PREVENTIE ORO-DENTARA

EVALUAREA RISCULUI SI TESTAREA ACTIVITATII CARIOASE

Caria dentara se mai poate defini ca o infectie locala transmisibila, care poate fi
modificata prin prezenta carbohidratilor si in care saliva actioneaza ca un regulator critic.
Etiologia multifactoriala a cariei dentare este astazi bine cunoscuta, motiv pentru care
afectiunea devine nu numai tratabila, dar devine si o afectiune care poate fi prevenita. Factorii
etiologici pot fi evaluati inainte ca semnele clinice de boala sa devina evidente. Prin urmare,
se pot lua din timp masuri de minimizare a factorilor considerati de risc.
Pentru a evalua activitatea si viitorul cariogen al indivizilor, mai ales pe durata
perioadelor critice (de exemplu : perioada de crestere, perioada sarcinii), s-au imaginat
variate metode de testare a activitatii carioase individuale, care se pot aplica si adauga
activitatii zilnice prestate de medicul dentist in cabinetul stomatologic.
Pe baza acestor teste, se incearca obtinerea unei evaluari timpurii a nevoilor de
tratament, prezente si viitoare, efectuate in scop preventiv, de reparare si vindecare a
leziunilor de carie incipiente.

1. RISCUL LA CARIE SI TESTAREA ACTIVITATII CARIOASE

Evaluarea riscului la carie este indicata in cazul tuturor pacientilor, urmand a se lua
masuri de combatere a cauzelor inainte ca leziunile prezente sa devina ireversibile.
Testarea activitatii carioase se efectueaza pentru a stabili si a monitoriza eficienta si
corectitudinea tratamentelor efectuate.
Predictia de carie presupune a evalua riscul la carie pentru o anumita populatie.
Obiectivul predictiei carioase si al evaluarii riscului carios este acela de a imbunatati starea de
sanatate orala a tuturor indivizilor si de a folosi eficient resursele (raport nevoi/pret minim).
Din punct de vedere practic si cu beneficii economice certe, se recomanda
dispensarizarea copiilor din clasele primare, screening-ul incepand cu copiii de 6 ani, care vor
fi urmariti pana la varsta de 12 ani.
Riscul defineste probabilitatea ca un eveniment nociv (nedorit) sa se intample.
Pentru clinician este util sa faca distinctie intre factorii de risc (risk factors) si
indicatorii de risc (risk markers).
Factorii de risc sunt reprezentati de stilul de viata si de interactiunile biochimice cu
care dintele ia contact direct si care contribuie la dezvoltarea si evolutia leziunii (placa,
saliva, dieta, etc.).
Indicatorii de risc sunt reprezentati de :
- Factorii socio-economici – nivel de educatie redus, saracie, autoapreciere
- Factorii legati de sanatatea generala – boala, handicap
- Factorii epidemiologici – individul traieste in regiuni sau tari cu indici de carie
importanti, experiente carioase trecute
Evaluarea riscului la carie cat si evaluarea activitatii carioase se bazeaza pe definirea si
selectionarea factorilor de risc si a indicatorilor de risc, care trebuie evaluati si judecati
impreuna, dupa un profil individualizat.
Incidenta cariei reprezinta numarul cariilor nou aparute intr-o anumita perioada de
timp. Sunt deci necesare doua examinari, una la inceputul si alta la sfarsitul perioadei alese.
 Strategiile de evaluare a riscului pot fi aplicate la 3 niveluri diferite :
- Populatie
- Grup populational
- Individ
Strategiile preventive se impun numai la grupurile tinta la care prevalenta bolii este
mare. Datele se pot obtine prin studii epidemiologice. Bazandu-se pe asemenea informatii,
comunitatile pot implementa programe preventive sau pot indrepta resurse financiare in asa
fel incat sa rezulte un cost eficient al tratamentelor de efectuat.

2. TESTE ALE ACTIVITATII CARIOASE (care se pot efectua in cabinetul

dentar)

Caria dentara prezinta o etiologie complexa, multifactoriala, motiv pentru care nu

exista un singur test care sa explice si sa prognozeze boala. Ideal, testele de laborator, de
testare a activitatii carioase, trebuie sa fie simple, ieftine, rapide si sa reflecte cu acuratete
caracteristicile individuale, legat de cei 3 factori etiologici principali, identificati de Keyes, in
1962 si anume :
- Componenta microbiana a placii
- Continutul in zahar al dietei
- Rezistenta tesuturilor dentare la carie precum si capacitatea gazdei de remineralizare

Din aceasta perspectiva, s-a sugerat sa testam :

- Provocarea microbiana – adica sa determinam numarul de streptococi S.mutans, ca

un indicator de risc relativ
- Regimul alimentar – adica sa determinam numarul de lactobacili, ca un indicator al
continutului in zahar al dietei
- Potentialul de remineralizare – adica sa determinam fluxul si capacitatea de
tamponare a salivei, ca indicator al potentialului de aparare al gazdei
- Susceptibilitatea gazdei – adica sa consemnam experienta carioasa, ca un indicator al
activitatii carioase trecute

Testele care prognozeaza activitatea carioasa pot fi efectuate in laboratoare

specializate, dar au fost realizate si kituri care pot fi folosite in cabinetul stomatologic. De
obicei, in ambele situatii, rezultatele se obtin dupa cateva zile. Multe dintre metodele de
testare simplificate disponibile azi se efectueaza dupa tehnica conventionala a placilor de
agar-agar.
Cele mai multe testeaza probele de saliva sau de placa. Testele salivare estimeaza daca
pacientul prezinta sau nu colonii microbiene si reflecta numarul de suprafete colonizate si
prevalenta lor la nivelul placii. Ele nu indica, insa, in mod clar unde este localizat
microorganismul. Pe de alta parte, probele de placa pot indica precis locul si se poate realiza
o adevarata harta a arcadelor dentare si a compozitiilor microbiene speciale. Pe aceasta cale
se evalueaza riscul individual dar si riscul de dinte si chiar de suprafata dentara.
Testele salivare sunt mult mai practice comparativ cu cele de placa, astfel incat raman
cele mai folosite. La ora actuala, testele salivare sunt folositoare mai mult ca instrumente
didactice sau de motivare in preventia oro-dentara.
 TESTELE MICROBIOLOGICE

Se pot realiza in laborator, dar exista si kituri care pot fi folosite curent intr-un cabinet
dentar. Cu ajutorul lor testam cantitativ si calitativ compozitia microbiana a fluidului oral,
interesandu-ne in principal numarul de streptococi S.mutans si de lactobacili.
Pentru rezultate corespunzatoare, trebuie tinut cont de cateva aspecte : daca pacientul a
luat in ultima luna antibiotice si sa se evite prelevarea de probe imediat dupa periajul dentar
sau dupa masa. In saliva, cel mai mare numar de microorganisme se inregistreaza de obicei
dimineata si inainte de periaj. Pe durata zilei, numarul microorganismelor pare sa fie stabil, in
cazul in care nu se intervine cu anumite masuri preventive.

a. TESTE PENTRU STREPTOCOCUL MUTANS

Streptococii S.mutans sunt puternic asociati cu initierea procesului carios. Ei prezinta

proprietati cariogene care sunt accentuate prin prezenta sucrozei. Dintre aceste proprietati
sunt de retinut urmatoarele :
- Colonizeaza si se inmultesc pe suprafete dure
- Produc acid
- Rezista la pH-uri scazute
- Produc polizaharide extra si intracelulare
- Tolereaza bine mediile bogate in sucroza
Aparitia lor in cavitatea orala este legata de aparitia primelor suprafete dentare si ele
dispar odata cu instalarea starii de edentat total. Studiile releva ca dantura umana reprezinta o
localizare naturala pentru streptococul mutans. Un numar mare de streptococi mutans
presupune un numar mare de carii. Numarul lor pare sa varieze legat de varsta si de populatie.
Evaluarea cantitativa a streptococilor mutans din saliva si din placa dentara se
efectueaza in laborator, pe placi cu medii selective de agar mitis-salivarius si bacitracina.
Dupa 4 zile de incubare, se efectueaza numararea unitatilor formatoare de colonii – CFU
(colony forming units).
Grupul cu risc crescut pentru a face carii dentare sunt indivizii care prezinta milioane
de colonii. S-a stabilit ca atunci cand un copil de 2 ani prezinta milioane de colonii, prognoza
este ca la 4 ani, el poate prezenta carii dentare cavitare. Studiile au stabilit ca, copilul prezinta
o susceptibilitate crescuta de colonizare a streptococilor mutans si chiar o fereastra de
infectare intre lunile 19-31 postnatal. Acest aspect este explicat in principal de contactul
strans existent intre mama si copil, de incetarea alaptarii la san si in consecinta, de disparitia
anticorpilor protectori si de imaturitatea raspunsului imunitar prezentat de copilul in crestere.

METODA BENZILOR MUTANS (Strip Mutans Technique, Dentocult S.M. Strip

Method)

Metoda benzilor mutans reprezinta astazi cea mai folosita metoda de evidentiere a
streptococului mutans. Metoda a fost dezvoltata de Jensen si Bratthall, lansata de Orion
Diagnostica Helsinki Finland si comercializata de Dentocult S.M. Strip Method, un produs al
firmei Vivadent.
Metoda se bazeaza pe capacitatea streptococilor mutans de a se dezvolta pe suprafete
dure si pe mediul selectiv, mitis salivarius, cu un continut de 20% sucroza. Placuta de
experienta, rotunda, din plastic, prezinta o suprafata usor rugoasa, prin care se favorizeaza
adeziunea microorganismelor. Cu 15 minute inainte de prelevarea probei, placuta primeste 5
mg bacitracina.
Protocol operator :
- Pacientul mesteca o pastila de parafina timp de 2 minute si se colecteaza saliva
produsa stimulat. Prin mestecarea tabletei de parafina se produce si desprinderea
placii dentare, inclusiv a microorganismelor de pe suprafetele dentare. Prin colectarea
salivei stimulate, pe langa numararea S.mutans, mai inregistram si cantitatea de saliva
secretata.
- Dupa mestecarea pastilei de parafina, pacientul introduce in gura placuta din plastic,
pe care o freaca de fata dorsala a limbii. Placuta se indeparteaza prin tragerea ei
printre buzele usor inchise, procedeu prin care se indeparteaza excesul de saliva.
Placuta microscopica astfel pregatita va fi introdusa in interiorul capacului, care se
ataseaza la nivelul unui vas de sticla si este incubata la 37 de grade, timp de 48 de ore.
- Coloniile de streptococi mutans apar pe suprafata placutei ca puncte mici albastrui,
insa culoarea poate varia de la albastru inchis la albastru deschis.
- Densitatea coloniilor este evaluata prin compararea desenului rezultat pe suprafata
placutei cu diagrama prevazuta de fabricant. (Fig. 1)

Pentru fixarea desenului coloniilor se recomanda :

- Impachetarea lamelor in folii de plastic, caz in care streptococii raman vii o perioada
de timp, probabil datorita acoperirii lor cu straturi protectoare polizaharidice
- Tratarea lamei cu alcool, urmata de uscare, desenul coloniilor ramanand nemodificat
ani de zile

Recent, tehnica Strip mutans a fost dezvoltata si pentru a incerca diagnosticarea

microorganismului la nivelul placii, proba fiind prelevata din anumite locuri specifice. Proba
de placa este prelevata cu ajutorul scobitorilor din lemn. Pe suprafata unei placute pot fi
plasate 4 probe diferite. Dupa terminarea timpilor operatori, desenele coloniilor rezultate vor
fi observate la microscop sau comparate cu desenele diagramelor prevazute de fabricant.
Metoda este indicata mai ales pentru monitorizarea rezultatului obtinut dupa tratamentele
antibacteriene efectuate special la nivelul anumitor suprafete dentare.

Fig. 1 – Dentocult S.M. test

METODA LAMEI INMUIATE (Dip Slide Method)

Saliva stimulata se recolteaza dupa mestecarea unei tablete de parafina sau a uneia din
cauciuc. In saliva astfel colectata se introduce lama de studiu special preparata, acoperita cu
agar mitis salivarius ce contine 20% sucroza. Apoi, lama este tinuta vertical, pentru scurgerea
surplusului de saliva. Urmeaza plasarea pe suprafata ei, la distanta de 20 mm una de alta, a
doua rondele de hartie ce contin 5 mg bacitracina. Totul se introduce intr-un tub si se
incubeaza la 37 de grade, timp de 48 de ore.
Densitatea coloniilor se evalueaza astfel :
- Nivel scazut – cand numarul coloniilor din zona de inhibitie este sub 200, la o marire
microscopica de 15 ori
- Nivel mediu – cand numarul coloniilor din zona de inhibitie este mai mare de 200, la
o marire microscopica de 32 de ori
- Nivel inalt – cand numarul coloniilor de mici dimensiuni acopera aproape in totalitate
zonele de inhibitie, la o marire microscopica de 32 de ori (Fig. 2)

De actualitate, usor de efectuat si de mare fidelitate este propunerea firmei GC, care
lanseaza kitul de evidentiere specifica a streptococilor mutans printr-un proces
imunocromografic, ce are la baza folosirea de anticorpi specifici (2 anticorpi monoclonali).
Rezultatele obtinute prezinta o sensibilitate de 90,9% si o specificitate de 97,4%. Metoda are
avantajul efectuarii in cabinetul dentar, dureaza 15 minute si se desfasoara la temperatura
camerei.
Testul permite evidentierea de streptococi mutans considerandu-se ca atunci cand sunt
mai mult de 500 000 CFU/ml saliva stimulata, riscul cariogen este crescut.
Acest test este propus de rutina, pentru a evidentia riscul cariogen si prin care evaluam
rezultatul tratamentelor si imbunatatim motivarea pacientului.
Cand rezultatul testului este pozitiv, din punct de vedere preventiv se propune :
- Imbunatatirea tehnicilor de control al placii
- Cresterea pH-ului oral si cresterea cantitatilor de calciu, fosfat, fluor
- Introducerea de strategii antimicrobiene
- Controlul frecventei consumului de carbohidrati

Fig. 2 – Dip slides si Saliva-check Mutans (GC)

b. TESTE PENTRU LACTOBACILI

S-a stabilit ca in saliva indivizilor care prezinta multiple carii active exista si un numar
mare de lactobacili. Prezenta numarului mare de lactobacili ne indica faptul ca pacientul
necesita aplicarea de urgenta a unora dintre procedurile preventiei primare si/sau secundare.
In saliva pacientilor indemni de carie nu exista sau exista un numar minim de
lactobacili. In mod normal, numarul lactobacililor prezenti la nivelul placii si al salivei este
scazut, sub 1% din numarul total de microorganisme.
Cresterea numarului de lactobacili din saliva pacientului dovedeste existenta unui
mediu salivar acid, care este produs de o activitate cariogena intensa sau de un consum
exagerat de alimente dulci. In cazul in care intr-o gura fara carii constatam un numar mare de
lactobacili, putem prognoza descoperirea lor in urmatorii ani. Pentru a coloniza, lactobacilii
au nevoie de locuri retentive, precum fisurile, obturatiile, etc. De regula, ei se gasesc in
zonele cele mai profunde ale cariilor dentare.
Numarul lactobacililor scade numai in cazul in care cariile existente, inclusiv cele
secundare, sunt tratate curativ iar pacientul aplica in mod corect procedurile preventiei
primare, inclusiv un consum moderat de glucide.
In cazul leziunilor carioase, lactobacilii sunt considerati invadatori secundari, ei fiind
responsabili doar de progresul leziunilor. Prevalenta lactobacililor este mai mica decat cea a
streptococilor.

METODA DENTOCULT PENTRU LACTOBACILI (Dentocult L.B. method)

Prin mestecarea unei tablete de parafina se produce si apoi se colecteaza saliva

stimulata. In saliva colectata, se inmoaie o lama microscopica special pregatita. Lama este
acoperita cu agar selectiv (Rogosa SL-agar). Lama este tinuta apoi intr-o pozitie verticala,
pentru scurgerea excesului de saliva. Lama astfel pregatita se introduce intr-un tub de plastic
si apoi la incubator, la 37 de grade, timp de 4 zile. Coloniile de lactobacili se vor dezvolta ca
puncte mici albicioase, densitatea lor fiind comparata cu o diagrama special creata de
producator.
Ca o alternativa, lama poate fi tinuta la temperatura camerei timp de 7 zile. Prin aceasta
abordare, lama se poate acoperi insa de fungi, care pot modifica rezultatele.
Lamele nu pot fi pastrate perioade indelungate. (Fig. 3)

Fig. 3 – Dentocult L.B. test

TESTUL ALBAN

Este un test microbiologic ce se poate realiza de rutina in cabinetul stomatologic.

Metoda foloseste saliva nestimulata care, odata colectata, se toarna direct intr-un tub care
contine 5 ml agar semisolid, care a fost pastrat la frigider pana in momentul utilizarii. Saliva
se adauga pana cand suprafata agarului este complet acoperita. Astfel pregatit, tubul se
introduce timp de 4 zile in incubator, urmand ca zilnic sa constatam modificari de culoare.
Cuantificarea rezultatelor se face astfel :
- 0 - cand nu observam nici o modificare
- 1 – cand doar un sfert din inaltimea tubului prezinta virarea culorii de la verde la
galben
- 2 – cand culoarea a virat la jumatatea superioara a tubului
- 3 – cand culoarea agarului a virat in galben pe trei sferturi
- 4 – cand intreaga cantitate de agar din tub prezinta virarea culorii din verde in galben

Cand virarea culorii se produce in totalitate chiar dupa primele 24 de ore, vom
interpreta rezultatul ca reprezentand o carioactivitate intensa. Testul Alban prezinta o mare
valoare de predictie atunci cand scorul obtinut este minim sau maxim. El este ideal in
educarea pacientului. Pacientul intelege astfel importanta pH-ului acid pentru procesul carios
si implicatiile producerii de acid de catre microorganismele prezente in cavitatea orala.
Modificarile de dieta cat si controlul corect al placii bacteriene se reflecta favorabil in
rezultatele testului care este repetat dupa cateva saptamani, pacientul motivandu-se mai usor
in respectarea planului de tratament preventiv propus.

Comentarii cu privire la rezultatele testelor microbiologice :

In cazul sistemelor Dentocult, interpretarea rezultatelor se va face in functie de nevoia

de tratament dentar al pacientului testat.

In cazul sistemului Dentocult pentru S.M., recomandarile sunt urmatoarele :

- Cand numarul de S.M. este minim, se recomanda refacerea testului cu proxima ocazie
- Cand numarul de S.M. este mediu, interpretarea este cea de activitate carioasa si va
trebui sa actionam preventiv, incepand cu disciplinarea consumului de carbohidrati,
cu realizarea de fluorizari locale si cu rezolvarea curativa a eventualelor leziuni
carioase primare sau secundare
- Cand numarul de S.M. este mare, prognozam ca in viitoarele 6 luni, la pacientul in
cauza, vom putea descoperi carii cavitare. In asemenea conditii, pacientul revine la
controale la intervale de timp mai scurte, recomandandui-se un control strict al P.D. si
al regimului alimentar. In plus, se recomanda cel putin doua metode de fluorizare
locala. Pacientilor inclusi in categoria cu risc crescut la carie li se indica realizarea de
sigilari la nivelul tuturor dintilor cu santuri si fosete si li se mai recomanda si folosirea
de substante antiplaca, de genul digluconatului de clorhexidina.

In cazul sistemului Dentocult pentru L.B., recomandarile sunt urmatoarele :

- Cand numarul de L.B. este redus, recomandam refacerea testului intr-o sedinta
ulterioara
- Cand numarul de L.B. prezinta valori medii, recomandam disciplinarea consumului
de zahar si inlocuirea indulcitorilor traditionali cu cei alternativi necariogeni, alaturi
de fluorizari locale
- Cand numarul de L.B. este mare, putem prognoza pentru viitoarele 6 luni aparitia
unor procese carioase cavitare, recomandand in consecinta efectuarea sigilarii
santurilor si fosetelor, refacerea obturatiilor prezente, fluorizari locale si un control
strict al P.D.

3. TESTAREA CANTITATII SI A CALITATII SALIVEI (factor de aparare)

In scop preventiv, pe langa influentarea compozitiei florei microbiene a placii

bacteriene, ne intereseaza si date cu privire la calitatea si cantitatea salivei secretate.
Facand masuratori cu privire la caracteristicile secretiei salivare, putem afla cum sa
intervenim favorabil. De exemplu, amploarea xerostomiei influenteaza nu numai sanatatea
structurilor dure dentare ci si sanatatea celorlalte structuri ale cavitatii orale a pacientului
testat.
 Din punct de vedere carios, ne intereseaza :
- Valoarea fluxului salivar
- Vascozitatea salivei
- Capacitatea de tamponare a salivei
- Compozitia chimica a salivei
Saliva este responsabila de diluarea, neutralizarea si tamponarea pH-ului acid produs
prin metabolismul microbian. Printre cele mai importante mecanisme salivare care pot
influenta cariogenitatea, amintim :
- Curatarea mecanica a resturilor alimentare si a placii bacteriene
- Activitatea antimicrobiana (liza si agregarea-aglutinarea microbiana)
- Tamponarea si neutralizarea acizilor produsi la nivelul placii
- Accelerarea remineralizarii

MASURAREA FLUXULUI SALIVAR (SIALOMETRIA) (saliva flow rate)

Mentinerea unui anumit flux salivar este esentiala pentru mentinerea sanatatii orale.
Microflora orala prezenta este influentata de saliva si de proprietatile ei, prin care pot fi
afectate colonizarea, supravietuirea si metabolismul microbian.
Rata fluxului salivar este considerata un parametru cheie in evaluarea riscului de carie.

Masurarea fluxului salivar

Colectarea salivei secretate intr-o anumita perioada de timp poate fi realizata dupa
stimularea ei sau fara stimularea fluxului salivar.
Suplimentar, putem realiza colectarea secretiei salivare separat, de la nivelul glandelor
parotide, submandibulare si sublinguale.
Stimularea fluxului salivar se obtine prin mestecarea unei pastile de parafina, a unei
bucati de cauciuc sau prin picurarea direct in gura pacientului a unor solutii acre (acid citric
3%).
Sialometria consta in masurarea cantitatii de saliva secretata si se exprima in ml/min.
Pentru un pacient adult, o secretie salivara normala este in jur de 1-1,5 ml/min pentru
secretia salivara stimulata si de 0,25-0,35 ml/min pentru secretia salivara de repaus.
Valorile de sub 0,7 ml/min saliva stimulata sunt considerate scazute si indica un risc
cariogen.
Femeile prezinta o secretie de saliva stimulata si nestimulata mai redusa, comparativ cu
barbatii.
La copii, nivelele sunt puternic influentate de varsta si de nivelul de cooperare. In cazul
prescolarilor, secretia salivara stimulata este in jur de 0,5 si cea nestimulata de 0,3 ml/min.
Cand colectam saliva nestimulata (de repaus), pacientul sta relaxat, in picioare si cu
capul usor aplecat inainte. Se permite astfel salivei sa curga pasiv intr-un pahar gradat, timp
de 5-15 minute. o secretie salivara sub 0,1 ml/min este considerata valoare de risc. In caz de
hiposalivatie , saliva este adesea vascoasa si „spumoasa”, fiind greu de masurat.
Cand colectam saliva stimulata, pacientul sta de asemenea in picioare si mesteca o
pastila de parafina (temperatura de topire a parafinei este de 42-44 grade Celsius). El incepe
sa scuipe saliva produsa dupa 1 minut, iar operatia de colectare dureaza 5 minute. Cand
colectarea a luat sfarsit, se masoara cantitatea de saliva obtinuta, fara a tine cont in acest
demers de spuma inregistrata la suprafata (spuma reprezinta o cantitate infima de saliva). In
mod normal, de la adultul sanatos, putem colecta in 5 minute pana la 13 ml de saliva
stimulata.
La sfarsitul operatiei, se poate efectua si testul Dentocult pentru S.M., lama de
prelevare fiind trecuta pe suprafata dorsala a limbii.
Masurarea cantitatii de saliva se indica in cazul unui pacient nou, care prezinta multiple
leziuni carioase sau al acelora care, prin tratamentele sistemice administrate, presupun o
secretie salivara diminuata.

MASURAREA CAPACITATII DE TAMPONARE A SALIVEI

Capacitatea de tamponare a salivei reprezinta un factor important in mentinerea si

revenirea pH-ului oral la valori normale, atat la nivelul salivei cat si al placii.
Capacitatea de tamponare a salivei este direct proportionala cu cantitatea de saliva
secretata si invers proportionala cu incidenta cariei.
Atat fluxul salivar cat si capacitatea ei de tamponare sunt diferite, pentru diferitele parti
ale cavitatii orale. O valoare nefavorabila a acestora sunt considerate factori de risc pentru
pacient.
In 1980, Frostell introduce o metoda simpla de masurare a capacitatii de tamponare a
salivei, iar sistemul DENTOBUFF reprezinta o adaptare de folosire rapida a metodei in
cabinetul stomatologic. Sistemul Dentobuff initial a fost modificat de Ericsson si Bratthall, ei
propunand folosirea benzilor indicatoare de pH.
Tehnica presupune :
- Mestecarea timp de 2 minute a unei tablete de parafina, sau pana cand se colecteaza 5
ml de saliva
- Metoda presupune existenta unei benzi test, impregnata cu o cantitate mica de acid.
Pe ea se depune, cu ajutorul unie pipete, o picatura din saliva pacientului. Prin
plasarea picaturii de saliva, la locul de contact se constata virarea culorii, care este
specifica pentru diferitele valori ale pH-ului. Metoda reflecta in principal puterea de
tamponare a sistemului bicarbonat salivar.
- Citirea modificarilor de culoare se face dupa exact 5 minute. Orice intarziere
genereaza rezultate false.
- Interpretarea rezultatelor :
Culoarea galbena – indica un pH final mai mic sau egal cu 4 (capacitate redusa de
tamponare a salivei)
Culoarea verde – indica un pH final de 4,5-5 (capacitate de tamponare medie a
salivei)
Culoarea albastra – indica un pH final de 5,5-6,5 (capacitate ridicata de tamponare a
salivei)

Cand rezultatul testului arata o capacitate de tamponare redusa a salivei, pacientul va fi

introdus in grupul pacientilor cu risc crescut la carie, caruia ii vom recomanda periaje dentare
dupa fiecare masa, fluorizari locale si sistemice, un control corect al regimului alimentar si
sigilarea santurilor si fosetelor coronare.

Firma GC propune GC PLAQUE INDICATOR KIT, cu care se pot identifica varsta si

cariogenitatea placii dentare. Cariogenitatea presupune sa identificam capacitatea placii de a
produce acid dupa ce pacientul consuma zaharoza. Placa recoltata este tratata cu o solutie
speciala, pentru ca, dupa 5 minute, rezultatul coloristic sa fie inregistrat si interpretat astfel :
 - Verde - pH 7
- Galben – pH 6,5
- Portocaliu – pH 6
- Rosu – pH 5,5
Colorarea in rosu si portocaliu a placii ii indica potentialul cariogen. (Fig. 4)

Fig. 4 – GC Plaque indicator kit

Firma GC a lansat pe piata si produsul GC SALIVA-CHECK BUFFER, o modalitate

de evaluare in cabinet a capacitatii de protejare a dintilor de catre saliva. Cu ajutorul lui, se
verifica pH-ul salivei de repaus, cantitatea de saliva secretata stimulat si capacitatea de
tamponare a salivei stimulate. Cele doua tipuri de saliva prezinta functii si caracteristici
diferite. Rezultatele obtinute pot fi comentate cu pacientul, intr-o discutie despre preventie si
planul de tratament. (Fig. 5)

Fig. 5 - GC Saliva-check buffer

MASURAREA pH-ULUI PLACII DENTARE SI A pH-ULUI SALIVEI

pH-ul placii, cat si al salivei, poate fi masurat direct, intraoral, cu ajutorul

microelectrozilor de sticla sau de antimoniu.
In acest sens, s-au realizat o serie de studii comparative, inregistrandu-se pH-ul de
repaus sau de activitate (dupa consum de sucroza sau solutii de sucroza, cu care pacientul se
clateste la anumite intervale de timp). Dupa consumul unui aliment, aproape imediat pH-ul
incepe sa scada. Urmeaza o perioada de timp, variabila, de revenire a pH-ului la valori
normale. Aceasta poarta numele de curba Stephan (Stephan curve), dupa numele doctorului
Robert Stephan, angajat al Serviciului de Sanatate Publica din SUA, care a raportat pentru
prima data modificarile de pH produse ca urmare a consumului diferitelor alimente si lichide.
(Fig. 6)
Fig. 6 – Stephan’s curve

ALTE TESTE ALE ACTIVITATII CARIOASE

Testul SNYDER

Proba de saliva este inoculata intr-un mediu de agar-agar cu glucoza si acid. Rezultatul
este modificarea de culoare. Testul releva numarul total al microorganismelor acidogene
existente in saliva si poate fi folosit ca alternativa la testul pentru lactobacili. (Fig. 7)

Fig. 7 – Snyder test

Masurarea vascozitatii salivei

Vascozitatea salivei reprezinta un element important in perceperea senzatiei subiective

de gura uscata si de hiposalivatie.
In mod normal, saliva prezinta o vascozitate superioara celei a apei, ca unitate de
masura. Ea este de 1,5 comparativ cu cea a apei. Vascozitatea relativa a salivei variaza in
functie de provenienta. Ea este de 1,5 pentru cea parotidiana, de 3,4 pentru cea
submandibulara si de 13,4 pentru cea sublinguala. Vascozitatea salivei depinde de cantitatea
de mucina continuta care, la randul ei, este invers proportionala cu cantitatea de saliva
secretata.
Vascozitatea salivei se masoara folosind o pipeta tip Ostwald calibrata, care prezinta
doua repere, intre care se masoara timpul de scurgere a apei si apoi cel al salivei colectate.
Vascozitatea relativa a salivei se calculeaza dupa urmatoarea formula :

Vascozitatea relativa (V.R.) = timpul de scurgere a salivei / timpul de scurgere a apei

 Masurarea fungilor salivari

In mod obisnuit, prezenta unei infectii fungice la nivelul cavitatii orale reflecta
capacitatea raspunsului imunitar al gazdei si este un indicator al scaderii lui, in cazul
pacientului compromis medical.
Frecvent, pacientul cu hiposalivatie prezinta un numar mai mare de fungi. Fungii sunt
acidurici. Prezenta lor este reflectata de un mediu oral acid si prin activitate carioasa.
ORICULT-N este un kit comercializat, de masurare orala a incarcarii salivare cu
Candida albicans.

Viteza de formare a placii

S-a sugerat ca prezenta si vechimea placii dentare reprezinta in general un predictor al

cariei. Viteza cu care se depune placa poate fi estimata cu ajutorul indicelui de viteza a
formarii placii (PFR – plaque forming rate index). La 24 de ore de la o igienizare
profesionala a dintilor, se consemneaza viteza de reacumulare a placii, care va fi evaluata pe
o scara de la 1 la 5, sau la 6. Masurarea se face pe fiecare dinte. Pentru aceasta, pacientului i
se interzice sa-si efectueze controlul placii, in urmatoarele 24 de ore de la igienizarea
profesionala. Desi metoda a fost utilizata in cateva studii clinice, unde s-a confirmat legatura
existenta intre prezenta placii si incidenta cariei, tehnica nu a castigat o acceptare clinica
totala.

Link-uri utile :

https://www.youtube.com/watch?v=b03l-MPV7Ig&t=3s – Saliva-check BUFFER: oral

health maintenance

https://www.youtube.com/watch?v=nWrd0g6D1Ys – Saliva-check buffer test demonstration

https://www.youtube.com/watch?v=gG717H8n6HM – Risk diagnosis with plaque indicator

kit

https://www.youtube.com/watch?v=rxY52A1Xn14 – Stephan’s curve

https://www.youtube.com/watch?v=ngmAGhkH44E – Stephan’s curve

https://www.youtube.com/watch?v=IVyQADF13T4 – Nutrition / diet / Stephan’s curve

https://www.youtube.com/watch?v=wSrRwKsr1Zg – Stephan curve

https://www.youtube.com/watch?v=5yC23-LpO5E – Snyder test

https://www.youtube.com/watch?v=OYS1i9HW5fg – Do you have Candida? Take the „spit

test”!