Xerostomia reprezinta un simptom, deci nu este o boala.
Xerostomia poate fi temporara sau permanenta. De exemplu, sunt boli precum diabetul sau hipertiroidismul, care, echilibrate, permit revenirea fluxului salivar la valori normale.
Xerostomia se poate clasifica in :
- Pseudoxerostomii – cauzele par sa fie psihice si psiho-somatice. Acestea sunt numite
in literatura de specialitate „burning mouth syndrome (BMS)” si au o prevalenta de 0,7-17,9%. - Xerostomii tranzitorii – au cauze diverse, de la frica, emotii puternice, deshidratare, fumat, febra, consum exagerat de cofeina si alcool, la respiratia orala - Xerostomii adevarate – acestea definesc starea cronica de gura uscata.
Xerostomia se datoreaza mai multor cauze si anume :
- Administrarea anumitor medicamente. Bohn citeaza un numar de 250 de
medicamente cu potential xerostomic. Dupa alti autori se citeaza 400 de medicamente cu efect xerostomic. Dintre cele mai frecvent folosite, amintim Diazepamul, Clorpromazina, Thiroidazona clorhidrica. Alte medicamente, precum anticolinergicele, determina o reducere a secretiei salivare chiar cu 90-100%. Carbonatul de litiu, utilizat timp indelungat, pentru a preveni episoadele maniacale, produce scaderea secretiei salivare si carii radiculare cu evolutie rapida. - Anorexia nervoasa si frica - Anumite afectiuni ale glandelor salivare, infectioase sau tumorale, cat si eventuala lor indepartare chirurgicala. - Sindromul Sjogren sau alte afectiuni autoimune, precum boala Mikulicz. - Afectiuni ale glandei tiroide – hipertiroidismul - Afectiuni sistemice cu evolutie indelungata, precum diabetul zaharat, hepatita C, lupus eritematos - Iradierile de cap si gat (se produce distrugerea tesutului secretor) - Cauze medicamentoase – antihipertensivele, anticolinergicele, antihistaminicele, anticonvulsivantele, diureticele, antidepresivele (triciclice), narcoticele, antiparkinsonienele, sedativele, psihotropele - Anxietatea, tulburari emotionale severe - Complicatii medicale – diabetul zaharat, malnutritia, infectiile sau obstructiile glandulare, iradierea de cap si gat, sindromul Sjogren
Simptomele clinice ale xerostomiei sunt :
- Senzatie de uscaciune a gurii – pacientul reclama faptul ca limba i se lipeste de palatul
dur sau, la examenul clinic stomatologic, constatam ca oglinda se lipeste de mucoasa jugala sau ca saliva secretata prezinta bule de aer - Apar dificultati la masticatie, deglutitie si fonatie - Senzatia gustativa este diminuata - Senzatie de sete, care obliga la consum frecvent de lichide si la umezirea frecventa a buzelor - Senzatie de durere si de arsura la nivelul mucoaselor (Fig. 1)
Fig.1 – Semne clinice in xerostomie
Efectele xerostomiei la nivelul structurilor orale :
- Se constata o crestere a grosimii depozitelor dentare moi, prin care inflamatia
gingivala se amplifica si creste frecventa cariei - Predispozitia la carie este evidenta, cu un plus pentru caria radiculara - Uzura dentara este mai accentuata - Pacientul isi modifica obiceiurile alimentare pentru a-si reduce disconfortul si foloseste cantitati apreciabile de lichide necesare facilitarii formarii si inghitirii bolului alimentar (Fig. 2, 3)
Fig. 2 – Predispozitia la carie in cazul pacientului cu xerostomie (imagine stanga), senzatie de
sete care obliga la consum frecvent de lichide (imagine dreapta)
Fig. 3 – Aspecte endoorale in caz de xerostomie
Tratamentul xerostomiei presupune :
- Administrare de pilocarpina, prin care se stimuleaza secretia salivara. Pilocarpina este
indicata in cazul pacientilor care au suferit iradieri de cap si gat sau in cazul pacientilor cu sindrom Sjogren. Se recomanda 5-10 mg pilocarpina, de 3-4 ori pe zi. - Un control extrem de bun al placii bacteriene, mecanic si chimic (pasta de dinti cu fluor, apa de gura cu fluor, geluri cu fluor), alaturi de care se indica fluorizari locale, profesionale si personale, in functie de necesitati, prin care prevenim producerea exploziei de carii. - Motivarea pacientului in a evita abuzul de tutun si alcool, cat si alimentatia cariogena - Utilizarea salivei artificiale, produse comercializate care au calitati fizice si chimice similare salivei naturale - Diagnosticarea precoce, care poate fi favorabila evolutiei starii de sanatate a structurilor cavitatii orale - Guma de mestecat fara zahar – are efect carioprofilactic si stimuleaza reflex secretia salivara - Recomandarea unor alimente care favorizeaza o masticatie viguroasa (Fig. 4, 5)
Fig. 4 – Exemple de produse de igiena orala pentru pacienti cu xerostomie
Fig. 5 – Exemple de produse adjuvante in tratamentul xerostomiei
Un caz particular este pacientul iradiat in zona capului si gatului, la care constatam afectarea ireversibila a tesutului secretor salivar (se produce atrofia progresiva, fibroasa, a tesutului secretor). In prima saptamana de la iradiere, se constata o reducere a fluxului salivar cu 57%, care continua sa scada la 76%, dupa 6 saptamani de la terminarea iradierii si apoi chiar la 95%, dupa primii 3 ani. Dupa 3 ani de la iradiere, fluxul salivar poate sa scada dramatic, la 0,05 ml/min saliva secretata nestimulat. Consecutiv scaderii fluxului salivar, se inregistreaza cresterea aciditatii si a vascozitatii salivei, cu aparitia cariilor rampante, care se pot dezvolta chiar si la nivelul marginilor incizale sau la varful cuspizilor (sunt numite „carii de iradiere”). La asemenea pacienti, se constata tulburari de masticatie si deglutitie. Scaderea cantitatii de saliva influenteaza si sanatatea si integritatea mucoasei orale, care devine uscata si friabila. Se inregistreaza frecvent leziuni si sangerari, inflamatii (mucozite). In caz de iradiere, se vor lua masuri preventive, de stimulare a secretiei salivare si de administrare a salivelor artificiale, alaturi de care se pot recomanda fluorizari locale permanente, sigilarea santurilor si a fosetelor coronare, etc. Pacientul este sfatuit sa consume alimente moi, guma de mestecat fara zahar, se va clati frecvent cu apa sau va suge cuburi de gheata si va evita bauturile indulcite. (Fig. 6)
Fig. 6 – Xerosotomia si cariile rampante la pacientul iradiat in zona capului si a gatului