; -Lifting deschis; -Tehnica cu
stabilizatoare de implanturi; -Tehnica de ridicare a membranei sinusale cu ajutorul balonaşului cu aer.

9)EVALUAREA PACIENTULUI PT IMPLANT: volumul şi întinderea sinusurilor maxilare, lungimea şi înălţimea

crestei {oferta osoasă), nivelul planşeului foselor nazale, gabaritul breşei edentate, grosimea mucoperiostului,
poziţia canalului mandibular şi a găurii mentoniere, lăţimea, rapoartele rădăcinilor dinţilor vecini cu zona unde
se va insera implantul.EXAMENUL CLINIC: cervico- facial, DVO, evaluarea deschiderii gurii, linia
surasului.EXAMENUL CLINIC INTRAORAL vizeaza prioritar:-aspectul mucoasei care acoperă crestele alveolare, -
contururile osoase (formă, dimensiuni), - fundurile de sac, -dispoziţia şanţului paralingual (la mandibulă), -
curbura şi înclinarea crestelor alveolare, - gradul resorbţiei verticale şi orizontale cât şi tipul de resorbţie.
Bilantul parodontal permite evaluarea: -tesuturilor de sustinere, -pierderea atasamentului, -importanta
resorbtiei osoase.BILANT PREOPERATOR(Clinic +Paraclinic) /Statusul local, depinde de oferta osoasa. In general
trebuie sa existe minimum doi milimetri de os in jurul fiecarui implant.Lungimea corespunde ofertei osoase in
 sens sagital; Inaltimea corespunde ofertei osoase in sens vertical; Latimea corespunde ofertei osoase in sens
vestibulo-oral.
EXAMENE PARACLINICE GENERALE:.Hemoleucograma complete, Glicemi, Calciu seric total, Calciu ionic seric,
Magneziemie, Colesterol seric total, VSH, AGHBs (Screening), Anti HCV, Testare HIV,
Electrocardiograma.METODE DE EVALUARE PARACLINICA: radiografia, teleradiografia, tomografia, artroscopia,
electromiografia computerizata, condilografia electronica, radiografia panoramica (OPT cu sabloane de ocluzie
cu grila sau cu bile radioopace) , computertomografia, radiografii retrodentoalveolare, model de studiu.

COMPLICATIILE IMPLANTARII Intraoperator - Sângerare, Ruperea membranei sinusale , Contaminarea cavităţii

sinusale, Afectarea unor ramuri nervoase (n. Alveolar inf), Perforarea planseului foselor nazale, Fracturarea
frezelor in os, Fracturarea implantului in os, Afectarea stabilitati primare a implantului
 Complicatii postoperatorii(in primele 6 luni dupa operatie):
Edem postoperator
Hemoragii si hematoame

 Osteointegrarea incorecta - Gradul de osteointegrare al unui implant este verificat de mai multe ori dupa
operatia de implantare. Se considera ca un implant dentar nu s-a osteointegrat corect daca dupa trecerea
perioadei de vindecare postoperatorie (care dureaza intre 3 si 6 luni), implantul dentar este pierdut, mobil sau in
jurul lui tesutul osos nu s-a format, aspect vizibil pe radiografie ca o linie inchisa de grosime 0,5-1mm
Complicatii pe termen lung : Peri-implantita - Peri-implantita este o afectiune inflamatorie distructiva a osului
din jurul unui implant dentar. Boala afecteaza atat tesuturile moi cat si osul alveolar si poate conduce la
resorbtia acestuia si pierderea implantului. Peri-implantita poate fi asociata unor infectii cronice si este
favorizata de : - igiena bucala defectuoasa
 - stabilirea unei ocluzii gresite
 -suprasolicitarea implanturilor
 -Pacienti cu diabet
 -pacientii mari fumatori

Fractura implantului dentar - Fractura implantului se datoreaza alegerii unor implanturi prea scurte sau prea subtiri sau
a unui defect tehnic al implantului. Retractia gingivala - determinata de o igiena orala necorespunzatoare.
Accidente si complicatii datorate lucrarilor dentare- de-a lungul timpului pot aparea si probleme datorate lucrarilor
protetice (coroane, punti, proteze) care se pot fractura, ciobi, dezlipi, pot suferi fenomene de uzura sau isi pot modifica
estetica.
TRATAMENTUL COMPLICATIILOR *fracturarea implantului in os impune dezinserarea si montarea unui nou implant.
Daca fractura apare doar la nivelul bonturilor artificiale, implantul poate fi salvat, se vor inlocui doar bonturile artificiale
si lucrarea protetica
*fracturarea frezelor in os - cand freza este vizibila se extrage cu un cleste special -cand freza este in profunzime se
foreaza un nou canal
*afectarea stabilitati primare a implantului – impune dezinsertia implantului si montarea unuia cu diametru mai mare
*peri-implantita in functie de cantitatea de os pierduta Abordarea terapeutica variaza de la debridari locale in jurul
implantului, antibiotice si antiseptice sau tratamente cu laserul pana la proceduri complexe de aditie de os.
*retractia gingivala - se poate apela la o grefa gingivala pentru a imbunatati situatia. Este obligatorie indepartarea
tuturor factorilor cauzatori.

FOLLOW-UP-UL PACIENTULUI - Implanturile dentare trebuie evaluate de cel putin 2 ori pe an. Criteriile care indica
succesul tratamentului sunt absenta durerii si mobilitatii implanturilor, examenul radiologic care indica lipsa resorbtiei
osoase in jurul implanturilor, absenta infectiei si sangerarii, functionalitate si estetica adecvata a lucrarii.

OPŢIUNI PROTETICE ÎN IMPLANTOLOGIE „ Restaurări protetice fixe unidentare (ed unidentara)„ Punţi cu agregare
mixtă – (ed terminala) „ Punţi cu agregare pur implantara (ed terminal) „ Punţi de întindere mărită cu agregare mixtă-
(breşă ed lungă) „ Punţi de întindere mărită cu agregare implantară- (breşă ed lungă )„ Proteza fixă hibridă ( proteza
high water, proteza Toronto)– ed totale „ Punte totală pe implante- (ed totala)„ Punţi totale telescopate-( ed totale)
LIFTINGUL ÎNCHIS:
 este metoda prin care se augmentează os prin alveola creată în urma forării
 dimensiunea minimă a crestei trebuie să fie de 6 mm
 este o manoperă oarbă, de aceea este nevoie de masurători foarte exacte
 prin această metodă nu se poate adăuga o cantitate foarte mare de material de comblaj, iar inserarea
implantelor se face în aceeaşi şedinţă
Etape:
- Localizarea celui mai jos nivel al podelei sinusului (pe baza radiografiei)
- Stabilirea locului în vederea trepanării
- Anestezia loco-regională
- Incizia
- Decolarea
- Marcare locului cu ajutorul drilului fără irigaţie, nu mai mult de 2 mm
- Trepanarea osului pana la 1 mm de podeaua sinusului
- Desfiinţarea peretelui sinusal
- Elevarea membranei sinusale şi îndepărtarea osului restant în urma perforării
- Îndepărtarea membranei sinusale, distal, mezial şi lateral
- Introducerea şi condensarea osului autogen
- Osteotomia finală – se face cu un dril special, funcţie de mărimea implantului
- Inserţia implantului
- Repoziţionarea lamboului mucoperiostal
- Sutura mucoasei

LIFTING DESCHIS
 Anestezia
 Incizia
 Efectuarea lamboului
 Decolarea mucoasei
 Realizarea conturului ferestrei cu freza globulară adaptată la turbină, sau cu piezotomul